Sufletul bate într-un alt ritm: cel al timpului sacru.

 Timp sacru

Trăim prinși în urgența ceasului. Minutele, orele, agendele și termenele limită marchează pulsul vieții noastre moderne. Totul pare să fie măsurat în termeni de productivitate, ceea ce facem, ceea ce realizăm. Și totuși, sufletul nu înțelege cronometrele. Sufletul bate într-un alt ritm: cel al timpului sacru.

Grecii făceau distincție între chronos – timpul liniar, cuantificabil, care avansează inexorabil – și kairos – timpul oportun, clipa eternă în care se întâmplă ceva esențial. Primul se vede în ceasuri; secunda pe care o simțim în inimile noastre.

Misticismul ne invită să recunoaștem că nu toate momentele sunt la fel. Sunt momente care deschid portaluri: o întâlnire neașteptată, o intuiție care izbucnește, o liniște care ne înconjoară și ne conectează cu eternul. În acele momente, timpul încetează să mai fie o linie și devine un cerc: totul este prezent, totul este aici.

Timpul sacru nu se măsoară, ci se experimentează. Este momentul în care ne oprim și suntem pe deplin conștienți de prezent. Într-o conversație profundă, într-un zori contemplat fără grabă, în rugăciune sau meditație, intrăm într-o altă dimensiune a timpului: un timp care nu se consumă, ci care ne reînnoiește.

Misticii din toate tradițiile au trăit-o. Sfântul Augustin a spus: "Dacă nimeni nu mă întreabă, știu; Dacă vreau să explic, nu știu." Timpul este un mister, dar când devine o experiență sacră, încetează să mai fie o întrebare intelectuală și devine o certitudine trăită.

În viața noastră de zi cu zi, putem deschide și spații de timp sacru. Nu ai nevoie de un templu: atenția este suficientă. Este suficient să privești în ochi fără distragere, să asculți cu sufletul, să respiri cu conștientizare. Acolo, obișnuitul devine extraordinar.

Poate că cea mai mare lipsă a noastră astăzi nu este de timp, ci de prezență. Alergăm după minute, când ceea ce avem nevoie este să învățăm să locuim momentele. Pentru că atunci când sufletul recunoaște timpul sacru, viața încetează să mai fie o succesiune de sarcini și devine o călătorie semnificativă.

Întrebarea este:

🗨️ Suntem dispuși să oprim ceasul interior și să ne deschidem către timpul veșnic care locuiește în noi?