Oamenii nu se sufocă din cauza emoțiilor.Se sufocă din cauza emoțiilor neprocesate. Adevărul e simplu: nu scapi de o emoție fugind de ea. Scapi lăsând-o să circule. Când apare o stare care te lovește în stomac, în piept sau în gât:
1. Nu o bloca. Observ-o.
Numește-o. Ce este numit, nu mai conduce.
2. Separă emoția de poveste.
Emoția e o senzație. Povestea e drama pe care o adaugă mintea.
3. Respiră.
Inspir 4 – ține 4 – expir 6.
Când expiri mai mult decât inspiri, corpul se calmează.
4. Mișcă energia.
Dă-i drumul să treacă prin corp: mergi 5 minute, scutură brațele, întinde-te.
5. Întreabă:
„Ce vrea emoția asta să-mi spună?”
Limite? Odihnă? Adevăr? Curaj?
6. Închide bucla cu o acțiune mică.
Un „nu”, un mesaj, o pauză, un pas. Emoția se dizolvă abia după acțiune.
Nu ai nevoie să devii „fără emoții”.
Ai nevoie să devii fluid, nu blocat.
Emoțiile nu sunt dușmanul tău.
Rezistența la ele este.
Când lași emoția să curgă, tu te eliberezi.Orice ai face, continuă să te mişti!
Nu aştepta la poarta care s-a închis, nu o forța pe cea care a rămas întredeschisă, în urma unui om sau a unei situații.
Acolo unde nu s-a putut, nu s-a vrut, nu s-a întâmplat: tu nu eşti o întâmplare, eşti o ființă umană, cu rațiune şi simțire. Depăşeşte etapa de "ce mi s-a întâmplat, vai!" Şi tu poți deveni întâmplarea vieții tale.
Mişcarea poate să însemne un gest neînsemnat, un obicei nou, o gândire diferită... ceva ce nu ai mai încercat niciodată până acum!
"Dar toată munca mea...e în zadar???" Nu. Nu e. Munca ta de până acum ți-a arătat de ce eşti în stare. Inclusiv că ai cu ce să o iei de la capăt, atunci când cine ai fost până acum nu îşi mai găseşte un loc, în viața ta.
Nu justifica amânarea, nu te supăra pe soartă, mişcă-te! În orice direcție, nu rămâne priponit în aşteptările, frustrările, promisiunile unui om: cine nu a venit până acum, nu va veni nici de acum înainte. Şi dacă va veni, tot nu te va salva, că altfel nu te lăsa să aştepți atât...
Orice pas, gând, emoție, mişcare în orice direcţie şi tot e mai bine decât Nimic! "Nimicul " e comod dar duce...nicăieri!
Nu aştepta să vină să-ți dea "restart" nimeni din afara ta, ieşi de sub piatra pe care o porţi în spate şi uită-te: ce, cine, cum e lângă tine? Uită-te la mâinile tale, la picioarele tale, observă-ți gândurile, oamenii, situațiile.
Fă ceva cu ce ai, atât cât se poate, azi. Şi mâine vei vedea.
Nu te opri niciodată în rolul de victimă: acest rol nu i se potriveşte personajului principal din viața ta. Tu.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.