Sfintii Mucenici Tirs, Calinic, Filimon si Apolonie Sinaxar 14 Decembrie

 În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea pătimirii Sfinţilor Mucenici Tirs, Levchie şi Calinic.

Aceşti sfinţi mucenici au trăit pe vremea împăratului Deciu şi a ighemonului Cumvrichie, care a pornit mare prigoană împotriva creştinilor în părţile Nicomidiei, Niceii şi Cezareii Bitiniei.

Sfântul Levchie, de bunăvoia lui, s-a dus la ighemon, a mărturisit pe Hristos şi a defăimat deşertăciunea închinării la idoli. La porunca ighemonului a fost spânzurat şi i s-a strujit cu cruzime trupul. Pentru că a rămas tare şi neclintit în credinţa creştinească, i s-a tăiat capul.

Pe când ighemonul făcea o călătorie în Helespont i-a ieşit întru întâmpinare marele între atleţi Tirs. Acesta a propovăduit cu îndrăznire că Hristos este Dumnezeu şi a mustrat pe tiran, că fără să judece cinsteşte pe idoli. Sfântul Tirs a fost supus la chinuri îndelungate şi de multe feluri, de către mai mulţi ighemoni. În timpul acestor chinuri pe care sfântul le îndura cu seninătate, la rugăciunea sfântului s-au sfărâmat chipurile cioplite ale idolilor. Atunci Calinic, care era preot al idolilor, gândind în sine că Dumnezeul lui Tirs este mai mare şi mai puternic decât toţi idolii, de vreme ce la rugăciunea lui Tirs idolii au căzut la pământ şi s-au sfărâmat, a primit şi el credinţa în Hristos. Şi rugându-se şi el, lui Hristos, a fost sfărâmat idolul pe care el îl slujise până atunci. Pentru aceasta Sfântul Calinic a fost ucis cu sabia. Iar Sfântul Tirs şi-a dat lui Dumnezeu sufletul în timpul chinurilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Filimon, Apolonie, Arian şi cei dimpreună cu ei.

Aceşti sfinţi mucenici au trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Arian, ighemonul Tebaidei Egiptului. Chipul muceniciei lor a fost aşa: au fost prinşi şi duşi înaintea ighemonului 37 de creştini. Printre aceştia se afla şi un creştin cu numele Apolonie, anagnost al Bisericii. Când a fost ameninţat cu chinurile, Apolonie s-a spăimântat şi a dat patru galbeni lui Filimon, cântăreţul din fluier, ca să-i ia locul şi să aducă jertfe idolilor în locul lui; totodată i-a dat şi hainele sale. Filimon, odată cu îmbrăcarea hainelor lui Apolonie, a îmbrăcat şi credinţa în Hristos, şi când a fost îndemnat să jertfească idolilor, a mărturisit pe Hristos. Când ighemonul a poruncit să vină Filimon ca să cânte din fluier, pentru că prin cântecele sale să cânte şi să ademenească pe cel ce nu voia să jertfească idolilor, să-l facă să socotească bune, pe cele din lumea aceasta, să-şi schimbe credinţa şi să jertfească idolilor, atunci s-a aflat că Filimon era cel din stadion şi că el ţinea locul lui Apolonie. Mulţi l-au sfătuit şi l-au îndemnat stăruitor să se lepede de Hristos, dar n-a fost înduplecat.

Ighemonul l-a luat în râs, spunându-i că în zadar se osteneşte odată ce n-a primit botezul creştinilor. Sfântul Filimon însă s-a rugat şi s-a pogorât ploaie numai peste ei. Toţi cei de faţă s-au minunat, iar Sfântul Filimon a luat încredinţare că s-a pogorât peste ei din cer apa botezului său, pentru că nimeni nu îndrăznea să-l boteze de frica ighemonului. Sfântul Filimon s-a rugat apoi şi pentru fluierele lui, pe care le dăduse lui Apolonie. Şi s-a pogorât foc din cer, care a ars şi a mistuit fluierele în mâinile lui Apolonie. Şi fiindcă Apolonie a fost pricina credinţei lui Filimon în Hristos, a fost prins şi el. Dus înaintea ighemonului, a propovăduit credinţa lui Hristos. Pentru aceasta au fost supuşi amândoi la felurite chinuri. Când Sfântul Filimon a fost atârnat de un măslin şi săgetat, o săgeată s-a îndreptat spre ighemon şi i-a străpuns ochiul. Sfântul Filimon a spus mai dinainte ighemonului că i se va vindeca ochiul cu minune, dacă după mucenicia lui va lua ţărână de pe mormântul său. Apoi au fost tăiate capetele Sfinţilor Filimon şi Apolonie. Ighemonul s-a dus în ziua în care au fost îngropaţi sfinţii la mormântul Sfântului Filimon, a făcut cum îi spusese sfântul şi s-a făcut sănătos. Pentru aceasta a crezut şi el şi cei dimpreună cu el în Hristos şi s-au botezat. Când împăratul Diocleţian a aflat că ighemonul s-a făcut creştin, a trimis de l-a adus la el, l-a legat cu lanţuri, i-a atârnat o piatră de gât, şi l-a aruncat în mare. Moaştele Sfântului Arian au fost aduse la uscat şi au fost îngropate de slujitorii săi.

Tot în această zi pomenirea celor patru ostaşi din garda împărătească, ce au pătimit împreună cu Sfântul Arian.

Diocleţian, după ce a chinuit pe sfinţi cu felurite chinuri, a aruncat pe Sfântul Arian legat cu lanţuri într-o groapă adâncă şi a acoperit groapa cu pământ; a pus deasupra gropii scaunul său şi a poruncit ostaşilor să joace, zicând: "Să vedem dacă va veni Dumnezeul lui Arian ca să-l scoată din groapa asta". Apoi a plecat la palat. Când s-a dus să se culce, a văzut atârnate deasupra patului piatra şi lanţurile purtate de Arian, iar pe Arian aşezat pe pat. Împăratul s-a spăimântat şi a socotit că este vrăjitor. Atunci l-a aruncat în mare împreună cu cei patru ostaşi din garda împărătească, ce crezuseră împreună cu el în Hristos. Delfinii au luat moaştele lor, ce se aflau în cei cinci saci în care fuseseră băgaţi, şi le-a scos la ţărm la Alexandria, unde au fost îngropate într-un loc de seamă.

Tot în această zi, pomenirea înfricoşătoarei ameninţări a cutremurului ce a fost adus asupra noastră cu iubire de oameni şi de care mai presus de orice nădejde ne-a izbăvit Domnul cel iubitor de oameni.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna decembrie in 14 zile: patimirea Sfintilor Mucenici Tirs, Levchie si Calinic (+250).

    Acestia au trait in vremea imparatiei lui Decius (250-253) si a lui Cumvrichie, dregatorul, care stapanea partile Bitiniei si Nicomidiei, locul care a odraslit pe Sfintii Mucenici Tirs, Levchie si Calinic.

    Oarecand, venind Cumvrichie dregatorul in cetatea Cezareei din Bitinia, si, aratandu-se el foarte ravnitor pentru inchinarea la idoli, incat silea pe toti sa li se inchine, Sfantul Levchie, barbat cinstit dintre cei dintai din cetate si slavit cu invatatura, indemnandu-se de buna voia sa, a mers catre dregator si, aratandu-i desertaciunea idolilor, a marturisit pe Hristos, Mantuitor si Dumnezeu adevarat, indemnandu-l si pe el sa lase intunericul si sa umble in lumina.

    Aceasta auzindu-l, dregatorul, plin de manie, a poruncit sa-l bata pe Sfant de i-au strujit carnea de pe trup si, ramanand tare in credinta, a poruncit de i-au taiat capul.

    Deci, mergand dregatorul la Helespont, l-a intampinat pe el marele viteaz Tirs si i-a zis: "Este oare liber a grai fiecare ce voieste inaintea voastra, sau trebuie sa se supuna, fara a scoate vreun cuvant?" Iar dregatorul a zis: "Este liber si nimanui nu-i este luata aceasta libertate, daca vorbeste cineva spre folosul obstei". Si a marturisit si Sfantul Tirs, liber si cu toata indrazneala, pe Hristos, ca este Mantuitor si Dumnezeu, si a mustrat pe tiran, ca fara dreptate sileste pe oameni sa cinsteasca chipuri ciplite din lemn si din piatra, care nu sunt dumnezei. Si a zis: "Eu am ales credinta crestineasca cea curata si adevarata". Si, nevrand el sa jertfeasca idolilor, a poruncit dregatorul de l-au batut peste obraz, i-au sfaramat gleznele, legandu-i la un loc mainile si picioarele, i-au bagat ace in pleoape si i-au intepat ochii, i-au sfaramat picioarele cu maciuci de arama si i-au turnat plumb topit pe spinare, insa, prin darul lui Hristos, a ramas nevatamat, cu toate aceste chinuri cumplite. L-au bagat apoi, cu capul in jos, intr-un butoi cu apa si indata s-a spart vasul; l-au aruncat jos de pe un zid inalt, intr-un loc unde erau tepi si cuie ascutite, dar, cu puterea lui Hristos, a ramas nevatamat.

    Si, murind dregatorii Cumvrichie si Silvan, au adus in locul lor dregator pe Vavdos. Acesta, punand pe Sfantul intr-un sac, l-a aruncat in mare si, spargandu-se sacul, a fost scos de ingerul Domnului la uscat, dar l-au dat din nou la chinuri grele. A fost dus la rugaciune in capiste idoleasca, si s-au surpat idolii, l-au dat sa-l manance fiarele, si ele nu s-au atins de el si, iarasi, l-au batut, incat cadea si carnea de pe el.

    Atunci a adus la credinta lui Hristos si pe Sfantul Calinic, care era slujitor idolesc, socotind aceasta, cu mintea sa, ca Hristos este Dumnezeu, Care, numai cu numele Sau, face sa cada idolii; ca dus fiind in cetatea Apolonia, Sfantul Tirs a doborat si a surpat la pamant, prin rugaciunea sa, pe toti idolii desertaciunii. Si, asemenea minuni, facea si Sfantul Calinic, ca a surpat pe idolul ce se cinstea acolo.

    Deci, Sfantului Calinic i s-au taiat capul, iar pe Sfantul Tirs, bagandu-l intr-un sicriu, au inceput sa-l taie cu fierastraul  si nemaiputand slugile sa traga fierastraul, Sfantul si-a dat sufletul la Dumnezeu, facandu-se glas din cer, care arata binele ce-l astepta pe Sfant. Si se face praznuirea lor la locul unde au patimit, care este aproape de Elean.
 

 

Intru aceasta zi, Sfintii Mucenici Filimon, Apolonie si Arian cu insotitorii lor (+303).

    Acesti Sfinti au trait pe vremea imparatului Diocletian si a lui Arian, dregatorul, care era in Tebaida Egiptului. Iar chipul muceniciei lor a fost asa: treizeci si sapte de crestini, fiind prinsi, au fost dusi la dregator. Iar unul dintre dansii, care se numea Apolonie, citet fiind in biserica de acolo, si infricosandu-se ca, din pricina amarelor chinuri ale muceniciei, sa nu cada de la credinta, a dat patru galbeni si hainele sale lui Filimon, comediantul pagan al cetatii, care era de fata, pentru ca acesta, imbracand hainele lui Apolonie si inchinandu-se in joaca, sa aduca jertfa idolilor in locul lui, iar Apolonie a imbracat hainele comediantului. Dar, Filimon luand hainele lui Apolonie, indata s-a imbracat, in sufletul sau, si cu credinta lui Hristos. Deci, intrand Filimon in fata adunarii sub chipul lui Apolonie, i s-a poruncit sa jertfeasca idolilor, dar el a marturisit credinta in Hristos. Atunci, a poruncit dregatorul sa vina Filimon comediantul sa cante si sa joace jocul lui, numit "siravlion" ca, prin vraja jocului si dupa chipul lui, crestinii sa se indemne a cinsti placerile lumii si, lepadandu-se de Hristos, sa jertfeasca idolilor. Aceasta intelegand-o, comediantul s-a dat pe fata, marturisind ca el este Filimon si ca s-a ascuns sub chipul lui Apolonie.

    Deci, paganii, care tineau la el, il indemnau sa se lepede de Hristos. Viteazul Filimon, insa, nu s-a induplecat, pentru care pricina dregatorul l-a mustrat pe el, zicandu-i ca in zadar se osteneste, marturisindu-se pe sine crestin, de vreme ce nu este botezat; ca este oprit, i-a zis, a se numi cineva crestin, daca n-a primit mai intai botezul. Si, a facut Filimon rugaciune si a cazut ploaie numai peste el singur, in locul de chin unde era, incat toti s-au minunat. Iar Sfantul s-a incredintat ca prin ploaia aceea s-a facut botezul sau de la Dumnezeu, pentru ca nimeni nu indraznea sa-l boteze in fata dregatorului.

    Deci, fiindca dumnezeiescul Apolonie s-a facut pricina ca Filimon sa creada in Hristos, pentru aceasta a fost adus si el inaintea dregatorului si a marturisit credinta in Hristos. S-a poruncit atunci, de i-au taiat vinele picioarelor si l-au tarat prin toata cetatea. Dupa aceea, spanzurat fiind Filimon de un maslin, dregatorul a poruncit sa fie sagetat, dar sagetile nu s-au atins de el, ci una din ele, pornind spre dregator, i-a impuns un ochi si l-a orbit. Deci, i-a proorocit Sfantul Filimon dregatorului, ca-l va face pe el sanatos, zicand: "Dupa marturisirea mea, de vei lua tarana din mormantul meu si o vei pune peste ochiul tau, il vei avea sanatos".

    Deci, li s-au taiat capetele amandoura, si Sfantului Filimon si Sfantului Apolonie. Si s-a dus dregatorul Arian la mormantul Mucenicului Filimon si, luand tarana de acolo, s-a facut sanatos, dupa cuvantul Sfantului. Deci, pentru o minune ca aceasta, au crezut in Hristos el si cei dimpreuna cu el, din casa lui si s-au botezat toti, iar pe crestinii tinuti in inchisori pentru Hristos i-a slobozit cu pace.

    Fiind instiintat Diocletian, despre aceasta, a trimis de l-au adus pe dregatorul Arian si, legandu-l pe el cu lanturi de fier si spanzurandu-i o piatra de gat, l-a pogorat intr-o prapastie si cu tarana l-a acoperit. Insa, iesind de acolo viu si nevatamat, a poruncit tiranul de l-au aruncat in mare, dimpreuna cu patru slujitori ai imparatului, care crezusera in Hristos, pe toti cinci i-a inchis in saci ingreunati cu nisip, si, asa, s-au mutat catre Domnul.

    Deci, un delfin foarte mare, tragand toti sacii si luandu-i pe spinarea sa, i-a scos pe ei la tarmurile marii Alexandriei. Iar slugile Sfantului Arian asteptau acolo, dupa porunca lui, si, vazand moastele Sfintilor aduse pe spinarea delfinului, s-au minunat. Apoi, luandu-le cu evlavie, au intrat in corabie si, plutind pe Nil in sus, s-au apropiat de mitropolia antinoitilor. Si, instiintandu-se, prin glas venit de sus, de locul unde se cuvine sa ingroape Sfintele moaste, au dat de veste in cetate si, alergand toti cu cantari si cu faclii, le-au ingropat cu cinste, la loc slavit, unde se fac tamaduiri si multe minuni. Dumnezeului nostru, slava!
 

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric despre un preot mai inainte vazator.

    Spunea unul dintre Sfintii Parinti, zicand ca, in Schit, cand slujea preotul in biserica, se pogora Sfantul Duh in chip de . S-a intamplat, insa, intr-o zi, ca a intrebat un oarecare frate pe diacon despre un cuvant de folos, iar diaconul nu i-a implinit dorirea. Si dupa aceea, in vremea slujirii Sfintei Liturghii, nu a mai venit umbrirea vulturului, dupa obicei. Si, a zis preotul, catre diacon: "De unde, oare, vine aceasta? Ca ori intru mine este gresala, ori intru tine". Departeaza-te, dar, de la mine putin si, de se va pogora vulturul, cunoscut semn va fi, cum ca pentru tine vultur, in vremea Sfintei impartasiri si nimeni nu-L vedea pe El, decat numai cle???nu S-a pogorat Sfantul Duh". Deci, departandu-se diaconul, indata S-a pogorat Duhul Sfant, in chip de vultur.

    Iar, dupa ce au sfarsit Sfanta Liturghie, a zis preotul catre diacon: "Spune-mi mie, ce ai facut?" Iar el, marturisindu-i, a grait: "Nu ma stiu pe mine insumi gresit cu alt lucru sau fapta, fara decat ca m-a ajuns pe mine un frate, cand veneam la biserica, si m-a intrebat cuvinte de folos, iar eu i-am raspuns ca n-am vreme, fiindca veneam la biserica." Deci, i-a zis lui preotul: "Pentru tine, dar, nu s-a pogorat Duhul, fiindca fratele s-a mahnit din pricina ta." Drept aceea, a mers diaconul la fratele acela si s-au impacat, recunoscandu-si vina. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Tirs, Levchie, Calinic, Filimon, Apolonie şi Arian

Troparul Sfinţilor Mucenici Tirs, Levchie, Calinic, Filimon, Apolonie şi Arian

Glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 6-lea

Irmosul

Ca pe uscat umblând Is­rael, cu picioarele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu străluciri muceniceşti stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu şi cu Dumnezeieştile fulgerări luminându-vă luptă­torilor, luminaţi-ne şi pe noi, care lăudăm sfântă pomenirea voastră.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Frumuseţea Cea Dumneze­iască, dorind, lucruri de nimic aţi socotit cele veselitoare ale vieţii, purtătorilor de biruinţă ai lui Hristos şi murind cu trupul, v-aţi învrednicit a afla Viaţa Cea fără de sfârşit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Batjocorind înşelăciunea în­chinării la idoli, mucenicilor purtători de biruinţă, cu Dum­nezeiască cuviinţă aţi răbdat pătimirea multor dureri şi acum aţi primit Viaţa Cea fără de durere.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminat fiind de Razele cele mai presus de lumină ale Du­hului, Făcătorul tuturor, ai stins întunericul cel adânc al închinării la idoli, purtătorule de biruinţă al lui Hristos, Mi­nunate şi Preafericite Tirs.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cuvântul Cel Nemărginit, Care S-a făcut Mărginit cu Trupul, L-ai născut, Preacurată; pe Acela roagă-L să izbăvească din stricăciune şi din înşelăciu­nea patimilor pe cei ce te măresc pe tine.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Stih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trupul cumplit chinuindu-ţi-l stăpânii întunericu­lui, tăria cugetului tău nu a slăbit, puternic fiind întărit, Mucenice Tirs, cu dragostea cea Dumnezeiască.

Stih: Sfinte Mucenice Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat minunată a fost credinţa ta cea fără veste către Domnul, mucenice, prin care ai ruşinat credinţa cea rea a vrăj­maşilor, strigând: O, Sfinte Filimon, robul lui Hristos eu sunt.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu îndrăzneală ai ieşit la luptă cu vrăjmaşul, mucenice şi l-ai surpat pe el nu cu pavăză şi cu suliţă într-armându-te, ci cu Dumnezeiasca şi bărbăteas­ca credinţă cea neclintită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind întărit cu dorirea cea Dumnezeiască ai primit din cer naşterea cea Dumnezeiască prin apă, în chip Tainic, Înţeleptule Mucenic Filimon, care te-a în­tărit către luptele cele Dumnezeieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Unul din Sfânta Treime Întrupându-Se din Curatele tale sângiuri, cu cuviinţă Dumneze­iască, a ieşit în două Firi, ca să mântuiască pe cei din Adam cu bunătatea Sa, Preacurată.

Irmosul

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credin­cioşilor Tăi Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

Cântarea 4-a

Irmosul

Hristos este Puterea mea, Dumnezeul şi Domnul, cinstita Biserică cântă cu Dumnezeiască cuviinţă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind, mucenicilor, a măr­turisi prin chinuri pe Cel Ce Singur este Milostiv, pe Cel Ce Singur este Domn şi Dumnezeu al tuturor, aţi dobândit Împărăţia Lui.

Stih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chinuirea trupului, năvăli­rile fiarelor şi ale focului şi ale mării, bărbăteşte le-ai suferit, preafericite şi ai surpat tăria vrăjmaşului, Mucenice Tirs.

Stih: Sfinte Mucenice Levchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rănile patimilor împodobindu-ţi sufletul, l-ai făcut mai luminat decât lumina soarelui, ca un purtător de chinuri, ostaşule al lui Hristos, Mucenice Levchie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tăindu-ţi-se venele, ai slăbit pe nelegiuitul vrăjmaş, fericite şi sprinten ai umblat pe calea muceniciei cu Dumnezeiescul Duh, Mucenice Apolonie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maică fără de bărbat, Fecioară fără prihană, Tânără Nestricată între femei numai pe tine te ştim, Binecuvântată Marie, Ajutătoarea oamenilor.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cu Dumnezeiască Străluci­rea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, Te rog luminează-le; ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminaţi cu adevărat de Strălucirile Cele Dumneze­ieşti ale Duhului, aţi străbătut ca nişte înflăcăraţi noianul cel nestatornic al credinţei în idoli şi v-aţi mutat către Dumneze­iasca linişte.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Târâţi cumplit pe pământ, prealăudaţilor mucenici şi cu chinurile fiind loviţi, aţi dobân­dit darurile cele cereşti, făcându-vă cetăţeni ai cerului împreună cu îngerii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întins la pământ şi de multe rele înconjurat, Mărite Mucenice Tirs, te-ai bucurat arătându-te mai presus de tot felul de chinuri, cu Dumnezeieştile ajutorări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăveşte, Stăpâna cea Bună a lumii, pe cei ce te mărturisesc pe tine din suflet, Născătoare de Dumnezeu; că pe tine te-am dobândit Apărătoare Nebiruită, Ceea ce eşti cu adevărat Născă­toare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cârmuiţi fiind de adierile Duhului, înţelepţilor mu­cenici, aţi ajuns cu bucurie, cu corabia sufletului, la Limanul Cel Înţelegător îndulcindu-vă împreună de Dumnezeire.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Veşmânt de mântuire înmuiat în vopsele de sângiuri v-aţi câştigat, mucenicilor, iar prin dezbrăcarea de trup v-aţi îm­brăcat cu Dumnezeiasca bună cuviinţă şi v-aţi înfrumuseţat cu Mărire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinţii Mucenici Filimon cu Levchie şi îm­preună cu ei Apolonie şi Tirs pururea Fericitul, pătrimea cea Dumnezeiască şi luminată, s-au îmbogăţit cu Strălucirea Trei­mii, prin împărtăşirea cea fără de materie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce este mai presus decât toată făptura cea văzută şi înţe­legătoare, a ieşit ca un Dum­nezeu, Întrupându-Se din pân­tecele tău şi păzindu-te Nestri­cată precum ai fost mai înainte de naştere, Maică Fecioară.

Irmosul

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Când Te-ai pogorât...

Prieten al lui Hristos ajun­gând, Mărite Mucenice Filimon, sângele ţi l-ai vărsat pentru El; toată nebunia păgânătăţii ai nimicit-o şi înşelăciunea elinilor ai stins-o. Pentru aceasta roagă-te să se mântuiască cei ce săvârşesc sfântă po­menirea ta.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Dătător de rouă a făcut în­gerul cuptorul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul lş-a plecat a striga: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ploile cele Dumnezeieşti aţi stins cuptorul mulţimii idolilor, fiind aprinşi de Dumneze­iasca dragoste şi acum cântaţi cu mare bucurie, luptătorilor: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prinzând pe cel ce vă alunga în mreaja cea Dumnezeiască, vrednicilor de sfinţenie, l-aţi scos din adâncul rătăcirii şi l-aţi adus lui Hristos, cântând cu căl­dură: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cutremurat-aţi temeliile în­şelăciunii, arătând luptătorilor neclintită voinţă şi hotărâre bărbătească; iar acum cântaţi cu cucernicie: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislirea ta este mai presus de cuvânt, Dumnezeiască Mi­reasă; că ai născut pe Dum­nezeu Cuvântul, Care izbăveşte pe oameni de toată neorânduiala şi le dă cuvânt a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaie ai izvorât..

Stih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu scutul cucerniciei fiind acoperit şi luând crucea ca pe o suliţă ai lovit taberele vrăjmaşilor celor nevăzuţi, Mucenice Tirs, mărirea cea Dumnezeiască a vitejilor mucenici.

Stih: Sfinte Mucenice Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind aprins cu dragostea Atotţiitorului, ai intrat bărbăteşte în locul de chinuri al mu­cenicilor şi cu tărie luptându-te ai surpat pe balaurul cel mare, Preaviteazule Filimon.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Înecând puterea vrăjmaşului în adâncul bărbăţiei şi al răb­dării tale, Mărite Mucenice Arian, te-ai învrednicit de Împărăţia cea Neclintită întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mărturisindu-te cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, stri­găm ţie, cu credinţă, ca îngerul: Bucură-te, că Singură ai născut pe pământ Bucuria, Ceea ce eşti Plină de har, pururea Binecuvântată!

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul

Din văpaie ai izvorât cuvioşilor rouă şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Închipuind Patima lui Hristos, aţi răbdat încercă­rile multor chinuri, fericiţilor; şi tăindu-vi-se capetele, v-aţi unit cu Cetele cele cereşti, luminându-vă cu Mărire şi împodobindu-vă cu Razele Cele Dum­nezeieşti.

Stih: Sfinte Mucenice Tirs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din sângiurile tale ţi-ai vop­sit porfiră, Înţeleptule Mucenice Tirs; şi cu Strălucire îmbrăcându-te cu dânsa şi ţinând Dumnezeiasca Cruce ca un sceptru, veselindu-te împreună cu toţi purtă­torii de biruinţă, acum împărăteşti împreună cu Hristos, de Dumnezeu fiind binecuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De nevoinţele voastre, ferici­ţilor şi de împotriviri, de moar­tea cea silnică şi de răni, s-au minunat Puterile îngerilor; cu care împreună petrecând, aduceţi-vă aminte de cei ce săvârşesc sfântă pomenirea voastră, prealăudaţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru asemănare de Trup omenesc s-a văzut născându-Se Cuvântul din pântecele tău, răbdând Patimă, Cel Ce este Preabun, Preacurată Fecioară Marie, de Dumnezeu Născă­toare şi a tras la Sine mulţime de mucenici.

Irmosul

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care slăvindu-L, cu Oştile ce­leşti, pe tine te fericim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Cu scutul dreptei cinstiri de Dumnezeu bine acoperindu-se şi cu Arma Crucii bine într-armându-se mucenicii lui Hristos, cei vrednici de laudă, au surpat taberele tiranului; şi fiind încu­nunaţi de Domnul cu cunună de biruinţă, se veselesc neînce­tat cu Puterile cele de sus şi se roagă Mântuitorului să mântu­iască sufletele noastre.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Dumnezeieşte luptându-se sfinţiţii purtători de biruinţă ai Domnului, au răbdat chinurile, sfâşierile trupului şi moartea cea silnică bărbăteşte şi cu cre­dinţă tare şi desăvârşit au surpat semeţia vrăjmaşului. Pentru aceasta, luând dar de tămă­duiri, vindecă pe cei bolnavi şi izbăvesc de răutate pe cei ce totdeauna strigă: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea voastră.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Sufletul meu cel smerit, Fecioară, din pruncie întinându-mi eu, spurcatul, pe mine însumi m-am necinstit şi cu cuvintele şi cu faptele şi nu am ce face, sau unde să mă adă­postesc; dar nici altă nădejde afară de tine, Fecioară, nu ştiu. Vai mie, netrebnicul! Pentru aceasta, ca un rugător alerg acum către tine, Preacurată şi mă rog, mărturisindu-mă ţie: greşit-am. Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greşeli, că întru tine, Fecioară, mi-am pus nădejdile eu, robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Tine, Dumnezeule, Stăpâ­ne şi Izbăvitorule, văzându-Te Mieluşeaua spânzurat pe Cruce cu nedreptate, tânguindu-se, striga Ţie: vai mie, Fiule! Cum pătimeşti şi cum suferi de la cei nerecunoscători ocări şi moarte, Îndelung Răbdătorule, ca să mântuieşti cu totul firea ome­nească cea căzută şi să izbăveşti pe cei ce i-ai făcut după Chipul Tău, Stăpâne! Pentru aceasta strig Ţie: scoală-Te din morţi şi izbăveşte turma Ta de primej­dii, de toată nevoia şi de toate răutăţile.