Sfântul Cuvios Siluan face parte din acei rari sfinți creștini care primesc încă de la începutul căii lor ascetice arătarea desăvârșită a harului lui Dumnezeu. Calea lor este însă cea mai anevoioasă, căci sentimentul părăsirii și al pierderii harului sfâșie sufletul.
Cuviosul Siluan (Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie modestă de țărani ruși, alcătuită - pe lângă părinți - din cinci băieți și două fete. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credință, blândețe și de multă înțelepciune, îi este primul model în viața sa lăuntrică.
Încă de mic copil, Simeon și-a pus în gând - avea doar patru ani - ca atunci „când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul”. Auzind mai apoi de viața sfântă și minunile săvârșite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan) tânărul Simeon și-a dat seama că „dacă există Sfinți, înseamnă că Dumnezeu e cu noi și n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc”.
De îndată ce și-a dat seama că a găsit credința - împlinise 19 ani - Simeon, înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, simte o prefacere interioară și atracția pentru viața monahală. Tatăl său este însă categoric: „Fă-ți mai întâi serviciul militar, apoi ești liber să te duci”.
Această stare excepțională a durat trei luni, după care l-a părăsit. Tânărul Simeon, viguros și chipeș, începe să ducă o viață asemenea celorlalți tineri de vârsta lui; o viață departe de sfințenia fiorului divin care îl cercetase.
Dotat cu o fire robustă și cu excepțională forță fizică, trece prin multe ispite ale tinereții; într-o zi lovește pe un flăcău din sat atât de puternic, încât acesta de-abia rămâne în viață.
În vâltoarea acestei vieți de păcat, prima chemare la viața monahală începe să se stingă. Într-o zi, însă, este trezit dintr-un coșmar de glasul blând al Maicii Domnului, care înrâurează sufletul său tulburat. Până la sfârșitul vieții, Cuviosul Siluan i-a mulțumit Preasfintei Fecioare pentru că a binevoit să-l ridice din căderea sa.
Această a doua chemare, petrecută cu puțin timp înaintea serviciului militar, a jucat un rol hotărâtor în alegerea căii pe care avea să meargă de acum înainte. Simeon a simțit o adâncă rușine pentru trecutul său și a început să se căiască fierbinte înaintea lui Dumnezeu. Atitudinea sa față de tot ce vedea în această viață s-a schimbat radical.
Simeon își execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu al gărzii imperiale. Soldat conștiincios, cu o fire pașnică și purtare ireproșabilă, a fost foarte prețuit de camarazii săi. Dar gândul său era mereu la pocăință, Sfântul Munte Athos (unde trimitea uneori chiar și bani). În timpul serviciului militar, sfaturile sale salvează de la destrămare tânăra familie a unui soldat căzut in ispită.
Puțin înainte de eliberare s-a dus să ceară binecuvântarea Părintelui Ioan din Kronstadt; însă negăsindu-l îi lasă o scrisoare. Întors în cazarmă, Simeon simte puterea rugăciunii Sfântului Părinte.
Ajuns mai apoi acasă, se îmbarcă în scurt timp pentru o nouă perioadă a vieții sale: Muntele Athos. „Grădina Maicii Domnului”, citadela monahismului răsăritean și oaza spiritualității filocalice, Sfântul Munte cunoștea la sosirea sa un moment de apogeu.
În vârstă de 26 de ani, intră în mănăstirea rusească a „Sfântului Mucenic Pantelimon” (Russikon). Introdus în tradiția seculară atonită: rugăciunea singuratică la chilie, lungile slujbe în biserică, posturi, privegheri, deasa mărturisire și cuminecare, citirea, munca și ascultarea - fratele Simeon se împărtășește din negrăita bucurie a rugăciunii lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”.
Într-o seară, pe când se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, dobândește - ca un dar neprețuit - rugăciunea inimii, ce țâșnea de la sine, fără încetare.
Lipsit de experiență, tânărul frate cade mai apoi pradă unor ispite cumplite: chinurile demonice.
După 6 luni de sfâșieri lăuntrice, într-o după-amiază, șezând în chilia sa, a atins treapta ultimă a deznădejdii, încercând preț de o oră sentimentul unei părăsiri totale de către Dumnezeu - fapt care i-a cufundat sufletul în întunericul unei spaime de iad.
Pradă aceleiași spaime și întristări, se duce la Vecernie în paraclisul „Sfântului Ilie” și abia șoptește „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Atunci, în dreapta ușilor împărătești, în locul icoanei Mântuitorului, Îl vede pe Iisus Hristos Cel Viu! Întreaga sa făptură s-a umplut de focul harului Duhului Sfânt, o lumină dumnezeiască l-a învăluit, răpindu-i mintea la cer. Intensitatea viziunii îi provoacă o stare de epuizare aproape de moarte.
Cuviosul Siluan face parte din acei rari sfinți creștini care primesc încă de la începutul căii lor ascetice arătarea desăvârșită a harului lui Dumnezeu. Calea lor este însă cea mai anevoioasă, căci sentimentul părăsirii și al pierderii harului sfâșie sufletul („nu puteți înțelege durerea mea” spunea Siluan).
Câteva zile după arătarea lui Hristos, Simeon trăiește o stare de fericire pascală. A trecut apoi un răstimp. Într-o zi de sărbătoare, același har l-a cercetat a doua oară, dar cu mai puțină intensitate, după care treptat lucrarea sa simțită a început să slăbească; pacea și bucuria lăsau loc unei chinuitoare neliniști și temeri de a pierde harul.
În efortul de a păstra adânca pace a lui Hristos, fratele Simeon (devenit acum monahul Siluan) recurge la mijloace ascetice care pot părea incredibile.
Păstrându-și „ascultarea” de econom (responsabil administrativ) al mănăstirii cu peste două mii de viețuitori, se cufundă și mai adânc în rugăciune.
Începe o lungă perioadă (15 ani !) de alternări continue între vizite ale harului și părăsiri dublate de intense atacuri demonice.
După 15 ani de la prima arătare a Domnului Hristos, într-o înfricoșătoare noapte de luptă spirituală împotriva demonilor, Siluan cade din nou în ghearele unei disperări vecine cu moartea și necredința. Descurajat, cu inima îndurerată, se roagă fierbinte. Și atunci aude glasul Domnului: „Cei mândri suferă pururea din pricina demonilor”.
„Doamne, zice atunci Siluan, învață-mă ce să fac ca sufletul meu să ajungă smerit”.
Și din nou, în inima sa primește acest răspuns de la Dumnezeu: „Ține mintea ta în iad și nu deznădăjdui”.
Începând din acel moment sufletul său a înțeles că locul de bătălie împotriva răului, a răului cosmic, se găsește în inima noastră; că rădăcina ultimă a păcatului stă în mândrie - acest flagel al umanității care-i smulge pe oameni de lângă Dumnezeu și cufundă lumea în nenorociri și suferințe; mândria - această adevărată sămânță a morții care face să apese asupra întregii omeniri întunericul deznădejdii. De acum înainte Siluan își concentrează toate puterile sufletului pentru a dobândi smerenia lui Hristos: biruiește orice suferință pământească, aruncându-se într-o suferință încă și mai mare; osândindu-se la iad, ca nefiind vrednic de Dumnezeu; dar, sigur de iubirea Domnului său, stă în chip înțelept pe marginea adâncului, „și nu deznădăjduiește”.
Timp de încă 15 ani, Siluan urmează calea de foc ce i-a fost arătată. De acum înainte harul nu-l mai părăsește ca mai înainte - Duhul Sfânt îi dă din nou puterea de a iubi.
În această stare, Cuviosul Siluan începe să înțeleagă în profunzimea lor marile taine ale vieții duhovnicești. Puțin câte puțin, în rugăciunea sa începe să predomine compătimirea pentru cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Întinsă la extrem și însoțită de lacrimi din belșug, rugăciunea sa trece dincolo de marginile timpului. Duhul Sfânt îi îngăduie să trăiască aievea iubirea pentru „întreg Adamul” - iubirea lui Hristos pentru toată omenirea.
Aceeași iubire îl îndeamnă pe Siluan să-ți așterne în scris experiența interioară, extraordinara sa viață duhovnicească, ignorată aproape cu totul de confrații săi monahi. În această perioadă a vieții sale îl descoperă Arhimandritul Sofronie, cel care avea să publice însemnările sale.
Sfârșitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos a fost la fel de blând, liniștit și smerit ca întreaga sa viață de călugăr. După o scurtă suferință (8 zile), perfect lucid, senin și cufundat în rugăciune, se stinge ușor - fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva - între orele 1-2 din noaptea de 24 septembrie a anului 1938, în timp ce în paraclisul infirmeriei se cânta Utrenia.
Prin Viața sfântă și însemnările Părintelui Siluan Athonitul, Hristos transmite un mesaj umanității strivite de absurditatea experiențelor cotidiene, durere și deznădejde. Probabil - cum spunea Părintele Sofronie (Saharov) într-una din cărțile sale - ultimul...
„Fost-a un om pe pământ mistuit de dorința lui Dumnezeu. Numele său era Simeon. El s-a rugat îndelung, vărsând lacrimi nestăvilite și zicând: „Miluiește-mă!”. Dar strigătul său se pierdea în tăcerea lui Dumnezeu. Luni și luni de zile a rămas în această rugăciune și puterile sufletului său s-au istovit. Atunci a căzut în deznădejde și a strigat: „Ești neînduplecat!”. Și când, o dată cu aceste cuvinte, încă un lucru s-a rupt în sufletul său strivit de deznădejde, dintr-o dată în scânteierea unei clipe Îl vede pe Hristos viu. Inima și trupul său au fost năpădite cu totul de un foc atât de năprasnic încât, dacă vederea ar fi durat doar o clipă mai mult, n-ar mai fi putut să-i supraviețuiască. Și de atunci n-a mai putut uita privirea lui Hristos, o privire de o negrăită blândețe, nesfârșit iubitoare, plină de pace și bucurie. Și în toți anii îndelungatei sale vieți ce se vor scurge mai apoi, el a dat neobosit mărturie că Dumnezeu este Iubire, Iubire nesfârșită, nepătrunsă...”
Acatistul Sfântului Siluan Athonitul
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condac 1
Ție, alesule nevoitor al Domnului și îngere pământesc, Preacuvioase Părinte Siluane, acum cu bucurie cântare de laudă îți aducem! În veghe neîncetată, în postire și în smerenie fiindu-le părinților athoniți prea-ales urmaș, prin însetarea după Dumnezeu și dragostea cea arzătoare către El, har îmbelșugat ai agonisit sufletului tău și următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit, pentru toți oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru cei vii și pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de această dragoste a ta, căci în groapa greșalelor aflându-ne, cerem solirea ta înaintea lui Dumnezeu și cu străpungere strigăm: Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Icos 1
Făcătorul îngerilor și Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a ales pe tine și după cuvântul Psalmistului: „inima adâncă” ți-a dăruit, Părinte Siluane, pentru a încăpea în ea ca într-o cămară prea-aleasă, neîncăputul nume al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, ca prin puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu să urmezi vieții îngerești. Pentru acestea, lăudând minunatele tale fapte și ostenelile pământești, cu sfială te chemăm:
Bucură-te, rod al curăției din părinți binecinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai iubit a părinților tăi cucernicie din tot sufletul tău;
Bucură-te, că prin înfrânare și iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit;
Bucură-te, că din pruncie căutându-ți bucuria în Dumnezeu, minunat te-ai înțelepțit;
Bucură-te, că inima ta să cunoască și să se supună voii lui Dumnezeu mereu a căutat;
Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;
Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ți-ai îndulcit din tinerețe;
Bucură-te, flsanul tineoare înmiresmată cu fapte de credință de o nepieritoare frumusețe;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 2
Văzându-te pe tine Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu afundat în prăpastia pierzării, pe când dulceața păcatului ca un șarpe rău mirositor pătrundea în sânul tinereții tale, ca o maică îndurerată te-a chemat în chip minunat: „Fiule, mă doare să te vad spurcându-te cu fapte păcătoase” și pricepând tu, Preacuvioase Părinte, milostivirea ei, șarpele păcatului cu bărbătească înțelepciune l-ai izgonit, biruindu-l prin pocăință, smerenie și rugăciune, iar Mântuitorului Iubitor de oameni cântare de mulțumire I-ai adus pentru Preacurata Sa Maică, pururea strigând: Aliluia!
Icos 2
Dumnezeiasca înțelepciune te-a umbrit, când glasul Maicii Domnului te-ai învrednicit a-l asculta, alesule al lui Dumnezeu, Siluane, și harul Sfântului Duh a umplut inima ta. Prin lucrarea acestuia, ca o căprioară din laț scăpând, către grădina Maicii Domnului – Muntele Athos – ai năzuit, fugind de deșertăciunea lumească, căci te-ai lipit de Dumnezeu ca un fiu iubitor. Drept aceea, văzând minunata bunăvoire a Stăpânei lumii față de tine, cu umilință îți cântăm:
Bucură-te, că din întunericul păcatului la lumina adevărului lui Hristos de însăși Preacurata ai fost chemat;
Bucură-te, că ai fost ales să fii lucrător credincios al grădinii ei pământești, în chip minunat;
Bucură-te, viță dulce a pământului rusesc care în Muntele Athos îmbelșugat ai rodit;
Bucură-te, conștiință neadormită, că prin smerită rugăciune, boldul păcatului l-ai tocit;
Bucură-te, că în Sfânta Mănăstire Pantelimon, lui Dumnezeu în chip îngeresc ai slujit;
Bucură-te, că prin nevoință, post și isihie pe dușmanul ce lupta împotriva ta desăvârșit l-ai plecat;
Bucură-te, că toate măiestriile diavolului prin smerenie le-ai surpat;
Bucură-te, că tânjind după Dumnezeu, credința curată în chip slăvit ai dobândit;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 3
Cu adevărat, de Dumnezeu iubitorule Părinte Siluane, te-a apărat puterea Celui Preaînalt când duhul iadului și al morții te-a năpădit și sufletul tău îl învifora cu momeli pierzătoare și tu, cu totul istovit, cugetai că Dumnezeu este de neînduplecat; dar Domnul cel Iubitor de oameni îndată te-a cercetat prin lumina cea negrăită a Taborului și cu focul harului Sfântului Apostol Pavel o nouă naștere ai primit, cu frică și bucurie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 3
Având bogăția harului, cu duhul la ceruri ai fost înălțat și acolo cuvinte de negrăit cu adevărat ai ascultat. Bucuria ta cine o va povesti, Preacuvioase Siluane? Căci te-ai umplut de dragostea cea negrăită a lui Dumnezeu când, fiind în afară de cele ale lumii, întru vederea duhovnicească a negrăitei frumuseți dumnezeiești, te-ai învrednicit a vedea Fața lui Hristos-Dumnezeu Cel fără-de-măsură iubitor și iertător a toate. Iar noi, minunându-ne de negrăita vedere a lui Dumnezeu, îți cântăm:
Bucură-te, că întru credință nevoindu-te, de cercetarea și mângâierea lui Hristos te-ai învrednicit;
Bucură-te, că ai fost vrednic să vezi cu ochii tăi frumusețea slavei Sale de negrăit;
Bucură-te, că în Ceruri la preaminunata frumusețe prin Sfântul Duh ai fost înălțat;
Bucură-te, că acolo din darurile harului Sfântului Duh Mângâietor te-ai adăpat;
Bucură-te, că de frumusețea de nedescris a Raiului te-ai împărtășit;
Bucură-te, că fiind iubit de Dumnezeu, de darurile frumuseții cerești ai fost copleșit;
Bucură-te, că același har cu lacrimi ai cerut de la Dumnezeu pentru neamurile omenești;
Bucură-te, că spre zorii vieții veșnice ca o strajă pururea veghetoare ne trezești;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 4
Furtună de aspre ispite a trimis asupra ta diavolul cel ucigaș de oameni care dintru început a căutat să piardă sufletele drepților; dar tu, Părinte Siluane, povățuit fiind de Domnul Iisus Hristos să-ți ții mintea în iad și să nu deznădăjduiești, cu darul Duhului Sfânt, prin neîntreruptă veghe și smerenie ai preîntâmpinat uneltirile vrăjmașului desăvârșit biruindu-l; iar el, rușinat fiind de tine, silit a fost a mărturisi că întru totul este mincinos. Și așa, sufletul tău din cursa neprietenului ca o porumbiță blândă a fost izbăvit de Dumnezeu, căruia neîncetat I-ai cântat: Aliluia!
Icos 4
Auzind despre tine că în chip minunat ai fost chemat de la deșertăciunea lumească spre nevoința călugărească și prin harul lui Dumnezeu rod bun ai făcut, Cuvioase, nu numai călugări tineri, dar și cei vârstnici, mult încercați în nevoințe, către tine alergau și ca de miere îndulcindu-se de faptele și cuvintele tale, viața cea îngerească au urmat și Domnului s-au asemănat. Iar noi, cu smerită cugetare văzându-te împodobit, cu bucurie îți strigăm:
Bucură-te, că izvor nesecat de smerită cugetare și înfrânare în Domnul ai devenit;
Bucură-te, că în Muntele Sfânt ai fost ca un crin bine mirositor și neveștejit;
Bucură-te, că în nevoința ta jugul cel bun al lui Hristos cu dragoste l-ai purtat;
Bucură-te, că mintea, inima și voința în Dumnezeu prin rugăciune necontenit ți-ai întărit;
Bucură-te, că plin de râvnă, curăția trupească și sufletească ți-ai păzit;
Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată la înălțimea nepătimirii ai urcat;
Bucură-te, că pravila Sfinților Părinți cu sârguință ai urmat;
Bucură-te, că despre iubirea lui Dumnezeu și cereasca Patrie neostenit ne-ai grăit;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 5
Ca pe o stea călăuzitoare și de minte luminătoare ți-a dăruit Domnul Harul cel Dumnezeiesc, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, întărindu-te prin aceasta în nevoința cea mântuitoare ca odinioară pe Proorocul Ilie la Pârâul Horeb și hrănindu-te în chip minunat din necheltuitele comori ale Sfântului Duh. Și așa, arzând de iubire pentru iubitorul de oameni Dumnezeu, din tinerețe și până la bătrânețe priveghind și din straja dimineții până în noapte pentru întreaga lume rugându-te, ca o alăută dulce cântătoare, neîncetat I-ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 5
Văzându-te pe tine, Preacuvioase Părinte Siluane, întru nevoința cea bună căutând dragostea lui Dumnezeu cum caută pruncul laptele mamei sale și către mângâierea Lui cu dor mare tânjind și cu lacrimi strigând: „Ia aminte, suflete al meu, la dragostea lui Dumnezeu și încălzește-te, o inimă a mea”, și încă „Cine-mi va da mie o astfel de ardere, ca să nu cunosc odihna nici ziua, nici noaptea, de dragostea lui Dumnezeu?” Ne cutremurăm cu inima și ne umilim cu sufletul în fața unei asemenea iubiri către Dumnezeu cel Atotîndurat și cu străpungere îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că dreptatea lui Dumnezeu, ca pe o miere mult îndulcitoare, pururea ai cerut;
Bucură-te, că în dragostea de Domnul cu îngerii te-ai întrecut;
Bucură-te, că din inimă, ca dintr-o candelă a rugăciunii curate, flacăra focului lăuntric spre Domnul ți-ai suit;
Bucură-te, că cele de sus și cele de jos cu frumusețea evlaviei tale îngerești le-ai împodobit;
Bucură-te, că inima ta s-a asemănat cu văpaia rugului nemistuit;
Bucură-te, că precum Moise pentru poporul ales, tu pentru toți oamenii înalți mâinile către Dumnezeu;
Bucură-te, că în toată vremea ai dorit judecățile Domnului și îndreptările Sale le-ai căutat cu tot sufletul tău;
Bucură-te, că fără încetare ai strigat: „Mântuiește Doamne, poporul tău și binecuvântează moștenirea Ta!”;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 6
Propovăduitor neîncetat al isihiei te-ai arătat, cel ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, când Domnul cel Iubitor de oameni, încercându-ți dragostea, te-a lipsit de cercetarea Preasfântului Duh. Pentru aceasta, înțelegând că ai pierdut harul, precum odinioară Adam când se tânguia de pierderea Raiului, L-ai chemat cu inima mâhnită și cu lacrimi: „Doamne, Tu mai înainte m-ai cercetat și mai învrednicit de Sfântul Tău Duh și sufletul meu Te-a iubit, dar acum sufletul meu tânjește după Tine”; și în acest chip tânguindu-te, dar nădăjduind în mila lui Dumnezeu, Îi strigai: Aliluia!
Icos 6
Strălucit-ai, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, ca un nou văzător al Tainelor, căci prin smerenie și rugăciune cu lacrimi harul Sfântului Duh ai dobândit și de negrăită dragoste inima ți s-a umplut. Și gustând tu și înțelegând puterea harului, cu îndrăznirea lui Ilie ai strigat: „Doamne! Nu numai mie, ci întregii lumi dăruiește să cunoască dragostea Ta și să se mântuiască!”. Drept aceea, avându-te pe tine rugător neadormit înaintea lui Dumnezeu, cu umilință îți cântăm:
Bucură-te, că cerul ai deschis când împreună cu Domnul te răstigneai rugându-te pentru cei morți, pentru cei vii și pentru cei ce pe lume încă nu au venit;
Bucură-te, că prin această dragoste Împărăția Cerurilor ai dobândit;
Bucură-te, că adevărata întrupare a credinței curate și a nerăutății te-ai arătat;
Bucură-te, că ai dobândit iertare de la Hristos pentru cei apropiați ție, căzuți în păcat;
Bucură-te, lucrător neadormit în grădina Maicii Domnului, care pe cei istoviți în nevoințe îi întărește;
Bucură-te, dulce alăută a Muntelui Athos, care despre viața cea viitoare vestește;
Bucură-te, visterie a darurilor Sfântului Duh și al Preabinecuvântatei Egumene ascultător slujitor;
Bucură-te, cu cei bineplăcuți lui Dumnezeu credincios împreună-nevoitor;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 7
Voind Iubitorul de oameni Dumnezeu să arate în tine o nouă făclie a harului, Cuvioase Părinte Siluane, ca pe o ramură de măslin cu rădăcină în pământul rusesc al pustiului Athosului te-a răsădit și cu harul Sfântului Duh te-a înrourat, mult roditor făcându-te: că prin faptele și cuvintele tale, ca printr-un untdelemn de viață-dătător, spre curăție și înfrânare, cucernicie și iubire de frați pe toți i-ai povățuit – iar ei, uniți fiind prin legătura dragostei, supunând cele mai rele prin cele mai bune, cântau lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
Ca pe un nou împreună nevoitor cu pustnicii, povățuitor și dascăl monahilor și mirenilor te-a arătat pe tine Domnul, Preacuvioase Siluane. Căci tu, încă pe când trăiai în lume, pe un oarecare soldat a cărui femeie se lăsase ademenită de căderea în păcat și, pentru aceasta, el spre mânie se înverșunase, l-ai învățat iertarea lui Hristos și astfel, familia lor – mică biserică – de destrămare o ai izbăvit; pe monahii căzuți în întristare la dobândirea păcii sufletești i-ai chemat și frica Domnului învățându-i, la pocăință i-ai adus; și astfel pe toți i-ai pregătit să devină locuitori ai Raiului. Iar noi, știindu-te pe tine că te îngrijești de mântuirea tuturor, cu dragoste îți cântăm, după cuviința datorată:
Bucură-te, că în căutarea lui Hristos împreună cu iubitorii vieții pustnicești te-ai nevoit;
Bucură-te, râvnitorule trăitor al iubirii frățesti și pentru toți fierbinte rugător;
Bucură-te, că pe calea vieții, în dureri și în necazuri, ești celor ce te cheamă credincios însoțitor;
Bucură-te, că celor aflați în boli, întristări și mâhniri sufletești le ești nefățarnic slujitor;
Bucură-te, vestitorule al dragostei lui Dumnezeu, care prin cuvântul tău blând la împăcarea cu Dumnezeu și cu aproapele pe toți i-ai chemat;
Bucură-te, că mărturisind că bun este Domnul, sufletele slăbănogite de păcate cu nădejdea iertării le-ai îmbărbătat;
Bucură-te, credinciosule nevoitor care mântuirea pentru toți oamenii cu lacrimi o mijlocești;
Bucură-te, că având mintea în iad pentru toți păcătoșii nepocăiți îndurare dorești;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 8
Minune negrăită ți-a descoperit Domnul, Preacuvioase Părinte Siluane, când starețul-duhovnic Avraam ți-a arătat chipul său strălucind de nedescris și astfel, prin minunata schimbare te-a învățat curat a cinsti Taina Pocăinței; iar noi, văzându-te pe tine că ți-ai încredințat voia duhovnicescului părinte ca Domnului Însuși, tăindu-ți prin smerenie și pocăință voirile cele rele, învățăm a ne încredința voii lui Dumnezeu celei descoperite prin slujitorii Bisericii lui Hristos și prin aceasta, înainte de ieșirea noastră din trup, de mânia lui Dumnezeu și de Judecata ce va să vină ferindu-ne, cântăm lui Dumnezeu întreit: Aliluia!
Icos 8
Din toată inima și cu tot sufletul cerând, smerenia lui Hristos ai dobândit, preaminunate și bineplăcut lui Dumnezeu Părinte, și cu Cel iubit pentru lume împreună te răstigneai, cu lacrimi rugându-te: „O, Preadulce Iisuse! Tu ai făcut ca sufletul meu să Te iubească pe Tine și să-l iubesc pe aproapele meu. Dăruiește-mi să vărs lacrimi pentru lumea întreagă, pentru ca toți oamenii să Te cunoască pe Tine și să moștenească pacea Ta și să vadă lumina Feței Tale”. Iar noi, cei ce în păcate ne-am cheltuit viața, dobândind mântuire cu rugăciunile tale, te fericim cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, că nevoindu-te neobosit în rugăciunea pentru oameni pe Preaputernica Maică Ocrotitoare ai urmat;
Bucură-te, că precum odinioară Ieremia plângea pentru popor, și tu în Sfântul Munte în lacrimi l-ai înrourat;
Bucură-te, preaminunate nevoitor al Athosului, care pentru întreaga lume ai cerut mântuire ca pentru sufletul tău;
Bucură-te, părinte iubitor de fii, care cu lacrimi pentru toți cei ce pier în păcate mijlocești înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria și minunarea îngerilor, care ești iubit și bineplăcut lui Dumnezeu;
Bucură-te, strălucire luminoasă în pustiul athonit și oglindire curată a sfințeniei neamului tău;
Bucură-te, că prin smerenie și ascultare ai arătat lumii chipul frumuseții îngerești în trupul tău pământesc;
Bucură-te, că prin căldura rugăciunii tale vrei să ne faci pe noi cămară a Duhului Dumnezeiesc;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 9
Toate cetele îngerești și mulțimea nevoitorilor s-au minunat de smerenia și de iubirea ta de oameni, Părinte Siluane, că săvârșindu-ți ascultarea ca econom, preasmeritului Iosif în Egipt te-ai asemuit când nu numai de ceata Sfinților împreună viețuitori, dar și de ostenitorii din lume care lucrau în mănăstire, ca de niște copii ai lui Dumnezeu te-ai îngrijit. Pentru aceasta lui Dumnezeu Celui ce iubește întreaga zidire, ai strigat: „Doamne, trimite Duhul Tău cel Sfânt și mângâie sufletele întristate ale acestor oameni necăjiți”. Și în orice fiind ai arătat frumusețea smeritei cugetări, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 9
Ritorii cei mult grăitori nu pot descrie puterea dragostei tale, preaminunate Părinte Siluane, că tu cu lacrimi ai însetat a stinge orice vrăjmășie și neorânduială între oameni și i-ai împăcat pe toți cu Dumnezeu, strigând Stăpânului lumii: „Doamne, cu Tine însetez să fiu și Ție pentru întreaga omenire mă rog, ca toți să fie mântuiți!” și pe oameni învățându-i: „Fiilor, rugați-vă pentru vrăjmași, că ei sunt frații voștri și viața voastră, iar dușmanul lumii acesteia numai diavolul este”. Și prin acestea fiind și noi călăuziți la iubirea de Dumnezeu, de frați și de vrăjmași, îți cântăm:
Bucură-te, că prin iubirea pentru vrăjmași lui Hristos pe Golgota te-ai asemănat;
Bucură-te, că ridicându-ți mâinile la rugăciune pentru vrăjmașii tăi, cu sufletul și cu inima pe Cel ce S-a răstignit pentru noi L-ai urmat;
Bucură-te, că de cei apropiați te-ai îngrijit și de frumusețea isihiei harice nu te-ai lipsit;
Bucură-te, că iubindu-i pe cei de aproape ai tăi, puterea neîncetată a rugăciunii ai dobândit;
Bucură-te, că prin post și rugăciune săgeata celui viclean ai frânt până în sfârșit;
Bucură-te, că răutățile și măiestriile diavolului să le biruim ne-ai învățat;
Bucură-te, că la moara lui Hristos trupul prin muncă ți-ai istovit și inimii spre desfătare rugăciunea ca pe o pâine sfințită i-ai dat;
Bucură-te, că pe lucrătorii grădinii Împărătesei Cerești i-ai hrănit din belșug cu pâinea Preasfântului Nume;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 10
Mântuirea sufletului căutând și dorind alipirea de Hristos, din pământul părinților tăi ai plecat smerit la Sfântul Munte, unde petrecând în înfrânare și isihie ai dobândit frumusețea cea întocmai cu a îngerilor, prin sârguință și iubire de oameni. Și astfel într-o binecuvântată dimineață, când ceilalți viețuitori athoniți înălțau Ziditorului cântări, bun sfârșit ai dobândit și sufletul cel hrănit cu dătătorul-de-viață Trup și Sânge al Domnului l-ai încredințat în mâinile Lui cele dumnezeiești, ca împreună cu toți Sfinții pururea să-I cânți Cuvântului celui fără de început și Dumnezeu, al Cărui Nume în tine s-a Sfințit: Aliluia!
Icos 10
Împăratului Ceresc, pe Care Îl preamăresc heruvimii și serafimii și cetele Sfinților, I-ai slujit fără odihnă prin viața, credința și dragostea ta, Preacuvioase; iar acum ca un crin binemirositor stai înaintea scaunului Preasfintei Treimi împreună cu toți aleșii Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Fii, așadar, Preacuvioase, mijlocitor plin de osârdie înaintea lui Dumnezeu pentru pacea și bunăstarea lumii, iar pentru Sfânta Biserică solie de necurmată rugăciune și cald ocrotitor, ca izbăvindu-ne din nevoi, cu mulțumire să-ți cântăm:
Bucură-te, înger în trup din pământul rusesc, care în chip preaales în Sfântul Munte te-ai nevoit;
Bucură-te, că pentru pământul părinților tăi la Tronul lui Dumnezeu ai fost solitor neobosit;
Bucură-te, îndrăznire iubitoare și fierbinte rugător pentru toți cei ce-L caută pe Dumnezeu cu bunăcredință;
Bucură-te, grabnic ocrotitor al monahilor din grădina athonită și a celor ce te urmează în nevoință;
Bucură-te, că fără cârtire încercările vieții de obște și durerile trupului tău le-ai purtat;
Bucură-te, că sufletul tău curățit cu lacrimi de pocăință Celui Curat L-ai încredințat;
Bucură-te, lucrător credincios al viei lui Hristos, care în Muntele Sionului de Domnul ai fost chemat;
Bucură-te, că acolo împreună prăznuind cu Sfinții și îngerii, cu slavă și cinste te-ai încununat;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 11
Cântare de laudă aducem ție, celui ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, Părinte Siluane, că arzând de dragoste către Domnul – Care de mântuirea lumii a însetat și cu smerenia Sa pe diavol l-a biruit – L-ai urmat cu credință și pustia Athosului cu rugăciune curată bine o ai înmiresmat, arătându-ne și nouă chipul vieții îngerești împodobit cu darurile cele mult-roditoare ale Sfântului Duh. Și așa, în Sfântul Munte ca în Rai viețuind, pe vrăjmaș l-ai rușinat și sufletul tău Împărăția cerească a agonisit, iar pe noi ne-ai povățuit prin dragoste să ne alipim de Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icos 11
În vremurile noastre Domnul te-a arătat lumii întregi, Preacuvioase Părinte, purtător al Duhului Sfânt și al Luminii celei dătătoare de lumină, atât în viață, cât și după moartea ta, privind la tine, cel luminat cu frumusețea nevoințelor pământești și ca un heruvim împreună rugător cu cetele cerești, de nădejdea mântuirii să ne încredințăm, vieții celei drepte cu toată osârdia să urmăm, voia noastră s-o lepădăm și cu bucurie iubirii lui Dumnezeu să ne supunem, ca să se întărească și în trupurile și sufletele noastre proslăvirea Iubitorului de oameni Dumnezeu și cu dragoste să-ți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că ne-ai întărit pe noi în dragoste de Dumnezeu prin pilda vieții tale celei curate și nevoitoare;
Bucură-te, că plin de ardoare ai dat în vileag pe cei fără de lege și ne-ai învățat să păstrăm tainele și predaniile credinței dreptmăritoare;
Bucură-te, că prin viețuirea ta cea pustnicească, lui Petru Athonitul te-ai sârguit să-i semeni în post și isihie;
Bucură-te, că Avvei Atanasie cu credință i-ai urmat prin grija pentru viețuirea monahilor în curăție;
Bucură-te, nou luminător al credinței, că în zilele noastre „Calea cea Adevărată” către Domnul ai arătat;
Bucură-te, că de neîmpuținarea harului Sfântului Duh în Biserica Ortodoxă tuturor le dai mărturie în chip minunat;
Bucură-te, că înaintea Scaunului Slavei stai ca un rob credincios al Mântuitorului;
Bucură-te, că acolo ceri pentru noi sfârșit creștinesc și răspuns bun la Înfricoșata Judecată a Lui;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 12
Încă fiind tu pe pământ, Preacuvioase, ca în ceruri, unde totul viază și se mișcă întru bucuria Sfântului Duh, Hristos, Dumnezeul nostru, a revărsat peste tine puterea negrăită a harului, ca astfel luminat să înalți rugăciuni pentru întreaga lume împreună cu ceata nevoitorilor athoniți și cu toți Sfinții. Iar noi cunoscând acestea, te rugăm: îndreaptă, Preacuvioase Părinte, fierbinte rugăciune către Domnul ca să Se milostivească și Sfânta Sa Biserică s-o întărească în veci spre mântuirea noastră, pe iubitorii de isihie să-i apere și să le dea tărie ca pururea să preamărească Numele lui Dumnezeu, ca împreună cu cetele îngerești să cântăm și noi: Aliluia!
Icos 12
Cântând slăvită pomenirea ta, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, după vrednicie fericim durerile și ostenelile tale, că în priveghere și post împreună cu toți aleșii Maicii Domnului, cu osârdie te-ai nevoit. Cine oare vă numără ostenelile voastre și suspinările din rugăciunile cu lacrimi înălțate pentru lume? Că prin ele pururea întoarceți mânia Domnului, cea din pricina păcatelor noastre, întru milostivire, ca prin iubirea Sa de oameni să păzească Sfânta Biserică de pustiire până la sfârșitul veacului după cuvântul făgăduit. Iar noi cunoscând acestea și mulțumindu-ți pentru mijlocire și ocrotire, cu umilință îți cântăm:
Bucură-te, că povățuirea cea prin Duhul Sfânt plin de sârguință ai urmat;
Bucură-te, că Hristos - Puterea și Înțelepciunea lui Dumnezeu - ochilor tăi trupești S-a arătat;
Bucură-te, smerit nevoitor al lui Hristos, bucuria și lauda Maicii Domnului în fața tuturor celor cerești și pământești;
Bucură-te, neadormitule rugător pentru lume, că mângâiere și nădejde pentru mântuire ne ești;
Bucură-te, moștenitor al Împărăției lui Hristos, care prin nevoința ta Muntele Athos ai împodobit;
Bucură-te, împreună lucrător al nădejdii noastre de mântuire, că ne-ai luminat calea către Dumnezeu și pe cale ne-ai întărit;
Bucură-te, trâmbiță aurită, că împreună cu toți sfinții și îngerii slava lui Dumnezeu o vestești;
Bucură-te, că primind de la Domnul cununa biruinței nu ne uiți în rugăciunile tale pe noi, cei pământești;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 13
O, preaminunate nevoitor al lui Hristos, Siluane, odrasla binecuvântată a pământului rusesc, slava și podoaba iubitorilor de isihie din Sfântul Munte, primește și de la noi această nevrednică rugăciune și cere de la Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce S-a răstignit pentru întreaga lume, să ne miluiască pe toți fii Săi, prin harul Sfântului Duh în unirea dragostei Sale să ne adune laolaltă și cu judecățile pe care le știe să ne aducă la Sine; iar prin rugăciunile tale să nu ne rușineze pe noi în ziua Judecății înaintea Feței slavei Sale, ci să ne învrednicească a-I cânta împreună cu toți Sfinții și îngerii cântarea de biruință: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice iarăși Icosul 1 și și Condacul 1.
Icos 1
Făcătorul îngerilor și Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a ales pe tine și după cuvântul Psalmistului: „inimă adâncă” ți-a dăruit, Părinte Siluane, pentru a încăpea în ea ca într-o cămară prea-aleasă, neîncăputul nume al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, ca prin puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu să urmezi vieții îngerești. Pentru acestea, lăudând minunatele tale fapte și ostenelile pământești, cu sfială te chemăm:
Bucură-te, rod al curăției din părinți binecinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai iubit a părinților tăi cucernicie din tot sufletul tău;
Bucură-te, că prin înfrânare și iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit;
Bucură-te, că din pruncie căutându-ți bucuria în Dumnezeu, minunat te-ai înțelepțit;
Bucură-te, că inima ta să cunoască și să se supună voii lui Dumnezeu mereu a căutat;
Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;
Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ți-ai îndulcit din tinerețe;
Bucură-te, floare înmiresmată cu fapte de credință de o nepieritoare frumusețe;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 1
Ție, alesule nevoitor al Domnului și îngere pământesc, Preacuvioase Părinte Siluane, acum cu bucurie cântare de laudă îți aducem! În veghe neîncetată, în postire și în smerenie fiindu-le părinților athoniți prea-ales urmaș, prin însetarea după Dumnezeu și dragostea cea arzătoare către El, har îmbelșugat ai agonisit sufletului tău și următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit, pentru toți oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru cei vii și pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de această dragoste a ta, căci în groapa greșalelor aflându-ne, cerem solirea ta înaintea lui Dumnezeu și cu străpungere strigăm: Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Rugăciune către Sfântul Siluan Atonitul
O, Sfinte Siluane, cu lacrimile tale ai dobândit smerenia lui Hristos în Duhul Sfânt și dascăl al iubirii de vrăjmași ai devenit în acest veac plin de ură și de tulburare! O, dulce psaltire a pocăinței și alăută binecântătoare a Duhului Sfânt!
Noi, cei însuflețiți de viețuirea ta cea aleasă, ne plecăm genunchii în fața sfințeniei tale care rușinează pe cei ce nu mai cred că Dumnezeu lucrează în Biserica Sa și îți mărturisim că inimile noastre suspină după liniștea ta, după dragostea ta de Dumnezeu, de oameni și de vrăjmași.
Mărturisim că avem nevoie de mijlocirea ta pentru noi la Dumnezeu, Sfinte Siluane, că mult suntem tulburați în această lume care ne învață să fim răi, iubitori de slavă deșartă și robi ai păcatului. Roagă-L, Părinte Sfinte, să ne dăruiască și nouă blândețea Sa, îndelunga - răbdare, tăcerea, înfrânarea și iubirea Lui cea dumnezeiască pentru toată făptura.
Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atâtea încercări duhovnicești întărit de Sfântul Duh, nu ne lăsa să fim înghițiți de marea lumii acesteia. Fii călăuza noastră, fii povățuitorul nostru, mijlocește pururea pentru noi ca să stingem văpaia patimilor, să biruim răul din inimile noastre și astfel să ne mântuim sufletele.
Așa, Cuvioase Părinte Siluane, podoaba călugărilor din Sfântul Munte al Athosului, cel care te-ai făcut pe tine lăcaș Sfintei Treimi, izbăvește pe cei ce cu credință săvârșesc preacinstită pomenirea ta și pe cei ce sărută cu evlavie moaștele tale, spre slava Celui ce S-a proslăvit în tine și dăruiește prin tine tămăduire tuturor celor ce aleargă la ajutorul tău.
Văzând răutatea și nimicnicia noastră, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce l-ai numărat pe Sfântul Siluan în ceata aleșilor Tăi, trimite-l nouă ca pe un adevărat Părinte, spre a ne povățui cum să trăim o viață cuviincioasă, o viață de nevoință și de rugăciune, ca să Te aflăm milostiv în ceasul morții și la Înfricoșătoarea Judecată. Amin.
Paraclisul Cuviosului şi de dumnezeu purtătorului Părintele nostru Siluan Athonitul
Facere a lui Athanasie Simonopetritul Ieromonahul
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția..., Doamne miluiește (de 12 ori), Slavă..., Și acum..., Veniți să ne închinăm..., Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea..., Dumnezeu este Domnul (de trei ori).
Troparul Sfântului Cuvios Siluan Athonitul
Glas 2
Mintea ţinându-ţi în cele mai de jos ale iadului şi prin smerenie întru înălţime cu vedeniile Harului ridicându-te, cinstite Siluane, primeşte pre cei ce aleargă către tine în părinteştile tale rugăciuni; dă în Duh trăire gândului de pocăinţă, ca prin cunoaşterea lui Dumnezeu să ne învrednicim, Părinte, împreună stării celei de Sus.
Slavă...Tot acesta. Și acum...
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu...
Apoi: Psalmul 50
Cântarea I
Glas al VIII-lea
Irmos
Apa trecând ca pre uscat şi din răutatea Eghiptenilor scăpând Israilteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să cântăm.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Însetând dupre Harul lui Iisus, cu credinţă alergăm către tine, Părinte Siluane; cu rugăciunile tale cele sfinte dăruiește şi nouă darurile Dumnezeiescului Duh.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Milostiv fă, părinte, pre Stăpânul Cel Bun, şi dă a păcii înnoire inimilor ce caută liniştirea pre carea Duhul Sfânt o dăruiește.
Slavă…
Sufletele noastre de patimi curăţeşte, de trei ori fericite Părinte, şi lăcaş luminat strălucind, Mângâietorului le arată, precum şi sufletul tău desăvârşit ai curăţit.
Şi acum…
Smerenia cea adevărată, carea o ai avut, Fecioară, întru cele dinlăuntru dăruieşte celor ce te roagă, spre a se face toţi prin har Preadulcelui tău Fiu lăcaşuri.
Cântarea a III-a
Irmos
Făcătorul celor mai presus de crugul ceresc, Doamne, şi Ziditorul Bisericii, Tu mă întăreşte în dragostea Ta, Cela ce eşti marginea doririlor, a credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Cea multă a ta iubire către Dumnezeu o ai arătat, fericite, prin pocăinţa dreaptă înfrânându-te spre a nu mai mâhni pre Acesta prin greşale sau păcate cu voia.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Cea vie chemare a lui Iisus mântuitu-te-a, când câinele cel turbat de tine, Părinte, s’a apropiat; pentru aceasta, de câinele-diavolul mă izbăveşte, rugăciunea neîncetată învăţându-mă.
Slavă…
Pre cel zdrobit, Părinte, de viclene fapte, iarăşi mă ridică şi mă îndreptează cu mijlocirea ta, căci tu în dar ai îndurările iubitoare de oameni, pre cari îmi arată, ca să te proslăvesc.
Şi acum…
Precum pre şarpele cel viclean, Fecioara, de la Simion, în vis, ai gonit, pururea goneşte de la inima mea gândurile cele necurate, vas preacurat arătându-mă.
***
Izbăveşte, Siluane, cu rugăciunile tale pre ai tăi rugători din toate năvălirile celor vicleni şi în Harul Domnului păstrează pre dânşii.
Caută cu bunăvoire, întru tot cântată de Dumnezeu Născătoare, asupra necazului cel cumplit al trupului meu şi tămăduieşte durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia, şi îndata
Sedealna
Glasul 2
Cu rugăciunile tale îmbogăţindu-ne, întru tot fericite, de primejdii pururea ne izbăvim, noi robii tăi; şi pre Dumnezeu prin Har cunoscând, ţie din suflet cântare înălţăm, Siluane preacuvioase.
Cântarea a IV-a
Irmos
Auzit-am, Doamne, cea a rânduielii Tale taină, înţeles-am lucrurile Tale şi am proslăvit dumnezeirea Ta.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Precum statornică ai arătat, părinte, dorirea dăruirii tale, aşa pururea pre robul tău lui Dumnezeu a vieţui învredniceşte-l.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Înconjurat-au flăcările iadului, părinte, inima ta ce se pocăia, de a căror năpastă mă izbăveşte, înrourarea Harului dăruindu-mi.
Slavă…
Străin lumii făcutu-te-ai, Cuvioase, crucea dumnezeieştii schime ridicând, pre Hristos înrudit având, cu Carele cu îndrăzneala ta mă înrudeşte.
Şi acum…
Ca pre un prinos sfinţit ai arătat, Fecioara, în dumnezeiescul Athos pre robul tău, precum o maică cu acoperământul tău acoperindu-l, cu carele şi pre mine acoperă.
Cântarea a V-a
Irmos
Luminează-ne cu poruncile tale, Doamne, şi cu braţul Tău cel înalt; a Ta pace dăruieşte nouă, Iubitorule de oameni.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Arătatu-S-au ţie Hristos, războiul îmblânzind şi sufletul de tărie umplându-ţi, pre Carele înduplecând, sprijinitor şi mie Îl arată.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Trupul şi sufletul dumnezeiasca vedenie primind, înnoitu-ţi-s’au îndată, Părinte; şi eu strig către tine, înnoiască-mi-se omul cel lăuntric.
Slavă…
Ochiul cel înţelegător precum un înger treaz păzitu-l-ai, în privegheri topindu-te, părinte; pentru aceasta, trezviei mă învredniceşte.
Şi acum…
Mintea şi inima îmi înnoieşte, dumnezeiască Mireasă, semănându-mi înlăuntru sămânța rugăciunii, precum şi Cuviosului, când se ruga, în chip străin ai semănat.
Cântarea a VI-a
Irmos
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Aceluia voiu vesti scârbele mele; că de rele sufletul meu s-a umplut, şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi mă rog precum Iona: Din stricăciune, Dumnezeule, mă scoate.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Ca pre a ta viaţă pre fraţi socotind, prin cari ai aflat pre Dumnezeu pre Tatăl, Siluane, slujit-ai lor din toată inima, Harul Duhului primind; pentru aceea, şi pre mine, rogu-te, spre toţi asemenea ţie a căuta mă învredniceşte.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Defăimat-ai firea cea stricăcioasă şi lupte peste măsură ai săvârşit, frica în minte având, nu cândva să cazi din a lui Hristos iubire, Cuvioase, căreia pururea, prin rugăciunile tale, sufletului meu părtaş a fi dăruieşte.
Slavă…
Cugetul păstrându-ţi în cele mai de jos ale iadului, preafericite părinte, de cea bună a Mântuitorului nădejde a nu te depărta te-ai învrednicit, Cuvioase, pentru aceea strig ţie din suflet: lucrării acesteia lucrător pre mine mă arată.
Şi acum…
De mila ta de maică desfătatu-s’a slujitorul tău, Fecioară Doamnă; ci nimenea cu dorire căzând ţie înainte, gol de Har nu se întoarce; de carele, rogu-mă eu negrijilivul să mă desfătez în toată viaţa mea.
Condacul Sfântului Cuvios Siluan Athonitul
Glasul al II-lea
Podobie: Cele de sus căutând...
Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele Aceluia umblând; acuma în ceruri pre Carele ai dorit priveşti, împreuna cu Dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, carea ai urmat.
***
Izbăveşte, Siluane, cu rugăciunile tale pre ai tăi rugători din toate năvălirile celor vicleni şi în Harul Domnului păstrează pre dânşii.
Neîntinată, carea prin cuvânt, pre Cuvântul în zilele cele de pre urmă netâlcuit ai născut: înduplecă-L, ca ceea ce ai a maicii îndrăznire.
Sedealna
Glasul 2
Prin cercare dumnezeieştile taine învaţându-te, dragostea frumos către toţi o ai arătat, pre carea, Siluane, şi acum celor ce au trebuinţa, credincioşilor, şi către a ta mijlocire aleargă, o arată, patimile de la suflete şi trupuri departe alungând şi a Duhului bucurie, cea din Har, dăruind.
Prochimen: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.
Stih: Minunat este Dumnezeu între sfinţii Lui.
Evanghelia după Matei 10,1. 5-8
Slavă…, glasul al II-lea
Pentru rugăciunile cuviosului Tău, Milostive, şterge mulţimea greşelilor noastre!
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şterge mulţimea greşelilor noastre!
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare milă Ta.
Stihira
Glasul al VI-lea
Cu tot avântul către Dumnezeu tinzând, calea nevoinţei, Părinte preacuvioase, o ai străbătut; şi mănunchiurile Harului cu a ta dorire secerând, îmbogăţitu-te-ai acum cu adevărat însutit, precum grăieşte Evanghelia. Pentru aceasta, şi celor ce aleargă la izvoarele graiurilor tale dăruieşte înrourare inimii şi chipuri nemincinoase de pocăinţă, Siluane, în dumnezeiescul Duh întemeietor şi învăţător.
Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău…
Cântarea a VII-a
Irmos
Cei din Iudeea tineri ce au ajuns în Vavilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului o au călcat cântând: al parinţilor noştri Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Sfânta vieţuire monahicească în multa umilinţă o ai străbătut, Părinte, pururea arătarea Domnului înaintea ochilor având, pre Carele şi pre mine învredniceşte înaintea mea a vedea.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Mintea păzitu-ţi-ai străină de fapte şi cugete lumeşti, de Dumnezeu purtătorule, în Duh pogorându-te spre învăluirile lumii şi rugăciuni făcând; pentru carea şi acum te roagă.
Slavă…
A tânguirii lui Adam trecut-a vremea, Cuvioase, căci acum de Carele ai dorit te îndulceşti; ci ca un verhovnic printre cei ce îndrăznire au dobândit, preaiubitorule de suflete, pre întreg poporul pomeneşte.
Şi acum…
Lângă Cruce stând, noian de întristare, curată, ai răbdat; ci umplutu-te-ai de bucurie pre Fiul tău înviat văzând, de carea bucurie învredniceşte pre poporul ce te cântă.
Cântarea a VIII-a
Irmos
Pre Împăratul Cerurilor, pre Carele cântă oştile îngereşti, cântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Din ceruri ceata tuturor sfinţilor pentru lume rugaţi-vă necontenit, acum împreună rugător având pre Siluan cel dumnezeiesc.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Biruinţa află cela ce până în sfârşit smereşte pornirea inimii spre a se înălţa, carea biruinţă prin rugăciunile tale, părinte, să aflăm, cei ce pre tine cântam.
Binecuvântăm pre Tatăl, şi pre Fiul, şi pre Sfântul Duh, Domnul!
O, cea negrăită iubire de oameni a Stăpânului, Carele dăruieşte mângâiere robilor Harul Mângâietorului, pentru rugăciunile sfinţilor.
Şi acum…
Iarăşi, Fecioara, mă primeşte pre cel ce cad cerându-ţi nebiruita mijlocire, prin carea şi nădăjduiesc să aflu mântuirea.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînalţând pre Dânsul întru toţi vecii.
Irmosul
Cântarea a IX-a
Irmos
Cu adevărat de Dumnezeu Născătoare te mărturisim, cei prin tine mântuiţi, Fecioară curată, cu cetele celor fără de trup pre tine mărind.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Comoara iubirii cerşescu-ţi Siluane, întru tot fericite, Cuvioase, îndoit pre aceasta dăruieşte-mi prin mijlocirile tale.
Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.
Ridicatu-te-ai mai presus de fire în Duhul Sfânt, şi mai presus de fire ca înger vieţuit-ai; astfel şi ai tăi cântăreţi a vieţui, Părinte, te roagă.
Bucură-mă, de trei ori fericite, la viaţa ta cugetând şi a Domnului mare milă văzând, prin carea, Siluane, a mă mântui şi pre mine învredniceşte.
Slavă…
De graiuri nepricepându-mă, un glas de rugăciune mai înalţ, Părinte fericite, ca lumea întreagă să cunoască, în Duhul, pre Domnul.
Şi acum…
Cerând a ta lumină eu întunecatul, Născătoare de Lumină, o rază trimite, şi împărăţiei Luminii părtaş mă arată.
Cuvine-se cu adevărat…şi
Mărimurile
Pre al pocăinţei învăţător, şi al luminii nezidite preaneînşelat tăinuitor, al Duhului Sfânt lăcaş şi povăţuitor, pre Siluan întru cântări să proslăvim. Semănat-ai în lacrimi din belşug, Părinte, de Dumnezeu purtătorule; acum în dar mănunchiurile dumnezeieştilor vârtuţi ţinând, împarte Siluane, în Dumnezeu înţelepte, celor ce te roagă, rodurile Harului.
Pre Duhul cel Preasfânt cu rugăciunile tale înnoieşte, Părinte, celor ce cu evlavie te cinstesc, şi lumea întreagă învredniceşte a se umple de cunoştinţa Domnului, preafericite.
Pre cei ce la racla Moaştelor tale ne închinăm, Siluane, de daruri de viaţă făcătoare ne umple, şi de căldura dragostei ne aprinde, ca toţi cu mulţămită să te proslăvim.
Pre al Rusiei vlăstar minunat, şi a Muntelui Athon bineprimită cuvântătoare jertfă, pre a Duhului Sfânt cea de Dumnezeu purtătoare gură, pre Siluan cel mare în cântări să cinstim.
Stih: Toate oştile îngereşti… apoi Sedealna de dupre Cântarea a 6-a.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Troparele: Miluiește-ne pe noi..., Slavă..., Doamne miluiește-ne pe noi..., Si acum..., Ușa milostivirii..., Ectenia și Apolisul.
După care cântăm următoarele
Tropar
Glasul al II-lea
Dă mie a Duhului bucurie, dă-mi a iubirii o, Părinte, desăvârşirea, dă-mi dorirea preadulcelui Iisus, a vârtuţilor plinătatea, smerenia cea dumnezeiască, pentru ca întreg umplându-mă de Duh, pre tine să slăvesc, a Muntelui celui Sfânt slavă, şi a Bisericii gură, Siluane, în Dumnezeu fericite.
Tropar
Glasul al III-lea
Propoveduitor al iubirii lui Hristos, lumii întregi ai fost dat, de trei ori fericite, între cuvântătorii de Dumnezeu cel prea duios, căci pre Cel smerit şi blând ai văzut, şi inima Aceluia o ai cunoscut; pentru aceasta, prin graiurile tale toţi luminându-ne, Siluane, de Dumnezeu însuflate, proslăvim Duhul, Carele pre tine-au proslăvit.
Alt tropar
Glas 4
Podobie:Dreptar al credinţei….
Pre Hristos, Învăţător în calea smereniei, rugându-te, ai aflat, Duhul mărturisind în inima ta mântuirea; pentru aceasta, neamurile toate, acum la nădejde chemate, se veselesc întru pomenirea ta. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
Iar în Mănăstiri se cânta: pentru aceasta, călăuza nevoinţei te-ai arătat, plin fiind de lumina cea dumnezeiască. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
Condacul
Glas 8
Podobie:Când s-au pogorât…
Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele Aceluia umblând; acuma, în ceruri, pre Carele ai dorit priveşti, împreună cu Dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, carea ai urmat.
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi sub acoperământul tău.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Siluan Athonitul
Peasna 1
Glas 4
Irmos
Deschide-voiu gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt răspunde-voiu Îm-părătesei Maici, şi mă voiu arăta, luminat prăznuind, şi voiu cânta minunile ei bucurându-mă.
Umple de înţelepciunea Duhului inima mea, Părinte, ca să cutez a cânta vieţuirea ta cea strălucită, şi cu dumnezeieştile tale soliri, Siluane de trei ori fericite, înfrânează mintea mea cea de neţinut.
Întru Dumnezeu punându-ţi dorirea, preafericite, cu însetare l-ai căutat, şi ajungând să îl afli, de El te-ai alipit, prin Carele şi nouă cele negrăite ai desluşit.
Slavă...
Socotitu-s’a, Cuvioase, că inima a tot omul lăcaşul lui Dumnezeu este, precum au zis Iisus, şi acolo pre Carele căutai ai aflat, lepădând şovăielnicul gând al celui necredincios.
Şi acum..., a Născătoarei:
Naşterea ta, Stăpână, cu focul dragostei a mistuit, şi mai apoi cu ceata nevoito-rilor l-a împreunat pre cel în vedenie de tine chemat, Fecioară, puind început duhovnicescului său urcuş.
Alt canon
Alcătuit dupre scrierile Cuviosului Părinte, având acrostihul: Priimeşte şi nu lepăda cântarea, aghiorite. A(thanasie).
Glas 6
Irmos
Ca pre uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pre gonaciul Faraon vă-zându-l înnecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să cântăm.
Ca un lanţ te-a cuprins dragostea cea către Dumnezeu, prea alese şi înţelepte Siluane, a căreia cercare desluşit ai priimit, şi cu îmbelşugare o dăruieşti celora ce la tine aleargă.
Văzând Hristos sufletul tău cel ars de dor, cu apa dragostei lui l-au umplut, prin Duhul Sfânt desluşit arătând ţie taina Întrupării.
Slavă...
Revarsă dragoste tuturor Iisus, celor ce caută cu credinţă mila Lui cea dum-nezeiască, şi traşi fiind, de el se alipesc, ca de un iubitoriu de oameni Dumnezeu.
Şi acum..., A Născătoarei:
Cela ce a ta înălţime a cunoscut, Maica lui Dumnezeu, prin Duhul către Dumnezeu fără de ţinere este tras, şi cu stăruinţă cere ca noroadele să cu-noască puternicia Celuia ce le-au şi plăzmuit.
Peasna 3
Irmos
Pre ai tăi cântăreţi, de-Dumnezeu-Născătoare, ca un izvor viu şi îndestulat, pre cei ce s’au adunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învrednicindu-i.
Aprins-au Hristos în tine a strămoşilor tăi bunăcinstire, Părinte; căci fireasca pornire, întâlnind harul, şi cu el amestecându-se, lucrarea lui Dumnezeu strălucită arată.
Fără de folos socotind a fi vremea cea fără de pomenirea lui Dumnezeu, mâinile pre plug îndată ţi-ai pus, Siluane, în Dumnezeu înţelepte, de boldul cunoştinţei cugetului împungându-te.
Slavă...
Căderile tinereţii trepte ţi s’au făcut, Părinte, către Dumnezeu, căci punând în inima ta cum că odinioară l-ai întristat, mai apoi prin pocăinţă multă bucurie i-ai adus.
Şi acum... A Născătoarei:
Semănat-ai, Fecioară, duhul pocăinţei tânărului Simeon, arătându-i-te în ve-denie, şi minunat chemându-l, cele plăcute lui Dumnezeu să facă, şi a Lui voie să săvârşească.
Canonul al 2-lea
Irmos
Nu este sfânt precum tu, Doamne Dumnezeul meu, carele ai înălţat cornul credincioşilor tăi, bunule, şi ai întărit pre noi pre piatra mărturisirii tale.
În gândul cel mândru, duh de rugăciune nu este, strigă cu mare glas Siluan, ci harul rugăciunii celui smerit se dă, carele face voia lui Dumnezeu.
Inima cu mintea se uneşte prin nerăspândita rugăciune şi prin simplimea vieţuirii; şi udată fiind de Dumnezeu, se smereşte, una cu Domnul făcându-se prin har.
Slavă...
Hristos prin Sfântul Duh sufletului se arată, şi prin dragoste se aşează în el cu veselie, bucurându-l minunat ca pre o mireasă pre carea şi-a ales-o.
Şi acum... A Născătoarei:
Înduplecă pre al tău Fiu, Maică Preacurată, şi cu rugăciunile tale dăruieşte rugăciune celor ce se roagă, precum rugătoriului Siluan rugăciunea i-ai dăruit.
SEDEALNA
Glas 3
Podobie: De frumuseţea...
Frumseţea pocăinţei tale văzând Domnul, dumnezeiasca milă cu îmbelşugare ţi-a arătat, înţelepte, bărbăţia ta răsplătind, şi desluşit s’au făcut cunoscut ţie, dascăl întregii lumii pre tine rânduind; dela carele prin cercare ai deprins a învăţa, Siluane, cum Duhul cel dumnezeiesc în suflete se iveşte.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum... A Născătoarei, asemenea:
Făgăduinţa ta având, Fecioară, cei ce se hrănesc în Sfântul Munte, cu carea lui Petru te-ai făgăduit, nevoitoriul cel dintâiu al Afthonului şi întemeietoriul, se bucură priimind, ca Siluan, darurile şi harurile tale, Curată, şi cu tărie nădăj-duiesc Împărăţia Ceriurilor a lua, carea este vârful celor făgăduite.
Peasna 4
Irmos
Cela ce şade în slavă, pre Scaunul Dumnezeirii, pre lemnul Crucii au venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin nestricată palmă, şi au mântuit pre cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii tale.
Mulţimea pocăinţei ţi-a copleşit sufletul, Părinte, ceasul Judecăţii înaintea ochilor tăi zugrăvind şi aprinzându-te de dorul dumnezeieştii vieţuiri monahiceşti, prin carea se mântuieşte tot cela ce păzeşte poruncile.
Înţeleptul păstoriu al Kronştadului cu rugăciunea te-a întărit să te lepezi de lume, Siluane, iadul simţind, carele cu vuietul flăcărilor sale calea ta până în Afthon a însoţit.
Slavă...
Puţine grăind, câinele cel turbat ai izgonit, Părinte, căci prin cercare puterea chemării Domnului ai cunoscut, prin carea se depărtează urâtorii de suflet, şi Domnul Păcii în inimă se sălăşluieşte.
Şi acum... A Născătoarei:
Atinsu-s’a de tine, fericite, a Născătoarei de Dumnezeu bunăvoire, şi în Muntele Afthonului să locuieşti te-a chemat, şi acolo cu făgăduinţele preaiu-bitul ei Fiu să te desfătezi.
Altul
Irmos
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dum-nezeiască cuviinţă cântă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.
Mare păzitoare a harului este neîncetata zdrobire a inimii, iar cugetarea la iad alungă deznădejdea din suflet – aşa ai învăţat, Părinte.
Harul se dă celor smerit-cugetători, iar prin lacrămi, cu dumnezeiască cuviin-ţă înfloreşte, şi sufletul îndată în Rai se preschimbă, cu veşmântul îndumne-zeirii îmbrăcându-se.
Slavă...
Prin Sfântul Duh vine cunoaşterea tainelor dumnezeirii în chip desluşit, şi sufletul simte pre Iisus cel milostiv, precum Siluan din cercare grăieşte.
Şi acum... A Născătoarei:
Mai presus de toate eşti, Fecioară Preasfântă, prin smerenie de Cel Smerit priimită ca o Maică şi hrănitoare a lui; pentru aceasta, pre cei smeriţi iubeşti, casnici pre dânşii făcând, ai Stăpânului tău.
Peasna 5
Irmos
Spăimântatu-s’au toate de dumnezeiască slava ta, că tu, Fecioară neispitită de nuntă, avut-ai în mitras pre cel preste toate Dumnezeu, şi ai născut fără de ani Fiu, carele dăruieşte mântuire tuturor celora ce cântă pre tine.
Alergat-ai a locui în Muntele Afthonului, şi având drept staul Lavra Pante-leimonului, ca ostaş al lui Hristos ai fost rânduit, Părinte, îmbărbătat fiind de Marele Mucenic, bună mărturie a cugetului tău având.
Împăciuitu-te-ai întru Domnul, Cuvioase, desăvârşită iertare a fărădelegilor tale luând; ci vrăjmaşul asupră-ţi foarte năvălind, l-ai alungat, zicând: Aci îmi voiu afla sfârşitul, pentru păcatele mele!
Slavă...
Privit-au cu bunăvoire la al tău suflet Domnul, dascăl ţie dând pre Fecioara, carea a rugăciunii lucrare te-a învăţat; însă urâtoriul cele bune pizmuindu-te, cu viclene glasuri te chinuia, Părinte.
Şi acum... A Născătoarei:
O, Preaneprihănită Doamnă, singur să nu mă laşi înaintea celui viclean, cel ce mare şi greu de purtat război asupra mea ridică. Pentru aceasta, ieşi în întâm-pinarea mea, Stăpână, dimpreună cu Părintele Siluan, şi candela cea stinsă îmi aprinde.
Altul
Irmos
De noapte mânecând, cântăm pre tine, Hristoase, cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl, şi Mântuitoriul sufletelor noastre: Pace lumii dăruieşte, iubitoriule de oameni.
Cel ce iubeşte a face voia sa, departe alungă pacea sufletului pre carea Duhul o dăruieşte, precum Siluan, al păcii sălaş, din cercare învaţă.
Aşa grăieşte, în Duh, Cuviosul: Pacea în suflet prin dragoste vine, şi prin cunoaşterea dumnezeiescului cuvânt, împărăţind în el Hristos, Domnul Păcii.
Slavă...
Sufletul cel întărit cu Duhul dintru adâncuri strigă: Doamne, ţie mă rog, pace dă noroadelor, ca de frumuseţea Feţei tale să se umple.
Şi acum... A Născătoarei:
Născut-ai pre Tămăduitoriul, Preacurată, pre stăpânitoriul păcii, cela ce pute-rile sufletului, odinioară dezbinate, prin mila Crucii întru una le adună.
Peasna 6
Irmos
Cu dumnezeiască strălucirea ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la tine cu dragoste luminează-le, rogu-mă, ca să te vază, Cuvinte a lui Dumnezeu, pre adevăratul Dumnezeu, cela ce chemi din negura greşalelor.
Văzând războiul dracilor, şi urâtori de oameni cunoscându-i, aflat-ai, de trei ori fericite, ajutorinţa Iubitoriului-de-oameni, pre Carele odinioară, cu cutremur, îl socoteai de neînduplecat.
Iată Hristos, Pâinea cea preacinstită, la moară, Cuvioase, ţi s’au arătat, ne-grăit umplând fiinţarea ta de cunoaşterea lui Dumnezeu prin Duhul cel Sfânt.
Slavă...
Cu focul deopotrivă te-ai făcut, cel de Hristos adus prin întrupare, şi tuturor răcoritoriu, de trei ori fericite, şi de lumină cu totul te-ai acoperit, ca pre Thavor dumnezeieştii Apostoli.
Şi acum... A Născătoarei:
Întru alt chip cugetă, Mireasă a lui Dumnezeu, cel ce de lumea Duhului se împărtăşeşte, Dumnezeu pre pământ prin iubirea de oameni făcându-se, precum însuşi Siluan o dovedeşte.
Altul
Irmos
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către tine: Scoate din stricăciune viaţa mea, Multmilostive.
Mângâietoriule Sfinte, vas curat ai aflat pre Siluan de-Dumnezeu-cugetătoriul, pre carele cu harul mărturisirii tale umplându-l, spre duhovniceasca înţelegere l-ai gătit, şi nebuneşte a înseta să pătimească pentru Hristos.
Din har căzând, spăimântează-se sufletul meu, şi văduvit strigă: Nu mă lăsa siriman, Mângâietoriule, căci cu adevărat tu eşti viaţa mea, şi depărtarea ta îmi este numai moarte.
Slavă...
Plin este tot pământul de mila ta, Stăpâne, prin carea toată făptura viază, şi trasă fiind spre tine, ţie urmează, şi ca un prunc cu harul hrănindu-se, întru desăvârşire creşte.
Şi acum... A Născătoarei:
Marie Preacurată, norodului tău spune, cum pre Hristos l-ai iubit, şi cum rugându-te ai suferit de El să te desparţi când l-ai văzut la Tatăl înălţându-se.
CONDACUL
Glas 4
Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...
Precum mult ai iubit, şi mult ai aflat, harul dumnezeiesc al Duhului, Siluane, dela Hristos; pentru aceasta neamurile strigă ţie: Bucură-te a toată lumea Pă-rinte al Părinţilor.
Altul
Glas 8
Facerea lui Pavel Ieromonahul
Podobie: Când s’au pogorât...
Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele aceluia umblând; acuma, în ceriuri, pre carele ai dorit priveşti, împreună cu dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, carea ai urmat.
ICOS
Cercarea Preadulcelui Hristos având cinstiţii lui Ucenici, ziceau lui: Frumuseţea dragostei arătată o ai făcut nouă, şi orice altă viaţă ca pre nimic a socoti ne-ai făcut; Doamne, unde ne vom duce? Pre cine vom urma? Că de viaţa ta ne-am umplut mai presus de cuvânt, şi fără tine nu putem trăi. Acestora, în zilele mai de pre urmă, urmând Siluan, uimit-a lumea cu preacuvioasa vieţuire. Căci pre Hristos mai presus de fire văzând, şi din cercarea harului tainele cunoscând, acum către dragostea lui Dumnezeu noroadele călăuzeşte, pentru carile pururea se şi roagă, ca să se umple de cunoaşterea lui Dumnezeu şi Duhului părtaşe să se facă. Pentru aceasta, neamurile toate, ca unui dascăl cu mulţămită strigăm: Bucură-te a toată lumea Părinte al Părinţilor.
SINAXAR
Întru această zi, pomenirea Cuviosului şi de Dumnezeu purtătoriului Părintelui nostru, Siluan Afthonitul, carele s’a nevoit în Sfântul Munte, în Mănăstirea Rusească a Sfântului Mare Mucenic Panteleimon, şi cu pace s’a săvârşit întru Domnul în anul mântuirii 1938.
Stihuri
Pre Hristos, pre Carele mai nainte în viaţă l-ai văzut, Siluane,
Pre Acela acuma îl priveşti, dar nu ca prin oglindă.
Se veseleşte cu firea patria ta, Părinte,
Se bucură Afthonul, carele întru Duhul te-a hrănit:
Priimească ceriul pre marele athonit.
Acest Siluan, cetăţean al Ierusalimului Ceresc, ivitu-s’a din cucernici părinţi de pre pământul Rusiei, în satul numit Şovsk, ţiind de Mitropolia Tambovului. S’a născut în anul al 1866-lea dela naşterea dupre trup a Cuvântului lui Dumnezeu, şi din tinereţe a fost chemat la pocăinţă de Însăşi preacântata de-Dumnezeu-Născătoare şi puru-rea Fecioară Maria. Ajungând cu vârsta la al 27-lea an, părăsit-a grijile lumii, şi întărindu-se pre cale cu rugăciunile celui între sfinţi Părintele Ioan din Kronştadt, a ajuns în Grecia, la vestitul Munte al Afthonului, luând asupră-şi jugul cel monahicesc în Mănăstirea Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitoriu Panteleimon. Dăruindu-se din tot sufletul lui Dumnezeu, în puţină vreme nu numai a priimit rugăciunea cea neîncetată în dar dela Prea-sfânta de-Dumnezeu-Născătoare, dar şi negrăitei dumnezeieşti arătări în slavă a Domnului nostru Iisus Hristos s’a învrednicit, în cinstita biserică a Sfântului Proroc Ilie, carea se află în moara zisei Mănăstiri. Stingându-se însă cel dintâi Har, şi cuprins fiind cel preacuvios de plâns mare, şi de multe ori fiind părăsit de Dumnezeu şi dat ispitirilor vrăjmaşilor celor înţelegători, vreme de cincisprezece ani urmând paşilor lui Hristos, „cereri şi rugăciuni către Cela ce putea să-l mântuiască pre dânsul din moarte, cu strigare tare şi cu lacrămi aducând” (Evr. 5, 7), învăţat de Dumnezeu fiind (vezi Ioan 6, 45), de Sus a auzit glasul Dătă-toriului de Lege: „Ţine mintea ta în iad, şi nu deznădăjdui”: pre carele păzind ca pre un ne-mincinos dreptariu, alergat-a în calea lui Antonie, a lui Macarie, a lui Sisoe, a lui Pimen şi a celorlalţi preaslăviţi Dascăli ai pustiei, a cărora măsură şi ale căror dăruiri a atins, arătându-se învăţătoriu apostolicesc şi prorocesc, viu fiind şi dupre moarte. Lăsat-a şi scrieri pline de Har şi de Duhul Sfânt, pre carile le-a făcut arătate ucenicul şi învăţăcelul lui, Stareţul Sofronie, întemeietoriul şi arhimandritul céii din ostrovul Britaniei mănăstiri a binecredincioşilor orthodocşi. Şi ce nevoie este acì a înmulţi cuvântul pentru atotcuviosul Siluan? Că mai nainte venind acel Avva Sofronie, însemnat-a şi a scris viaţa şi învăţătura aceluia pre larg şi cu deamăruntul, la începutul cărţilor dumnezeieştilor şi preadulcilor lui scrieri. Mutatu-s’a dela moarte la viaţă acest fericit Cuvios Siluan, împlinit în zile dupre Duhul, în luna lui Septemvrie, ziua a 24-a, în anul 1938, împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
Tot întru această zi, sfânta marea muceniţă şi întocmai cu Apostolii Thecla.
Stih
Acela te-au mântuit, Thecla, în piatra carea ţi se spărgea,
La a căruia patimă mai nainte pietrile se despica.
La douăzeci şi patru piatra a priimit
Pre Thecla, întru carea trupul şi-a păzit.
Întru această zi, cuviosul părintele nostru Coprie.
Stih
Coprie nu cu gunoiu, ci cu bunătăţi fiind înflorit,
S’a adus Domnului strugur îndulcit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte şi mântuieşte pre noi. Amin.
Peasna 7
Irmos
Nu au slujit zidirii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Ziditoriului; ci îngrozirea focului bărbăteşte călcând, se bucurau viersuind: Preacântate Doamne şi Dumnezeul Părinţilor, bine eşti cuvântat.
Gustat-ai, Cuvioase, din bunătatea milostivului Dumnezeu, cel ce belşug de viaţă asupra vieţii tale au vărsat, pentru aceasta ai strigat: Doamne al Părinţilor, însuţi m’ai cercetat.
Pildă este viaţa ta celor ce lucrarea Duhului voiesc a priimi, de carea cu dorire apropiindu-ne, slăvim pre Dumnezeu, cela ce martor preamare al iubirii sale de oameni te-au arătat.
Slavă...
Negrăită este puterea pocăinţei tale, Siluane minunate, căci te-ai sârguit, Părinte, a nu mai întrista pre iubitoriul de oameni Dumnezeu, pacea cunoş-tinţei cugetului lucrând prin dragostea cea iubitoare de Dumnezeu.
Şi acum... A Născătoarei:
Iad este şi pieire, Stăpână, fără de Cel Născut al tău, cel ce este viaţa cea adevărată; pentru aceasta roagă-l să nu se depărteze dela inima mea, ci viaţa mea întreagă să o veselească în veci.
Altul
Irmos
Cuptoriul cel răcorit cu rouă, chipul minunii céii mai presus de fire a în-chipuit, că nu a ars pre Tinerii pre carii a priimit, precum nici focul Dumnezeirii nu a ars pântecele Fecioarei în carele a intrat. Pentru aceasta, cântând să zicem: Să cânte toată făptura pre Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.
Sufletul îşi arată slobozenia poruncile lui Dumnezeu făcând, şi duhul prin har se întăreşte, şi de grijile lumeşti se leapădă, zidul de aramă al voii surpând.
Risipeşte-se întreitul val al gândurilor când smerenia în suflet locuieşte, şi mulţămirea către Dumnezeu se înalţă, cel ce ne poartă de grijă, iertare dând norodului celui ce de greşale se căieşte.
Slavă...
Durere pătimeşte inima, cu cât mai mult pre Dumnezeu iubeşte; dară dulceaţa Lui simţind, neîncetat spre a o dobândi aleargă, mai vârtos pre aceasta alegându-o decât toată pătimaşa îndulcire.
Şi acum... A Născătoarei:
Cu voia Fiului tău unindu-te, întăritu-te-ai, Preacurată, sabie a răbda, a crucii Lui şi a morţii; tot astfel, şi noi, glas către Dumnezeu înălţăm: Iată roaba ta, sufletul meu; ceea ce este de folos facă-se mie.
Peasna 8
Irmos
Pre cuvioşii Tineri în cuptoriu, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci adică închipuindu-se, iară acum lucrându-se, pre toată lumea ridică a viersui: Pre Domnul cântaţi, lucrurile, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.
Nu este capăt al vârtuţii, căci Dumnezeu cel nevăzut întru dânsa se caută; pentru aceasta, Părinte Cuvioase, în vremea părăsirii, când harul ţi s’a luat, cu frică alergând ai alergat, mai vârtos pre Cel Iubit căutând prin cele de Dumnezeu iubitoare osteneli.
Dreptariu al roditoarei rugăciuni s’a dat ţie smerenia, înţelepte, şi pogorârea minţii în împărăţiile iadului drept mântuitoare deznădejde, calea Părinţilor, pre carea cu credinţă umblând, de Dumnezeu purtătoriule, la măsurile Cuviosului Antonie ai ajuns.
Slavă...
Vrând Preabunul Stăpân uşoară să facă celor muritori mântuirea, aşezat-au pre aproapele nostru ca pre un dumnezeu pământesc, prin carele la unirea cu El ne înălţăm, precum prin scrieri Siluan ne-a învăţat, cel ce întru frăţeasca dragoste a vieţuit.
Şi acum... A Născătoarei:
Nebuna înţelepciune voind Hristos a alunga, Preacurată, dat-au pescarilor înţelepciunea Duhului, de carea împărtăşindu-se robul tău Siluan, luminat ca soarele s’a arătat lumii, părtaşi luminii făcând pre cei aflaţi în întuneric.
Altul
Irmos
Văpaia răcorind pre sfinţi, iar pre cei necinstitori arzând, Îngerul lui Dum-nezeu cel puternic o a arătat Tinerilor, şi pre Născătoarea de Dumnezeu o a făcut Izvor de viaţă începătoriu, stricarea morţii, şi viaţă izvorând celor ce cântă: Pre unul Făcătoriul să cântăm, cei izbăviţi, şi să-l preaînălţăm în veci.
O, cât de mare este harul tău, Multmilostive, că ştergi păcatele celor ce dela tine au căzut, şi norodului Duhul dăruieşti, şi a iertării tale dulceaţă, precum grăit-a Siluan.
Altă cunoaştere a lui Dumnezeu vine din credinţă, şi alta din cercare, de El apropiindu-ne, pre carea oamenii cei muritori prin harul Duhului o dobândesc, numai celor desăvârşiţi fiind lăsată.
Slavă...
Tânguire cânta inima Strămoşului Adam, la măreţia Domnului cugetând, şi pururea pomenirea păcatelor sale purtând, şi al Edemului dorind cel vecinic harul.
Şi acum... A Născătoarei:
O, Fecioară, a lumii întregi mijlocitoare, fără de păcat mă păzeşte cu ale tale rugăciuni; că ştim cât de înaltă este dragostea ta şi câtă îndrăzneală ai spre dulcele tău Fiu.
Peasna 9
Irmos
Tot neamul pământesc sălteze, cu duhul fiind luminat, şi prăznuiască firea Minţilor celor nematerialnice, cinstind sfântul praznic al Maicii lui Dumnezeu, şi strige: Bucură-te, preafericită de-Dumnezeu-Născătoare Curată, pururea Fecioară.
Vino către norodul lui Dumnezeu, Preacuvioase Siluane, şi plângerea lui Adam auzi, şi mâinile tale înalţă, şi-ţi pleacă genunchii, şi cu ale tale rugăciuni dăruieşte Duhul cel Sfânt, celora ce dupre el tânjesc, mijlocitoriu către Fiul şi Tatăl pre tine având.
Unde sânt cetele Îngerilor sălăşluieşti acum, şi desluşit vezi tainele lui Dum-nezeu, pre carile în lume ca prin oglindă le priveai, cu unimea Tuturor Sfinţilor unindu-ţi rugăciunea, preadulce Părinte, topindu-te de dumnezeiască iubire.
Slavă...
Întrecut-ai pre Părinţii cei din vechime, noule proroce preamărite, şi cu vieţuirea ta marginile lumii ai luminat, şi cu învăţăturile cuvintelor tale inimile înalţi către cele mai presus de lume; pentru aceasta toţi pomenirea ta cinstim.
Şi acum... A Născătoarei:
Auzi pre mine, Împărăteasa Muntelui celui Sfânt, şi nu mă lepăda, că urâ-ciunea pustiirii m’am făcut, ticălosul; ci îndrăznind, mă rog ţie şi fierbinte îţi strig: Dă şi mie, Stăpână, sprijineala ta, precum odinioară lui Siluan ai dăruit!
Altul
Irmos
Pre Dumnezeu a vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iară prin tine, Preacurată, s’au arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pre carele mărind, dimpreună cu oştile cereşti, pre tine fericim.
A pricepe slava lui Dumnezeu şi a sfinţilor lui nu este cu putinţă celora ce au cugete trupeşti şi ochi întunecaţi de patimi, şi toate darurile harului neîm-părtăşite rămân fără de curăţie.
Tăria harului dă robilor tăi, Iisuse, cu solirile celuia ce s’a învrednicit de el, mare mijlocitoriu înaintea scaunului tău fiind, şi lumii arătând că tu pururea eşti, de oameni iubitoriu Dumnezeu.
Ce voiu zice, Părinte, cela ce sânt cu totul împietrit, văzând săvârşirea vieţii tale, prin carea plinătatea harului ai aflat, smerita cugetare, asemenea smeritului Iisus făcându-te, de carele eu m’am înstreinat.
Slavă...
Trupurile Sfinţilor izvorăsc dumnezeiescul har celora ce se apropie de ei cu credinţă, căci întru aceasta este arătarea lămurită a dragostei desăvârşite, de carea şi tu, Siluane, te-ai împărtăşit, precum din cercare am aflat.
Şi acum... A Născătoarei:
Stinge-mi neostoita sete, Fecioară Curată, căci dupre Domnul cel Preadulce tânjesc, căci întru dânsul aflu izbăvirea de păcate, şi printr’Însul se dă Duhul cel Preasfânt, precum încredinţează Siluan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.