Se apropie deja......

 'Ispita neamului celui de pe urma a si sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist incat ameninta sa-i piarda pe cei alesi. Si nu-i atat de periculoasa ispita care vine de la vrajmasii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pamantesti sau de la cei destrabalati cari nu pot usor sa vatame pe crestini. Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, cari sunt dusmani ascunsi cu atat mai periculosi, cu cat cred ca ei sunt frati curati. Predica si ei Ortodoxia, dar oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si a stapanitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrana prielnica care a inceput sa se strice si in loc sa hraneasca otraveste pe cei cari o mananca. Ei aduc tulburare in randurile crestinilor. Acestia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urma. Despre ei a profetit Domnul ca vor fi in veacul cel de apoi. “Multi vor veni intru numele Meu si pe multi vor insela.”(Matei cap. 5)
 VORBESC SI FRATII MINCINOSI DE SFANTA SI PREADULCEA ORTODOXIE; de dragoste, de curatie, pentru fapta buna, de smerenie si de virtute, si ajuta obstile crestinesti. Cat de greu pentru ortodocsii cei curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor. Cat e de usor sa fie atrasi de ideile lor cele «filosofice» si sa ii creada. Daca rascoleste cineva adanc in sufletele acestor oameni, va gasi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci inchinarea unui idol care se numeste „om” [umanismul). De multe ori inseala rautatea, prefacandu-se in chipul faptei bune. Dupa cum a spus si Sfantul Dorothei: „Nici o rautate si nici unul dintre eresuri, nici insusi diavolul nu poate sa insele pe cineva, numai daca se preface in chipul faptei bune. „Dupa cum si Sf. Apostol zice ca insusi diavolul se inchipuie un inger luminat. Neghina numeste Sf. Vasile cel Mare pe ereticii cari strica invataturile Domnului si amestecandu-se ei cu trupul cel sanatos al Bisericii ca, fiind neobservati, sa faca vatamare.''
 Sfântul Ioan Iacob Romanul

 

 Se apropie deja vremea ca planeta noastră să-și sfârșească menirea. Viața pe planetă este în primejdie, căci noi murdărim tot mai mult și atmosfera, și viața noastră.
 
Oamenii întinează zidirea, iar Dumnezeu o aduce iarăși la viață. Domnul dăruiește adesea ploaie, zile cu vânt, care risipesc poluarea[…]
 
Al treilea război mondial deja a început. Și acum, în lume, se vor ucide între ei. Ei - Apusul - s-au compromis.
 
Acum se vor certa între ei în apus, iar pe noi ne vor uita. S-au compromis înaintea propriilor popoare și înaintea întregii lumi.
 
O așa putere s-a ridicat împotriva unui stat - Serbia - și n-au izbutit nimic!
Au crezut că vor sfârși totul în trei zile… și n-au putut face ce și-au propus nici în trei luni!
 
O cădere de neînchipuit - cumplită cădere a Apusului…
 
Tineretul este distrus, iar omenirea se sprijină pe tineret. Și nu e nicio nădejde că va fi mai bine.
 
În lume nimic nu se întâmplă spre bine, ci numai spre rău. Priviți cât de dușmănoși sunt copiii noștri cu părinții lor…
 
Un om care a trăit mult timp în America s-a aflat într-o împrejurare în care se vorbea că a venit vremea despre care prorocise Cuviosul Nil Atonitul: cum va fi înaintea sfârșitului lumii.
 
Atunci va fi o situație atât de cumplită, încât nu se va mai cinsti legătura căsătoriei, nici nu se va mai ști cine cu cine trăiește - frate cu soră și mamă cu fiu, fiul își va ucide tatăl ca să trăiască cu mama lui, și altele la fel.
 
În Apus, acestea sunt deja un lucru obișnuit - acolo nu se mai știe deja cine cu cine trăiește…
 
A venit o vreme în care nu mai este deloc bine. Oamenii își varsă sângele unul altuia. Va fi canonadă de proiectile, și atunci - s-a sfârșit cu viața!
 
Am văzut că în Bosnia și Kraina au folosit lucrurile astea cumplite (n. n. bombele radioactive). Au suferit copii și animale…
 
E târziu; neascultarea s-a întins… Copiii nu vor să asculte de părinți, socotesc că suntem bătrâni și senili.
 
Pare-se că a venit deja vremea ca planeta noastră să-și încheie menirea. Acum oameni deștepți și intelectuali se pregătesc să-l poată primi pe antihrist.
 
Starețul Tadei de la Vitovnița (1914-2003)   

 

 

 

 

 

 

 

Când vine vorba de ceea ce contează cu adevărat, singura cunoaștere importantă este: cum să purifici apa, cum să-ți cultivi propria hrană, cum să gătești, cum să construiești și cum să iubești. Și, culmea, nimic din toate acestea nu se învață la școală.