După multe nevoințe, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pustniciei, pentru care fapt, cu binecuvântarea egumenului său a ieșit din schit și cercetând mai îndeaproape pustia, a găsit o peșteră mică într-o stâncă.
Acest fericit părinte Antonie era de neam român și a trăit pe vremea binecredinciosului voievod Matei Basarab și a voievodului martir Sfântul Constantin Brîncoveanu. A crescut în dreapta credință mergând de mic la Sfânta Biserică, unde își găsea desfătarea sufletească. Înaintând cu vârsta a ajuns preot, spre slava lui Dumnezeu și bucuria duhovnicească a părinților săi.
Lăsând desfătarea lumii acesteia, a îmbrățișat viața monahicească în prea frumoasă pustie de la Schitul Iezeru, în ținutul Vâlcii. Aici Cuviosul Antonie s-a arătat dintru început foarte sârguincios la toată osteneala și asprimea vieții mănăstirești. Atât de mare era nevoința sa, încât celorlalți viețuitori din chinovie li se părea că fericitul Antonie ar fi în trup duhovnicesc.
Dorind să sporească nevoințele sale, cu blagoslovenia egumenului mănăstirii a mers la episcopul locului, Ilarion, să-i ceară binecuvântarea să plece în Muntele Athos. Episcopul cunoscându-l că este monah îmbunătățit și poate fi multora de folos aici, a stăruit ca el să rămână în țară. Deci, întorcându-se Cuviosul la Schitul Iezeru și văzând că Biserica se ruinează, s-a umplut de râvnă și, cu ajutorul lui Dumnezeu, al episcopului Ilarion și cu agoniseala lui a reînnoit sfântul locaș.
După multe nevoințe, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pustniciei, pentru care fapt, cu binecuvântarea egumenului său a ieșit din schit și cercetând mai îndeaproape pustia, a găsit o peșteră mică într-o stâncă. Acolo, singur a săpat o bisericuță în care s-a rugat neîncetat ziua și noaptea. Urâtorul de oameni, diavolul însă, i-a adus multe ispite și supărări, dar pe toate le-a biruit cu darul lui Dumnezeu, cu rugăciunea și neîncetata lucrare. Cine poate să spună privegherile Cuviosului de toată noaptea, postirile și plecăciunile genunchilor săi?
Cuviosul Antonie era mic de stat și gârbov de bătrânețe, barbă deasă, scurtă și destul de albă, vesel la căutătură, obrazul frumos, puțin iute din fire și lesne iertător. Îmbrăcămintea sa era simplă și numai cele de trebuință purta.
Pentru înfrânarea trupului purta un brâu din lanțuri de fier împrejurul său, iar hrana sa o lua abia la al nouălea ceas și atunci numai pâine uscată și apă, dar acelea cu măsură. Vin și băutură amețitoare nu a gustat niciodată. Pe pat nu dormea, ci numai pentru osteneală stătea rezemat de niște pietre. Lacrimile nu-i lipseau din ochi niciodată la rugăciune.
Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul cunoscând că trecerea din lumea aceasta îi este aproape, a chemat pe ucenicul său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte și i-a spus în taină: „Sfârșitul mi s-a apropiat. După ieșirea sufletului, să te nevoiești să pui trupul meu în gropnița pe care eu am săpat-o aici în piatră”.
După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se Cuviosul, vorbind în pace cuvinte de învățătură pentru suflet, a adormit în Domnul.Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii
Troparul Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii
Purtătorule de dumnezeiescul dor al rugăciunii neîncetate, Sfinte Părinte Noule Antonie, povăţuitorule al călugărilor, ajutătorule al celor din nevoi şi făcătorule de minuni, locuitorul raiului celui de sus, dar nedespărţit de cei de jos, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.
Canonul
Glasul 1
Cântarea 1
Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Pășind pe calea virtuților, cu chipul îngeresc îmbrăcat fiind, cu Îngerii cânți, Antonie, laudă lui Hristos; deci, mijlocind înaintea Lui, pașii minții mele îndreptează-i, ca să-ți cânt laudă vrednică.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Rănit, Părinte, la inimă de dragostea dumnezeiască și focul ceresc al Duhului pururea cuprinzându-te, ai lăsat cele ale lumii, frumusețile cerești pururea dorindu-le.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Iubind porunca Stăpânului, averea stricăcioasă ai lepădat și, crucea luând pe umeri, Domnului tău ai urmat; și însutit ai luat, Părinte, nestricatele averi, după cuvântul Lui.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Marie, sfântă biserică a Celui necuprins te-ai arătat, născând pe Hristos, la Care mijlocește pentru noi, cei ce în lăcașul tău te cinstim, și din întristare izbăvește-ne degrab și din primejdie.
Catavasie: Hristos se naște, slăviți-l! Hristos din ceruri, întâmpinați-l!, Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul!
Cântarea a 3-a
Irmos: Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Evanghelicește, negrăite suspine scoțând din adâncul inimii, spre cele sfinte ai ridicat sfinte mâinile tale; și duhul zdrobit și inima ca niște arderi de tot ai adus Domnului, Antonie.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Șoapta cea amară a viclenilor demoni de la tine izgonind, de ale Duhului cuvinte te-ai bucurat, Sfinte, mai dulci decât mierea pururea fiind acestea, Părinte, gâtlejului tău, după graiul Prorocului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Tăiatu-ți-ai voia, ascultând totdeauna în cuget smerit de voia Tatălui din ceruri, ca și Fiul, Părinte, și fiu te-ai făcut alegerii și împreună-moștenitor cu Hristos al împărăției Lui.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Elinii, Hristoase, Crucea Ta o socotesc nebunie, iar a Maicii feciorie pentru mulți e smintelală; dar noi am crezut Prorocului care, prin chipul ușii încuiate, cânta pururea-fecioria ei.
Catavasie: Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne.
Sedealna
Glasul al 3-lea
Podobie: Mare apărător...
Nou Antonie, Preacuvioase, arătatu-te-a Mântuitorul, strălucind cu viața la Iezerul; deci, negustor înțelept dovedindu-te, Mărgăritarul de preț tu l-ai câștigat; pe Care și acum cu harul tău mijlocește-l nouă, pe noi pe toți izbăvindu-ne de iezerul de foc, Sfinte Antonie (de două ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Spune, Davide, ce praznic este acesta de acum, pe care l-ai lăudat oarecând în cartea psalmilor, pe fiica prunca lui Dumnezeu și Fecioara? Că ai zis: Aduce-se-vor Împărătului fecioare în urma ei și cele de aproape ale ei. Minunat și a toată lumea praznic fă celor ce strigă: Născătoarea de Dumnezeu este pentru noi solitoarea mântuirii.
Cântarea a 4-a
Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei a odrăslit Fecioara, care a înflorit Floarea Cea Neveştejită, pe Făcătorul tuturor, Cel Ce a împodobit cu flori ca un Dumnezeu tot pământul, care strigă Lui: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Calea desfrânării, cea largă, ai urât-o, înțelepte, pe calea strâmtă nevoindu-te și firea ca un viteaz silindu-ți, Cuvioase, ca să dobândești Împărăția; de care acum în cer te împărtășești, fericite.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Însuși Dumnezeu a sărăcit, făcându-Se în chip de rob, cu trup în peșteră născându-Se; asemenea Lui, dar, sărăcind, Cuvioase, de voie, pântecele peșterii, Părinte, te-a primit ca pe un prunc, fiu Împărăției născându-te.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Neamul și averea le-ai lăsat, Părinte, încrezându-te făgăduințelor Stăpânului, că Însuși ne-a învățat că însutit vom lua în schimb; Care și plinind făgăduința, în ceruri ca un Preabun, Sfinte, însuți ți-a răsplătit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Toată seminția de sub cer te cinstește și te laudă, Împărăteasă a zidirilor, că Maică te-ai arătat Ziditorului lumii. Lui, cu îndrăznirea ta de maică, Stăpână, roagă-te, mijlocind pentru noi har, milă și iertare.
Catavasie: Toiag din rădăcina lui Iesei şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Tu Cel lăudat, din muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu, slavă puterii Tale, Doamne!
Cântarea a 5-a
Irmos: Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ascuns în pustie, de omul cel vechi și de faptele lui te-ai dezbrăcat; și mintea înnoindu-ți cu gândul lui Hristos, omul cel nou, Părinte, cel care se înnoiește după chipul Domnului, l-ai îmbrăcat, fericite.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Răbdat-ai, Părinte, dureri și nevoi, spre Hristos ațintindu-ți privirile; că, Însuși Dumnezeu fiind, a răbdat pentru noi crucea, oțetul, fierea, piroanele, ocara, și de-a dreapta tronului lui Dumnezeu a stat de-a pururea.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Egiptul lumii de jos lăsându-l, spre pustie cu râvnă te-ai suit; și grija aruncându-ți către Domnul, ca David, și calea străbătând-o, intrat-ai, fericite, în pământul celor vii, bineplăcând Atotțiitorului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ascultă, Fiică, și pleacă-ți degrab către noi păcătoșii urechea ta; și mâna ta înalț-o spre Cel pe Care L-ai născut, făcându-te slăvită și caldă rugătoare către El pururea pentru cei care te laudă.
Catavasie: Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţă venind, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 6-a
Irmos: Din pântecele chitului striga Proorocul Iona: scoate din stricăciune viaţa mea. Iar noi strigăm Ţie, Atotputernice Mântuitorule: miluieşte-ne pe noi.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Lumea părăsind, pântecele peșterii lăcaș luminat ți-ai aflat, Sfinte; deci, născându-te la viața cea nouă, în ceruri acum locuiești în sălașurile Tatălui, întru strălucirea Sfinților, în ceata celor întâi-născuți.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Urmelor marelui Antonie urmând, sălaș ți-ai ales, Sfinte, pustiile, nerodirea lor cu ploaia lacrimilor lucrând-o și făcând-o, Părinte, cu suspinele cele din adâncul inimii, însutit roditoare, Antonie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Iezerul de foc și chinurile veșnice în cuget purtând, preaințelepte, și păcatele înainte fiindu-ți, precum a zis David, și cărările păzindu-ți cu smerenia, bine ai suit, Antonie, toate treptele scării virtuților.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Scară te-a văzut, Maică, Iacob mai întâi, iar Moise rug nemistuit, arzând; Aaron și el odrăslindu-i toiagul, în umbră a privit zămislirea minunată a Cuvântului, Maică și pururea Fecioară în Scripturi arătându-te Dumnezeu.
Catavasie: Din pântecele chitului striga Proorocul Iona: scoate din stricăciune viaţa mea. Iar noi strigăm Ţie, Atotputernice Mântuitorule: miluieşte-ne pe noi.
Condacul
Glasul al 3-lea
Soare luminos pe tine Biserica te cunoaște, care cu podoaba faptelor bune și cu razele tămăduirilor pe toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta, prăznuim prealăudată pomenirea ta și cinstim nevoințele tale, fericite Părinte, înțelepte Antonie.
Icos
Auzind, înțelepte negustor, de comoara vestită de Hristos în Scriptură, lăsat-ai pământeștile averi, netrupești averi agonisind, ce nu se pierd și nu se învechesc; pe care și nouă mijlocește a le primi de la Domnul, ca să-ți cântăm: Bucură-te, Sfinte Antonie.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Aprinsu-te-ai de râvnă, Cuvioase, nicicum temându-te de văpaia patimilor, precum oarecând tinerii în cuptor, ci cântare ai adus cu aceștia Domnului: Dumnezeul Părinților noștri, binecuvântat ești!
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Biruind în trup pe balaurul viclean, Cuvioase, cu puterea Celuia ce capul i-a zdrobit, ca un fără de trup, cânți cu cei fără de trup cântare Domnului: Dumnezeul Părinților noștri, binecuvântat ești!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Iubit-ai fericita nevoință și ai urât odihna trupului, pe care cu post, cu privegheri și lanț supunându-l înțelepțește duhului, Părinte Antonie, întru odihnă te bucuri acum în ceruri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Năstrapă aurită te cunoaștem, ce ai purtat în pântece Mana cerească; de Care acum împărtășindu-ne, credincioșii, dobândim viața veșnică, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată.
Catavasie: Tinerii în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: Cuptorul de demult, cel cu foc răcorit, a arătat chipul minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tinerii coconi, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Obștii tale i-ai grăit, Cuvioase, arătându-te după îngropare, că cruce luminoasă purtai, slăvit stând în biserică, Părinte, și, toată întristarea izgonind, ai făgăduit să te rogi în veci pentru cei ce cu râvnă te laudă, Sfinte, binecuvântat pe Hristos întru toți vecii.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Armele lui Dumnezeu luând, ai stat împotriva vicleanului diavol, mijlocul îndoindu-ți cu adevărul și îmbrăcându-te, slăvite, cu platoșa dreptății de sus, cu scutul credinței și cu sabia Duhului Sfânt, Părinte Antonie, iar coiful mântuirii pe capul tău punându
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Norul cel dumnezeiesc, din pustie, care pe evrei i-a umbrit, a revărsat peste tine roua harului și, minunat răcorindu-te, de focul patimilor te-a păzit; pentru aceasta trupul tău, izvorător de mir și făcător de minuni, în dar l-ai dat celor ce pe Domnul Îl binecuvântează.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tainele lui Dumnezeu, Fecioară Maică, cele ascunse în Scripturile Legii, astăzi descoperindu-se întru tine, te-au arătat credincioșilor toiag și chivot, masă, și cort, și lână, și rug, și munte netăiat; pentru care te fericim, Marie, binecuvântată și cu har dăruită.
Catavasie: Cuptorul de demult, cel cu foc răcorit, a arătat chipul minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tinerii coconi, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară.
Cântarea a 9-a
Irmos: Taină Străină văd şi Preaslăvită, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care s-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl mărim.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Odraslă slăvită și nouă a harului, răsărită în Iezerul Vâlcii te știm, credincioșii, ca picuri lumii dulceața vieții celei veșnice din Vița Hristos, pururea pe toți îndulcindu-ne.
Stih: Sfinte Cuvioase Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Nădejdea punând-o în sfânta ta solire către Hristos, Antonie, astăzi dumnezeiescul tău praznic îl săvârșim cu cinste; deci, celor ce-ți cântă mijlocește-le la tronul ceresc milă și iertare de păcate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Iubind, Cuvioase Părinte, smerenia, ți-ai păzit acoperit trupul izvorător de mireasmă sub stâncă, Părinte; dar Domnul, cu bună rânduiala Sa, acum tuturor râu de minuni ni l-a arătat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Edenul strămoașa ni l-a închis din voia sa, ascultând de a șarpelui voie; dar tu, primind, Preacurată, sfatul Tatălui, ne-ai deschis iarăși ușa Raiului, născând pe Hristos, Cel ce a zdrobit capul șarpelui.
Catavasie: Taină Străină văd şi Preaslăvită, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care s-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl mărim.
Acatistul Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcea
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.