Intuiția este busola sufletului.

 Trezirea intuiției

Există un fel de cunoștințe pe care nu le obții din cărți sau date. Apare brusc, ca o sclipire interioară care luminează calea. Este intuiția: acea voce tăcută care nu raționează, dar care este corectă; asta nu demonstrează, dar asta ghidează.

De multă vreme am învățat să ne bazăm numai pe rațiune, pe ceea ce poate fi măsurat, explicat și verificat. Cu toate acestea, viața ne arată că există situații în care mintea logică nu reușește. În acele momente, intuiția se trezește ca un simț uitat, amintindu-ne că suntem mai mult decât gânduri.

Misticismul a dat întotdeauna un loc central intuiției. Nu ca o divinație superficială, ci ca o punte între uman și divin. Sfântul Ioan al Crucii a numit-o "cunoaștere iubitoare": o certitudine care se naște din inimă și nu din raționament. În Orient, este înțeleasă ca prajna, înțelepciunea profundă care transcende conceptualul.

Trezirea intuiției nu se întâmplă dintr-o dată, ci ca un proces. Se rafinează în tăcere, în ascultarea interioară, în capacitatea de a fi atenți la semnele pe care viața le pune pe drumul nostru. Este sensibilitatea de a citi simboluri, de a recunoaște sincronicitățile, de a percepe ceea ce nu se vede cu ochii.

Intuiția este busola sufletului. El ne avertizează când o cale nu ni se potrivește, chiar dacă totul pare favorabil. Ne conduce spre decizii pe care nu le putem justifica cu argumente, dar pe care le considerăm adevărate. Și, în timp, descoperim că această voce interioară este rareori greșită.

Provocarea este să înveți să o distingi de zgomotul minții. Intuiția se manifestă calm, fără anxietate, fără nevoia de a se impune. Nu țipă, șoptește. Și din acest motiv, necesită atenție. Cu cât ajungem să ne cunoaștem mai mult, cu atât mesajele lor devin mai clare.

Într-o lume saturată de informații, trezirea intuiției este un act revoluționar. Înseamnă să ne amintim că, pe lângă rațiune, suntem mister. Că în noi există o înțelepciune străveche care nu are nevoie de demonstrație pentru că este recunoscută în experiență.

Poate că misticismul nu este altceva decât încrederea din nou în acea voce interioară care a fost mereu acolo, așteptând să fie auzită.

Întrebarea este:

🗨️ Suntem dispuși să ne oprim suficient de mult pentru a asculta ceea ce intuiția vrea să ne dezvăluie?