Spiritismul îl învață că va fi tratat așa cum a tratat pe alții.

 Autoritatea, norocul, este o delegare pentru care se va cere socoteală, nu credeți că i s-a dat pentru a-i procura plăcerea zadarnică de a comanda, nici că majoritatea celor puternici de pe pământ cred în mod fals, ca drept, o proprietate.

Dumnezeu o ia când vrea El.
Dacă ar fi un privilegiu, ar fi inalienabil. Nimeni nu poate spune că ceva îi aparține când îi poate fi luat fără consimțământul lui.

Oricine este depozitarul autorității, de la stăpânul asupra slujitorului său, la suveranul poporului său, nu poate nega că are comanda sufletelor

El va fi responsabil pentru îndrumarea bună sau rea pe care a dat-o subordonaților săi, greșelile și viciile ca urmare a acestei direcții sau a unor exemple rele îi vor cădea asupra lui

Fiecare om are o poziție mare sau mică pe pământ; Orice ar fi, i-a fost mereu dat pentru totdeauna

Dacă Dumnezeu îl întreabă pe bogat: Ce ai făcut tu din averea care ar fi trebuit să fie în mâinile tale, o izvor care să răspândească fertilitatea în jurul tău?
Va întreba pe cel care are vreo autoritate

Ce utilitate ai avut de această autoritate? Ce răutăți ai evitat? Ce progrese ați făcut față de această autoritate?
Dacă ți-am dat subordonați, nu a fost vorba să faci sclavi ai voinței tale sau instrumente docile ale capriciilor sau lăcomiei tale
Te-am făcut puternic, te-am încredințat celor slabi ca să-i susțini și să-i ajut să se cațere la mine.
Superiorul, pătruns de cuvintele lui Hristos, nu disprețuiește pe niciunul dintre cei aflați sub porunca Sa, știe că distincțiile sociale nu există înaintea lui Dumnezeu.

Spiritismul îl învață că va fi tratat așa cum a tratat pe alții.
Dacă superiorul are datorii de îndeplinit, inferiorul le are și din partea sa, care nu sunt mai puțin sacre.

Dacă acesta din urmă este spiritualist, conștiința lui îi va spune și mai bine că nu este scutit de ele, chiar dacă șeful său nu-i îndeplinește responsabilitatea; căci știe că nu trebuie să întoarcă răul cu răul, că greșelile unuia nu le autorizează pe cele ale celuilalt. Dacă suferă pentru poziția sa, spune că cu siguranță a meritat-o, pentru că el însuși ar fi putut abuza de autoritate în trecut și pentru că trebuie, în același timp, să reziste inconvenientelor a ceea ce i-a făcut pe alții să sufere.
Dacă este forțat să suporte această poziție pentru că nu găsește una mai bună, spiritismul îl învață să se resemneze ca dovadă a umilinței sale necesare pentru avansare. Credința lui îl ghidează în comportamentul său; Se comportă așa cum ar vrea ca subordonații săi să-i facă dacă ar fi șeful. Din acest motiv este mai scrupulos în îndeplinirea obligațiilor sale, deoarece înțelege că orice neglijență în munca încredințată îi afectează pe cel care îl răsplătește și căruia îi datorează timpul și grija; Pe scurt, este grijuliu, pentru îndeplinirea datoriei pe care credința i-o dă și pentru certitudinea că orice abatere de la calea cea bună este o datorie care va trebui curățată mai devreme sau mai târziu