▫ Retetele Sfintilor pentru lucrarea virtutii ▫

 

— Gheronda, care sunt însusirile Sfintilor?

          — Dragostea cu smerenia, simplitatea cu discernământul sunt însusirile Sfintilor. Dacă omul se sileste pe sine cu discernământ să urmeze vietuirea Sfintilor, se sfinteste şi el.

          Vom fi ajutati mult în lucrarea pentru dobândirea virtutilor dacă îi luăm drept pildă pe Sfinti. Comparându-ne pe noi însine cu Sfintii, ne vedem propriile patimi, ne mustrăm pe noi însine, ne smerim şi ne nevoim cu mărime de suflet şi cu râvnă dumnezeiască să le urmăm pilda. Nu avem nici o îndreptătire să nu sporim, atâta vreme cât avem retetele Sfintilor şi viata lor, pilda lor cea sfântă. Toti Sfintii sunt copii ai lui Dumnezeu şi ne ajută pe noi, copiii sărmani ai lui Dumnezeu, arătându-ne chipul în care ne putem izbăvi de mestesugirile celui viclean.

          Prin cercetarea Vietilor Sfintilor sufletul nostru se înflăcărează şi este îndemnat să le urmeze pilda şi să înainteze cu vitejie în lupta pentru dobândirea virtutilor. Aceeasi nebunie duhovnicească poate fi văzută la toti Sfintii, doar că la fiecare apare sub alt chip. Vede dragostea pe care o aveau pentru Dumnezeu şi astfel se aprinde înlăuntrul lui dumnezeiasca râvnă de a-i imita.

          — Gheronda, câti ani trebuie să citească cineva Sinaxarul zilei?

          — Continuu, toată viata. Însă, oricât de multe s-ar fi scris în Sinaxare, în realitate sunt putine, pentru că de la Sfinti nu ne-a rămas povestită toată viata lor. Ci doar o revărsare din preaplinul ei. Ar fi fost fără de minte Sfintii, dacă ar fi arătat cele pe care le-au trăit în ascuns. Sunt de ajuns însă şi putinele lucruri pe care le cunoastem din viata lor, ca să ne fie de ajutor, cu conditia ca acestea să ne străpungă inima, pentru a le pune în practică.

          — Gheronda, mi se pare greu să fac ceea ce făceau Sfintii. De pildă, Sfânta Singlitichia (Pomenirea ei se săvârseste la 5 ianuarie), ce asceză a făcut până la sfârsitul vietii ei, desi suferea de o boală cumplită! şi Cuviosul Varsanufie (Pomenirea lui se săvârseste la 6 februarie), câti ani a păstrat o tăcere desăvârsită!

          — În regulă. Dacă vrei să-l urmezi pe Cuviosul Varsanufie, încearcă cel putin să nu vorbesti atunci când ti se face o observatie. Cât despre asceza Sfintei Singlitichia, văd şi eu că nu poti să te nevoiesti trupeste atât de mult, fiindcă nu rezisti. Dar cred că poti să-i urmezi nevointa lăuntrică; şi la capitolul ăsta ai mult de lucru. Mă rog ca Sfânta să-ti dea putine din multele virtuti pe care ea însăsi le avea.

▫ Să curătim virtutea noastră ▫

          — Gheronda, vorbiti uneori despre „virtute intoxicată”. Când anume o virtute este „intoxicată”?

          — Virtute intoxicată este, de pildă, bunătatea aceea care vrea să placă oamenilor sau dragostea care are un interes. Când pornirile noastre nu sunt curate şi punem în centrul virtutii eul propriu, atunci falsificăm virtutea. Atunci virtutea noastră este ca un fruct necopt, care are putine vitamine, dar totodată îsi păstrează şi acreala.

          — Se poate ca eu să nu am virtuti, iar altii să mă considere virtuoasă?

          — Rău este atunci când tu însăti te socotesti virtuoasă.

          — Gheronda, se poate să nu-mi dau seama de adevărata mea stare duhovnicească şi să cred că sunt virtuoasă?

          — Se poate, dar dacă esti atentă, vei vedea că nu ai dulceată lăuntrică şi astfel îti vei da seama care e starea ta duhovnicească. Uneori se poate ca cineva să creadă că are o virtute, deoarece a aflat, pur şi simplu, despre anumite trăsături exterioare ale ei şi le imită ca să pară virtuos. Aceasta însă nu este şi nici nu va fi vreodată o virtute adevărată; va fi trecută prin sită şi cândva realitatea va iesi la iveală. Altceva este, de pildă, când cineva se nevoieste să nu vorbească ca să nu-i rănească pe ceilalti şi să dobândească încet-încet virtutea tăcerii, şi altceva este să nu vorbească pentru a lăsa impresia că are virtutea tăcerii. Atunci se poate să rămână tăcut în afară, dar cu gândurile să flecărească continuu, iar înlăuntrul său să aibă o multime de patimi. După purtarea din afară ai zice că este un Sfânt perfect, dar când se descoperă omul lăuntric, el este…

          — Gheronda, mă dezamăgeste adevărata mea stare duhovnicească. Chiar şi cele bune pe care credeam că le am s-au dovedit a fi nefolositoare.

          — Care anume?

          — Iată, sârguintă pe care credeam că o am s-a dovedit în cele din urmă a fi egoism.

          — Nu este asa, binecuvântato! O rocă are înăuntru diferite metale. Poate avea mult nisip, dar şi cupru, fier şi putin aur… dacă va fi băgată în topitoare, aurul se va separa. „Ca aurul în topitoare” (Vezi întelepciunea lui Solomon 3, 6), nu spune?

▫ Fur al virtutilor este mândria ▫

          — Gheronda, mă fură propriile mele patimi. Uneori mă fură iubirea de sine, alteori răspândirea în cele din afară…

          — Dacă îi lasă cineva pe hoti să-l fure, se mai îmbogăteste vreodată? La fel şi tu, dacă te lasi furată de patimi, oare mai poti spori? Vei fi întotdeauna săracă, căci vei pierde tot ce aduni. Mă mir cum de te fură aghiută, în timp ce tu ai putea să furi Raiul!

          — De ce, desi am dispozitia să mă nevoiesc pentru o virtute, totusi stau pe loc? Care este pricina?

          — De multe ori nu avem maturitatea trebuincioasă pentru acea virtute. Văd însă că tu ai început să te maturizezi duhovniceste. De aceea să iei aminte ca acum când vine vara şi agurida se face încet-încet miere, să păzesti bine strugurii de ciori, adică de demoni, trăind cu smerenie şi în ascuns.

          — Gheronda, dacă fac un bine, în cele din urmă îl pierd, fiindcă imediat mă mândresc.

          — Stii ce faci tu? Faci miere, iar apoi îl lasi pe aghiută să ti-o fure şi astfel rămâi cu osteneala. aşa cum prisăcarul ameteste albinele cu fum şi ia mierea, tot astfel şi pe tine te ameteste aghiută cu fumul mândriei, îti fură mierea duhovnicească pe care ai făcut-o şi apoi îsi freacă mâinile de bucurie. Adică îti fură darurile pretioase primite de la Dumnezeu, iar apoi se bucură. Tu esti isteată, cum de nu Îti dai seama de aceasta? De ce nu-l prinzi pe hot, pe cel viclean, care te fură?

          — Gheronda, dacă cineva simte că un dar pe care îl are este de la Dumnezeu, cum este cu putintă să fie furat de ispititor?

          — Este furat, fiindcă nu ia aminte. Dumnezeu îi înzestrează pe fiecare om cu multe daruri, dar omul, desi ar trebui să-l fie recunoscător lui Dumnezeu pentru ele, de multe ori nu ia aminte şi îsi atribuie darurile pe care i le-a dat Dumnezeu şi se laudă cu ele în sinea lui. Atunci diavolul cel viclean, ca un hot ce este, merge şi îi fură darurile, le otrăveste şi astfel le face nefolositoare.

▫ Frumusetea duhovnicească ▫

          — Gheronda, cum pot dobândi frumusetea duhovnicească?

          — Dacă te vei nevoi cu râvnă dumnezeiască să dobândesti virtuti, vei dobândi frumusetea duhovnicească. Maica Domnului avea şi frumusetea exterioară şi pe cea lăuntrică; cel care o vedea se schimba lăuntric. Acea delicatete duhovnicească pe care o răspândea tămăduia suflete. Stiti câtă misiune făcea ea cu frumusetea ei lăuntrică şi cu puterea Harului? La fel şi oricare om, dacă lucrează duhovniceste şi îsi slefuieste caracterul, va primi Har, iar sufletul său se va înfrumuseta.

          — Gheronda, omul care are Harul dumnezeiesc, îsi dă seama de asta?

          — Întelege anumite lucrări ale Harului.

          — Cel care îl vede îsi poate da seama că el are Harul dumnezeiesc?

          — Da, îsi dă seama de asta, fiindcă acela este „trădat de Harul dumnezeiesc. Vezi, virtutea nu se poate ascunde, oricât ar voi cineva să o tăinuiască, aşa cum nici soarele nu poate fi ascuns cu o sită, deoarece trec destule raze prin găurile ei.

          Acela care are frumusetea duhovnicească pe care o dă virtutea străluceste de dumnezeiescul Har. Căci omul, cu cât dobândeste virtuti, se îndumnezeieste şi este firesc să strălucească, fiindcă este „trădat” de dumnezeiescul Har. şi atunci se arată oamenilor fără să vrea şi fără să-si dea seama de aceasta, fiind slăvit în felul acesta Dumnezeu.

          Dezintoxicarea de patimi şi curătirea sufletului se răsfrâng şi asupra trupului, care se curătă şi el, căci curătirea porneste de la inimă. Prin circulatia sângelui, inima transmite starea ei duhovnicească şi trupului, şi astfel se sfinteste omul în întregime.

PATIMI SI VIRTUTI -PAISIE AGHIORITUL