Darurile celor trei Magi de la Răsărit

 

„Magii de la răsărit sau craii îi aduc daruri şi prin aceasta ne îndeamnă pe noi oamenii să răspundem iubirii lui Dumnezeu cu daruri, daruri spirituale şi materiale. De aceea, sărbătoarea Crăciunului este sărbătoarea darurilor oferite cu bucurie şi primite cu bucurie pentru a cultiva bunăvoirea între oameni”.

- Patriarhul Daniel

 

Autenticitatea Cinstitelor Daruri este susținută, pe de o parte, de tradiția orală și pe de alta, de istorie. Dar ceea ce întărește autenticitatea Cinstitelor Daruri în mod de netăgăduit este negrăita mireasmă și harul tămăduitor și de minuni făcător care izvorăsc din ele până în zilele noastre. 

Neprețuita comoară a Sfintei Mănăstiri a Sfântului Pavel

„Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui, și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă” (Matei 2, 11)

Printre feluritele comori și neprețuitele tezaure pe care le păstrează cu multă evlavie Sfânta Mănăstire a Sfântului Pavel din Sfântul Munte, fără nici o îndoială, primul loc îl dețin Cinstitele Daruri pe care le-au adus cei trei magi de la Răsărit Domnului întrupat, pe când era Prunc. Aceste daruri, după cum se cunoaște bine sunt aur, tămâie și smirnă. Aurul se găsește sub forma a douăzeci și opt de plăcuțe netede, îngrijit sculptate în diferite forme (paralelogram, trapezoidale, poligonale și celelalte) și de diferite dimensiuni. Fiecare plăcuță are un plan diferit de miniaturi artistice complicate. Tămâia și smirna sunt păstrate ca un amestec sub forma a șaizeci și două de mărgeluțe de mărimea unor măsline mici.

Fiindcă valoarea arheologică și istorică, duhovnicească, dar și materială a Cinstitelor Daruri este inestimabilă, ele sunt păstrate cu o grijă specială în trezoreria Sfintei Mănăstiri a Sfântului Pavel. Pentru siguranță, ele sunt depuse în diferite racle și numai o parte a lor sunt expuse spre închinare vizitatorilor Sfintei Mănăstiri sau sunt transportate pentru sfințire în afara Sfântului Munte, în Sfintele Mitropolii locale.

Scrie Sfântul Evanghelist Luca despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu că „păstra toate cuvintele acestea în inima ei” (Luca 2, 19, 51). Se crede de la teologii care au tâlcuit acestea că o mare parte dintre aceste cuvinte și fapte, adică, ale vieții Domnului, Născătoarea de Dumnezeu le-a destăinuit Sfântului Apostol Luca, care le-a și cuprins în Evanghelia lui. Nu încape nicio îndoială că, în paralel cu aceste cuvinte ale Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a păstrat orice altceva avea legătură cu viața pământească a Domnului, și firește, și Cinstitele Daruri.

În acord cu tradiția noastră istorică religioasă, mai înainte de Adormirea Preasfintei Maici a Domnului, le-a încredințat pe acestea împreună cu sfintele scutecele ale lui Hristos, Cinstitul Veșmânt și Sfântul ei Brâu în Biserica Ierusalimului, unde au și rămas aproximativ până în anul 400. În acest an, Împăratul Arcadie le-a mutat la Constantinopol pentru sfințirea poporului, pentru ocrotirea și cinstirea Împărătesei cetăților. Acolo au rămas până la cucerirea cetății de către franci, în anul 1204. De atunci au fost strămutate continuu, din motive de siguranță, împreună cu alte comori, în Niceea Bythiniei, capitala vremelnică a Bizanțului, unde au și rămas aproximativ șaizeci de ani. Odată cu retragerea cruciaților, în timpul Împăratului Mihail Paleologul, s-au întors în Constantinopol până la supunerea cetății de către turci, în anul 1453.

După cucerirea Orașului, preacucernica Maro, soția creștină a sultanului Murat al II-lea (1421-1451) și mama lui Mohamed al II-lea Cuceritorul le-a strămutat personal în sfânta Mănăstire a Sfântului Pavel, în Sfântul Munte. Această mănăstire îi era cunoscută fiindcă tatăl ei, Gheorghie Brancovici, domnitorul Serbiei, a zidit naosul ei în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință.

Potrivit tradiției aghiorite, pe când Maro urca din port spre Mănăstire, Doamna Născătoare de Dumnezeu a împiedicat-o, într-un mod mai presus de fire, să se apropie de mănăstire și astfel să încalce legământul Sfântului Munte. Ea a ascultat și a încredințat cu smerenie Cinstitele Daruri monahilor evlavioși și părinților care au și pus în locul acela, al venirii Maicii Domnului, o cruce care se păstrează până astăzi și se numește „Crucea Împărătesei”. Înscrisul sultanului cu informațiile privitoare la încredințarea Cinstitelor Daruri se păstrează în arhiva Mănăstirii Sfântului Pavel.

Autenticitatea Cinstitelor Daruri este susținută, pe de o parte, de tradiția orală și pe de alta, de istorie. Dar ceea ce întărește autenticitatea Cinstitelor Daruri în mod de netăgăduit este negrăita mireasmă și harul tămăduitor și de minuni făcător care izvorăsc din ele până în zilele noastre. 

 

 Ca și magii, suntem cu toții într-o călătorie a vieții și purtăm daruri în suflet. Întrebarea este: cui oferim aurul, smirna sau tămâia noastră? Lui Irod, omul puterii corupte, sau lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu?