Plimbare în lumea necuvantatorelor!!!

Sa te-ndepartezi de zgomotul lumii, de știrile otrăvitoare, de povara gândurilor, este o binecuvântare pentru sufletul chinuit, care luptă sa nu se adâncească în abisul minții.  
Monotonia este ziditoare, mai ales în manastire,  ne spunea un părinte, dar noi, oamenii de lume, greu o rabdam, și căutăm, mereu, ceva care sa ne ajute.  
Din fericire, am pădure și câmp aproape de casă, unde mă pot refugia, cât mă mai țin picioarele. De fiecare dată natura îți daruieste bucurii, pe care în lume nu le vei afla niciodată.  
Când vezi iepurașii alergând pe imas, speriați ca le-am invadat raiul, când ariciul se face ghem, așteptând sa trecem de el, când fluturii de noapte te lovesc pe obraz...uiți de gândurile care te frământă și intri într-o lume a lui Dumnezeu.  
Ți se sfâșie inima la gândul ca suntem atât de mici, încât stricam, pas cu pas, tot ce avem mai de preț, natura, care ne tine în viață. Nu cere nimic, decât sa o iubim si să o protejăm, ca să ne fie bine.  
Ne-am salbaticit, de nu mai vedem nimic de gardurile înalte ale minții, ale curții, și când întâlnești un suflet de om care vede peste gard, e o binecuvântare, și ii mulțumesc Lui Dumnezeu!  
Aseară, când întunericul nopții se așeza peste padure și câmp, lângă cărare, un ghemotoc aștepta să trecem, dar ne-am oprit fascinați de micuța vietate.  
Un arici drăgălaș, care nu s-a speriat de noi, a vrut sa fugă, dar s-a oprit și ne-a lăsat sa ne desfatam ochii și să îi facem poze.  
Ce sa ne dorim mai mult de la zi? Mulțumim... și ne îndreptam spre casă, cu bucurie, că Dumnezeu ne-a mângâiat, din nou!