Ce frumoasă ar fi lumea dacă nu ar exista răutatea ... 

Și ce frumos ar fi omul dacă nu s-ar ocupa de ea, în sensul s-o aibe la suflet ...

 Când ai răutatea la suflet și la inimă, nu știu dacă te poți numi om. 

Sau te poți numi om, dar din ăla cu coarne. 

Omul face diferența în raport cu cel necurat, datorită iubirii și a rațiunilor dumnezeiești, asta ca să nu lungesc explicația teologică ... 

Păcat că omul își pune coarne pe veșnicie prin răutățile lui nimicitoare de viață ... 

Dă-o-n colo de treabă ! 

Aia nu-i viață, măi omule, când trăiești de dimineața până în noapte cu răutatea în suflet ...! 

Nici hiena nu este rea tot timpul ... 

Omul ar trebui să aibă chipul de înger prin iubirea zidită în el de către Dumnezeu ... 

Și el, mănâncă din fărâmiturile iadului răutatea pe pâine. 

Vai de ea creatură că amar îi va fi la judecata Domnului ... 

Și cât de mult ar trebui să te îndemne conștiința la iubire și milă față de cel căzut între tâlhari ... 

Iar tu, nici măcar preot sau levit nu ești, ci tâlharii care au ridicat mâna spre ucidere ... 

Vezi-ți omule de rostul mântuirii și lasă răutatea pietrelor, iar tu ridică-te la chipul ființei. 

Cât de mult te vei bucura de asta în ziua cea de apoi ... 

Părintele Stareț Arsenie