Fașa de botez

Nu o să-ți vină să crezi de ce unora dintre noi ne merge rău în viața!
Citește cu atenție ca să conștientizezi
Fașa de botez este un element tradițional al ceremoniei religioase de botez, folosită în multe culturi ortodoxe și catolice. Este un obiect simbolic, care constă de obicei într-o fâșie de material (de obicei din bumbac sau mătase) care se înfășoară în jurul capului sau al gâtului copilului la momentul botezului. Aceasta are mai multe semnificații și roluri, atât religioase, cât și culturale:
Simbol al protecției divine – Fașa este văzută ca un simbol al protecției divinității asupra copilului. În tradițiile ortodoxe, aceasta este un semn al faptului că, prin botez, copilul devine „împărtășit” din harul divin și protejat de orice rău.
Fașa poate simboliza și puritatea copilului, începutul unei noi vieți în comunitatea religioasă. Este un semn al „înnoirii” spirituale prin botez.
– În tradițiile ortodoxe, fașa este văzută și ca o legătură simbolică între viața veche a copilului, înainte de botez, și noua sa viață în Hristos.
Este parte dintr-un moment sacru
Fașa este folosită în timpul botezului, un eveniment considerat „sfânt”, în care copilul este curățat de păcatul strămoșesc și primește harul divin. Prin urmare, tot ce este atins în acel moment — inclusiv fașa — devine un simbol al purității și protecției divine.
Oamenii cred că obiectele sfințite în timpul botezului „poartă noroc” și îl apără pe copil de rele.
Simbol al legăturii cu îngerul păzitor
În tradiția ortodoxă, se spune că la botez copilul primește un înger păzitor. Fașa, fiind legată de momentul botezului, este văzută ca un „semn” al acestei legături.
De aceea, multe mame păstrează fașa „ca pe o binecuvântare”, stiind că îi va aduce copilului noroc, sănătate și protecție toată viața.
Puritate și începuturi bune
Botezul marchează începutul vieții spirituale. Fașa, de culoare albă de obicei, simbolizează puritatea, lumina și drumul drept al copilului.
Se spune că dacă părinții păstrează fașa cu grijă, copilul „va avea o viață curată, cu noroc și fericire”.
În multe zone din România, fașa este păstrată toată viața copilului — uneori chiar introdusă în trusoul de nuntă, pentru a „aduce noroc în căsnicie” sau folosită simbolic la botezul primului copil al acelui om.
Astfel, ea devine un talisman al familiei, care poartă energia bună și binecuvântările primite la botez.
În credințele populare:
Unele mame păstrează fașa în dulapul cu haine ale copilului „ca să nu-l prindă deochiul”.
Alteori, o pun sub pernă „pentru somn liniștit și noroc”.
În unele zone, se spune că dacă fașa e păstrată curată și neatinsă de străini, „copilul va fi ferit de necazuri și va avea noroc la bani și dragoste”.
1. Fașa se păstrează cu grijă, ca obiect sfințit.
După botez, majoritatea familiilor aleg să păstreze fașa — fie mama copilului, fie nașa.
Se crede că:
fașa poartă binecuvântarea botezului;
păstrată curată și neatinsă de străini, apără copilul de deochi, boli și necazuri;
este un simbol al norocului și al protecției divine asupra copilului.
De obicei, se pune:
într-un dulap, într-o cutiuță specială;
alături de lumânarea de botez și hăinuțele de la botez;
uneori, într-un săculeț de pânză, împreună cu o cruciuliță sau o iconiță mică.
m
2. Fașa nu se aruncă niciodată și nu se lasă prin străini!
Tradiția spune că nu e bine să se arunce fașa, pentru că „s-ar arunca norocul copilului”.
3.Fașa apare din nou la nuntă
Un obicei frumos și puțin cunoscut:
În unele zone, când copilul botezat devine adult și se căsătorește, mama sau nașa leagă mireasa/mirele cu aceeași fașă la mâini sau la mijloc, ca simbol al:
continuității vieții;
protecției divine care l-a însoțit din pruncie;
norocului și dragostei care îl însoțesc în noua familie.
Se spune că „cine păstrează fașa curată până la nuntă, va avea o viață luminoasă și liniștită”.
4. Fașa ca simbol de protecție divină
Se crede că fașa „ține asupra ei binecuvântarea botezului” — adică harul primit în timpul slujbei.
De aceea, în credința populară, atunci când copilul se îmbolnăvea, mama sau bunica îl atingea ușor cu fașa pe frunte, pe piept sau pe mâini, zicând o rugăciune:
„Cum a fost botezat curat și luminat, așa să se facă iar sănătos.”
5. Fașa nu se spală și nu se împrumută
Tradiția spune clar:
nu se spală, ca să nu „se piardă harul” primit la botez;
nu se dă altora, nici măcar pentru alți copii bolnavi, fiindcă fașa e „a sufletului” copilului și nu trebuie amestecată cu alt destin.
Această credință vine din ideea că fiecare copil are o legătură unică cu propria fașă.
5. Legătura cu rugăciunea
Mamele credincioase obișnuiau să spună o rugăciune când foloseau fașa, de exemplu:
„Doamne, cum a fost botezat curat și luminat,
Așa să-l ții sănătos și apărat.”
Uneori, fașa era atinsă de icoană sau de Sfântul Maslu, pentru a fi „întărită cu binecuvântare”.
6. Originea credinței
În vechime, oamenii considerau fașa de botez un obiect extrem de personal și încărcat de energie spirituală.
Pentru că era folosită la botez — momentul în care copilul primește binecuvântarea lui Dumnezeu — se spunea că fașa „poartă amprenta sufletului” copilului.
De aici vine ideea că:
dacă cineva fură fașa, „îți fură norocul” sau „îți tulbură somnul”.
Era o formă de a spune că nimeni nu trebuie să atingă un obiect sfințit care aparține altcuiva, pentru că fiecare copil are legătura sa spirituală proprie.
2. De ce se spune că apar „coșmaruri”
În tradiția populară, se credea că:
fașa, fiind legată de sufletul copilului, păstrează energia lui;
dacă o persoană străină o fură sau o folosește cu intenții rele, se tulbură echilibrul copilului — adică pot apărea nopți agitate, plâns în somn, sau vise urâte.
Fașa e a sufletului — dacă o ia altul, se joacă cu somnul copilului.”
Fașa copilului nu trebuie să se piardă, nu trebuie să ajungă prin străini, nu trebuie să pună mâna pe ea nimeni decât mama copilului.
Mama păstrează cu sfințenie fașa de la botez la loc de cinste în casa.
Lumânarea, fașă, mirul, și părul tuns nu trebuie să se piardă niciodată. Aceste obiecte sfinte le păstrează mama
Nu trebuie să ajungă pe mâinile celor cu intenții rele sau ascunse pentru ca pot distruge viitorul copilului, prin vrăji, descantece, superstiții, blesteme etc
Fiți cu băgare de seamă pe cine invitați la botez, la cine ajung cele sfintite ale copilului.
Gândul omului îl știe doar Dumnezeu. Tu poate îi inviți din inimă și încredere dar lumea vicleană îți plănuiește gândul cel rău, din invidie, oftică, ciudă, ură, etc