Cuviosul Dionisie Ignat s-a născut la 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani cu opt copii. Bătrânul Dionisie a trecut la cele veşnice în 28 aprilie/ 11 mai 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani petrecuţi în Sfântul Munte.
Cuviosul Dionisie Ignat s-a născut la 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani cu opt copii. La botez a primit numele Dumitru, fiind mezinul familiei. Tatăl său, Ioan, a fost un om foarte credincios, dar a murit când Dumitru avea doar un an şi ceva.Din cauza condiţiilor vitrege din timpul Primului Război Mondial şi de mai apoi, tânărul Dumitru a absolvit doar patru clase primare, de fiecare dată fiind premiant, şi doi ani de şcoală profesională.
Fiind foarte apropiat de fratele său Gheorghie, mai mare decât el cu zece ani, Dumitru l-a urmat în viaţa monahală, mai întâi în România, începând din 1923, şi apoi la Muntele Athos, trei ani mai târziu. În timp ce Gheorghie a primit numele de Ghimnazie la Schitul Măgura din Moldova, unde a fost hirotonit ierodiacon, Dumitru avea să devină monah în Muntele Athos.
Cei doi fraţi au intrat în Sfântul Munte în ziua de 6 septembrie 1926, împreună cu încă doi tovarăşi, veniţi şi ei de la Schitul Măgura. Dumitru avea pe atunci doar 17 ani. După un scurt pelerinaj prin Athos, fraţii Ignat au încearcat să se stabilească la Schitul Românesc Prodromu, dar nu sunt primiţi, din cauza problemelor existente în acea vreme la schit.
Împreună cu un alt călugăr român, schimonahul Sebastian, Părintele Ghimnazie şi cu Dumitru împrumută o sumă apreciabilă de bani şi cumpără Chilia „Bunavestire” de pe teritoriul Mănăstirii Pantocrator. Pentru a-şi putea plăti datoria, cei doi fraţi muncesc din greu, timp de trei ani, ca argaţi la Mănăstirea Iviron. Deşi viaţa le era foarte aspră, la Chilia „Bunavestire” Dumitru şi Părintele Ghimnazie au avut cele mai mari bucurii duhovniceşti, care i-au ajutat să treacă cu bine peste multele ispite ale demonilor.
În 1927 Dumitru este tuns călugăr cu numele Dionisie, iar în 1931 este hirotonit ierodiacon. După moartea părintelui Sebastian, stareţul lor, fraţii Ignat merg în 1933 la Chilia „Sfântul Tihon din Zadonsk” din Kapsala, condusă de Stareţul Ghedeon Chelaru. Împreună cu acesta, vor prelua din 1937 Chilia „Sfântul Gheorghe” Colciu, pe care au refăcut-o din temelii şi de care Cuviosul Dionisie nu se va mai despărţi niciodată. Este făcut ieromonah în 1937 la Chilia „Sfântul Tihon”, de către Episcopul Sfântului Munte, Ierotei, iar duhovnic devine în 1945.
Decenii la rând Cuviosul Dionisie s-a nevoit în tăcere, urmând exemplul de viaţă al fratelui său, Părintele Ghimnazie, care ajunsese la o mare sfinţenie înainte de sfârşitul său pământesc, în 1965. După moartea Părintelui Ghedeon Chelaru, în 1979, Cuviosul Dionisie a devenit conducătorul chiliei, avându-l alături pe schimonahul Ioan Şova, iar celor doi li s-au adăugat în următoarele decenii şi alţi vieţuitori.
Bucurându-se de-a lungul vieţii de sfaturile duhovniceşti ale unor părinţi sporiţi, ca Antipa Dinescu, Elisei Filibiu, Macarie Untan, Ioan Guţu şi Dometie Trihenea, Cuviosul Dionisie a devenit unul dintre cei mai experimentaţi părinţi duhovniceşti din Sfântul Munte, deopotrivă pentru monahii români, greci sau de alte neamuri, dar şi pentru miile de pelerini veniţi din întreaga lume ca să găsească la Colciu linişte sufletească şi sfat duhovnicesc. Cuviosul Dionisie a trecut la cele veşnice în 28 aprilie/ 11 mai 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani petrecuţi în Sfântul Munte.
(Stareţul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Ahtos, Editura Prodromos, 2009, pp. 299-301)
ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS DIONISIE VATOPEDINUL, DE LA COLCIU
Sfântul Cuvios Dionisie Vatopedinul, de la Colciu
(11 Mai)
Rugăciunile începătoare
De este preot, începe aşa:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu este preot, se zice:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!
Doamne miluieşte! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău! Vie Împărăţia Ta! Facă-se Voia Ta! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca un Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul Mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc!
Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!
Doamne miluieşte! (de 12 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru Credincioşia Ta, auzi-mă, întru Dreptatea Ta! Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta! Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate Lucrurile Tale, la faptele Mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu! Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt! Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea! Arată-mi Calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu!
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne! Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă! Întru Dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu! Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău!
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului! (de 3 ori)
Apoi, se zice Troparul Sfântului Cuvios Dionisie Vatopedinul, de la Colciu:
Ca cel ce pe Hristos în inimă L-ai purtat şi hrană duhovnicească celor flămânzi ai dat, Preacuvioase Dionisie, mijloceşte nouă iertare de păcate şi mare milă!
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Apoi, se zice Condacul Sfântului Cuvios Dionisie Vatopedinul, de la Colciu (Glasul al 2-lea):
Cu curăție sufletească, Dumnezeiască, întrarmându-te și cu neîncetata rugăciune și ca o suliță tare în mâini ținând-o, ai junghiat taberele drăcești, Dionisie, Părintele nostru. Neîncetat roagă-te pentru noi toți!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ?
Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea Îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea! Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru Cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată Adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale Înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce Faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le! Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele! Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine! Dă-mi mie bucuria Mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte! Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună Voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului! Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.
Condacul 1
Ca unuia care mierea Credinţei din Scripturi ai agonisit, din care cu dragoste sfântă pe toţi ne-ai hrănit, cu mulţumire îţi cântăm: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Icosul 1
Crucea vieţii, cu răbdare, purtând, cu nădejde, celor cereşti râvnind, în rugăciune şi în ascultare trudind, te-ai făcut nouă făclie luminoasă, Preacuvioase, pentru care-ţi cântăm:
Bucură-te, rază de bucurie!
Bucură-te, întărire a Ortodoxiei!
Bucură-te, floare athonită!
Bucură-te, Moldavă mlădiţă!
Bucură-te, lauda românilor!
Bucură-te, bucuria monahilor!
Bucură-te, icoană a înfrânărilor!
Bucură-te, neobosit slujitor!
Bucură-te, înţelept nevoitor!
Bucură-te, duhovnicesc îndrumător!
Bucură-te, cu toţi cei de Dumnezeu iubitori!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Condacul 2
Jugul lui Hristos de tânăr l-ai luat, cu dragoste şi răbdare l-ai purtat, pătruns de cuvintele Mântuitorului, că „Fără de mine nu puteţi face nimic”. Şi, auzind că cine-L urmează pe Hristos, Robul Său va fi, n-ai încetat cu râvnă a-I cânta : Aliluia!
Icosul 2
Ai luat aminte, dintru început, la cuvântul Apostolului care zice: „De tot lucrul rău să vă feriţi, tot ce-i bun să ţineţi”, lucrând cu râvnă la toată fapta cea bună şi bătrânilor sfinţiţi întru totul voia supunându-ţi, duhovniceşte le-ai urmat, pentru care-ţi cântăm:
Bucură-te, că ai urmat fiilor Bisericii străbune!
Bucură-te, că vieţile Sfinţilor ţi-au fost pildă de mântuire!
Bucură-te, că bătrânilor sfinţiţi te-ai făcut ascultător!
Bucură-te, că la vremea rânduită ai ajuns asemenea lor!
Bucură-te, c-ai fost dăruit cu înţelepciune duhovnicească!
Bucură-te, că tuturor ne-ai arătat dragoste părintească!
Bucură-te, că ne-ai învăţat, de spovedanie să ne îngrijim!
Bucură-te, că ţi-ai dorit, odihnă sufletelor să dobândim!
Bucură-te, că ne-ai povăţuit celor bune să fim râvnitori!
Bucură-te, că mai ales de Dumnezeu şi de semeni să fim iubitori!
Bucură-te, că de lipsa dragostei ca de o mare primejdie să fim temători!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Condacul 3
Cu înfricoşare ai cugetat la Cuvântul care zice: ”De aş cunoaşte orice ştiinţă şi de aş avea Credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt”. Şi smerindu-te continuu, cu dragoste sfântă toate le-ai lucrat şi lui Dumnezeu – Cel ce „este Domn peste toate”, le-ai închinat, cântându-I: Aliluia!
Icosul 3
Cu multă osteneală hrana pentru suflet ţi-ai agonisit, la toate îndelung cugetând, ştiind că până şi „o sfântă Cruce dacă ai făcut-o cu frică de Dumnezeu şi cu smerită cugetare, e scrisă în ceruri”, adevăr la care luând şi noi aminte, îţi cântăm:
Bucură-te, rugăciune la Dumnezeu primită!
Bucură-te, curăţie prin jertfă împodobită!
Bucură-te, râvnă monahicească împlinită!
Bucură-te, cuvioşie de Dumnezeu împodobită!
Bucură-te, împlinitor al Voii Domnului!
Bucură-te, neîncetată căutare a Luminii Lui!
Bucură-te, vas de Duh Sfânt purtător!
Bucură-te, al Hristosului smerit Slujitor!
Bucură-te, reazem neclintit al ucenicilor!
Bucură-te, mângâiere sufletească a ostenitorilor!
Bucură-te, că bărbăţiei tale duhovniceşti râvneau mulţi nevoitori!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Condacul 4
Gândind cu cutremur la „adâncul Bogăţiei şi al Înţelepciunii şi al Ştiinţei lui Dumnezeu”, precum şi la sfatul Apostolului, ca „nimeni să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete (…) ci, precum Dumnezeu i-a împărţit măsura Credinţei”, nevoitorule Dionisie, te-ai adâncit întru înfrânarea voii şi, punându-ţi sufletul în palma lui Dumnezeu, ai cântat: Aliluia!
Icosul 4
Viu şi lucrător simţeai Glasul Celui dinainte de veci, zicând: „Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”, Căruia întru plinătatea sufletului urmându-I, Harul lui Dumnezeu tainic inima ţi-a cuprins, pentru care-ţi cântăm:
Bucură-te, luptător înţelept în războiul duhovnicesc!
Bucură-te, Slujitor cinstit al al Împăratului Ceresc!
Bucură-te, căutător al adevărurilor Dumnezeieşti!
Bucură-te, descoperitor al adâncurilor duhovniceşti!
Bucură-te, cel ce pentru Domnul ai trudit!
Bucură-te, că de Binecuvântarea Sa te-ai învrednicit!
Bucură-te, că din comoara duhovnicească te-ai hrănit!
Bucură-te, că bucurie sufletului ţi-ai agonosit!
Bucură-te, că pe Hristos mai mult decât orice L-ai iubit!
Bucură-te, că-n încercări şi neputinţe spre Crucea Lui ai privit!
Bucură-te, că prin viaţa ta, te-ai făcut pildă de mântuire celor râvnitori!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Condacul 5
Porunca dragostei: „Să Îl iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău şi din toată vârtutea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, Poruncă de căpătâi având, toate ostenelile şi încercările vieţii, cu dragoste sfântă le-ai trecut pentru Cel dorit, căci „Dumnezeu dragoste este” şi Lui Îi cântă toată făptura în veci: Aliluia!
Icosul 5
Cine ar putea vorbi despre nevoinţele şi încercările tale în cei 78 de ani petrecuţi în Sfântul Munte Athos, Preacuvioase? Şi mulţimea lacrimilor care ţi-au curs, cine le-ar putea şti? Tăinuită este oamenilor viaţa lucrătorului în Via Domnului, tăinuită ai ţinut şi tu lucrarea ta, cel ce cântai cu psalmistul: „Făclie picioarelor mele este Legea Ta şi lumină cărărilor mele”, pentru care-ţi cântăm:
Bucură-te, de viaţa în Hristos ce ţi-a fost rânduită!
Bucură-te, înţelepciune de Dumnezeu sădită!
Bucură-te, că râvna întregii vieţi ţi-a fost răsplătită!
Bucură-te, grăitorule al învăţăturii duhovniceşti!
Bucură-te, că te-ai făcut folositor nevoilor omeneşti!
Bucură-te, cu credincioşii ce te căutau să-i povăţuieşti!
Bucură-te, că şi acum, pe toţi în Credinţă ne întăreşti!
Bucură-te, că prin vorbele tale simple, suflete ai câştigat!
Bucură-te, că din comoara Credinţei, suflete ai luminat!
Bucură-te, că prin cuvintele tale, frumuseţea ortodoxiei ai arătat!
Bucură-te, că din bogăţia Sfintei Scripturi i-ai adăpat pe închinători!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Condacul 6
Cântare i-ai adus Născătoarei de Dumnezeu – Împărăteasa cerului şi a pământului, ca aceleia care te-a ales, între florile sale să creşti, în vara vieţii tale, în Grădina sa, şi tu să înfloreşti. Acesteia, cu bucurie sfântă şi smerită dragoste, ca Stăpânei Athosului şi Maicii tuturor, după dreptate, cu mulţumire i-ai cântat: Aliluia!
Icosul 6
Sub Acoperământul său cel sfânt, întru tăinuită trăire, ai pus temelia vredniciei tale prin deplină ascultare, smerită cugetare şi îndelungă răbdare, luând aminte la Cuvântul Domnului: „Învăţaţi de la mine că sunt bând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre!” la care, luând şi noi aminte, îţi cântăm:
Bucură-te, floare în Grădina Maicii Domnului răsădită!
Bucură-te, mlădiţă de pe plaiurile Botoşanilor venită!
Bucură-te, cu Ghimnazie, cu care lui Hristos te-ai afierosit!
Bucură-te, că amândoi în Muntele cel Sfânt aţi venit!
Bucură-te, că de fratele tău, doar moartea te-a despărţit!
Bucură-te, căci ca un iubitor de Dumnezeu te-ai nevoit!
Bucură-te, vrednic cinstitor al Maicii Preasfinte!
Bucură-te, că dragostea sa ai câştigat-o smerindu-te!
Bucură-te, făclie care luminezi pe Muntele cel Sfânt!
Bucură-te, nădejdea cea bună a celor care te-au cunoscut!
Bucură-te, cu nevoitorii athoniţi şi cu mulţimea de închinători!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Condacul 7
Şi îmbrăţişând, fără de cârtire, crucea vieţii, te-ai unit cu Hristos, după Cuvântul Apostolului: ”M-am răstignit împreună cu Hristos şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”, încât se mirau toţi de blândeţea inimii, de dulceaţa cuvintelor şi de simplitatea vieţuirii tale, îndelung nevoitorule, daruri cu care te-a binecuvântat Dumnezeu, Căruia întru curăţia inimii I te rugai, Îi slujeai şi Îi cântai: Aliluia!
Icosul 7
Scut în războiul nevăzut ţi-a stat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, sub platoşa căruia ţi-a fost rânduit să vieţuieşti şi obştea lui să o povăţuieşti. Şi ca unul care te-ai învrednicit a-L dobândi pe Hristos în inima ta, ca un alt plugar duhovnicesc te-ai dovedit a fi şi pe toţi, cu grijă părintească, a-i povăţui: „Fraţilor, păziţi dragostea, că Dumnezeu dragoste este!” Pentru aceasta, cu mulţumire, îţi cântăm:
Bucură-te, că Adevărului Dumnezeiesc slujeşti!
Bucură-te, că eşti păzitor al legilor Dumnezeieşti!
Bucură-te, că din visteria cuvintelor Dumnezeieşti ne dăruieşti!
Bucură-te, că totdeauna să tăiem înălţarea minţii ne-ai învăţat!
Bucură-te, că a lucra toate cu dreaptă socoteală ne-ai îndemnat!
Bucură-te, că-n primul rând să păzim Legea iubirii ai insistat!
Bucură-te, că ne-ai învăţat să împlinim canonul care ni s-a dat!
Bucură-te, că-i bine să tăinuim darurile cu care Hristos ne-a înzestrat!
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat, că-n ispite până la sfârşit trebuie răbdat!
Bucură-te, că prin aceasta, iubire părintească tuturor ne-ai arătat!
Bucură-te, că de sfaturile tale duhovniceşti s-au folosit toţi cei râvnitori!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Condacul 8
Lucrarea Harului ţi se întipărise nu numai în suflet, ci şi în trup, emanând o nobleţe duhovnicească care bucura şi odihnea sufletele celor care-ţi treceau pragul. Iar mărturia unui arhiereu, cum că “Părintele Dionisie „Semăna cu chipul zugrăvit al Sfântului Ioan Evanghelistul, Ucenicul Mântuitorului””, sugerându-ne totodată şi statura chipului tău duhovnicesc, pe toţi ne-a bucurat. Şi luând aminte la vorba psalmistului, care zice că „minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său”, cu smerenie cântăm Dăruitorului a toate: Aliluia!
Icosul 8
Mulţi athoniţi porneau spre Chilia „Sfântul Gheorghe” Colciu, pentru un cuvânt de folos şi o binecuvântare de la Stareţul Dionisie, „care trăise călugăria cu acrivie” şi pe care-l simţeau ca fiind un Cuvios cu viaţă duhovnicească aleasă. Şi toţi plecau folosiţi, Preacuvioase, pentru care, cu mulţumire, îţi cântăm:
Bucură-te, că asemeni făcliei aprinse, nici tu n-ai rămas sub obroc!
Bucură-te, că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe te-a rânduit proestos!
Bucură-te, că jertfa vieţii, Preasfânta ţi-a binecuvântat!
Bucură-te, că Sfinţii athoniţi pentru izbânda ta s-au bucurat!
Bucură-te, că nevoitorii ucenici cu dragoste te-au înconjurat!
Bucură-te, că sfaturilor tale duhovniceşti cu bucurie au urmat!
Bucură-te, că rugăciunilor tale cu smerenie s-au încredinţat!
Bucură-te, că le-ai fost lor vrednic Părinte duhovnicesc!
Bucură-te, că le-ai purtat de grijă şi ca un părinte trupesc!
Bucură-te, căci cu evlavie sfântă toţi te cinstesc!
Bucură-te, că ţi-ai dorit să laşi după tine o obşte vrednică de nevoitori!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Condacul 9
Mulţi au fost şi pelerinii veniţi de peste tot! Şi primindu-i pe toţi, indiferent de statutul lor, i-ai luminat hrănindu-i cu dulceţi duhovniceşti, i-ai întărit în Credinţă prin exemplul şi rugăciunea ta, odihnindu-i întru dragostea sfinţiei tale, ca unul care cu adevărat puteai mărturisi că „inima şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul Cel viu”. Pentru aceasta, nu vom înceta a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Îndemnai pe toţi, Preacuvioase, să urmeze Poruncilor Mântuitorului, îndepărtându-se de vicleşugurile acestor veacuri, mamele să-şi crească copiii în Biserică, să lase în urma lor creştini adevăraţi, „că omul e ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului”, că „El este cel rânduit de Dumnezeu să fie Judecător şi celor vii şi celor morţi”, Căruia să-I poată răspunde, cu bună adeverire: ”Iată eu, şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”, pentru care, cu mulţumire-ţi cântăm:
Bucură-te, duhovnicesc îndrumător!
Bucură-te, tainicul nostru rugător!
Bucură-te, al tuturor folositor!
Bucură-te, gonitorul vicleşugurilor!
Bucură-te, al greşiţilor îndreptător!
Bucură-te, odihnă a străinilor!
Bucură-te, al faptelor bune pilduitor!
Bucură-te, ajutătorul credincioşilor!
Bucură-te, mângâierea şi bucuria pelerinilor!
Bucură-te, dragoste părintească împărţită tuturor!
Bucură-te, că ne-ai învăţat să fim de Dumnezeu iubitori!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Condacul 10
Prin cuvinte simple, ne aminteai de câtă cinste şi bucurie ne-a învrednicit Domnul, chemându-ne pe toţi să fim, după Har, fiii Dumnezeului Celui viu – Căruia se cade a-I mulţumi totdeauna şi pentru toate, făcând răbdare în încercări şi ispite, după Cuvântul Domnului, care zice: „Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”. Şi lăsându-L pe Dumnezeu să lucreze în noi după Voia Sa cea sfântă, să Îi cântăm, cu smerenie: Aliluia!
Icosul 10
Ca unul întru care se odihnea Hristos, cu grijă părintească ne îndemnai să fim aproape de Dumnezeu, ca să dobândim pace şi bucurie sufletelor noastre, „căci acestea sunt lucruri Dumnezeieşti, Daruri ale Duhului Sfânt”, căci dobândirea Duhului Sfânt, este rostul vieţii noastre pe pământ. Pentru aceasta, cu mulţumire, îţi cântăm:
Bucură-te, vas curat al darurilor!
Bucură-te, al Treimii propovăduitor!
Bucură-te, până la sfârşit smerit cugetător!
Bucură-te, că lupta cu trupul şi gândurile ai câştigat!
Bucură-te, că pe vileanul cu smerenia l-ai alungat!
Bucură-te, că vitejeşte muntele duhovnicesc l-ai urcat!
Bucură-te, că Harul Domnului peste tine s-a revărsat!
Bucură-te, mângâierea celor ce te-au cunoscut!
Bucură-te, că de bucurie sfântă pe toţi ne-ai umplut!
Bucură-te, că ucenicilor tăi eşti lumină şi scut!
Bucură-te, preaînţelept păstor, cu toţi cei în Via Domnului lucrători!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Condacul 11
În cuvântul tău, ne îndemnai pe toţi la „Rugăciunea inimii” – „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”, spusă întru smerenia sufletului, ca fiind „o armă puternică şi sigură de mântuire”, căci precum spuneai, Domnul ne învaţă că „e mai bun un păcătos smerit, decât un drept al lui Dumnezeu mândru”, fiindcă Dumnezeu „a dat pocăinţa spre viaţă” şi „tot cel ce crede în El, va primi iertarea păcatelor, prin Numele Lui”. Acestuia, ca Celui Care cunoaşte mişcarea inimii fiecăruia, cu smerenie Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 11
Având larg deschişi ochii cei duhovniceşti, ai primit, fără cârtire, pierderea vederii celei trupeşti, ca unul care, cu adevărat, după cuvântul psalmistului ai trăit: ”smeritu-m-am şi m-am mântuit”, învăţându-ne, că aşa cum ştim a primi cele bune, tot aşa să primim şi cele rele, pentru care-ţi cântăm:
Bucură-te, preoţie închinată lui Dumnezeu!
Bucură-te, purtare de grijă pentru neamul tău!
Bucură-te, că orb fiind, cu duhul ne-ai cercetat!
Bucură-te, că purtarea mântuitoare a crucii ne-ai învăţat!
Bucură-te, al părinţilor tăi, odraslă împlinită!
Bucură-te, călăuză pe calea cea îngustă!
Bucură-te, râu de învăţătură nesecătuită!
Bucură-te, frumuseţe a plaiurilor athonite!
Bucură-te, bună vestire a celor făgăduite!
Bucură-te, moştenitor al bucuriei celei sfinte!
Bucură-te, strălucire a Harului Dumnezeiesc, izvorâtor al cereştilor desfătări!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Condacul 12
Cu înţelepciunea smeritelor tale cuvinte, ne-ai odihnit pe toţi, Preacuvioase, tu cel orb, dar plin de pace sfântă, pentru „bucuria pe care Duhul Sfânt o năştea înăuntrul inimii tale”, din care bogăţie sfântă ne împărţeai şi nouă – celor a căror neputiinţe le vedeai cu ochii tăi cei netrupeşti. Cu mulţumire ne plecăm ţie, iar Celui Care pe toate le ştie şi le rânduieşte, nu vom înceta a-I cânta: Aliluia!
Icosul 12
S-a dus vestea în lume despre Ieromonahul Dionisie de la Colciu, ca despre un Cuvios „Ajuns la starea bărbatului desăvârşit”, însuşi Regele Charles, pe atunci Prinţ moştenitor al Marii Britanii venind să-l întâlnească pe acest „Bătrân frumos din Sfântul Munte” şi să primească de la el cuvânt de folos. Iar noi, mulţumind lui Dumnezeu pentru menirea pe care ţi-a rânduit-o, te lăudăm zicând:
Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos!
Bucură-te, crin înflorit pe Muntele Athos!
Bucură-te, făclie a neamului românesc!
Bucură-te, acum în Ierusalimul celest!
Bucură-te, că slujeşti Împăratului Ceresc!
Bucură-te, neclintit iubitor de Adevăr!
Bucură-te, al vremurilor viitoare vestitor!
Bucură-te, pururea cu Îngerii vorbitor!
Bucură-te, că vezi Faţa Stăpânului tuturor!
Bucură-te, pentru lume pururea rugător!
Bucură-te, cu Sfinţii din veac, cunună cerească de luminători!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Condacul 13 (acest Condac se zice de 3 ori):
Mare mângâiere a primit obştea călugărilor de la Colciu prin proslăvirea ta cerească, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip luminos al monahilor şi podoabă aleasă a creştinilor dovedindu-te, căci trecând la odihna Vieţii celei veşnice, cetăţean al cerului a fi te-ai învrednicit şi în Soborul Sfinţilor Athoniţi te-ai sălăşluit, umplându-ne tuturor sufletele de bucurie, pentru care izbândă noi cinstindu-te, cu mulţumire cântăm Celui Care, după măsura dragostei fiecăruia răsplăteşte: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Apoi, se zice, din nou, Icosul 1:
Crucea vieţii, cu răbdare, purtând, cu nădejde, celor cereşti râvnind, în rugăciune şi în ascultare trudind, te-ai făcut nouă făclie luminoasă, Preacuvioase, pentru care-ţi cântăm:
Bucură-te, rază de bucurie!
Bucură-te, întărire a Ortodoxiei!
Bucură-te, floare athonită!
Bucură-te, Moldavă mlădiţă!
Bucură-te, lauda românilor!
Bucură-te, bucuria monahilor!
Bucură-te, icoană a înfrânărilor!
Bucură-te, neobosit slujitor!
Bucură-te, înţelept nevoitor!
Bucură-te, duhovnicesc îndrumător!
Bucură-te, cu toţi cei de Dumnezeu iubitori!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Apoi, rostim această Rugăciune:
Domnului să ne rugăm!:
Doamne, Tu, Cel Care ai venit lumină în lume spre mântuirea lumii, Însuţi învăţându-ne că „Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la Viaţă”, dar că „Oricâte veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, El vă va da”, Iisuse Hristoase, cunoscând Tu, Credinţa noastră slăbănogită şi mulţimea păcatelor pentru care nu dăm semne de adevărată pocăinţă, încă, cu îndrăzneală tot timpul te rugăm să ne binecuvintezi cu tot felul de bunătăţi, primeşte mijlocitori pe Născătoarea de Dumnezeu, dimpreună cu Toţi Sfinţii Athoniţi- între care şi Cuviosul Dionisie de la Colciu, care s-au desăvârşit duhovniceşte în Grădina sa, ca să dobândim râvnă sfântă, ca urmându-Te întru adevărată smerenie şi lucrare bineplăcută Ţie, să ne învrednicim şi noi de bucuria cea cerească. Amin!
Iar tu, Cuvioase Dionisie, poartă-ne în rugăciunile tale pe toţi cei care cinstim sfântă pomenirea ta, acum şi până la sfârşitul veacurilor, să stăm neclintiţi în Biserica lui Hristos, împlinind, cu vrednicie, cele spre mântuire! Amin!
Apoi, se cântă Condacul 1:
Ca unuia care mierea Credinţei din Scripturi ai agonisit, din care cu dragoste sfântă pe toţi ne-ai hrănit, cu mulţumire îţi cântăm: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!
Rostim, apoi, Rugăciunea:
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Şi apoi se face Otpustul:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului Cuvios Dionisie Vatopedinul şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.