Odată am iubit un monstru.
L-am iubit la nebunie.
Acel monstru nu m-a iubit cu adevărat, în schimb eu l-am iubit cu adevărat fără să știu ce mă așteaptă!
Arăta ca un înger, dar nimic mai departe de realitate și falsitate era un monstru narcisist deghizat în om de treabă!
Îl mângâim în timp ce el mă jupuia de viață.
Da, am iubit un monstru, am sărutat un monstru, mi-am dăruit trupul și sufletul cu inima deschisă și el îmi smulgea sufletul îmi fura respirați și eu nu realizam ce vampir energetic iubesc. Îmi fura dorința să mai trăiesc, îl iubeam dar în sufletul meu eram tristă și abătută pentru ca nu înțelegeam transferul energetic și vibrațional.
Avem nevoie de durere, de lacrimi, de dezamăgire, de umilințe, de brutalitate, de minciuni, de declarații mincinoase și siropoase, de bătăi, de jigniri, de reproșuri, de țipete, de infidelitate, de abuzuri fizice și psihice ca să mă trezesc din naivitatea mea. Să încep să mă întreb dacă merit așa ceva?
Aveam nevoie de experiențe triste și dureroase ca să mă pot trezi la realitate și să înțeleg ca nu toți oameni sunt buni și reali, ca printre noi există oameni falși, vicleni, mincinoși, manipulatori, narcisiști, abuzatori, criminali, monștri, hoți, șarlatani, etc
Toate aceste realități te lasă gol, rupt pe interior, fără dorințe, fără vise, cazi într-o stare mentală greu de dus și de acceptat!
Când te îndrăgostești de bărbatul nepotrivit îți i-a totul,lăsându-te în tăcerea uitării,prizonier al singurătății
şi înecata în amărăciunea durerii!
Ca să iubesc acest monstru,aproape m-a costat viața, omenia și sufletul meu.
Da, am iubit un monstru.
o ființă rea, crudă, nemiloasă,
care îți infectează sângele
și te transformă într-un monstru
egal sau mai rău decât el.
Cât de mult l-am iubit, atât de mult m-am ambiționat să mă ridic, să mă vindec, să accept realitatea dură în toate formele ei, să nu trăiesc cu regretu ca l-am iubit așa de mult. Să mă trezesc spiritual, emoțional, și mental. Să nu mai iubesc pe nimeni atâta de tar niciodată, să nu mai oferă iubirea oricui. Să mă prețuiesc, să mă pun pe primul loc, să pun limite și bariere, să evoluez să mă maturizez și să mă uit înapoi zambind și mulțumită să spun!
Multumesc cu recunoștință pentru toate lecțiile primite!
Pentru ca asa am reușit să înving multe frici și angoase din viața mea! Acum știu ce tip de bărbat am nevoie lângă mine!
Acum știu ce nu mai vreau să tolerez în viața mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.