Nevăzutul este sufletul nostru, este viață veșnică!
Cele văzute mor, trupul și tot ce se vede, iar cele nevăzute trăiesc, veșnic. Si totuși, omul, în inconștiența sa, lupta și luptă... pentru cele ce mor!
Ce ar fi văzutul, fără nevăzut, un pustiu fără viață...
Numai dacă ne gândim la complexitatea corpului uman, la perfecțiunea lui...că nu exista ceva asemănător omului...că omul nu ar putea niciodată să creeze ceea ce suntem.
Daca ne gandim la cum funcționam!!
Cele dinlăuntrul nostru ar fi niște organe moarte, dacă Dumnezeu nu le-ar da suflare de viață!
Apoi, aerul, nevăzut, dar fără, nu trăim.
Apoi, conștiința, nu se vede, dar fără, am fi trupuri fără discernământ.
Sentimentele ne fac umani...fără ele suntem roboți consumatori...
Mirosul, auzul, gustul, simțurile toate, încununează viața.
Să nu uităm suferința sufletului, care ne ajută să vedem adevarul vieții!
Și totuși, oamenii, unii, întreabă unde este Dumnezeu?! Unde este sufletul?
Asa vedem inteligenti, care își dedică viața studiului, dar cu ușa închisă Lui Dumnezeu...si trăiesc degeaba...iar oameni fără carte, care cunosc si simt mai mult decât învățații, că au deschis ușa inimii, unde intră Dumnezeu si îi învață ce trebuie să cunoască si le dăruiește înțelepciunea veșniciei!
Degeaba știm tot, dacă nu știm ce ne trebuie, ce ne foloseste, astfel, multi învățați, titrati, rămân repetenți la lecția viață!
Cand măndria golește si întunecă sufletul, nu cunoaștem taina vieții, care este descoperită de Dumnezeu, doar smereniei!
Din fericire, pe multi ne scapă Dumnezeu de mândrie, îngăduind să cădem în propria neputința, fiind o șansă la mântuire!
Să nu o pierdem!
Doamne, mulțumesc, că de la Tine sunt toate! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.