✝) Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria 2 Decembrie

 Era vestit pentru puterea sa harismatică, prin care pătrundea în sufletul și în conștiința oamenilor, pentru mila și iubirea cu care primea pe toți la orice oră din zi și din noapte, pentru smerenia sa unită cu blândețea, prin care cucerea și întorcea la pocăință.

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Paisie de la Sihăstria s-a născut în anul 1897, la 20 iunie, în satul Stroiești din ținutul Botoșanilor, în familia binecredincioșilor creștini Ioan și Ecaterina Olaru, care au fost binecuvântați de Dumnezeu cu zece copii.

Fiind născut în preajma praznicului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, pruncul a primit la botez numele Petru. A urmat școala primară în sat, fiind, în fiecare an, întâiul dintre colegii săi și primind ca premiu cărți cu Viețile Sfinților, care l-au făcut să îndrăgească viața monahală.

În octombrie 1921, la vârsta de 24 de ani, a intrat în obștea Schitului Cozancea, din apropierea satului natal. Aici a deprins rugăciunea, ascultarea, smerenia și dragostea de aproapele, arătându-se dintru început sârguincios în ajutorarea celor din obște și a tuturor pelerinilor.

Nu după mult timp, s-a învrednicit de dorita schimă a călugăriei, fiind tuns în monahism la 9 iunie 1922, primind numele Paisie. Încă din primii ani de mănăstire a fost recunoscut ca un iscusit povățuitor de suflete, căutat de mulți credincioși. Unii dintre aceștia au ucenicit pe lângă el și au sporit foarte mult în viața duhovnicească, printre ei numărându-se și fratele Constantin Ilie, viitorul Arhimandrit Cleopa.

În anul 1931, iubind foarte mult viața de liniște, Cuviosul Paisie a ridicat în pădurea din apropierea schitului o mică chilie cu un paraclis de lemn, unde se retrăgea adesea, nevoindu-se în post și rugăciune. Din această vreme, a fost cunoscut cu numele de Părintele Pustnic.

În anul 1933, a luat asupra sa o rânduială de viață și mai aspră, îmbrăcând schima cea mare. În anul 1943, la 14 octombrie, a fost hirotonit ierodiacon, iar ieromonah la 4 aprilie 1947 și, apoi, numit egumen al Schitului Cozancea, pe care l-a condus aproape un an de zile. În anul 1948, a primit binecuvântarea să se retragă la Mănăstirea Sihăstria, un loc mai pustnicesc de nevoință, unde era stareț ucenicul său din tinerețe, Cuviosul Cleopa Ilie, și unde se păstrau tradițiile moștenite de pe vremea Sfântului Paisie de la Neamț.

Blând și smerit întru toate, Cuviosul Paisie a fost rânduit să povățuiască și să mărturisească pe credincioșii care veneau în număr tot mai mare la Sihăstria, atrași de viața aleasă a Părintelui Pustnic. În anul 1949, Cuviosul Paisie l-a urmat pe ucenicul său, Cuviosul Cleopa, la Mănăstirea Slatina din județul Suceava, unde acesta fusese numit stareț.

În primăvara anului 1954, a revenit la Mănăstirea Sihăstria, unde era mai multă liniște, îndeplinind ascultarea de duhovnic al obștii și a sute și mii de credincioși din toată țara, timp de peste 35 de ani, până la sfârșitul vieții sale. Îndeletnicindu-se cu rugăciunea stăruitoare, cu postul aspru și cu spovedania zilnică a călugărilor și a mirenilor, Cuviosul Paisie a ajuns unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți duhovnici din întreaga țară, pentru nevoința sa și dragostea jertfelnică față de aproapele și pentru multele daruri duhovnicești.

Era vestit pentru puterea sa harismatică, prin care pătrundea în sufletul și în conștiința oamenilor, pentru mila și iubirea cu care primea pe toți la orice oră din zi și din noapte, pentru smerenia sa unită cu blândețea, prin care cucerea și întorcea la pocăință. Celor ce îl cercetau, Cuviosul Paisie nu le spunea cuvinte mari, ci se ruga, iar rugăciunea și dragostea sa le dădea oamenilor bucurie și îi făcea să reînvie duhovnicește.

Adesea, i se descoperea starea duhovnicească a celor care îl căutau, precum și a ucenicilor săi răspândiți în toate colțurile țării. Cunoștea de departe nevoile și ispitele prin care treceau aceștia și le dădea ajutor, prin rugăciune și bună povățuire. Pe unii, prin darul înainte – vederii pe care îl avea, îi îndruma să se ferească de primejdiile care îi amenințau, în timp ce altora le descoperea voia lui Dumnezeu.

Nici darul tămăduirilor și al izgonirii duhurilor necurate nu i-a lipsit, mulți dobândind sănătate sufletească și trupească în urma binecuvântărilor și rugăciunilor sale. În perioada prigoanei monahale de după decretul din 1959, care i-a îndepărtat pe majoritatea călugărilor tineri din mănăstiri, Cuviosul Paisie, ca un adevărat păstor dreptcredincios și jertfelnic, a întărit duhovnicește pe mulți dintre cei care au fost siliți să plece în lume, până când aceștia au putut reveni la mănăstirile lor de metanie.

Astfel, Cuviosul Paisie a avut un rol însemnat în perioada cea mai grea a secolului al XX-lea, aceea de luptă fățișă a comunismului ateu împotriva credinței. În acele vremuri, prin înțelepciunea sa și prin sfaturile insuflate de Dumnezeu, Cuviosul Paisie s-a remarcat ca un iscusit călăuzitor duhovnicesc. Între anii 1972-1985, fiind iubitor de singurătate, s-a nevoit într-un loc mai retras, la Schitul Sihla, aproape de Peștera Sfintei Teodora. Însă, cei care îl iubeau l-au căutat și acolo, știind că binecuvântarea Cuviosului îi ușura sufletește și le dădea putere să biruiască ispitele vieții.

Cu toate acestea, în puținele momente când nu era asaltat de credincioși, Cuviosul a găsit răgaz să scrie pagini pline de duh și multe versuri de pocăință, dar și să lucreze în grădină făcând-se pildă de hărnicie și slujire smerită. În ultimii ani ai vieții sale pământești, Cuviosul Paisie a fost încercat de multe suferințe trupești, pe care le-a primit cu multă credință, arătând îndelungă și pilduitoare răbdare pentru ucenicii săi.

În anul 1985, a revenit la Sihăstria, unde a continuat să poarte de grijă fiilor săi duhovnicești, dându-le sfaturi până în ultimele zile ale vieții sale.

În toamna anului 1990, la 18 octombrie, în vârstă de 93 de ani, Cuviosul Paisie și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, numărându-se în ceata Sfinților Cuvioși Părinți.

Acatistul Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Cei ce cununi ați dobândit prin nevoințe mari, lucrând răbdarea și smerenia în suflete, Cuvioșilor Paisie și Cleopa, voi luminii neapuse v-ați făcut părtași, la lumina pocăinței aducând pe toți cei ce vă laudă, cântând: Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Icosul 1

Îngerilor ați urmat cu viețuirea voastră, slăviților Paisie și Cleopa, că, Domnului slujind, cu osârdie ați împlinit pururea poruncile Lui; pentru aceea, vă cântăm acestea:
Bucură-te, odrăslire spre slava Domnului; 
Bucură-te, colț de taină al Raiului;
Bucură-te, Paisie, cel de trei ori fericit; 
Bucură-te, Cleopa cel insuflat de Duhul Sfânt; 
Bucură-te, munte cu două culmi al purtării cerești;
Bucură-te, mir de mare preț al obștilor românești;
Bucură-te, a Sihăstriei veselie îndoită; 
Bucură-te, adunare de Dumnezeu rânduită;
Bucură-te, lauda și cinstea monahilor;
Bucură-te, înfrumusețarea sihaștrilor;
Bucură-te, lumina a toată Bucovina;
Bucură-te, slava a toată Biserica;
Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Condacul 2

Voia dumnezeiască în toate căutând-o, pe calea cea îngustă ați pornit și în Cetatea de sus ați ajuns, unde, primind moștenirea cea nestricăcioasă, cu ceata Cuvioșilor cântați lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Om care ține cu Domnul – cum zicea a ta maică – te-ai făcut, Sfinte Paisie, și, ca un pom sădit lângă izvor, ai adus, întru Hristos, roadele de care se îndulcesc sufletele noastre, ale celor ce îți strigăm acestea:
Bucură-te, vlăstar al bunei cinstiri;
Bucură-te, odor al sfintei viețuiri;
Bucură-te, umblător pe cărarea spre cer;
Bucură-te, al cetății cerești locuitor;
Bucură-te, chip al blândeții, în tristeți mângâietor;
Bucură-te, grâu ales al Domnului, de virtute roditor;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, sfeșnic al luminii necreate;
Bucură-te, că din pruncie liniștirea ai iubit;
Bucură-te, că viețuirea Sfântului Sava ai râvnit;
Bucură-te, sălaș al tainelor Duhului;
Bucură-te, aleasă floare a Raiului;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 3

Viața pustnicească ai dorit-o cu râvnă de tânăr, Paisie slăvite, iar în război pe tine te-ai legat ca, de vei scăpa, să urmezi nevoința monahilor și pururea cu îngerii să cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Cuvioase Cleopa, maica ta din pruncie te-a încredințat Născătoarei de Dumnezeu, prin care, de la moarte scăpând, te-ai arătat dorit Fiului ei, Căruia cu totul te-ai dăruit; pentru aceasta, toți îți cântăm:
Bucură-te, lăstar al Viței-Hristos;
Bucură-te, plăcut al Maicii-Fecioare;
Bucură-te, că de prunc te-a ales Ziditorul tău;
Bucură-te, că de El te-ai lipit cu tot cugetul;
Bucură-te, vas al Duhului, cu totul minunat;
Bucură-te, cel cu duhul lui Ilie, după nume însemnat;
Bucură-te, că de la frați ai învățat rugăciunea;
Bucură-te, că în noapte te îndulceai cu aceasta;
Bucură-te, lăcaș al venirii harului;
Bucură-te, noian al apelor Duhului;
Bucură-te, de-Duh-purtătoare sămânță;
Bucură-te, a neamului nostru mlădiță;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 4

Din rădăcină curată ca o stâlpare aleasă ai odrăslit, fericite Cleopa, și drept te-ai înălțat spre Hristos, ca un falnic chiparos, nicicum plecându-te de vântul strâmtorărilor, ci lui Hristos pururea cântând: Aliluia!

Icosul 4

Grabnic făgăduința împlinindu-ți, ai intrat, Cuvioase Părinte Paisie, în Schitul Cozancea, în care, ascultare făcând, ți-ai câștigat ca bogăție smerenia, treptele virtuților suindu-le; pentru care și auzi acestea:
Bucură-te, făclie a rugăciunii curate;
Bucură-te, văpaie ce arzi tot păcatul;
Bucură-te, lucrător al trezviei și al postirii;
Bucură-te, culme a pătrunderii în adâncul gândirii;
Bucură-te, mare a smereniei, pe toți întru ea curățind;
Bucură-te, zare a sfințeniei, tuturor strălucind;
Bucură-te, al străvederii luminos luceafăr;
Bucură-te, a privegherii nesurpată cetate;
Bucură-te, pahar plin cu vinul cunoașterii;
Bucură-te, părinte al nădejdii și al dragostei;
Bucură-te, cămară a toată virtutea;
Bucură-te, comoară a cereștilor daruri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 5

Râvnă dumnezeiască și cuprindere mare, Cuvioase Paisie, văzând în Părintele Cleopa, ai vrut să-l ai totdeauna aproape; și cu făgăduință v-ați legat amândoi să fiți nedespărțiți în veci și să înălțați lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul 5

Fraților tăi urmat-ai, înțelepte Părinte Cleopa, rănindu-te cu dorul ceresc, și, în schitul Sihăstriei intrând, îngerescul chip ai luat, spre Cel dorit pe calea nevoințelor pășind; pentru aceasta, te lăudăm:
Bucură-te, ostaș neplecat la cuget;
Bucură-te, ales al nunții de taină;
Bucură-te, lucrător neobosit al poruncilor;
Bucură-te, suitor pe scara virtuților;
Bucură-te, fiu al ascultării, că în pom trei zile ai lovit;
Bucură-te, stâlp mare al răbdării, prin care ai biruit;
Bucură-te, cel ce nume de apostol ai primit;
Bucură-te, cel ce lucrarea acestuia ai râvnit;
Bucură-te, spic de taină pregătit pentru prescură;
Bucură-te, vistiernic ce hrănești cu învățătură;
Bucură-te, cel prin care Hristos se slăvește;
Bucură-te, cel prin care vrăjmașul se rănește;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 6

Străin ai viețuit, priveghind lângă turme, de lume înstrăinându-te cu totul; că tainele zidirii pricepând și luminările dumnezeiești primind, pe muntele virtuților ai suit, Părinte Cleopa, și lui Hristos ai cântat: Aliluia!

Icosul 6

Glas și cântare îngerească auzind, Cuvioase Paisie, făcutu-ți-ai schit în poiană, și, în post și rugăciuni stăruind, cu sfințenie te-ai liniștit, pășind pe urmele sihaștrilor; iar, în ceata lor ajungând, auzi acestea:
Bucură-te, tainic ostenitor;
Bucură-te, al păcii împlinitor;
Bucură-te, iubitor de singurătate;
Bucură-te, povățuitor al cugetării la moarte;
Bucură-te, cunoscător al sufletelor omenești;
Bucură-te, vestitor al tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce ai urmat sărăciei Domnului;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut oglindire dragostei Lui; 
Bucură-te, frumusețe a cetei monahilor;
Bucură-te, strălucire a nevoințelor;
Bucură-te, potir îndestulat al blândeții;
Bucură-te, lăcaș luminat al Treimii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 7

Înțelepciune duhovnicească ai dobândit, dascăl al ascultării fiind, Sfinte Paisie, și, în osteneli neîncetat aflându-te, duhovnic mângâietor al monahilor te-ai arătat și tuturor celor ce cântă: Aliluia!

Icosul 7

Nou David, Sfinte Cleopa, Ziditorul arătându-te, te-a chemat de la turme, și păstor înțelept și vrednic Sihăstriei te-a așezat, călăuzind, cu toiagul dragostei, obștea care cu mulțumire îți glăsuiește:
Bucură-te, făclie sfântă la icoană așezată; 
Bucură-te, că aceasta nu se stinge niciodată;
Bucură-te, al monahilor păstor încercat;
Bucură-te, vas al alegerii preaminunat;
Bucură-te, trâmbiță a cuvintelor insuflaților Părinți;
Bucură-te, pom al Raiului, plin de rod dumnezeiesc;
Bucură-te, nerătăcită cale de mântuire;
Bucură-te, neclătinată cetate de izbăvire;
Bucură-te, dreptar al isihiei;
Bucură-te, povățuitor al multor obști;
Bucură-te, iubitor al numelui lui Iisus;
Bucură-te, văzător al celor de sus;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 8

Schitului Sihăstriei rânduială punându-i, Sfinte Cleopa, l-ai făcut grădină înflorită, și mulți, precum albinele, venind la învățătura ta plină de har, obștile și numărul sihaștrilor au sporit, pe toți învățându-i să cânte: Aliluia!

Icosul 8

Pustnicii călăuză și dreptar te au, Sfinte Paisie, și obștile Moldovei scăpare, că, prin a ta nerăutate și smerenie, ai întors cugetul cumplitului prigonitor; pentru aceasta, toți cu mulțumire îți cântă:
Bucură-te, cărare nerătăcită;
Bucură-te, prin care aflăm pe Tatăl;
Bucură-te, iscusitule doctor de suflete;
Bucură-te, al monahilor bunule sfetnic;
Bucură-te, leacul bolilor trupești și sufletești;
Bucură-te, sprijinul bătrânilor și al celor în nevoi;
Bucură-te, cel ce harul Duhului l-ai chemat peste oameni;
Bucură-te, cel ce mii de suflete ai adus către Domnul;
Bucură-te, olar iscusit de suflete ziditor;
Bucură-te, al dreptății și al milei bun cumpănitor;
Bucură-te, cel ce ești al Sihăstriei păzitor;
Bucură-te, cel ce ești tuturor ajutător;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 9

Al răbdării stâlp, al isihiei vas, Părinte Paisie, de Domnul slăvite, cum vom izbuti a-ți vesti negrăitele daruri cerești și mulțimea minunilor? Că, prin acestea, pe toți îi îndemni să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Arcul și-au încordat păcătoșii împotriva credinței, iar tu, fericite Părinte Cleopa, întru Hristos îndrăznind, ca un viteaz ai răbdat săgețile lor și, toate biruindu-le, auzi acum de la noi acestea:
Bucură-te, viteaz întărit de Domnul;
Bucură-te, cel ce grăiești adevărul;
Bucură-te, păzitor al credinței creștinilor;
Bucură-te, văditor al minciunii ateilor;
Bucură-te, că de-al tău suflet neînfricat toți ne-am minunat;
Bucură-te, cel ce cursele vrăjmașilor le-ai sfărâmat;
Bucură-te, întăritor al turmei celei slăbite;
Bucură-te, învățător minunat al răbdării;
Bucură-te, părtaș al Pătimirii Domnului;
Bucură-te, biruitor al necredincioșilor;
Bucură-te, văpaie ce arzi rătăcirile toate;
Bucură-te, strălucire a credinței curate;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 10

Multa ta îndrăzneală în cuvânt, o, Părinte Cleopa, voind a o opri împotrivitorii credinței, prigoană asupra ta au adus, dar tu, fugind în munți ca o pasăre, de lațul lor te-ai păzit, cântând: Aliluia!

Icosul 10

Dragoste părintească ne arăți tuturor, Paisie, Părintele nostru, că, nevoindu-te, în preadoritul Rai ai ajuns, și, har primind și facerea de minuni, auzi la arătare acestea:
Bucură-te, al Raiului rod preadulce;
Bucură-te, a noastră comoară mare;
Bucură-te, om ceresc și înger pământesc;
Bucură-te, rai înțelegător și grădina virtuților;
Bucură-te, cel ce povara sufletească ne-o ridici;
Bucură-te, alesule al Părintelui ceresc;
Bucură-te, ploaie a binecuvântării din ceruri;
Bucură-te, lacrimă care ne speli tot păcatul;
Bucură-te, cunună a nevoitorilor;
Bucură-te, arvună a milelor Domnului;
Bucură-te, spre noi revărsare de daruri;
Bucură-te, a noastră solire la Domnul;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 11

Viu ești și după moarte și te rogi pentru lume, Paisie, Părinte înțelepte, că și mai mult din cer ne ajuți, mijlocind pentru noi pururea și calea netezindu-ne spre Împărăție, ca să cântăm cu tine: Aliluia!

Icosul 11

Vas al cereștilor daruri te-ai făcut, Părinte Cleopa, primind dumnezeiasca știință, pe care, ca un nou Moise, ai adus-o lumii, minunat scriind-o în cărți și în inima celor ce îți cântă acestea:
Bucură-te, năvod al înțelepciunii;
Bucură-te, izvod al învățăturii;
Bucură-te, al vieții cerești vestitorule;
Bucură-te, de preabune nădejdi dătătorule;
Bucură-te, vultur al vederilor din dumnezeiescul nor;
Bucură-te, susur al cuvintelor din duhovnicescul dor;
Bucură-te, cel ce ai alungat nălucirea drăcească;
Bucură-te, cel ce uneltirile lui le-ai surpat de îndată;
Bucură-te, condei al gurii Cuvântului;
Bucură-te, temei al vieții creștinilor.
Bucură-te, fântână a apei credinței;
Bucură-te, pârâu curat al minunii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 12

Zid ești creștinilor, Cuvioase Cleopa, și mult ajutător în necazuri; pentru aceasta, și sfintele tale moaște izvorăsc har îmbelșugat și apele minunilor celor ce cântă cu credință: Aliluia!

Icosul 12

Viața voastră cântând-o, mulțumire aducem Treimii celei de o ființă; că, întru voi făcându-Și lăcaș, fericiților Paisie și Cleopa, v-a sfințit, v-a slăvit și ne-a îndemnat pe toți să zicem:
Bucură-te, doime care cinstești Sfânta Treime;
Bucură-te, în Domnul sfântă unime;
Bucură-te, Cuvioase Paisie, bunule;
Bucură-te, Părinte Cleopa, slăvitule;
Bucură-te, praștia cu două strune a Prorocului David;
Bucură-te, paloș cu două tăișuri ce tai cetele drăcești;
Bucură-te, dumnezeiască izvorâre de daruri;
Bucură-te, lui Dumnezeu bineplăcută însoțire;
Bucură-te, tăria dreptcredincioșilor;
Bucură-te, surparea rău-cinstitorilor.
Bucură-te, cetate cu două turnuri;
Bucură-te, comoară cu multe daruri;
Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Condacul 13

O, cinstită și sfântă doime de sihaștri, slăviților Paisie și Cleopa, cântarea cea smerită primind, izbăviți-ne de toate uneltirile urâtorului de suflet, ca, împreună, cu mulțumire să cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

 Icosul 1

Îngerilor ați urmat cu viețuirea voastră, slăviților Paisie și Cleopa, că, Domnului slujind, cu osârdie ați împlinit pururea poruncile Lui; pentru aceea, vă cântăm acestea:
Bucură-te, odrăslire spre slava Domnului; 
Bucură-te, colț de taină al Raiului;
Bucură-te, Paisie, cel de trei ori fericit; 
Bucură-te, Cleopa cel insuflat de Duhul Sfânt; 
Bucură-te, munte cu două culmi al purtării cerești;
Bucură-te, mir de mare preț al obștilor românești;
Bucură-te, a Sihăstriei veselie îndoită; 
Bucură-te, adunare de Dumnezeu rânduită;
Bucură-te, lauda și cinstea monahilor;
Bucură-te, înfrumusețarea sihaștrilor;
Bucură-te, lumina a toată Bucovina;
Bucură-te, slava a toată Biserica;
Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Condacul 1

Cei ce cununi ați dobândit prin nevoințe mari, lucrând răbdarea și smerenia în suflete, Cuvioșilor Paisie și Cleopa, voi luminii neapuse v-ați făcut părtași, la lumina pocăinței aducând pe toți cei ce vă laudă, cântând: Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Rugăciune

O, Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri, Paisie și Cleopa, cei ce din tinerețe Crucea ca jugul pe umeri ați luat și, întru ascultare, cu plugul nevoințelor sihăstrești v-ați brăzdat țarina sufletelor, cu frică și cu cutremur lucrând mântuirea voastră; o, mlădițe ale Viței celei adevărate, Hristos, cei ce întru El ați rămas și pe care Însuși Lucrătorul, Dumnezeu-Tatăl, le-a curățit, ca, aducătoare de multă roadă făcându-vă, Însuși să Se slăvească întru voi; o, bunilor lucrători ai Stăpânului, care sămânța cea curată a Evangheliei ați sădit-o în suflete și roadă însutită ați adus-o, înțelepților nevoitori, care v-ați arătat sălaș minunat al Sfintei Treimii și v-ați făcut vase de bun folos, umplându-vă de înțelepciune și întreagă cunoștință, de tot darul duhovnicesc și de lucrările minunilor; o, ucenici adevărați și slujitori credincioși ai Stăpânului, care în cămările cerești ale Împărăției astăzi vă bucurați ca niște bineplăcuți și prieteni ai Lui, ascultați rugăciunea noastră, pe care cu evlavie și cu suflet umilit o aducem, plecându-ne genunchii la icoana voastră și la cinstitele voastre moaște purtătoarele de har și izvorâtoare de minuni. Nu treceți cu vederea strigarea noastră, ci întâmpinați-ne pe noi, cei ce cu dragoste alergăm la voi, ajutătorii noștri calzi și păzitorii noștri buni, depărtând de la noi toată lucrarea cea rea a vrăjmașului, toată tulburarea și neputința trupească și sufletească, prin minunata voastră mijlocire la atotînduratul Dumnezeu; ca, întru milostivirea Lui, să ne pocăim de fărădelegile noastre şi să fim vouă următori, precum și voi ați fost lui Hristos, să pășim cu credință pe calea pe care Însuși El, ca un milostiv, ne-a arătat-o, și pe care voi, preaînțelepților, ați umblat. 

Preablânde și mult-nevoitorule Părinte Paisie, de suflete îndreptătorule mult-iscusite, învățătorule al smereniei și al isihiei iubitorule, rugătorule cu inimă curată către Dumnezeu pentru tot sufletul cel necăjit și întristat, la tine venim și noi, cerând ca, prin rugăciunile tale fierbinți către Dumnezeu, să ne întărești a pune început bun pocăinței noastre, trimițând ochilor noștri lacrimi, care să ne spele noroaiele patimilor noastre și ale păcatelor, pentru a birui toate ispitele ce ne vin de la trup, de la lume și de la diavol. Și precum pe toți îi primeai, toate ale lor binecuvântându-le – și masa, și casa –, așa și acum binecuvintează-ne din înălțimea slavei la care te-a înălțat Dumnezeu, trimițând asupră-ne îmbelșugatele revărsări ale darurilor și ale mijlocirilor tale.

Asemenea și tu, minunate Părinte Cleopa, cel cu nume și râvnă de apostol, care pe Hristos neîncetat L-ai vestit și prigoniri ai răbdat pentru numele Lui, rătăcind prin munți și prin peșteri; cel ce tuturor, ca o făclie în sfeșnic, lumina dumnezeieștilor porunci ai strălucit, cu razele nevoințelor tale sihăstrești mai presus de fire și cu fulgerele cuvântului tău celui tunător; apărător neînfricat al dreptei-credințe și propovăduitor al viețuirii după voia lui Dumnezeu; povățuitor minunat al obștilor Moldovei, care mulțimile la apa curată a credinței le-ai călăuzit, însuți și acum, prin rugăciunile tale fierbinți către Dumnezeu, pe noi, cei ce venim la tine, ajută-ne să ducem viață curată, bineplăcută Stăpânului, și întărește-ne să călcăm toate cursele viclenilor demoni și fără de frică să mărturisim pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Slăviților Părinți Paisie și Cleopa, ne rugăm cu credință să mijlociți la Dumnezeu să ne ierte și să ne păzească de venirea altor neamuri asupra noastră, de cutremur, de foc, de secetă și tot necazul care cu dreptate ne amenință pentru păcatele noastre. Și, precum oarecând doreați a se face toți locuitori ai Raiului, așa și acum faceți-ne pe noi părtași, prin mijlocirile voastre, unui colțișor de Rai; ca dimpreună cu voi și cu toți sfinții – deși suntem nevrednici – să lăudăm și noi și să slăvim preacinstitul și de mare cuviință nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinții Cuvioși Cleopa și Paisie de la Sihăstria

Troparul Sfinților Cuvioși Cleopa și Paisie de la Sihăstria

Pe-ai Moldovei luceferi și pe stâlpii smereniei, care pe pământ cu credință într-un gând nevoitu-s-au, pe marele Cleopa cel smerit, pe gura tunătoare-a lui Hristos, și pe Paisie duhovnicul cel preablând cu râvnă să-i cinstim, zicând: Slavă Celui ce v-a slăvit pe voi, slavă Celui ce v-a întărit, slavă Celui ce minunați v-a arătat și rugători pentru noi.

 

Canonul

Glasul al 4-lea

Cântarea 1

Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt voi răspunde Împără­tesei Maici. Şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Pe Τine, Cuvântule, Te rog, trimite robului Tău cuvintele Duhului ca să slăvesc în cântări pe Paisie și marele Cleopa, în care Te-ai odihnit, Însuți slăvindu-Te.

Luceferi făcându-vă ai Răsăritului cel de sus, părinte Paisie dumnezeiescule și slăvitule Cleopa, către Dânsul pe toți îndreptatu-i-ați în chip nerătăcit.

Slavă...

Unirea râvnindu-o cea a credinței cu Dumnezeu, un suflet ați dobândit în două trupuri fiind; ci cu Unul Sfânt unindu-vă în ceruri, una, slăviților, vă e și lauda.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Cetatea lui Dumnezeu, Stăpâna lumii, Bucură-te! Bucură-te, munte sfânt și scară până la cer și palatule cu ziduri aurite; Bucură-te, tronule al Împăratului.

Catavasie: Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul, şi cu veselie, lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Ferindu-vă cu înțelepciune de toată ispita celui rău și-mplinitori făcându-vă dumnezeieștilor porunci, în bucuria Domnului vostru intrat-ați, slăviților.

Răbdarea desăvârșit lucrând-o, pe cea dobândită-n strâmtorări, cei netrupești miratu-s-au, oamenii minunatu-s-au și dracii spăimântatu-s-au, de-Dumnezeu-întăriților.

Slavă...

Ispita răbdând-o bărbătește, în ceruri acum vă bucurați, că încercați făcându-vă, ați câștigat cununile făgăduite de Hristos, ale vieții, slăviților.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ieși-va din tine, Preacurată, cu trup Dumnezeu Cel Preaînalt, strigatu-ți-a Arhanghelul, bunevestirile purtând, spre mântuirea tuturor celor ce-ți cântă măririle.

 

Sedelnele

A Cuviosului Paisie

Glas 4

Arătatu-te-ai astăzi lumii

Lacrima făcându-ți-o pururea pâine, sufletele fraților ziua și noaptea ai spălat într-însa, Sfinte Paisie; și’n cer cu lacrimi te rogi pentru fiii tăi.

Slavă...

A Cuviosului Cleopa

Glas I

Mormântul Tău

Fugind de fiarele cu numire de oameni, preablândă turturea a pustiei, Cleopa, în munți nevoitu-te-ai, între fiare ca îngerul, întărindu-te de Dumnezeu, ale Cărui legi purtatu-le-ai ca Moisi, ca pe table, pe limbă și-n inimă.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Cu cel ce l-ai scăpat în pruncie din boală, și până în sfârșit l-ai păzit, cu Cleopa, și marele Paisie preaplăcut slujitorul tău, mijlocește-ne la Iubitorul de oameni celor ce-ți cântăm, de-Dumnezeu-Născătoare, iertare solindu-ne.

 

Cânatarea a 4-a

Irmos: Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Mărire, Hristoase, Puterii Tale!

Μaicii Domnului, Părinte, maica ta închinându-te, prunc fiind în boală, ai scăpat din moarte cu harul ei, de care, Sfinte Cleopa, întăritu-te-ai în lucrarea ta și-n îngereasca petrecere.

Οlăria sufletească, cuvioase Paisie, lucrând-o cu apa sudorilor tale și-a lacrimii, vas al cereștilor daruri și-al virtuților arătatu-te-ai și făcător al minunilor.

Slavă...

La limanul mântuirii cu blândețe și dragoste, cu înțelepciune și dumnezeiescă pricepere pe toți de-a pururi, Cleopa și Paisie, îndreptatu-i-ați, ca niște luceferi ai Domnului.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Dătătorul de viață în curatul tău pântece locuind trupește, Maică a Vieții te-a arătat, de-Dumnezeu-Născătoare, pentru care toți glasul Îngerului aducem ție cu dragoste.

 

Cântarea 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Ochiul curățindu-vi-l cel sufletesc, slăviților, harul l-ați luat, al prorociei și-al străvederii, și cel al lacrimilor, și cel al curatei rugăciuni, și cel al ascunderii, și-al răpirii, prin Duhul Sfânt.

Vederea, slăviților Cleopa și Paisie, cea făpturitoare dobândind-o, din ea unirea cu Dumnezeu vi s-a dat, prin darul dumnezeieștilor luciri îndumnezeindu-vă după har, fericiților.

Slavă...

Ieșind, Cuvioșilor, pe calea strâmtă și cu chin, prin dumnezeieștile suișuri puse în inimi și cu vederile, pe-aceasta largă o ați făcut și’n cetatea cea din cer stați acum, veselindu-vă.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Pe Maica Ta pururea aducem Ție, robii Tăi, spre înduplecare, Milostive, cu ale căreia rugăciuni, Bunule, bogatele Tale îndurări dă-ne, mântuindu-ne din robia vicleanului.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, mărind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Pășune bună făcutu-s-au de-Duh-înmiresmate cuvintele voastre și cărțile și fapta cea după Dumnezeu turmei cuvântătoare, dumnezeieștilor.

Adie, Sfinte Paisie și blândule Cleopa, miresmele vieții veșnice praznicul vostru dumnezeiesc; pentru aceasta astăzi cu toții vă cinstim.

Slavă...

Izvoare noi ale Harului, arșița alungând a păcatului, la toți v-ați arătat preacuvioase Paisie și bunule Cleopa, în vremea de apoi.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Stăpână, Maică a Domnului, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, pururi acoperă cu sfântul tău acoperământ pe cei care îți cântă pururi măririle.

 

Condac

Glas 8

Apărătoare Doamnă...

Cu-a nevoințelor cunună’mpodobindu-vă, încununat-ați cu viețile Biserica, fericiților Paisie și Cleopa, ci luminii lui Hristos părtași făcându-vă, luminarea pocăinței străluciți-ne, să strigăm: Bucurați-vă, de-a pururi pomeniților.

 

Icosul

Doamne, de robul Tău îndurându-Te, iartă-mi mulțimea greșalelor, mila rărunchilor Tăi dăruindu-mi-o, ca să cinstesc în cântări și cu laude pe cei doi minunați slujitori ai Tăi, cei de-un-suflet și cu obiceiul asemenea, și cu petrecerea întocmai cu îngerii; pe Paisie blândul duhovnic, învățătorul smereniei, și pe Cleopa cel mare, dreptarul monahilor, cel cu glasul de tunet și cu mintea ca fulgerul; pe păstorii cei buni ai mulțimilor, în care pus-ai vistieriile Tale de daruri și luminările; pe rugătorii fierbinți către Tine ai tuturor  celor ce-aleargă la ei cu credință, strigându-le: Bucurați-vă, de-a pururi pomeniților.

 

Cânatarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

a Cuviosului Paisie

Iconom fiind al harului lui Dumnezeu, Sfinte Paisie, blând, iubitor și smerit, poverile fraților cu dragoste-ai purtat, și de-suflete-îndreptător făcutu-te-ai și cetate de scăpare.

a Cuviosului Cleopa

Evangheliei crainic te-ai arătat slăvit, arzând cu inima ca cei pe cale cândva, cu graiul și cărțile și nevoința ta și prigoanele ce le-ai răbdat pentru Hristos, fericitule Cleopa.

Știutorului de inimi arătându-vă, preacuvioșilor, Cela ce vede’n ascuns cu cinste v-a răsplătit la arătare azi, proslăvindu-vă cu facerea minunilor și’ndrăznire către Dânsul.

Slavă...

Iată, buzele voastre, dumnezeieștilor, crini arătatu-s-au de smirnă picurători, pe toți învățându-ne pururea a cânta: Prealăudate Doamne al Părinților și al nostru bine ești cuvântat.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Cort al Domnului, și sfeșnic, chivot și toiag și Sfânta Sfintelor, năstrapa Manei din cer, Marie, vestindu-te, Fiului tău cântăm: Dumnezeule și Doamne al Părinților și al nostru bine ești cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întu toţi vecii.

a Cuviosului Cleopa

Leului ce strigă din pustie, Cleopa, preaminunat asemănându-te, gura necredincioșilor ca un viteaz ai astupat, și-ai învățat mulțimile să cânte lui Hristos: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

a Cuviosului Paisie

Oaia cea pierdută aducând-o în staulul lui Hristos, Sfinte Paisie, preot arătatu-te-ai Mai-Marelui Păstorilor și către El mijlocitor, Căruia toți strigăm: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

Stih: Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Domnul.

Pacea care-ntrece toată mintea, în inima voastră deplin sălășluindu-se, Tatălui și Fiului și Mângâietorului Treimii celei veșnice, sălaș ați fost, cântând: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Armă nebiruită și slăvită nădejde de mântuire dobânditu-te-am, Maica Ziditorului cerului și pământului, și ajutor ne-ntârziat al păcătoșilor; ci toți vestim măririle tale, lăudând pe Fiul tău întru toți vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Laudă aduc Ție, Dumnezeule, Cel minunat în Sfinți, Care odihnitu-Te-ai șí în Cleopa și în Paisie, a căror prăznuire azi aduce-a Harului primăvară în iarna acestei lumi, cu miresme cerești îndulcindu-ne.

Astăzi minunat, pe toți mângâindu-ne și luminându-ne, strălucit-a praznicul nou-arătaților și slăviților Cleopa și Paisie, stelele Soarelui Celui mare, comoara de nefurat a Moldovei și-a toată Biserica.

Unule-Născut, Cuvinte al Tatălui și Dumnezeule pentru rugăciunile și mijlocirea preacuvioșilor Cleopa și Paisie, iartă greșalele celor care cinstim pomenirea lor, de osânda de veci izbăvindu-ne.

Dragoste de fii având către Dumnezeu, prealăudaților, ca o doică ați grijit de fii voștri, blânzi între ei fiind, cum zice și Apostolul, pururi trudindu-vă, că iubindu-i, nu doar Evanghelia, ci și sufletul vostru le-ați dat în dar.

Slavă...

Iarna izgoniți– pe cea a păcatelor mele – și viforul, celui ce nevrednică laudă vouă v-am împletit acum, cu minunate razele solirii voastre fierbinți către Domnul, blândule Paisie și părinte Cleopa, slăviților. 

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Scară către cer, munte netăiat și rug nemistuit arzând, și scaun Stăpânului și masă sfântă, năstrapă și toiag te-au arătat Scripturile, Maică a Domnului, pentru care taina ta vestindu-o, te cinstim, Preacurată, mărindu-te.