Căutând sfântul, a văzut mulțime multă de păsări prea frumoase, nu numai în mănăstire, ci și împrejurul mănăstirii, șezând și cântând cântări îngerești cu nespusă dulceață. Și iar se auzea glasul, zicându-i: „În ce chip ai văzut păsările acestea, așa se va înmulți turma ucenicilor tăi”.
Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Serghie a fost născut în cetatea Rostovului, din părinți binecredincioși, Kiril și Maria. Deci, l-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pântecele mamei sale, căci intrând oarecând mama lui, după obiceiul său, în Biserică la Sfânta Liturghie și având în pântece pe acest prunc, când au vrut să înceapă a citi Sfânta Evanghelie, pruncul a glăsuit, încât au auzit toți cei ce erau aproape de maica sa. De asemenea, în vremea cântării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul.
Și când preotul a glăsuit „Sfintele sfinților”, a treia oară glasul pruncului din pântecele mamei s-a auzit. Din aceasta au înțeles toți că o să se arate mare luminător lumii și slujitor Sfintei Treimi. Căci, precum Sfântul Ioan Înaintemergătorul a săltat cu bucurie în pântece înaintea Maicii Domnului, așa și acesta a săltat înaintea Domnului în sfînta Biserică. Deci, s-a cuprins de frică și de spaimă mama lui de minunea aceea, și toți cei ce auziseră se mirau foarte. Iar după acestea, s-au împlinit zilele nașterii și a născut fiu, și i-a pus numele Vartolomeu. Și, de cînd s-a născut, nu sugea Miercurea și Vinerea niciodată și nici altceva nu gusta. Iar aceasta era înce-pătură a înfrînării și a postirii lui celei mari, pe care mai pe urmă a arătat-o în vîrsta cea desăvîrșită. Cînd a fost de șapte ani, l-a dat la învățătura cărții, dar nu învăța lesne, căci era zăbavnic la minte. Și cu multă silință îl învăța pe el dascălul, însă cu greu sporea ceva. Aceasta era însă după rînduiala lui Dumnezeu, ca de la Duhul Sfînt, iar nu de la oameni să se dea copilului înțelegerea cărții. Drept aceea, într-o zi umblînd singur prin oarecare dumbravă - căci iubea din tinerețe liniștea și de multe ori se preumbla singur prin locuri liniștite -, a găsit pe un călugăr, sau mai curînd înger în chip călugăresc, trimis de Dumnezeu, stînd în dumbravă și făcînd rugăciuni. Iar el, apropiindu-se, a stat aproape de el, și aștepta sfîrșitul rugăciunii, apoi i-a făcut lui închinăciune. Iar călugărul l-a întrebat: „Ce-ți trebuie fiule?”. A răspuns copilul, zicînd: „M-au dat, părinte, să învăț carte și nu pot să înțeleg nimic din cele ce-mi spune dascălul meu, de care lucru tare mă necăjesc și nu știu ce să fac. Mă rog sfinției tale, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, ca să mă înțelepțească cu sfintele tale rugăciuni”. Iar călugărul făcînd rugăciune l-a binecuvîntat pe el, zicîndu-i: „Iată, de acum fiule îți dăruiește ție Dumnezeu să înțelegi cele ce-ți trebuie, încît să poți și pe alții să-i ajuți!”.
Din vremea aceea fericitul copil, precum pămîntul adapă din destul de ploaie și se face roditor, așa și el luînd binecuvîntare de la sfîntul acela călugăr - mai bine zis de la înger - s-a făcut lesnicios spre învățătura a toată înțelepciunea cărții fără de osteneală. Pentru că Dumnezeu „i-a deschis lui mintea să înțeleagă scripturile”. Și creștea copilul împreună cu anii, cu înțelegerea, și cu faptele bune, căci iubea postul și înfrînarea, fugea de jucăriile cele obișnuite copilărești; iar la citirea Dumnezeieștilor cărți șezînd, învăța acea înțelepciune, a căreia începătură este frica Domnului. Și așa, din treaptă în treaptă mergînd, creștea spre bărbăția cea desă-vîrșită.
După aceasta, părinții lui s-au mutat din cetatea Rostovului, la locul ce se chema Radone, nu pentru că era acel loc mai mare sau mai vestit, ci pentru că Dumnezeu așa a binevoit, ca la acel loc să proslăvească pe placul său, despre care ne este nouă acum cuvîntul. Drept aceea mutîndu-se acolo părinții fericitului, nu după multă vreme s-au mutat și din viața aceasta, la locurile cele lumi-noase și răcoroase, lăsîndu-și toată averea moștenitorului lor Varto-lomeu. Iar el, la moartea părinților săi, gîndea întru sine, zicînd: „Și eu sînt muritor, și cu adevărat voi muri și eu ca și părinții mei”. Deci, binecunoscătorul copil socotind viața aceasta scurtă, a împăr-țit averea ce rămăsese după părinți, nelăsîndu-și lui spre hrana cea de nevoie nimic, căci nădăjduia spre Dumnezeu cel ce dă hrană ce-lor flămînzi. Apoi s-a dus în pustie, și făcîndu-și o chiliuță, petrecea într-însa nevoindu-se și rugîndu-se lui Dumnezeu neîncetat. Iar după o vreme a venit la dînsul un sfințit călugăr, anume Mitrofan, de către care fericitul Vartolomeu s-a tuns în călugăreasca rîndu-ială, avînd de la nașterea sa douăzeci și trei de ani, și l-a chemat din călugărie cu numele de Serghie.
Deci, a petrecut acel sfînt călugăr cu Serghie puține zile, și după aceasta i-a zis lui: „Eu, fiule, mă duc în calea mea, iar pe tine te dau în mîinile lui Dumnezeu”. Și a proorocit zicînd: „Va face Dumnezeu la locul acesta o mănăstire mare și prea mărită”. Și făcînd rugăciune s-a dus. Iar Sfîntul Serghie a rămas la locul acela și se ostenea, zdrobindu-și trupul său cu privegherea, cu postul și cu multe feluri de osteneli. În vreme de iarnă, crăpînd pămîntul de ger, el răbda într-o haină, ca unul fără de trup arătîndu-se. Iar diavolii, nesuferind unele ca acele nevoințe ale lui, se sîrguiau să-l alunge de la locul acela, închipuindu-se uneori în fiare, alteori în șerpi, înfricoșînd pe sfîntul și repezindu-se la dînsul cu sălbăticie. Iar el, cu rugăciunea, precum cu o armă, îi alunga pe ei, și înfierbîntările lor le rupea ca paianjenul, prin vitejia sufletului. Odată, a năpădit într-o noapte, aevea, o tabără drăcească asupra lui, ca o oaste oarecare și cu mînie mare striga: „ieși din locul acesta, ieși, să mori ca un rău!”. Și acestea zicîndu-le, o văpaie mare ieșea din gurile lor. Iar el, cu rugăciunea înarmîndu-se, îndată a alungat tabăra drăcească și fără de temere a rămas, cîntînd și lăudînd pe Dumnezeu. Acestea așa făcîndu-se, slava despre dînsul a început a străbate pretutindeni și se adunau la dînsul mulți din cetățile și ținuturile cele dimprejur pentru folosul sufletesc. Alții voiau să locuiască cu dînsul și să se povățuiască de către dînsul la calea mîntuirii. Iar el cu dragoste primea pe cei ce veneau la dîn-sul. Și a zidit mai întîi o biserică mică, care, prin porunca lui Teognost, care atunci era arhiereu, s-a sfințit în numele prea Sfintei Treimi, apoi și mănăstire cinstită a ridicat, care este și astăzi cu darul lui Hristos.
Deci, rugat fiind de frați, a luat preoția prin hirotonisirea episcopului Atanasie și păștea binecuvîntătoarea turmă cea încredințată lui, povățuind-o la pășunea cea duhovnicească, iar pe lupii cei rău gînditori îi alunga cu rugăciunea.
Dar după puțină vreme, iar se sculară diavolii, nesuferind a fi alungați de sfîntul. Și închipuindu-se în șerpi, au intrat în chilia lui încît chilia era plină de șerpi. Iar sfîntul, degrabă s-a întors la rugăciune, și îndată diavolii cu nălucirile lor ca fumul s-au stins. Din acea vreme i s-a dat de la Dumnezeu putere asupra duhurilor celor necurate, încît nici îndrăzneau a se mai apropia de dînsul. Ducîndu-se vestea de dînsul pretutindenea, și mulți din părțile dimprejur adunîndu-se, a venit un arhimandrit de la Smolensc, anume Simon, multă avere aducînd și dînd-o în mîinile sfîntului, ca să zidească o mai mare biserică, iar pe sine s-a dat în supunere sfîntului.
Și ajutînd Dumnezeu, Cuviosul Serghie degrab a ridicat, cu acea avere, o biserică mai mare și mănăstirea a lărgit-o și viețuia îngerește, ca în Cer, cu ceata fraților săi, ziua și noaptea slavoslo-vind pe Dumnezeu. Deci, s-a întîmplat oarecînd în mănăstirea lui a fi lipsă de hrană, și erau frații în mîhnire mare, petrecînd fără de hrană, flămînzi, trei zile. Iar rînduiala Cuviosului era ca să nu iasă călugării din mănăstire să ceară la mireni pîine, ci să-și pună nădej-dea spre Dumnezeu Cel ce hrănește toată suflarea, și de la Acela cu credință să-și ceară cele trebuincioase.
În timpul acela nu era viață de obște în mănăstirea cuviosului. Deci, frații fiind strîmtorați de foamete, au început a cîrti împotriva sfîntului, zicînd: „Pînă cînd ne oprești pe noi a merge la lume și a cere cele de trebuință? Vom mai răbda încă această noapte, iar dimineață vom ieși din locul acesta, ca să nu murim de foame”. Iar sfîntul îi mîngîia pe ei, spunîndu-le din viețile sfinților părinți, cum au răbdat multe necazuri, foame și sete și lipsă de îmbrăcăminte pentru Domnul și le grăia lor cuvintele lui Hristos. „Căutați la păsările cerului, că nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe, și Tatăl Ceresc le hrănește pe ele (Matei 6,26). Și dacă hrănește păsările, oare pe noi nu poate să ne hrănească? Iată acum este vremea răbdării, iar noi ne-am arătat nerăbdători, nevrînd a suferi puțină vreme ispita ce ni s-a întîmplat, pe care de am fi primit-o cu mulțumire, în mare folos ni s-ar fi socotit nouă, căci fără de lămurire aurul nu se săvîrșește!”. Și a prorocit, zicînd: „Acum puțină vreme ni s-a întîmplat lipsa, iar dimineață va fi în-destulare de toate bunătățile”. Și s-a împlinit prorocirea sfîntului, căci a doua zi s-a adus în mănăstire mulțime de pîini proaspete și pește mult și alte feluri de bucate de curînd gătite de la un om neștiut, care le zicea: „Un iubitor de Hristos a trimis acestea lui Avva Serghie și fraților celor ce locuiesc cu dînsul”. Deci, rugau frații pe aceia ce le aduseseră, ca să mănînce cu dînșii bucate, iar ei n-au vrut, spunînd că le-a poruncit ca degrabă să se întoarcă și, grăbindu-se, au ieșit din mănăstire. Apoi frații, văzînd mulțimea de bucate, au înțeles că o cercetare dumnezeiască este, și făcură ospăț, mulțumind lui Dumnezeu.
Deci, au fost acele bucate pentru multe zile fraților, și le-a zis cuviosul: „Vedeți, fraților, și vă minunați ce fel de răsplătire dă Dumnezeu răbdării, pentru că nu va uita pe săracii Săi pînă în sfîrșit. Niciodată nu va trece cu vederea locul acesta sfînt și pe ro-bii Săi cei ce locuiesc într-Însul și îi slujesc Lui ziua și noaptea”.
Încă se cade a pomeni și aceasta: Cuviosul părinte Serghie, la începutul venirii sale în pustie, s-a sălășluit la un loc fără de apă. Aceasta spre adăugarea ostenelii, ca de departe aducînd apa, să-și ostenească trupul său mai mult. Iar cînd cu voia lui Dumnezeu s-au înmulțit frații și mănăstirea s-a așezat, era nevoie mare pentru apă, căci se aducea de departe cu multă osteneală. Și pentru acea pri-cină cîrteau unii împotriva sfîntului, zicînd: „Pentru ce cu rea chibzuire ai întemeiat mănăstirea pe acest loc și s-au făcut atîtea zidiri, nefiind apa aproape?”. Iar sfîntul le răspundea: „Eu, fraților, singur am vrut să mă liniștesc în locul acesta, iar de vreme ce bine a vrut Dumnezeu ca atîtea clădiri să se ridice, apoi puternic este ca să dea și apă nelipsită, numai să nu slăbiți de la datorie, ci rugați-vă cu credință.
Pentru că dacă poporului celui neplecat i-a izvorît apă din piatră în pustie, cu atît mai mult nu vă va trece cu vederea pe voi, cei ce slujiți Lui!”. Iar odată luînd în taină pe un frate cu sine, s-a pogorît în valea cea de sub mănăstire și nu era în valea aceea apă curgătoare altă dată, precum spun oamenii cei vechi. Deci sfîntul, aflînd într-o groapă puțină apă strînsă din ploaie, și-a plecat genunchile și s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul. Și îndată un izvor mare s-a arătat, care și pînă astăzi este văzut de toți; și scot dintr-însul la toată trebuința mănăstirească, și multe tămăduiri se fac cu apa aceea la cei ce o iau cu credință.
Și făcea Cuviosul Serghie și alte feluri de minuni. Pentru că atîta putere făcătoare de minuni luase de la Dumnezeu, încît a în-viat și un mort. Un om credincios din hotarele locașului lui, avînd un fiu, singurul născut, cuprins de boală, l-a dus la cuviosul spre a-l tămădui. Dar copilul, slăbind de boală, a murit. Și se tînguia după el tatăl lui nemîngîiat. Deci, văzînd Cuviosul Serghie tînguirea omu-lui aceluia, i se făcu milă de el și, făcînd rugăciune, a înviat copilul și l-a dat viu tatălui lui. Și s-a întors omul bucuros cu fiul viu și sănătos la casa sa. Încă veneau la dînsul și cei cuprinși de duhuri necurate și, ajungînd ei la sfîntul, fugeau dintr-înșii necuratele du-huri. Și cei leproși se curățeau și orbii vedeau, și în scurt a zice, toți cei cuprinși de felurite neputințe și care mergeau la sfîntul cu credință, primeau nu numai sănătate trupului, ci și folos sufletului, și se întorceau cu îndoită tămăduire la casele lor. Pentru aceea era cinstit și slăvit de toți cuviosul Serghie, și mulți, dorind a vedea cin-stita lui față, și a se îndulci de vorba lui cea dulce, din nenumărate cetăți și ținuturi se adunau la dînsul, și mulțime de călugări lăsîndu-și mănăstirile lor veneau la dînsul, dorind să viețuiască cu el și să fie povățuiți de dînsul.
Domnii și boierii și oamenii cei de rînd alergau cu sîrguință la acest fericit părinte, căci toți îl aveau în mare cinste, ca pe unul din părinții cei de demult, sau ca pe unul din prooroci.
Un țăran oarecare, lucrător de pămînt, din locuri prea depăr-tate, auzind de Sfîntul Serghie, a vrut să-l vadă și mergînd în mî-năstirea cuviosului, întreba de dînsul unde se află. Se întîmplase că atunci cuviosul era în grădină și săpa pămîntul. I s-a spus de aceasta omului aceluia, iar el, mergînd în grădină, a văzut pe sfîntul în haină proastă, ruptă și mult cîrpită, săpînd pămîntul, și i se părea că au glumit cei ce i-au spus lui, pentru că nădăjduia să vadă pe sfîntul în mare slavă. Și întorcîndu-se în mănăstire iar întreba, zicînd: „Unde este Sfîntul Serghie? Arătați-mi, căci am venit de departe ca să-l văd pe el”. Iar ei i-au zis: „Cu adevărat, acela este, pe care l-ai văzut”. După aceea, ieșind sfîntul din grădină, l-a văzut țăranul și îngrețoșîndu-se de el, și-a întors fața de la dînsul și nu vrea nici să caute la fericitul. Și se defăima în sinea lui, zicînd: „O, cîtă osteneală am suferit în deșert! Eu am venit să văd un prooroc mare, de care auzeam, și nădăjduiam să-l văd în mare cinste și iată acum văd un sărac și necinstit stareț”.
Deci, sfîntul înțelegîndu-i gîndurile lui, era foarte mulțumit, căci, precum mîndrul de laudă și de cinste se bucură, așa se bucură cel smerit, cu gîndul, de necinstire și de defăimare. Și luînd pe țăranul acela la sine, i-a pus masa și l-a ospătat cu dragoste.
După aceasta i-a zis: „Să nu te mîhnești, omule, că pe acela pe care dorești să-l vezi, degrab îl vei vedea”. Iar, cînd sfîntul grăia acestea, iată un vestitor a venit, spunîndu-i de venirea unui domn mare în mănăstire. Și, sculîndu-se sfîntul, a ieșit în întîmpinarea acelui domn, care venea cu mulțime de slugi.
Și văzînd acel domn pe sfîntul sîrguindu-se, a alergat la dînsul și apucînd înainte cu închinăciune pînă la pămînt, a luat binecuvîn-tare de la cuviosul, iar el, binecuvîntîndu-l, l-a dus în mănăstire cu cinstea ce i se cădea. Și mergînd amîndoi împreună, starețul și domnul vorbeau, iar ceilalți toți mergeau înainte. Iar țăranul acela a fost împins undeva departe de slugile ce mergeau înainte, și pe starețul de care se îngrețoșa uitîndu-se la dînsul de departe, dorea să-l vadă, dar nu putea.
Deci, a întrebat în taină pe unul din cei ce mergeau înainte zicîndu-i: „Cine este, stăpîne, starețul cel ce șade cu voievodul?”. Și i-a spus lui acela că este sfîntul Serghie. Apoi, a început țăranul a se necăji și a se ocărî pe sine, zicînd: „O Doamne, cît m-ai orbit și n-am crezut celor ce-mi arătau pe sfîntul părinte, și nu i-am dat lui vrednica cinste? Cu dreptate este numele nostru țăran și prost. Cum mă voi arăta feții sfîntului, cuprins fiind de rușine?”. După ce a plecat voievodul din mănăstire, țăranul a alergat la cuviosul, și rușinîndu-se a privi la fața lui, i-a căzut la picioare, cerîndu-i iertare, căci din neștiință a greșit. Sfîntul l-a mîngîiat cu dragoste, zicîndu-i: „Să nu te mîhnești, fiule! Pentru că tu singur ai socotit adevărul despre mine, zicîndu-mi că sînt nimic, iar toți ceilalți s-au amăgit, părîndu-le că sînt mare”. De aici, s-a arătat aevea în cîtă smerenie era cuviosul părinte Serghie, căci pe lucrătorul de pămînt ce se în-grețoșa de el, l-a iubit mai mult decît cinstea ce i se făcea de voievod.
Oarecînd fericitul, după obiceiul său, într-o seară tîrziu, stînd la citirea rugăciunilor și rugîndu-se pentru ucenicii săi, cu dinadinsul, lui Dumnezeu, a auzit un glas zicîndu-i: „Serghie!”. Iar el, mirîndu-se de neobișnuita chemare noaptea tîrziu, a făcut rugă-ciune și a deschis fereastra chiliei, vrînd să vadă cine l-a chemat. Și, iată, a văzut o lumină mare din cer strălucind, încît s-a luminat noaptea aceea mai mult decît o zi luminoasă, apoi a venit la dînsul a doua oară glasul, zicînd: „Serghie, te rogi pentru fiii tăi și rugăciunea ta este primită. Caută și vezi numărul călugărilor celor adunați în numele Sfintei Treimi la păstoria ta”. Ci, căutînd sfîntul, a văzut mulțime multă de păsări prea frumoase, nu numai în mănăs-tire, ci și împrejurul mănăstirii, șezînd și cîntînd cîntări îngerești cu nespusă dulceață. Și iar se auzea glasul, zicîndu-i: „În ce chip ai văzut păsările acestea, așa se va înmulți turma ucenicilor tăi, și după tine nu se va împuțina, și așa cu minune și în multe feluri vor fi împodobiți cu bunătățile lor, cei ce vor urma pașilor tăi”. Iar sfîntul, văzînd, se mira de acea minunată vedenie.
Și vrînd să aibă părtaș și martor la vedenia aceea, a chemat pe Simeon cel mai sus pomenit, căci era aproape, iar Simeon, mirîndu-se de neobișnuita chemare a starețului, a alergat degrab la dînsul și nu s-a învrednicit să vadă toată vedenia, ci numai o parte a văzut din lumina aceea cerească.
Dar sfîntul i-a spus lui toate cele ce a văzut și s-au bucurat amîndoi împreună, proslăvind pe Dumnezeu.
După aceasta, într-una din zile, au venit grecii de la Constantinopol, trimiși la sfîntul de prea sfințitul Patriarh Filotei, și i-au adus lui de la Patriarh binecuvîntare și daruri: o cruce, un paraman, o schimă și scrisoare care avea în sine scris așa: „Cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului și a toată lumea Pa-triarh, Domnul Filotei, celui întru Sfîntul Duh fiu și împreună slujitor al smereniei noastre, Serghie, dar și pace, și a noastră binecuvîntare să fie cu voi! Am auzit de viața voastră cea după Dumnezeu foarte îmbunătățită, și am lăudat și am preamărit pe Dumnezeu. Însă o rînduială încă vă mai trebuie, aceea că n-ați cîștigat viața cea de obște. Căci știi, cuvioase, că și singur Dumnezeiescul Părinte Proorocul și împăratul David, cel ce pe toate le-a cercetat cu înțelegere, nimic alt n-a putut să laude, fără numai „a locui frații împreună”. Iar după acela și noi sfat bun vă dăm, ca să alcătuiți viață de obște, și mila lui Dumnezeu și binecuvîntarea noastră să fie cu voi”.
Această scrisoare a Patriarhului luînd-o cuviosul, a mers la Prea sfințitul Alexie, fericitul Mitropolit a toată Rusia, și, arătîndu-i scrisoarea, îl întreba zicîndu-i: „Tu, Prea sfințite stăpîne, cum poruncești?”. Iar Mitropolitul a răspuns starețului, zicînd: „De vreme ce de atîtea bunătăți te-ai învrednicit cuvioase, preamărind Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El, cît și în țările cele depărtate a ajuns auzul numelui și al vieții tale, încît a toată lumea marele Patriarh te sfătuiește spre folos, apoi și noi la aceeași te sfătuim și lăudăm o așa rînduială”. Deci din vremea aceea cuviosul Serghie a așezat viața de obște în locașul său, poruncind ca să se păzească statornic rînduielile vieții de obște: nimic să nu cîștige cineva pentru sine, nici să se numească ceva al său, ci toate de obște să le aibă, după poruncile sfinților părinți. Iar după așezarea vieții de obște a vrut să fugă de mărirea omenească și să slujească lui Dumnezeu în loc neștiut, sălășluindu-se în liniște, în singurătate.
Deci, găsind o vreme cu înlesnire, a ieșit în taină din mănăs-tirea sa neștiind nimeni, și a plecat în pustie. Mergînd ca la patru-zeci de stadii, a aflat un loc bine plăcut lui, aproape de rîul ce se numește Cîrjaci, și acolo sălășluindu-se, viețuia. Apoi, frații, vă-zîndu-se părăsiți de părintele lor, erau în mare necaz și tulburare, ca oile fără de păstor, și cu de-adinsul îl căutau pretutindenea. După cîtăva vreme, s-a aflat de frați locul și, mergînd, rugau pe sfîntul cu lacrimi să se întoarcă în mănăstire. Dar el nu vrea, iubind mai mult liniștea și singurătatea. Din această pricină, mulți din ucenicii lui lăsînd lavra, s-au așezat cu dînsul în pustia aceea și după o vreme oarecare au ridicat mănăstire și biserică în numele prea sfintei Născătoarei de Dumnezeu. Iar frații din lavra cea mare neputînd a viețui fără de părintele lor, și neizbutind a-l îndupleca ca să se întoarcă la dînșii, au mers la prea sfințitul Mitropolit Alexie, rugîndu-l să trimită el la cuviosul, poruncindu-i să se întoarcă la locul lui cel dintîi. Fericitul Alexie a trimis pe doi arhimandriți, rugîndu-l ca să asculte și să mîngîie pe frații săi prin întoarcerea sa la dînșii, ca nu cumva supărîndu-se, fără de dînsul să se risipească și la locul sfînt să se pustiască. Apoi, cuviosul Serghie, trebuind a asculta pe arhiereu, s-a întors în lavră la petrecerea sa cea dintîi, unde s-au mîngîiat frații foarte mult de venirea lui.
Episcopul Permului, sfîntul Ștefan, avînd mare dragoste către cuviosul, mergea oarecînd de la episcopia sa pe cale la cetatea Moscova, care este de la mănăstirea lui Serghie ca la cinci stadii. Iar curînd, grăbindu-se spre cetate, s-a gîndit să nu meargă atunci la mănăstirea sfîntului, ci să vadă pe cuviosul cînd se va întoarce către casă. Și cînd era el în dreptul mănăstirii s-a sculat din căruța sa, și citind „Cuvine-se să te fericim” și făcînd obișnuita rugăciune, s-a închinat fiind cu fața spre mănăstirea cuviosului Serghie, zicînd așa: „Pace ție duhovnicescule frate!”. Și s-a întîmplat că atunci feri-citul Serghie mînca la masă. Și înțelegînd cu duhul închinăciunea episcopului, s-a sculat numaidecît de la masă și stînd puțin, și rugăciune făcînd, s-a închinat asemenea episcopului celui ce se afla departe de la mănăstire, zicîndu-i: „Bucură-te și tu păstorule al turmei lui Hristos și pacea lui Dumnezeu să petreacă cu tine”. Iar frații s-au mirat de acel lucru neobișnuit, și au înțeles unii că o vedenie vedea cuviosul. Apoi, după sfîrșitul mesei l-au întrebat de ceea ce făcuse, iar el le-a spus lor zicînd: „În acel ceas episcopul Ștefan, mergînd pe cale spre Moscova, a stat în dreptul mănăstirii noastre, și s-a închinat Sfintei Treimi, și pe noi păcătoșii ne-a binecuvîntat”. Iar mai pe urmă, unii din ucenicii lui cu încredințare s-au înștiințat că adevărat așa a fost lucrul și se minunau de darul cel înainte văzător, ce se dăduse de la Dumnezeu părintelui lor.
Și înflorea locașul cuviosului cu bărbați îmbunătățiți, și mulți dintr-înșii, pentru bunătățile lor cele mari, erau luați în alte mănăstiri ca egumeni, iar alții erau ridicați la scaune arhierești. Și toți aceia au sporit întru bunătăți și în urmarea celui desăvîrșit învățător, și iscusitului lucrător al poruncilor Domnului, cuviosul Serghie, care era pildă vie turmei sale, asemenea cu îngerii petrecînd viața. Pentru care viețuind încă în trup, se învrednicea cu cei fără de trupuri, căci slujind el dumnezeiasca liturghie, îngerul Domnului slujea cu el, precum mărturiseau ucenicii lui, Isachie tăcutul și Macarie, bărbați vrednici de credință și desăvîrșiți în fapte bune, care într-adevăr au văzut pe Îngerul lui Dumnezeu slujind cu cuviosul Serghie în altar și s-au spăimîntat văzînd po-doaba lui negrăită.
După acestea, fericitul Alexie Mitropolitul, slăbind de bătrînețe și văzînd că se apropie de sfîrșit, a chemat la sine pe cuviosul Serghie și luînd crucea sa cea arhierească, pe care o purta la piept, împodobită cu aur și cu pietre scumpe, o dădu cuviosului. Iar el, închinîndu-se cu smerenie, i-a zis: „Iartă-mă, stăpîne, căci din tinerețe n-am fost purtător de aur, iar la bătrînețe mai mult decît atunci vreau ca să petrec în sărăcie”. Iar arhiereul i-a zis: „Știu iubite că acestea le-ai isprăvit, dar să faci ascultare, și să primești de la noi binecuvîntarea ce ți se dă”. Și așa a pus cu mîinile sale crucea pe pieptul sfîntului, ca o logodire, apoi a început a grăi: „Să știi fericite, pentru ce te-am chemat și ce voi să rînduiesc pentru tine. Iată eu, Dumnezeu încredințîndu-mi, am ținut Mitropolia Rusiei, pe cît El a voit. Iar acum mă văd apropiat de sfîrșit, numai nu știu ziua sfîrșitului meu, și doresc ca în viața mea să găsesc un bărbat ce ar putea după mine să pască turma lui Hristos. Și nu aflu altul așa după cum doresc eu, decît numai pe tine. Încă știu cu încredințare că și marii stăpînitori, domni, și toți oamenii laici și duhovnicești, pînă la cel de pe urmă, te vor iubi pe tine, și nu pe altul, ci numai pe tine te vor cere la scaunul acela, ca cel ce ești vrednic. Deci, acum prea cuvioase, primește rînduiala episcopiei. Iar după ieșirea mea din trup vei lua scaunul meu”. Auzind aceste cuvinte, cuviosul s-a mîhnit foarte, căci se socotea pe sine a fi nevrednic de o rînduială ca aceea. Și a răspuns către arhiereul: „Iartă-mă stăpîne sfinte, dar pui pe mine sarcină mai presus de puterea mea, și aceasta nu se poate întîmpla niciodată. Cine sînt eu păcătosul și mai smeritul decît toți oamenii ca să îndrăznesc a mă atinge de o rînduială ca aceasta?”. Apoi, fericitul Alexie a zis multe cuvinte către sfîntul din dumnezeieștile Scripturi, ca să-l înduplece pe el la voia sa. Dar iubitorul de smerenie nu s-a plecat nicidecum. La urmă i-a răspuns: „Stăpîne sfinte, de nu vei vrea să alungi pe smerenia mea din hotarele acestea și de la auzul tău, apoi să nu mai adaogi a grăi despre aceasta către mine, nici pe altcineva să-l lași să mă supere cu acest fel de cuvinte, de vreme ce nimeni nu va putea să afle întru mine vrere la aceasta”.
Iar arhiereul văzînd pe sfîntul neplecat, a încetat a-i grăi lui despre urmarea la scaunul episcopal, temîndu-se ca nu cumva, supărîndu-se cuviosul, să se ducă în cele mai depărtate părți și pustietăți și să lipsească Moscova de un luminător ca acesta. Și mîngîindu-l cu cuvinte duhovnicești, i-a dat voie să plece cu pace la mănăstire. Iar nu după multă vreme, cel între sfinți, Alexie mitropolitul, s-a dus din viață, și fericitul Serghie era silit prin ru-găminte de domnii cei mari stăpînitori și de mulțimea pravoslavnicilor să primească scaunul Mitropoliei Rusiei, iar sfîntul ca un diamant tare a rămas neînduplecat.
Atunci a fost suit pe scaun un arhimandrit, anume Mihail, care a îndrăznit mai înainte de sfințenie a se îmbrăca în veșminte arhierești, și a-și pune camilafcă albă. Încă începuse și asupra Sfîntului Serghie și a locașului lui a se înarma. I se părea că Serghie îi taie îndrăzneala lui, căutîndu-și pentru sine Mitropolia. Iar fericitul auzind că Mihail se lăuda împotriva lui, a zis către ucenicii săi: „Mihail, lăudîndu-se împotriva locașului acestuia, împotriva smereniei noastre, nu va cîștiga ceea ce dorește, de vreme ce este biruit de mîndrie, nici cetatea împărătească nu va vedea”. Și s-a împlinit prorocirea sfîntului, căci călătorind Mihail în corabie spre Constantinopol pentru hirotonie, a căzut în boală trupească și s-a sfîrșit. Iar pe scaun a fost ridicat Kiprian.
În acei ani, prin voința lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre a fost năvălirea necuratului Mamae, împăratul tătăresc, asupra pămîntului Rusiei. De acest lucru marele Domn Dimitrie întristîndu-se, Sfîntul Serghie l-a înarmat cu rugăciunea, și i-a proorocit biruință, zicînd: „Să ieși împotriva barbarilor, lepădîndu-ți toată în-doiala, și Dumnezeu ajutîndu-ți, vei birui pe vrăjmașii tăi și te vei întoarce sănătos la scaunul tău”.
Deci, marele Domn, nădăjduind spre ajutorul Dumnezeului și prin rugăciunile sfîntului, a mers făcînd război cu tătarii, i-a biruit pe ei, astfel că abia cu puțini tovarăși a scăpat Mamae. Iar Cuvio-sul, înainte fiind văzător, vedea cele de departe ca pe cele de aproape și stînd cu frații la rugăciune în mănăstirea sa, cînd era război între creștini și între tătari, spunea în acea vreme că marele Domn Dimitrie a biruit pe tătari și care din ostașii creștini a fost ucis în război, aducînd jertfe lui Dumnezeu pentru dînșii, pentru că toate i se descopereau lui de la Dumnezeu. Iar Cneazul, întor-cîndu-se izbînditor de la război, a mers în mănăstire la Cuviosul, mulțumind mult sfîntului că i-a ajutat cu rugăciunile sale către Dumnezeu.
Stînd oarecînd fericitul părinte noaptea la obișnuita sa pravilă înaintea Icoanei Preacuratei Maicii lui Dumnezeu și adeseori pri-vind la icoană, zicea: „Preacurată, Maica Hristosului meu, apără-toare și tare ajutătoare a neamului omenesc, fii mijlocitoare nouă nevrednicilor, pururea rugîndu-te Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să caute spre locul acesta sfînt, care este întemeiat spre lauda și cinstea sfîntului numelui Lui, în veci. Pe tine Maica dulcelui meu Hristos, ca pe ceea ce ai cîștigat multă îndrăzneală către Dînsul, înainte-rugătoare te punem noi, robii tăi, căci tu ești tuturor nădej-de de mîntuire și adăpostire”. Așa se ruga, și canonul cel de mulțu-mire, adică Acatistul Preacuratei cîntîndu-l, a șezut puțin să se odihnească. Iar ucenicului său, Mihail, i-a zis: „Fiule, trezește-te și priveghiază, de vreme ce o cercetare minunată și înfricoșătoare o să ne fie nouă în ceasul acesta”. Acestea grăindu-le, îndată se auzi un glas, zicînd: „Iată, vine Preacurata!”. Iar sfîntul auzindu-l, a ieșit degrab din chilie în tindă, și iată o lumină mare, mai mult decît soarele strălucind, a luminat pe sfîntul, și îndată a văzut pe Prea-curata cu doi Apostoli, cu Petru și cu Ioan, strălucind într-o negrăi-tă lumină. Cînd a văzut-o sfîntul, a căzut cu fața la pămînt neputînd suferi raza aceea strălucitoare. Iar Preacurata s-a atins de sfîntul cu mîinile sale, zicîndu-i: „Nu te spăimînta, alesul Meu! Iată am venit să te cercetez, căci s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi, și pentru locașul tău să nu te mai mîhnești, că de acum înainte vei fi îndestulat de toate, nu numai pînă ce ești în viața aceasta, ci și după ducerea ta cea către Domnul, nedepărtată voi fi de locașul tău, cele trebuitoare dîndu-i nelipsit, păzindu-l și acoperindu-l”. Acestea zicînd, s-a făcut nevăzută. Iar sfîntul, ca într-o uimire a minții, era cuprins de frică și de cutremur mare, și venindu-și în sine după puțin, a aflat pe ucenicul său zăcînd de frică, ca mort, și l-a ridicat. Iar el a început a se arunca la picioarele starețului, zicînd: „Spune-mi părinte, pentru Domnul, ce era această minunată vedenie de vreme ce duhul meu numai puțin de nu s-a despărțit de trupeasca-mi legătură, pentru vedenia cea strălucită?”. Iar sfîntul se bucura cu sufletul și fața lui strălucea de acea negrăită bucurie, neputînd să grăiască altceva nimic, fără numai atît: „Așteaptă, fiule, fiindcă duhul meu în mine tremură de acea minunată vedenie”. Și se află tăcînd și mirîndu-se. Apoi, după puțin timp, a zis ucenicului său: „Fiule, chiamă la mine pe Isaac și pe Simon”. Și venind ei, le-a spus toate pe rînd, cum a văzut pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu Apostolii și ce i-a zis lui. Deci, acestea auzindu-le ei, se umplură de bucurie și de veselie și toți împreună au cîntat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfîntul a petrecut toată noaptea aceea fără somn, socotind cu mintea, pentru milostiva cercetare a Stăpînei celei Prea curate.
Slujind oarecînd Cuviosul Dumnezeiasca Liturghie, ucenicul lui Simon, de care am pomenit înainte, fiind desăvîrșit în viață, era atunci eclesiarh. Acela a văzut foc umblînd pe jertfelnic, încon-jurînd Altarul și pe Serghie cînd slujea. Și stătea sfîntul în foc de la cap pînă la picioare. Iar sosind vremea împărtășirii, s-a luat focul acela Dumnezeiesc și învăluindu-se ca o pînză curată, a intrat în sfîntul pahar, și cu acela s-a împărtășit vrednicul slujitor, sfîntul Serghie.
Viețuind Cuviosul ani îndestulați în mare înfrînare și osteneli, și făcînd multe minuni, a ajuns la bătrînețe adînci. Acum îi erau anii lui de la naștere șaptezeci și opt. Apoi, cu șapte luni mai îna-inte, și-a văzut mutarea sa către Dumnezeu și a chemat frații, în-credințînd egumenia ucenicului său cu numele Nicon, care deși era tînăr de ani, mintea lui înflorea cu căruntețele și în toată viața ur-ma învățătorului și povățuitorului său Serghie. Punîndu-l pe Nicon egumen, Serghie a început singur a se liniști, iar în luna lui septembrie, căzînd în boala trupească, și cunoscîndu-și cea de pe urmă ducere a sa către Dumnezeu, a chemat și a învățat pe frați destul, dîndu-le binecuvîntare și iertare; iar în ceasul din urmă, s-a îm-părtășit singur cu Preacuratele Taine, dîndu-și astfel sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu. Fața lui era luminoasă, nu ca a mortului, ci ca a unui om care doarme, ceea ce era un semn încredințat de luminarea lui cea sufletească și de răsplată Dumnezeiască. Iar cinstitul lui trup a fost pus în locașul în care s-a nevoit. După trei ani de zile, însă, s-au aflat moaștele lui cele sfinte întregi și nestricate nici de hainele lui nu se atinsese stricăciunea, ci ieșea mireasmă bună negrăită și multă tămăduire se da bolnavilor. Chiar și pînă acum de la cinstita lui raclă, curg, ca dintr-un izvor, tămăduirile tuturor celor ce aleargă cu credință. Căci, precum în viața sa, așa și după mutare, face nenumărate minuni mari acel mare făcător de minuni, pentru mărirea lui Hristos Dumnezeului nostru, Căruia se cuvine cinstea și mulțumita în veci. Amin.
Despre viața cuviosului părintele nostru Serghie și despre multe minuni ale lui, se află tipărită carte în împărăteasca cetate, Moscova, în care între alte minuni ale sfîntului se afla și aceasta: „După sinodul cel din Florența, unde mulțime de dreptcredincioși, arhierei și preoți care n-au vrut să se unească cu rătăcirea lati-nească, s-au fost pierdut cu felurite chinuri de către latini. Un Presbiter din părțile Rusiei celei mari, care mersese la soborul acela, cu Isidor mitropolitul Kievului, cel ce a căzut mai pe urmă din dreapta credință și era numele Presbiterului Simeon - a răbdat multe necazuri și munci în temniță și în obezi, pentru buna credință, de la mitropolitul Isidor lepădatul. Apoi, scăpînd din lanțuri, s-a sfătuit cu Toma solul Tferschei și au fugit din cetatea latinească în țara lor. Fiind în mîhnire mare și în nepricepere pe cale pentru nelesnicioasa trecere și culcîndu-se puțin să se odihnească, a adormit și a văzut un stareț cinstit stînd lîngă el, apucîndu-l de mîna dreaptă și zicîndu-i: „Oare te-ai binecuvîntat de Marcu Eugenicul episcopul Efesului cel ce a urmat pașilor apostolești?”. Iar el a răspuns: „Am văzut Doamne pe minunatul și tarele bărbat acela și m-am bine-cuvîntat de dînsul”. Apoi starețul a zis: „Binecuvîntat este de Dumnezeu omul acela, că din deșertul sobor latinesc nimenea nu l-a învins pe el, nici cu averile, nici cu îmbunările, nici cu îngrozirile chinurilor. Deci, tu învățătura și descoperirea aceea ce ai auzit-o de la fericitul Marcu s-o propovăduiești oriunde vei merge, la toți drepții cei ce țin așezămintele sfinților apostoli și poruncile sfinților părinți de la cele șapte sinoade, și cel ce are înțelegere adevărată, să nu se amăgească. Iar pentru lungimea și greutatea drumului să nu vă întristați, căci eu sînt nedepărtat de voi și vă voi trece fără de grijă. Acestea și mai multe dacă i-a zis cinstitul acela stareț, l-a întrebat Presbiterul: „Doamne, spune-mi cine ești tu, că mi se pare că ești trimis de Dumnezeu să ne scoți pe noi deznădăjduiții din pămîntul acesta străin?”. Răspuns-a cel ce se arătase: „Eu sunt Serghie, pe care oarecînd m-ai chemat, rugîndu-te în rugăciunea ta, și te-ai făgăduit să vii în mănăstirea mea. După vedenia aceasta, deșteptîndu-se preotul, s-a bucurat și a spus împreună călătorului său (Toma), cele ce a văzut și a auzit. Și au mers amîndoi, veselindu-se în calea lor, și au ajuns degrab prin dumnezeiescul aco-perămînt și cu rugăciunile apărătorului său cuviosului Serghie, sănătoși și fără de bîntuială în părțile Rusiei.
Ajutorul și arătarea sfîntului povestind, au propovăduit cele auzite de la dînsul, descriind pe larg toate cele ce s-au făcut la soborul din Florența.
Aceasta s-a pomenit aici pentru necuviința vremii de acum, întru care sfînta și dreapta credință este hulită și prigonită prea mult de latini. Ca să vadă fiii Bisericii Răsăritului că stîlpul lor, cuviosul părintele nostru Serghie, și după preaslăvirea sa, a arătat că este nedrept soborul Florenței. Credința noastră (după Apostolul) constă nu în biruitoarele cuvinte ale înțelepciunii omenești și în arătarea Duhului și a puterii, și nu în înțelepciunea și măiestria omenească, ci în puterea lui Dumnezeu.
În această zi, mai facem și pomenirea cuvioasei Eufrosina, care era fiica sfîntului mucenic Mihail, voievodul Cernigovului, și prin arătarea și făgăduința Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu s-a dăruit copila lor și s-a botezat în Biserica cea mare a Pecerschii. Iar în vîrstă venind, și fiind cu Mina, voievodul Sujdalului, prin voia părinților, s-au rugat cu lacrimi Preacuratei Născătoarei de Dumne-zeu, ca să i se păzească fecioria ei neînstrăinată.
Și a văzut arătîndu-se cereasca Împărăteasă, poruncindu-i ca să asculte pe părinții săi, și să meargă la Sujdal, de nimic îndoindu-se. Deci, fiind ea pe cale și încă neajungînd la Sujdal, logodnicul ei a murit. Iar ea, aflînd mănăstirea de fecioare, cu hramul „Punerea veșmîntului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, s-a călugărit într-însa și s-a nevoit bine. Apoi i s-a dat ei de sus darul prooro-ciei, chiar a tămădui boalele, și făcea multe minuni. Iar în vremea năvălirii păgînului Batus, hanul tătarilor, locașul său l-a păzit întreg de robia mahomedanilor cu rugăciunile sale. Apoi a trecut la Domnul la 25 septembrie, zi în care își făcuse mai înainte făgăduința sa lui Dumnezeu, îmbrăcîndu-se în chipul îngeresc.
Acatistul Sfântului Cuvios Serghie de Radonej
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condac 1
Alesu-te-a pe tine Împăratul puterilor, ca să fii conducător al Rusiei, Cuvioase Părinte Serghie, iar noi ca unui mare făcător de minuni îți aducem cântare de mulțumire, căci cu rugăciunile tale pururea ne izbăvești de cei de alt neam și de scârbele ce ne înconjoară, pentru care îți strigăm ție: Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Icos 1
Făcătorul îngerilor, înca din pîntecele maicii tale, prin întreita glasuire, te-a arătat lumii adevărat slujitor al Preasfintei Treimi, iar pentru voința cea tare și curăția inimii tale, cu toții îți cîntăm așa:
Bucură-te, cel ce ai fost ales mai înainte de veci;
Bucură-te, căci în lăcașurile cerești petreci;
Bucură-te, că din pîntecele maicii tale ai fost chemat în slujba Împăratului Ceresc;
Bucură-te, purtator al harului dumnezeiesc;
Bucură-te, căci în întreaga lume ești proslăvit;
Bucură-te, căci prin strigarea întreită din pântecele maicii tale pe toți i-ai uimit:
Bucură-te, căci de la naștere, prin post, viață călugărească ai arătat;
Bucură-te, căci de la sânii maicii tale tu te-ai înfrânat;
Bucură-te, căci miercurea și vinerea lapte nu ai gustat;
Bucură-te, cel ce ești al părinților rod binecuvântat;
Bucură-te, al scârbiților miluitor;
Bucură-te, al nostru apărător;
Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Condac 2
Toată lumea care vine și se închină cu credință la sfintele tale moaște, vede că ești grabnic ajutător, căci prin multele minuni pe care le săvârșești, ca o slugă credincioasă ce ești, te-am câștigat mijlocitor în fața Domnului pe care Il slăvim prin cântarea: Aliluia!
Icos 2
Încă din pântecele maicii tale ai primit de la Dumnezeu înțelepciune ca să proslăvești pe Preasfânta Treime. Și întărit în credință și dragoste, ai ridicat un locaș minunat în numele ei, unde ai adunat o mulțime de călugări, pentru aceasta credincioșii ți se închină cântând:
Bucură-te, cel ce ești mare cinstitor al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că turma ce ai adunat-o spre mântuire ai îndreptat-o;
Bucură-te, ca cel ce ești păstor și mielușel cu chip cinstit;
Bucură-te, cel ce ești îndreptătorul credinței și chip al blândeților duhovnicești;
Bucură-te, cel ce ești lăcaș curat și fără prihană a celor sfințite;
Bucură-te, că încă din viață te-ai învrednicit a vedea pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu însoțită de doi apostoli:
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit în timpul Sfintei Liturghii de a sluji cu îngerii;
Bucură-te cel ce-n timpul Sfintei Liturghii ca-ntr-o pară de foc ai stat;
Bucură-te, cel ce te-ai împărtășit cu acel foc dumnezeiesc intrat în potir;
Bucură-te, că te-ai învrednicit cu îngerii a vorbi;
Bucură-te, cel ce ești plin de tot binele;
Bucură-te, cel ce ești păzitor al curăției sufletești și trupești;
Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Condac 3
Cunoscând cele viitoare, prin puterea ce ți-a fost dată, ai vestit marelui cneaz Dimitrie, biruința asupra mulțimii agarenilor, care voiau să pustiască Rusia prin foc și sabie. Și alegând doi călugări i-ai trimis în ajutor asupra potrivnicilor unde cu rugăciunile tale neîncetate, biruință au făcut, pentru care îi strigau lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 3
Prin strigarea cea din pântecele maicii tale cu toții s-au înștiințat de nașterea ta cea minunată, iar noi aflând toate acestea cu bucurie îți aducem cântări de laudă așa:
Bucură-te, pruncule ce din copilărie suflet bun ai avut;
Bucură-te, copile ce de har dumnezeiesc te-ai umplut;
Bucură-te, cel ce din copilărie post aspru ai arătat;
Bucură-te, căci prin aceasta pe mulți tu i-ai mirat;
Bucură-te, căci cu tine darul lui Dumnezeu pururea a fost;
Bucură-te, cel ce din tinerețe L-ai iubit pe Domnul Hristos;
Bucură-te, cel ce în smerenie și priveghere ai petrecut;
Bucură-te, căci cele trecătoare pe toate le-ai urât;
Bucură-te, căci pentru Dumnezeu poftă trupească ai omorât;
Bucură-te, căci cu puterea cea de sus smintelile celui viclean le-ai năruit;
Bucură-te, căci mulți întorși spre Domnul s-au mântuit;
Bucură-te, de dulceți duhovnicești, îndestulătorule;
Bucură-te, Serghie, grabnic ajutătorule și de multe minuni făcătorule!
Condac 4
Izbăvindu-te de furtunile vieții acesteia care cu răutate te învăluiau tulburându-te, ai ajuns la limanul ceresc, unde în slava dumnezeiească te veselești, împreună cu puterile cerești, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4
Vestea minunilor tale a cuprins întreaga lume, căci cu rugăciunile ce le înalți la tronul lui Dumnezeu, cei ce vin cu credință la tine sănătate dobândesc și pentru aceasta prin cântări de laudă îți mulțumesc așa:
Bucură-te, vas plin de mir, pentru toată boala tămăduitor;
Bucură-te, doctor fără de plată și grabnicule ajutător;
Bucură-te, a scârbiților comoară de milostiviri;
Bucură-te, cel ce cu stăruință pentru oameni te îngrijești;
Bucură-te, căci sufletul tău pentru ei îl jertfești;
Bucură-te, căci cei ce veneau la tine bucurie au gustat;
Bucură-te, căci cu rugăciunile tale pe cel mort ai înviat;
Bucură-te, cel ce lipsa de hrană din mănăstiri ai împlinit;
Bucură-te, că prin darul lui Dumnezeu din loc pustiu apă ai izvorât;
Bucură-te, că în el bolnavii se tămăduiesc;
Bucură-te, adâncul minunilor dumnezeiești;
Bucură-te, dătătorule de bunătăți cerești;
Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Condac 5
Ca o stea luminoasă te-ai arătat multora, îndreptând pe toți cei rătăciți către Cereasca Împărație ca împreună să slăvim pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icos 5
Văzând că-n lumea aceasta toate sunt deșertăciune, ostenindu-te pentru cele nestricăcioase, ai plăcut Bunului Dumnezeu și te-ai învrednicit a sta în fața înfricoșătorului Său Prestol, pentru care noi îți strigăm așa:
Bucură-te, că-n lăcașul Cerescului Stăpân locuiești;
Bucură-te, căci ca-ntr-o oglindă în Domnul strălucești;
Bucură-te, căci pentru cei care-ți cer ajutor la El mijlocești;
Bucură-te, al creștinilor aflați în lupte biruitor;
Bucură-te, al Rusiei mare apărător;
Bucură-te, al necăjiților mângâietorule;
Bucură-te, tămăduitorule al bolilor sufletești și trupești;
Bucură-te, cel ce cu Darul Sfântului Duh multe minuni săvârșești;
Bucură-te, că orbilor vedere și șchiopilor umblare dăruiești;
Bucură-te, strugure care ne hrănești și ne veselești;
Bucură-te, mlădița lui Hristos cea mult roditoare;
Bucură-te, că-n via lui Hristos ai săvârșit mare lucrare;
Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni, făcător.
Condac 6
În întreaga lume se vestesc nevoințele tale, căci cu postul și privegherea, ți-ai plinit mântuirea sufletului, și urând toate cele ale lumii acesteia în locașurile cerești te-ai sălășluit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 6
Ca unui luminător al Rusiei care a strălucit în biserica lui Hristos prin faptele sale și ca unui fierbinte rugător, noi cu bucurie îți cântăm așa:
Bucură-te, cel ce viețuirea îngerească ne-ai arătat;
Bucură-te, cel ce poftele păcatului le-ai lepădat;
Bucură-te, chip de smerenie adevărat;
Bucură-te, cel ce a răbda ne-ai învățat;
Bucură-te, mare învățător al mântuirii;
Bucură-te, îndreptătorul păcătoșilor;
Bucură-te, cel ce poruncile lui Hristos cu bucurie ai lucrat;
Bucură-te, tămăduitorul neputințelor sufletești;
Bucură-te, îndestulătorul celor săraci;
Bucură-te, pustnice ce deșertăciunea lumii ai urât;
Bucură-te, cel ce slujire prin post și răbdare ai săvârșit;
Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Condac 7
Făcutu-te-ai lăcaș al Duhului Sfânt căci luând crucea lui Hristos, ai urmat calea cea strâmtă și prin scârbe ai ajuns în lăcașurile de sus, de unde cu mulțumire cânți lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
Arătatu-te-a pe tine Ziditorul tuturor ca un mijlocitor al celor necăjiți, iar pentru minunile pe care le săvârșești cu toții strigă către tine acestea:
Bucură-te, cel ce trupul și sufletul în feciorie le-ai păstrat;
Bucură-te, îndrumătorul călugărilor;
Bucură-te, bucuria sufletelor noastre;
Bucură-te, al săracilor grabnic ajutător;
Bucură-te, al scârbiților mijlocitor;
Bucură-te, păzitorul curăției noastre;
Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;
Bucură-te, al Rusiei ocrotitor;
Bucură-te, pomul Raiului de minuni izvorâtor;
Bucură-te, crin înflorit în grădina Raiului;
Bucură-te, mirul lui Hristos cu bună mireasmă;
Bucură-te, că prin tine se aduce bucurie tuturor;
Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Condac 8
Ca o minune te-ai arătat multora, căci cu darul ce l-ai primit de la Dumnezeu îi izbăvești de primejdii pe cei ce vin cu credință și se roagă ție, iar cererile de folos tuturor le-mplinești îndemnându-i să strige lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 8
Ca un locuitor al Raiului celui de sus, dar nedespărțit de noi, cei de jos, roagă-te Împăratului Hristos și pentru sufletele noastre, care cu umilință-ți strigăm acestea:
Bucură-te, căci sărăcia lui Hristos ai iubit;
Bucură-te, căci bogăția nestricăcioasă ai dobândit;
Bucură-te, al harului (Duhului Sfânt) închinător smerit;
Bucură-te, al lui Hristos ostaș nebiruit;
Bucură-te, căci cu sfânta cugetare cursele vrajmașului ai sfărâmat;
Bucură-te, căci prin smerenie la cer te-ai înălțat;
Bucură-te, că de Duhul Sfânt ești luminat;
Bucură-te, că patimile pierzătoare de suflet ai zdrobit;
Bucură-te, priveghetor neostenit;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut părtaș al Împărăției Cerești;
Bucură-te, căci de hrana înțelepciunii te îndulcești;
Bucură-te, al fericirii veșnice moștenitor;
Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Condac 9
Toată firea îngerească s-a mirat de darul dat ție de sus, căci prin curăția trupului tău, viață nematerialnică ai arătat și prin aceasta darul facerii de minuni dobândind, te-ai înălțat la ceruri, de unde Îi cânți lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 9
Ritorii cei mult vorbitori, nu se pricep cu vrednicie a te lăuda pe tine căci și după moartea ta, cu darul lui Dumnezeu, celor ce vin cu dragoste la tine, cele de folos dăruiești, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, înger pământesc și om ceresc;
Bucură-te, că pe pământ viață duhovnicească ai trait;
Bucură-te, cel ce cu ochii sufletești pe Dumnezeu ai contemplat;
Bucură-te, robule credincios ce la cer ai urcat;
Bucură-te, că înaintea Domnului smerit ai pășit;
Bucură-te, ostaș adevărat ce poruncile stăpânului ai împlinit;
Bucură-te, povățuitor bun al obștilor monahicești;
Bucură-te, că de arătarea Domnului te-ai învrednicit;
Bucură-te, cel ce pe Dumnezeu cu râvnă L-ai iubit;
Bucură-te, că din toată ființa în El ai nădăjduit;
Bucură-te, al mântuirii mare doritor;
Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Condac 10
Supunându-te în toate voii lui Dumnezeu și având dorința tare să te mântuiești, chipul îngeresc l-ai îmbrăcat, și pe toate îndurându-le cu mulțumire ca o slugă credincioasă ce ai fost, te-ai învrednicit să stai înaintea Împăratului Hristos Căruia acum strigi: Aliluia!
Icos 10
Ca un zid de apărare multora te-ai arătat, căci celor ce alergau la tine în nevoi te-ai făcut adăpostire tare, iar noi cei ce suntem primejduiți de ispitele acestei vieți și găsim la tine alinare îți strigăm așa:
Bucură-te, cel ce ai adus slujire Domnului cu adevărat;
Bucură-te, că din tinerețe, împotriva celor trei dușmani te-ai înarmat;
Bucură-te, căci cu privegherea și cu rugăciunea împotriva trupului tu ai luptat;
Bucură-te, că izvorul patimilor l-ai secat;
Bucură-te, cel ce dulceața pământească n-ai gustat;
Bucură-te, că limba ta cu clevetire nu s-a întinat;
Bucură-te, că de urechile tale vorbele deșarte nu s-au lipit;
Bucură-te, că mâinile tale fapte rele nu au săvârșit;
Bucură-te, că de pântecele tău mâncarea și beția fără de saț nu s-au lipit;
Bucură-te, căci trupul tău prin osteneală în curăție l-ai păzit;
Bucură-te, cel ce-n căile fărădelegii n-ai pășit;
Bucură-te, Serghie grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Condac 11
Făcătorului de bine Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit pe tine cu darul facerii de minuni, cântare de laudă îi aducem, iar tu, ca cel ce cu al Său dar de chinuri ne slobozești neîncetat, îi aduci mulțumire strigându-l: Aliluia!
Icos 11
Făclie purtătoare de lumină, întregii lumi te-ai arătat, căci o luminezi cu raza Soarelui neîncetat și împreună cu cetele cele fără de trup acum tu locuiești unde de lumina Sfintei Treimi te îndulcești, strălucindu-ne și nouă celor ce-ți strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai ajuns la înălțimea virtuților dumnezeiești;
Bucură-te, că acum în cer tu locuiești;
Bucură-te, că din sălașurile pământești tu te-ai mutat;
Bucură-te, căci ca o mângâiere, moaștele tale ne-ai lăsat;
Bucură-te, că la ele toată boala vindecare a găsit;
Bucură-te, că de ele diavolii sunt izgoniți;
Bucură-te, că bucurie aduc celor scârbiți;
Bucură-te, că sufletul la Împăratul Ceresc s-a suit;
Bucură-te, căci rugător fierbinte cu toții noi te-am dobândit;
Bucură-te, cel ce cererile de folos le împlinești;
Bucură-te, căci cu puterea ta, pe cei potrivnici biruiești;
Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Condac 12
Văzând darul ce ți-a fost dat de la Dumnezeu, cu osârdie cădem înaintea ta și te rugăm să înalți acum la tronul Cerescului Stăpân rugăciune fierbinte ca să treacă cu vederea toate greșelile noastre, Sfânta Sa Biserică să o întărească și pe toți ortodocșii creștini să-i mântuiască ca pururea să-l cânte: Aliluia!
Icos 12
Lăudăm pe Cel ce te-a proslăvit pe tine cu sfinții Săi și te-a dăruit nouă grabnic ajutător în toate nevoile, de a cărui lucrare minunându-ne îți strigăm acestea:
Bucură-te, părinte Serghie al Rusiei, mare folositor;
Bucură-te, cela ce în virtute strălucești;
Bucură-te, urmaș al Tatălui Ceresc;
Bucură-te, căci pe călugări îi povățuiești;
Bucură-te, întemeietorul vieții de obște;
Bucură-te, al creștinilor apărător;
Bucură-te, al Împăratului Hristos, miluitor;
Bucură-te, căci tuturor le vii în ajutor;
Bucură-te, acoperământul tuturor;
Bucură-te, cel ce-n fapta bună ești mare râvnitor;
Bucură-te, al Evangheliei luminător;
Bucură-te, vas ales al Sfintei Treimi;
Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Condac 13
O, preaslăvite făcătorule de minuni, părinte Serghie, primește darul nostru de acum și cu solirile tale, roagă pe bunul Dumnezeu să ne dăruiască putere de sus și prin harul Său, să ne curețe de toată întinăciunea, ca izbăvindu-ne de focul cel veșnic, să-i cântăm pururea: Aliluia! (de trei ori)
Apoi din nou Icosul I și Condacul I.
Icos 1
Făcătorul îngerilor, încă din pântecele maicii tale, prin întreita glăsuire, te-a arătat lumii adevărat slujitor al Preasfintei Treimi, iar pentru voința cea tare și curăția inimii tale, cu toții îți cîntăm așa:
Bucură-te, cel ce ai fost ales mai înainte de veci;
Bucură-te, căci în lăcașurile cerești petreci;
Bucură-te, că din pântecele maicii tale ai fost chemat în slujba Împăratului Ceresc;
Bucură-te, purtător al harului dumnezeiesc;
Bucură-te, căci în întreaga lume ești proslăvit;
Bucură-te, căci prin strigarea întreită din pântecele maicii tale pe toți i-ai uimit;
Bucură-te, căci de la naștere, prin post, viață călugărească ai arătat;
Bucură-te, căci de la sânii maicii tale tu te-ai înfrânat;
Bucură-te, căci miercurea și vinerea lapte nu ai gustat;
Bucură-te, cel ce ești al părinților rod binecuvântat;
Bucură-te, al scârbiților miluitor;
Bucură-te, al nostru apărător;
Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Condac 1
Alesu-te-a pe tine Împăratul puterilor, ca să fii conducător al Rusiei, Cuvioase Părinte Serghie, iar noi ca unui mare făcător de minuni îți aducem cântare de mulțumire, căci cu rugăciunile tale pururea ne izbăvești de cei de alt neam și de scârbele ce ne înconjoară, pentru care îți strigăm ție: Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!
Rugăciune către Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej
O, Sfinte al nostru părinte Serghie, nu uita pe sărmanii tăi până în sfârșit și ca cel ce ai îndrăznire către Împăratul Ceresc, nu trece cu vederea pe cei ce vin cu credință și se închină ție căci ca unul ce ești de minuni făcător poți să ne ajuți nouă.
Roagă-te, Sfinte Serghie și pentru noi, cei împovărați de multe și grele păcate, cerând vreme de pocăință, ca să trecem nevătămați de diavolii cei înfricoșători, care caută să ia sufletul nostru și astfel izbăvindu-ne de chinurile cele veșnice să ne facem moștenitori ai Împărăției Cerești, împreună cu toți sfinții, care din veac au bineplăcut Domnului, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej (1)
Cântarea 1
Irmos: Toiagul lui Moise cu Dumnezeiască Putere Marea Roşie a despărţit şi pe popor l-a trecut, care cânta şi zicea: să cântăm Minunatului Dumnezeului nostru cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Urmând lui Hristos Care S-a smerit pe Sine pentru noi luând chipul robului, ai iubit umilința și, smerindu-ți sufletul, ai nimicit patimile. Prin privegheri și rugăciuni bogate, ai urcat muntele eliberării de patimi, O, sfinte Serghie, cel plin de bogății.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Împodobindu-ți sufletul cu râuri de lacrimi, așa cum făclia e împodobită de lumină, te-ai oferit pe sine ca un alt Isaac, o, Sfinte, și ți-ai jertfit inima lui Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, prea binecuvântate Serghie, din pântecele maicii tale te-ai arătat slujitor al Treimii prin întreitul tău strigăt și, luminat de lumina întreitului Soare, ai nimicit armatele demonilor ca pe o urzeală de păianjen.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tu ai dat naștere mai presus de legile firii Dătătorului de lege, Cel ce este deopotrivă Dumnezeu și om. Ca pe Cel ce este bun, roagă-L fierbinte, tu, cea nepângărită, să treacă cu vederea fărădelegile noastre, ale celor ce strigăm: „Să cântăm Domnului căci cu slavă S-a preaslăvit”.
Cântarea a 3-a
Irmos: Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clintită; că Însuţi eşti Sfânt şi Domn.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Tu, ca o pildă a bunătăților pentru ucenicii tăi, ai atras spre mântuire multe suflete, care, despărțite de patimile lumești, și-au găsit mângâierea în bucuria raiului.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, binecuvântate Sfinte, tu ai înflorit ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, ungând cu untdelemn sufletele celor care-ți cântă ție cu dragoste cântări de laudă, o, sfinte Serghie, și care strigă tare lui Hristos cu credință: „Nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni”.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, binecuvântate Sfinte, prin trezele tale privegheri ai adormit patimile stricătoare de suflet: și pentru aceasta, o, de Dumnezeu înțelepțitule Serghie, te-ai urcat să locuiești în cămările cerești, având primit harul tămăduirii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
O, Născătoare de Dumnezeu, te-ai arătat mai presus decât heruvimii și serafimii, pentru că ești nepângărită, și tu singură ai primit în pântecele tău pe neprețuitul Dumnezeu. Pentru aceasta, noi, credincioșii, te binecuvântăm prin cântare pe tine, ceea ce ești curată.
Sedealna
Glasul al 4-lea
O, prea binecuvântate Serghie, lepădând cu adevărat lucrurile cele stricăcioase care trec, i-ai urmat lui Hristos cu tot sufletul și ai trăit în suferințe, în osteneli și în mare înfrânare, ca și cum nu ai fi avut trup. Roagă-te lui Hristos Dumnezeul nostru să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
O, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ești cu mult mai înaltă decât heruvimii și serafimii, pentru că te-ai arătat mai încăpătoare decât cerurile și pământul, decât toată făptura văzută și nevăzută, depășindu-le pe toate prin amestecul pe care nici un vas nu îl poate conține; pentru că Cel pe Care măreția cerului nu îl poate cuprinde, O, Preacurată, a fost cuprins în pântecele tău. Roagă-L ca să se mântuiască slujitorii tăi.
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu eşti Puterea mea, Tu eşti Dumnezeul meu, Tu eşti Bucuria mea, Cel Ce Sânurile Părinteşti nu le-ai părăsit şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, Părinte, tu ești templu al Prea Sfântului Duh, un râu plin de ape vii, o temelie nezdruncinată a Bisericii, adeverirea celor care trăiesc viață dumnezeiască, pentru aceasta, o, Părinte Serghie, cu dreptate ești numit minunat.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, slăvite Serghie, precum Proorocul David oarecând, ți-ai miruit patul cu șuvoaie de lacrimi, până ce ai uscat cu desăvârșire adâncul patimilor; pentru aceasta ne plecăm sfintei tale pomeniri, celei pururea cinstite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, Sfinte Serghie, ți s-a dăruit să Îl vezi pe Hristos față către față, „nu prin oglindă în ghicitură”, ci în adevăr ai zdrobit oglinda; și prin aceasta te-ai despărțit și de această lume și te-ai înălțat la iubita ta dorire.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile celei ce tea născut pe Tine, dăruiește-ne nouă, o, Doamne, ca Cela ce ești fără de păcat, curățire de fărădelegile săvârșite din neștiință și dăruiește pace lumii Tale.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumina Cea Neapusă şi m-a acoperit pe mine, ticălosul, întunericul cel străin? Ci, Te rog întoarce-mă şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, înțelepte Serghie, ai viețuit neabătut în fapte de nevoință și până la plecarea ta ai rămas credincios acestor rânduieli, pentru aceasta ți s-a dăruit fericirea cea nestricăcioasă.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Stăpânit de o minte ascuțită în ascultarea de Dumnezeu, ai supus patimile cele stricătoare de suflet și ai cules snopuri roditoare, hrănindu-i pe cei ce te laudă pe tine, o, Serghie, Sfinte și Părinte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Strălucită a fost viața ta, o, Sfinte Serghie, și cunoscută până la marginile pământului, plină de frumusețe dumnezeiască, de rugăciune și post și dragoste față de Hristos, Iubitorul de oameni.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Avându-te pe tine ca pe un zid și păziți de acoperământul tău, te binecuvântăm veselindu-ne de slava-ți dumnezeiască, pentru că tu, o, Preacurată, reverși bucurie și veselești sufletele noastre.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, binecuvântate Părinte, roagă-te Mântuitorului fără încetare să dăruiască iertare de păcate celor care prăznuiesc sfântă pomenirea ta, ca să primească împărăția cerurilor, unde glasurile celor care prăznuiesc îi veselesc pe toți oamenii.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Întărit în Hristos, o, Serghie, ai sfâșiat cu mintea-ți cea neclintită toată viclenia celui rău ca pe o urzeală de păianjen și teai arătat lumii, o, Serghie, ca o lumină prea strălucită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Strălucind cu lumină dumnezeiască și acum trăind cu îngerii în ceruri, pomenește-ne pe noi care cinstim cu credință pomenirea ta, o, Sfinte Serghie de veșnică pomenire.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu adevărat ai ridicat firea cea căzută a omului, pentru că ai născut în pântecele tău fără de sămânță, o, Maica lui Dumnezeu, pe Cel ce neschimbat este Fiul văzut, dumnezeiescul chip al Tatălui și deopotrivă cu Tatăl.
Condacul
Glasul al 8-lea
Biruit de dragostea Hristosului tău, o, Sfinte, L-ai urmat fără să privești înapoi, urând toate plăcerile trupului și strălucind ca soarele peste patria ta natală, pentru aceasta Hristos te-a îmbogățit cu darul facerii de minuni. Pomenește-ne pe noi cei ce cinstim strălucită pomenirea ta, ca să strigăm ție: Bucură-te, o, Serghie, cel cu înțelepciune dumnezeiască.
Icos
Auzind glasul Evangheliei, ai lăsat la o parte, o, Părinte, toată înțelepciunea trupului și ai socotit ca pe un gunoi bogăția și slava, luptându-te împotriva patimilor ca unul fără de trup, ți s-a dăruit cinstea de a sta cu cetele îngerilor celor fără de trup. Primind darul înțelegerii pe care îl dăruiești celor ce-ți cântă ție astfel: Bucură-te! o, Serghie, sfinte și purtătorule de Dumnezeu, tu, om ceresc și înger pământesc. Bucură-te! tu, sălaș al Duhului Sfânt. Bucură-te! tu, care prin rugăciune ai dobândit un dar dăruit de Dumnezeu. Bucură-te! pentru că înainte de naștere ai strigat slăvind Sfânta Treime Care te-a slăvit pe tine în această viață și după moarte. Bucură-te! stâlp al fecioriei prin care se biruie toată patima. Bucură-te! pentru că din frageda-ți pruncie ai urmat lui Hristos. Bucură-te! mijlocitor pentru mântuirea celor ce aleargă la tine. Bucură-te! lauda patriei în care te-ai născut. Bucură-te! căci împodobit cu profeția înainte-vesteai viitorul ca și cum ar fi astăzi. Bucură-te! că prin rugăciunile tale vrăjmașii sunt biruiți. Bucurăte! laudă și întărire a poporului drept-credincios. Prin rugăciunile tale păzește-ne nevătămați de potrivnic, ca să strigăm ție: Bucură-te! o, Serghie, cel cu dumnezeiască înțelepciune.
Cântarea a 7-a
Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat odinioară în Babilon. Pentru aceasta, tinerii în cuptor, ca într-o grădină verde dănţuind, cu bucurie cântau: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
În cuptorul ispitelor arzătoare harul dumnezeiesc te-a rourat, o, Sfinte, și te-a arătat pe tine a fi plin de lumină în dorul tău după Sfânta Treime, strigând cu putere: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, slăvite Serghie, disprețuind lumea, ai trăit ca un înger pe pământ și pentru aceasta ți s-a dăruit un loc în ceata îngerilor. Drept pentru care te cinstim pe tine cu credință, o, tu, cel ce ești vrednic a fi numit minunat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, Sfinte, înțelept în Dumnezeu, călătorind către limanul cel liniștit, ai ocolit furtunile acestei lumi, fiind un cârmaci salvator pentru cei care navighează pe marea aspră a acestei vieți și care strigă cu putere: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
O, Fecioară, un toiag a răsărit din rădăcina lui Iesei, un Fruct prea binecuvântat, care poartă o Floare a mântuirii pentru cei care strigă cu credință către Fiul tău: Binecuvântat ești, Dumnezeul Părinților noștri.
Cântarea a 8-a
Irmos: De șapte ori nebunește a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul și Mântuitorul tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, prea binecuvântate Serghie, lumina ta a umplut de bucurie și de încântare duhovnicească, de bună mireasmă și luminare, pe cei care te au ca apărător și ca îndreptător al vieții lor de monahi.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Te-ai ridicat sus la Dumnezeu prin neîncetată rugăciune și luminat de strălucirea Soarelui celui întreit ai întemeiat o fortăreață a luptei împotriva vrăjmașului. Ai călăuzit adunările monahilor către o nouă viață, strigând lui Hristos cu tărie: tineri, binecuvântați-L, preoți, lăudați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
O, Serghie, puternic fiind în postiri, nicicând lenevos la rugăciune, pe pământ ai arătat răbdare în ispite, strigând: tineri, binecuvântați-L, preoți, lăudați-L, popoare, preaînălțațiL întru toți vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, curățește rănile păcatelor și ispitele sufletului meu cufundându-le în apele care curg în șuvoaie îmbelșugate din Cel zămislit de tine, căci strig către tine și la tine îmi găsesc scăparea și pe tine te chem, ceea ce ești plină de harul dumnezeiesc.
Cântarea a 9-a
Irmos: păimântatu-s-a de aceasta cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup și pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te măresc.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Tu, cel plin de arătarea strălucirii duhovnicești, te-ai înfățișat ca o făclie luminând în depărtări și strălucind lumina cunoștinței peste noi, Serghie, cel ce te-ai vădit a fi sălaș al Prea Sfintei Treimi.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Hristos te-a dăruit pe tine, înțelepte Serghie, pământului Rusiei, mare învățător cu adevărat care de la nașterea ta ai călăuzit țara pe calea cea bună, revărsând învățături mai dulci decât mierea, dintru care ca dintr-un vas sorbim cu credință.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Biruind patimile stricătoare de suflet, tu, ca un adevărat păstor, ai îndrumat turma cea cuvântătoare a lui Hristos, lămurind-o totdeauna cu harul Duhului ca și cu niște flori din rai.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
O, tu, cea care ai aflat bunăvoință, laude îți cântăm în psalmi și cu glasuri care niciodată nu tac strigăm ție: Tu ai revărsat tuturor bucurie.Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej (2)
Cântarea 1
Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu Dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că Aceasta, Nemuritorule, ca o Puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Tu, o, Sfinte, te-ai sfințit prin dragostea lui Hristos și te-ai arătat ca un șuvoi îmbelșugat udând întregul pământ prin cuvântul învățăturilor tale, o, Serghie, cel de Dumnezeu binecuvântat, pentru aceasta cu dragoste binecuvântăm pomenirea ta.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
La o poruncă dumnezeiască, o binecuvântare a venit prin mâna ta, pentru că prin rugăciunile tale, o, Sfinte Serghie, ai făcut să țâșnească apă din pământ uscat și noi cei care acum ne adăpăm dintr-însa primim vindecare statornică.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Din tinerețe te-ai dăruit întru totul lui Dumnezeu, apropiindute de El prin virtuți, și lăsând în urmă lucrurile stricăcioase ale acestei lumi, ai dobândit bogățiile cerești.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Bucură-te, o, izvor de har. Bucură-te! O, scară și poartă cerească. Bucură-te! Sfeșnic și potir de aur, munte necioplit, o, tu, care ai născut lumii pe Hristos, Dătătorul de viață.
Cântarea a 3-a
Irmos: Însuţi, Cel Ce Singur ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu Putere de sus ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea Însufleţită a Slavei Tale Celei Preacurate, Iubitorule de oameni.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, binecuvântatule, disprețuind faima cea stricăcioasă teai învrednicit să moștenești slava cea nestricăcioasă și dumnezeiască; căci, călcând în picioare toată frumusețea acestei lumi, te bucuri dimpreună cu îngerii în înălțime, întru slava lui Dumnezeu.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Înnoind pământul inimii tale, o, Sfinte, cu plugul rugăciunii, te-ai arătat a fi grâul desăvârșit al Cuvântului și ai ajuns la sălașul Luminii care niciodată nu apune.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cinstit cu razele Duhului Sfânt, ai fost înfrumusețat cu o viață care poartă lumină nestricată, vădită în darurile tale către cei care cer, primindui cu osebită dragoste pe cei din tagma monahilor, o, Sfinte și Părinte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
O floare care niciodată nu se veștejește a răsărit din tine, O, Preacurată, înmiresmând toată omenirea cu mirul cel dumnezeiesc al firii Sale, El, Cel ce asemenea Tatălui este fără de început, S-a făcut supus timpului prin tine, O, Fecioară, cea întru totul neprihănită.
Sedealna
Glasul al 4-lea
O, prea binecuvântate Serghie, lepădând cu adevărat lucrurile cele stricăcioase care trec, i-ai urmat lui Hristos cu tot sufletul și ai trăit în suferințe, în osteneli și în mare înfrânare, ca și cum nu ai fi avut trup. Roagă-te lui Hristos Dumnezeul nostru să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
O, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ești cu mult mai înaltă decât heruvimii și serafimii, pentru că te-ai arătat mai încăpătoare decât cerurile și pământul, decât toată făptura văzută și nevăzută, depășindu-le pe toate prin amestecul pe care nici un vas nu îl poate conține; pentru că Cel pe Care măreția cerului nu îl poate cuprinde, O, Preacurată, a fost cuprins în pântecele tău. Roagă-L ca să se mântuiască slujitorii tăi.
Cântarea a 4-a
Irmos: Munte Umbrit cu Darul Cel Dumnezeiesc privindu-te Prorocul Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israel, Care avea să se nască dintru tine spre înnoirea şi mântuirea noastră.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, înțelepte și prea binecuvântate Serghie, luminat de razele luminoase ale luminii dumnezeiești, ai primit bucurându-te Bucuria raiului, pentru că ai fost cu adevărat pâine prea curată pentru Făcătorul Tău, căruia îi strigi cu putere: Slavă puterii Tale, o, Iubitorule de oameni.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Trecând prin mlaștina patimilor stricătoare de suflet, ți-ai așezat Crucea în adâncurile isihiei, pentru aceasta ți s-a dăruit să învii un tânăr muribund înainte de a se dezlega unirea trupului și a sufletului său, făcând-o pe maica sa fericită mai presus de orice nădejde. Pentru aceasta, uimit de minune, ai strigat cu putere Făcătorului: Slavă puterii Tale, o, Iubitorule de oameni!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, înțelepte și slăvite Sfinte, ridicând la înălțime înțelegerea sufletului și ținându-ți simțămintele sub călăuzire, ai vestit celor de pe pământ sfintele vestiri ale smereniei care arată drumul către rai.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Arhanghelul a venit din ceruri aducându-ți mare Bucurie, ție celeia ce ești curată, spunându-ți bunele vestiri și grăind: o, Preacurată Fecioară, Dumnezeu Cel întrupat va veni prin tine pentru mântuirea celor ce-ți cântă laude cu dragoste. Slavă puterii Tale, o, Mântuitorule al neamului omenesc.
Cântarea a 5-a
Irmos: Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, Părinte, te-ai dezbrăcat cu totul de omul cel vechi și ți-ai întors fața de la el și de la patimile lui cele păcătoase ca de la un veșmânt pângărit, alegând să te îmbraci în omul cel nou după asemănarea cu Hristos, o, Sfinte, cel plin de cinstire.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin slăvită cale a vieții tale, deopotrivă celei îngerești, ai stricat legăturile patimii și primind de sus darul facerii de minuni, o, Serghie, cere curățire păcatelor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Prin nașterea ta, o, Fecioară, ai alungat blestemul Evei, mama noastră a tuturor, făcând ca binecuvântarea lui Hristos să strălucească peste lume. Pentru aceasta, lăudându-te pe tine, deopotrivă cu limba și cu inima, și cunoscându-te pe tine a fi cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Cântarea a 6-a
Irmos: Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Părinte, cu milostivire strălucești de sus peste noi, turma ta, dând patriei noastre biruință prin rugăciunile tale și ridicând fruntea ortodocșilor; primește această rugăciune neînsemnată a noastră, închinată ție.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ție ți s-a dat darul tămăduirii de diferite boli și de la Hristos ai putere asupra duhurilor necurate și ai primit de la El, Cel ce stăpânește toate, cununi de biruință.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Învățații de Dumnezeu, întreaga ceată a Prorocilor, înainte-vestesc taina nespusă a dumnezeieștii zămisliri a Cuvântului care avea să se petreacă prin tine, o, Maică și Fecioară, căci tu ai născut cu adevărat Lumina cea adevărată și creatoare.
Condacul
Glasul al 8-lea
Biruit de dragostea Hristosului tău, o, Sfinte, L-ai urmat fără să privești înapoi, urând toate plăcerile trupului și strălucind ca soarele peste patria ta natală, pentru aceasta Hristos te-a îmbogățit cu darul facerii de minuni. Pomenește-ne pe noi cei ce cinstim strălucită pomenirea ta, ca să strigăm ție: Bucură-te, o, Serghie, cel cu înțelepciune dumnezeiască.
Icos
Auzind glasul Evangheliei, ai lăsat la o parte, o, Părinte, toată înțelepciunea trupului și ai socotit ca pe un gunoi bogăția și slava, luptându-te împotriva patimilor ca unul fără de trup, ți s-a dăruit cinstea de a sta cu cetele îngerilor celor fără de trup. Primind darul înțelegerii pe care îl dăruiești celor ce-ți cântă ție astfel: Bucură-te! o, Serghie, sfinte și purtătorule de Dumnezeu, tu, om ceresc și înger pământesc. Bucură-te! tu, sălaș al Duhului Sfânt. Bucură-te! tu, care prin rugăciune ai dobândit un dar dăruit de Dumnezeu. Bucură-te! pentru că înainte de naștere ai strigat slăvind Sfânta Treime Care te-a slăvit pe tine în această viață și după moarte. Bucură-te! stâlp al fecioriei prin care se biruie toată patima. Bucură-te! pentru că din frageda-ți pruncie ai urmat lui Hristos. Bucură-te! mijlocitor pentru mântuirea celor ce aleargă la tine. Bucură-te! lauda patriei în care te-ai născut. Bucură-te! căci împodobit cu profeția înainte-vesteai viitorul ca și cum ar fi astăzi. Bucură-te! că prin rugăciunile tale vrăjmașii sunt biruiți. Bucurăte! laudă și întărire a poporului drept-credincios. Prin rugăciunile tale păzește-ne nevătămați de potrivnic, ca să strigăm ție: Bucură-te! o, Serghie, cel cu dumnezeiască înțelepciune.
Cântarea a 7-a
Irmos: Cuptor duhovnicesc te înţelegem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că precum Cel Preaînalt a izbăvit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, prea binecuvântate Sfinte, înțelept în Dumnezeu, prin poruncă dumnezeiască te-ai arătat pe pământ a fi al doilea rai și trăind în trup ca un înger, ai ridicat turma ta cea cuvântătoare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Avându-te pe tine, cel ce ești binecuvântat, ca unul ce ești puternic rugător înaintea lui Dumnezeu, mângâietor pentru cei în năpaste, un apărător și sprijinitor și mijlocitor către Dumnezeu, noi, fiii tăi, o, Sfinte Serghie, suntem mântuiți de orice primejdie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Bucură-te! O, curată fiică din Adam, căci Păstorul îmbrăcându-se cu adevărat în omul deplin care sunt eu, a venit prin tine. El, Dumnezeul părinților noștri Care este binecuvântat și preaînălțat pentru mila Sa fără margini.
Cântarea a 8-a
Irmos: În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu inimă curată cântând, te rugăm fierbinte: roagă-te, o, Serghie, pentru poporul binecredincios, să i se dăruiască biruință asupra vrăjmașilor, Bisericii slavă, și pace lumii.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Harul Duhului Sfânt, coborât și sălășluit în tine, te-a făcut izgonitor al duhurilor necurate și îndreptător monahilor, care îți strigă ție: toată făptura să binecuvânteze pe Domnul și săL preaînalțe pe El întru toți vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Strălucind de departe cu lumina întreitului Soare, dăruiește, o, Părinte Sfinte, celor ce aduc laude întru pomenirea ta, lumină și mântuire și pace lumii, cântând ție: toată făptura să binecuvânteze pe Domnul și să-L preaînalțe pe El întru toți vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cuvântul Cel bogat și slăvit de cântările îngerilor, S-a făcut pe Sine sărac, alegându-te pe tine Maica Sa, tu, binecuvântată desăvârșire a lui Iacob. Pentru aceasta, lăudându-L pe El cântăm: toată făptura să binecuvânteze pe Domnul și săL preaînalțe pe El întru toți vecii.
Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Chipul naşterii tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Sfinte Cuvioase Serghie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Luminat de dragostea lui Hristos și strălucind cu virtuțile, nu ai pângărit frumusețea sufletului tău și astfel ai plecat la Tatăl la adânci bătrâneți, unde acum stai cu îngerii înaintea lui Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Curățește fărădelegile noastre, o, Cuvinte, și luminează ochii inimii noastre, făcându-ne să vedem în curăție revărsarea luminii Tale dumnezeiești, strălucirea Ta, prin rugăciunile Sfântului Serghie, ca noi toți să Te slăvim pe Tine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Străină este minunea ta, pentru că tu, o, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, te-ai arătat dând naștere în chip de negrăit lui Dumnezeu Cuvântul, taină ascunsă mai înainte de toți vecii și de toate neamurile în Dumnezeu, Care le-a făcut pe toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.