Cum găsim fericirea autentică?

 FALSA FERICIRE CA SATISFACERE A NARCISISMULUI
ARHIM. VARNAVA
Fericirea personală
Atunci când scâncim pentru cei care ne-au nedreptățit și ajungem să avem probleme sentimentale și psihice, în realitate, de vină este narcisismul nostru rănit și micimea noastră. Deoarece nu am reușit să primim în adâncul inimii smerenia și să spunem lui Dumnezeu: „Am greșit!”. Nu L-am iubit în mod real pe Dumnezeu. Nu am înțeles că Dumnezeu este fericirea noastră.
Ne imaginăm că fericirea este rațiunea noastră și satisfacerea nevoilor noastre sufletești. Acolo este problema noastră a tuturor. Ne reorientăm
și pierdem adevărata fericire. De aceea, suntem neputincioși să iertăm și să iubim cu adevărat. Adeseori, omul râvnește după o fericire personală,
înțeleasă prin putere, prin atingerea țelurilor și a așteptărilor sale, prin depășirea inferiorității, prin dădăcirea egoismului și satisfacerea narcisismului
său hipertrofic. De aceea, rămâne mereu sărac și flămând. Creează încontinuu înlăuntrul său și în jurul său diferite nevoi și cere altora să i le satisfacă.

Fericirea nu ești tu însuți!
Acesta este necazul și adevărata sărăcie! Nu putem să-l acceptăm pe cel care ne nedreptățește și care ne trădează, dacă nu învățăm să iertăm.
Ne vom lovi de ceilalți încontinuu și ne vom contrazice, din moment ce și celălalt acționează după măsura dreptății sale, a nevoii și a interesului său.
Și atunci, care dintre oameni poate fi împlinit? Care va odihni pe celălalt?
Numai acela care a înțeles că fericirea nu este el însuși, nu este în puterea sa, ci sinele său cuprins în trupul lui Hristos. Este însuși Hristos, pe care L-a întâlnit prin propria lui smerenie și sărăcie. Omul smerit caută liniștea. Nu se frământă să câștige de fiecare dată. Dobândește capacitatea de a vedea și de a deosebi stările, de a vedea realitatea celuilalt, nevoile lui existențiale și ale sufletului lui. Se împotrivește cu orice chip să se folosească de celălalt, pentru că înțelege că strivirea celuilalt se poate să-i aducă o oarecare mulțumire trecătoare și ieftină. Dar nu va putea niciodată să găsească bucuria cea nestricăcioasă și veșnică, nici nu va gusta vreodată adevărata fericire.

Cum găsim fericirea autentică?
Omul smerit, atunci când înțelege că comportamentul lui rănește pe aproapele său, va prefera cu orice preț să-l respecte și să-l prețuiască pe acesta, trecând cu vederea propriul său interes. Respectul profund față de celălalt arată adevărata lui valoare, chiar dacă aceasta nu se manifestă în forme exterioare, chiar dacă nu se vede cu ochii trupești.
Valoarea omului nu se arată numai prin cultura sa intelectuală și spirituală, ci mai ales în măsura respectului său față de ceilalți. Cel smerit se golește pe sine însuși, ca să îmbogățească pe celălalt. Pentru că a întâlnit pe Cel ce singur este Fericit, are puterea să părăsească interesele sale și să-i zidească pe cei din jur.

(Extras din cartea „Fericirile, răspunsul dat lumii”, de Arhim. Varnava Iangos)