Axa Bărbatului și Axa Femeii – Adevărul pe care strămoșii noștri nu l-au uitat niciodată

Axa Bărbatului și Axa Femeii – Adevărul pe care strămoșii noștri nu l-au uitat niciodată Trăim într-o epocă în care oamenii nu mai știu cine sunt. Nu pentru că ar fi rău intenționați, ci pentru că au pierdut limbajul prin care strămoșii noștri descriau firea omului, virtutea, demnitatea, valoarea. Când pierzi cuvintele unui popor, îi pierzi și sufletul. Iar în România, sufletul a fost construit dintotdeauna pe două axe: Axa Bărbatului și Axa Femeii. Nu este vorba despre stereotipuri, ci despre o înțelepciune veche, transmisă în povești, în obiceiuri, în limbaj, în felul în care țăranul român își creștea copiii și își respecta soția. Toți știau care este firea bărbătească și care este firea femeiască. Nu exista confuzie, nu exista ideologia fluidului, nu exista „roluri schimbabile”. Pentru că viața, natura, moartea și răspunderea nu sunt un joc. 1. Axa Bărbatului – Verticala, Dreapta, Coloana de Foc. De când lumea, bărbatul român a fost definit prin verticalitate. Prin ceea ce ține lumea, casa și neamul în picioare. Strămoșii noștri nu îl descriau pe bărbat prin biologie, ci prin virtute. Un bărbat fără virtute nu era bărbat. Era o rușine a satului, un „nevolnic”, un „fără rost”. Bărbatul era judecat prin calități axiologice, nu prin cuvinte moderne fără sens. Iată ce însemna, în tradiția românească, bărbatul: Virtuți bărbătești (axa verticală). – bărbăție – curaj – vitejie – bravură – eroism – îndrăzneală – cutezanță – dârzenie – statornicie – putere lăuntrică – tărie de caracter – neclintire – hotărâre – voință – rigoare – dreptate – adevăr – cinste – onoare – demnitate – loialitate – fidelitate – caracter – stârnire a binelui – responsabilitate – asumare – protecție – apărare – autoritate – rânduială – judecată limpede – cumpătare – chibzuință – stăpânire de sine – muncă neostoită – vrednicie – perseverență – pricepere bărbătească – iscusință – veghe – jertfă – abnegație – rezistență – stâlp al casei – tărie a cuvântului – cuvânt dat – fruntea sus – fire dreaptă – omenie bărbătească – suflet tare – spirit de luptător – spirit de constructor – păstrarea neamului – dreptcugetare – stăruință – înfrânare – neînduplecare morală Și lista poate continua, pentru că tradiția românească avea un vocabular bogat, limpede și exigent pentru bărbat. De aceea se spunea: „Bărbatul e stâlpul casei.” Nu pentru că își ridica vocea, ci pentru că își ridica ființa. 2. Axa Femeii – Linia Inimii, Coloana de Apă, Izvorul Casei. Dacă bărbatul era verticala, femeia era orizontala sacră: oglinda blândeții, a armoniei, a căldurii, a frumuseții lăuntrice. În tradiția românească, femeia nu era evaluată prin masculinitate sau prin competiție. Femeia era apreciată pentru ceea ce doar femeia poate da lumii: – viață – pace – frumusețe – grijă – căldură – har Virtuțile femeii nu sunt mai puține decât ale bărbatului — sunt diferite. Sunt complementare. Sunt cele care dau sens verticalei masculine. Virtuți femeiești (axa inimii) – blândețe – bunătate – gingășie – delicatețe – frumusețe sufletească – curăție a inimii – puritate – nevinovire – căldură sufletească – compasiune – empatie – milă – îndurare – iertare – îngăduință – smerenie – modestie – sfială – pudoare – cumințenie – gingășie morală – grație – armonie – echilibru interior – devotament – fidelitate – credință – nădejde – dragoste neclintită – dăruire – ocrotire – rânduială în casă – har matern – înțelepciune interioară – intuiție – presimțire – mângâiere – alinare – limpezire – lumină sufletească – răbdare feminină – suferință îndurată cu demnitate – jertfă lăuntrică – dor – duioșie – hărnicie – îndemânare – migală – măiestrie – frumusețe morală – păstrarea vetrei – împăcare – pace – vindecare lăuntrică – farmec – chip luminos – străvezimea inimii – bună rânduială – înțelepciune tăcută – har de mamă – izvor de liniște – izvor de viață – izvor de bucurie Acesta era portretul femeii în tradiția noastră: nu slabă, nu supusă — ci sacră. Femeia era inimă. Bărbatul era coloană. Fără inimă, coloana este moartă. Fără coloană, inima este neprotejată. 3. Ce au înțeles strămoșii noștri și am uitat noi

Strămoșii noștri știau un adevăr simplu: Polii trebuie să fie opuși ca să creeze viață. Bărbatul este verticala — limite, hotar, lege, acțiune, apărare. Femeia este inima — căldură, dăruire, frumusețe, pace, naștere. Nu este o ierarhie. Nu este un război. Este o complementaritate sacră. Când bărbatul devine moale, lumea cade. Când femeia devine dură, lumea se răcește. Când amândoi se inversează, lumea se distruge. De aceea, în tradiția românească, fiecare avea rolul său ontologic, nu social: – Bărbatul ținea cerul. – Femeia ținea pământul. – Împreună țineau lumea. Astăzi, însă, se cere omului să fie totul și nimic. Bărbatul să fie și coloană, și inimă. Femeia să fie și inimă, și coloană. Rezultatul? Haos, depresie, confuzie, lipsă de sens. 4. Adevărul greu, dar necesar Nu poți să fii bărbat dacă nu cultivi virtuți bărbătești. Nu poți să fii femeie dacă nu cultivi virtuți femeiești. Ce e neutru, e steril. Ce e amestecat, e confuz. Ce e inversat, e stricat. Un neam trăiește sau moare în funcție de felul în care își păstrează axa bărbatului și axa femeii. Iar noi suntem în punctul în care trebuie să le reînvățăm. 5. Întrebarea finală pentru cititor Nu ca reproș — ci ca trezire: Pe ce axă trăiești? A bărbatului? A femeii? Sau ești suspendat între ele, fără rădăcină și fără sens? Anatol Basarab.