Bradul de Crăciun simbolizează Pomul Vieții din raiul pierdut. Steaua din vârf a fost busola magilor și ea vestește, în bezna istoriei, lumina lui Hristos („novus Adam”).
Pentru Eliade, arborele cosmic exprimă verticalitatea conștiinței și ascensiunea sufletului către cer. Frunzele nemuritoare ale bradului vestesc înfrângerea morții și evocă misterul regenerării prin legătura strânsă dintre rădăcini, trunchi (axis mundi) și ramuri.
Pomul de Crăciun simbolizează tinerețea fără bătrânețe a Pruncului Iisus, fiind totodată o scară spre văzduh, stâlp al sărbătorii Nașterii, dar și coloană vertebrală a lumii vegetale. Bradul cântat de colinde e, așadar, simbolul perenității și al transcendenței.
În lumea arhaică a satului românesc, troițele sculptate din lemn au marcat pretutindeni intersecția drumurilor („la răscruci”), după cum Pomul Vieții a fost ajuns să fie reprezentat în superbele covoare țărănești ale Olteniei. Pretutindeni, omul tradițional utiliza simboluri pentru a comunica adevăruri perene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.