Când ne trezim din somn 
E o mare binecuvântare  
Să zîmbim, și să mulțumim!  
Așa ar trebui să fim!  
Căci inima în voioșie  
Trimite mare bucurie  
Spre obrazul zâmbitor  
Ce-i mereu fermecător!  
Să gonim din minte  
Gândurile multe  
Că mult ne încătușează  
Viața ne-o împovăreaza!  
Doar un gând să îl păstrăm  
Cela către Dumnezeu  
Și la Maica Preacurată  
Ca să alunge grija toată!  
Ce frumos e omul,  
Cu chip zîmbitor  
Ce-l are în suflet  
Pe Mântuitor!  
Dacă unul întâlnesc  
Domnului îi mulțumesc  
Că mi l-a trimis pe cale  
Ca o binecuvântare,
Și să-mi amintesc  
Că o zi dacă trăiesc  
Domnului s-o dăruiesc  
Și mult bine am să primesc!!
De ce suferință?  
Pentru că este singura care ne apropie de Dumnezeu și ne ajută să nu ne pierdem sufletele!  
Suferințele ne vin în urma nepăsării față de Dumnezeu, a noastră, sau a strămoșilor noștri, care au plecat cu păcate nespovedite!  
Prin suferință L-am cunoscut pe Dumnezeu, altfel, eram atee, vai mie!  
Suferința este mila Lui Dumnezeu față de noi, ca să Il căutăm, și să Il găsim, sa ne schimbam viata! Șansele sunt aceleași pentru toți, doar că unii suferă degeaba, că nu înțeleg nimic din mila Lui Dumnezeu, față de ei.  
Si-apoi, Domnul nostru Iisus Hristos, fără vină fiind, a fost răstignit pentru mântuirea noastră.  
Să nu uităm niciodată!  
Și ce folos că trăim bine în această viață trecătoare, care trece ca gândul, dacă pierdem veșnicia lângă Dumnezeu?
"A iubi înseamnă a suferi şi cum mulţi fug de suferinţă, puţini ştiu să iubească.”* Emil Cioran

Trecerea prin suferință, cu răbdare și nădejde în Dumnezeu, ne face învingători...să nu fugim de cruce, că adăugăm !