Ignoranța, uneori chiar e fericire.

 PENTRU CEI TREZIȚI!

Când începi să devii cu adevărat conștient, când începi să gândești pentru tine — să vezi lumea așa cum e ea de fapt — viața devine, sincer, mai grea. Nu mă înțelege greșit, creșterea asta interioară este necesară, dar nu vine fără un preț.

Înainte era mai simplu.
Când nu gândeai prea mult, viața era distractivă. Era mai ușoară mental, emoțional... Înțelegi ce spun? Dar când începi să vezi clar, începi să simți toate vibrațiile negative. Vezi oamenii care mint. Îi simți pe cei care manipulează. Observi tot, absolut tot. Și asta, te obosește.

Dar uite care-i treaba:
Odată ce ai această conștientizare, nu mai poți să te întorci. Înainte să fii treaz, era mai bine. Era mai liniștit. Însă acum, tot ce vezi sunt nuanțele de gri. Nu mai poți privi ceva fără să-i vezi și latura întunecată. Fără să analizezi, să descoperi ce e în spatele cortinei.

Când știi mai multe, ai mai multe responsabilități.
Nu mai poți să fii naiv. Nu mai poți să te bucuri la fel de lucrurile mărunte, pentru că începi să vezi ce este greșit în ele. În oameni. În sistem.

E ca și cum viața devine o mare povară, iar tu doar aștepți. Aștepți o schimbare, un sens mai mare, ceva ce să-ți aducă din nou bucurie pură.

Știi care-i paradoxul?
Ignoranța, uneori chiar e fericire. Și nu zic asta ca o scuză, dar când nu știi tot, când nu vezi tot, ești liber să te bucuri de lucruri. De ce? Pentru că nu vezi răul din ele.

Dar uite un adevăr dur:
Odată ce devii conștient, nu mai poți să închizi ochii. Lumea își pierde farmecul, pentru că înțelegi prea mult. Viața devine mai grea. Mai lipsită de sens uneori.

Și nimeni nu vorbește despre asta. Toată lumea îți spune că „adevărul te eliberează,” dar nimeni nu-ți spune că adevărul te poate și împovăra. Că uneori îți dorești să fii din nou copil, să nu știi nimic, să te bucuri pur și simplu.

Deci, ce faci cu toate astea?
Nu știu dacă am răspunsul. Dar ceea ce știu e că uneori trebuie să te oprești, să găsești un echilibru. Să-ți dai voie să trăiești. Să-ți amintești că, chiar dacă vezi tot, încă mai poți alege ce contează pentru tine.

Dacă simți asta, e ok. Dacă ai momente în care viața pare o povară, nu ești singur. Dar ai puterea să faci ceva cu adevărul ăsta. Nu-l lăsa să te consume.

Acționează. Fă ceva. Trăiește. Asta contează.