Maici, călugări, preoți, mireni, au purtat dragostea și evlavia față de Cuvioasa Mavra din Muntele Ceahlău mai bine de două secole, după care au început să fie fixate în scris mărturii despre viața sihăstrească și minunile Cuvioasei Mavra în cele mai vechi Sinaxare și Paterice românești.
Viață sihăstrească pe Muntele Ceahlău a existat, cel mai probabil, de la apariția creștinismului la poalele Carpaților, dar s-a intensificat după ce monahismul românesc a cunoscut o reorganizare și o frumoasă înflorire după veacul al XIV-lea[1]. Nenumărați sihaștri sau călugări ori călugărițe de chinovie s-au nevoit aici[2], între ei și Sfânta Cuvioasă Mavra[3] din Muntele Ceahlău sau Muntele Pionului[4].
Aceasta a trăit pe la sfârșitul veacului al XVII-lea[5], fiind originară dintr-un sat de pe valea Bistriței, nu departe de Ceahlău[6]. Născută și crescută într-o familie evlavioasă, Maria, după cum s-a numit din Botez, a cunoscut frumusețea Sfintei noastre Ortodoxii încă din fragedă copilărie. Părinții ei, oameni de neam bun și credincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în credință și dragoste față de Dumnezeu, îndemnând-o la rugăciune și postire, dar și către săvârșirea faptelor bune. Era o fire blajină și iubitoare a frumuseților creației lui Dumnezeu care o înconjurau la tot pasul. Îndrăgea nespus păsările cerului și animalele pădurii, hrănindu-le mai cu seamă pe timpul iernilor grele, cu ger aspru și zăpadă. Dragostea pentru Evanghelia lui Hristos a cunoscut-o acasă, dar a intensificat-o la biserica din sat ori pe la mănăstirile și schiturile aflate prin preajmă, unde mergea în pelerinaj cu părinții și familia sa ori cu mulți copii de vârsta ei. Unele însemnări vechi ne arată că lângă satul Cuvioasei Mavra se afla Schitul Silvestru[7], înființat de un sihastru cu numele Silvestru, biserica așezământului călugăresc fiind ctitorită de domnitorul Bogdan al IV-lea, fiul lui Alexandru Lăpușneanul[8].
Purtând numele Născătoarei de Dumnezeu, copila Maria avea o mare dragoste și râvnă către Împărăteasa Cerului și a pământului, încât la vârsta tinereții i-a făgăduit Preasfintei Fecioare că-și va păstra curăția trupului toată viața, dorind să poarte pe fruntea ei cununa fecioriei, fără a nesocoti importanța celeilalte coroane, a căsătoriei, aleasă de cei ce doresc a urca spre Cer prin Taina Cununiei. La biserica din sat sau la mănăstirile din preajmă, copila Maria, întărită în credință de acasă, asculta cu luare aminte și cu inimă veghetoare cuvintele Sfintei Evanghelii, pătrunsă fiind de chemarea lui Hristos: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Îndemnul evanghelic al Mântuitorului a aprins în inima ei focul dorului de Cer și de viață călugărească. De aceea, luând învoire de la părinți, a plecat să-și caute locaș de sălășluire pentru a începe drumul anevoios al petrecerii monahale la vârsta de 20 de ani. S-a despărțit cu greu de casă și de locurile dragi, dar Casa Tatălui Ceresc o chema cu multă stăruință, încât tânăra Maria a pornit pe cărări umbroase în adâncimea codrului, gândind să-și găsească un loc tihnit în sihăstriile Ceahlăului, unde să se nevoiască[9].
Urcând potecile anevoioase, având ca tovarăș de drum o căprioară ce o însoțea tot timpul, tânăra Maria a întâlnit o cuvioasă călugăriță pustnică ce se nevoia în adâncimea codrului, nu departe de Schitul Silvestru; a rugat-o să-i dea câteva sfaturi la începutul vieții sihăstrești. Maica nevoitoare, văzând râvna tinerei, dar știind multele ispite ce se vor năpusti asupra ei în lipsa experienței duhovnicești trebuitoare petrecerii în pustnicie, a îndemnat-o, ca novice, să înceapă prin a trăi în mănăstire de obște, ca să aibă de unde deprinde rânduiala monahală, ascultarea și smerenia. „Mergi la Schitul lui Silvestru și acolo vei găsi odihnă sufletului”, i-a spus bătrâna călugăriță.
Luând acest îndemn ca venit din partea bunei sale proteguitoare, Fecioara Maria, cea plină de râvna vieții monahicești s-a îndreptat către Schitul Silvestru, locuit de maici cuvioase și rugătoare, care au primit-o în obștea lor. Aici a rămas o vreme, deprinzând grabnic rânduielile cinului îngeresc, arătându-se întru totul smerită și supusă, împlinind cu bucurie ascultările încredințate de maica stareță. A fost rânduită să grijească de sfânta biserică, aceasta îngăduindu-i să șadă mult timp în preajma icoanei Născătoarei de Dumnezeu, căreia îi înălța necontenite rugăciuni și psalmodieri. Nu a uitat sora Maria de iubirea ce o purta acasă păsărilor cerului și animalelor pădurii. Le îngrijea cu adâncă dragoste, mai ales pe cele ce se arătau neputincioase, bolnave ori flămânde. În clipele de răgaz, mergea în pădure să culeagă plante medicinale, iar la întoarcere căprioarele o însoțeau ca într-un frumos sobor[10].
După câțiva ani de ascultare și rugăciune, obștea maicilor a hotărât să o primească pe sora Maria în cinul îngeresc cu numele de Mavra. După călugărie, Cuvioasa Mavra a sporit nevoințele, rugăciunile și lacrimile, continuând să trăiască în adâncă smerenie care îi agonisea strălucite virtuți. Chilia mult nevoitoarei era, de fapt, un bordei modest, nu departe de chiliile celorlalte maici, construit chiar de ea din pământ și lemn. Acolo, Cuvioasa se nevoia cel mai mult, preschimbând smeritul locaș într-un „rai” al întâlnirii cu Dumnezeu, al liniștii și neîncetatei rugăciuni[11].
Sporirea duhovnicească o păzea cu necontenită smerenie, încât numeroase surori de mănăstire au luat-o drept model de ascultare și lucrare duhovnicească. Însă, dorind o mai aspră nevoință, Cuvioasa Mavra a cerut stareței mănăstirii să-i dea binecuvântare pentru a se retrage într-un loc mai ascuns al muntelui, ca să-și poată continua viața sihăstrească. Stareța a încuviințat cererea iubitoarei de sihăstrie, care s-a stabilit în poiana de la Ponoară, drept sub versantul Panaghiei, biruind astfel, cu dorul de Cer, vremelnica deșertăciune lumească. Aici s-a nevoit cu îndelungi postiri, cu privegheri necontenite, lacrimile brăzdându-i fața arsă de soarele dogoritor al verii sau de viscolele și gerurile nemilostive ale iernii. Dormea câteva ore pe scaun, făcea sute de metanii, mânca o dată pe zi, seara, mulțumindu-se cu câțiva pesmeți muiați în apă și cu puține fructe culese și uscate chiar de ea.
După ani de nevoință, Cuvioasa Mavra a început să fie căutată din nou de călugărițele viețuitoare prin mănăstirile și schiturile din Moldova care doreau să o asculte, să ia cuvinte de folos, să primească îndrumare pe drumul către Cer. S-au strâns, astfel, mai multe maici în jurul ei și, prin stăruitoare rugăminți, i-au cerut să le îngăduie să-i rămână alături, făcând și în acel loc sihăstresc un schit, ajutate de credincioșii din satele de la poalele muntelui care aflaseră de nevoința acestor monahii. Ca prin minune dumnezeiască, au zidit acolo o bisericuță cu hramul Schimbarea la Față a Domnului, chilii și dependințe pentru viața de obște a noii așezări, locul numindu-se și astăzi „Poiana maicilor”, plin fiind de mireasma rugăciunilor neîncetate.
Prin asprele nevoințe, prin rostirea neîncetată a Rugăciunii inimii sau a psalmilor, ajungând să știe întreaga Psaltire pe de rost, prin cercetarea zilnică a Sfintei Scripturi, Cuvioasa Mavra s-a învrednicit de mari daruri de la Dumnezeu: darul înainte vederii, darul vindecărilor și al povățuirii. Pentru aceasta, mulțime de oameni urcau muntele spre a primi cuvinte de folos și îndrumare, cerând ajutorul Cuvioasei în nenumăratele lor nevoi și necazuri. Pe toți îi mângâia, pentru toți avea cuvinte de încurajare, iar celor suferinzi de felurite boli le mijlocea vindecare de la desăvârșitul Taumaturg, Hristos Dumnezeu[12].
Surorile și maicile din jurul Cuvioasei Mavra erau martore la numeroasele minuni pe care le săvârșea mult nevoitoarea din Muntele Ceahlău, însă le-au păstrat ascunse ca pe o taină de mare evlavie. Dar Dumnezeu, Cel minunat întru sfinții Săi, a descoperit toate aceste fapte minunate când a găsit de cuviință, după săvârșirea ei din lumea pământească.
Simțind, cu darul lui Dumnezeu, că vremelnica-i viață se apropie de sfârșit, îmbunătățita monahie a spus ucenițelor ce o înconjurau cu dragoste: „Eu, mult păcătoasa și nevrednica, nu cutez să mulțumesc Atotțiitorului că S-a milostivit spre mine și m-a miluit până în ceasul de acum. Am petrecut în acest loc minunat și sfânt; am văzut de aici mărețiile creației lui Dumnezeu. Am cântat cu David, Psalmistul: «Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel Ce a făcut cerul și pământul» (Psalm 120, 1-2). De aceea, Îi mulțumesc Domnului, după a mea nevrednicie, că m-a păzit să ajung la vârsta bătrâneților, în curăția pe care am făgăduit-o în tinerețile mele, când am plecat din lume. Am trăit aici mulți ani, nici nu le mai știu numărul. Singurul Dumnezeu Care a făcut timpul și stăpânește veacurile, El le știe pe toate. M-am nevoit după a mea putere și acum, la sfârșitul vieții pământești, trag nădejde că dulcele meu Mântuitor îmi va răsplăti, după marea Sa milostivire, neînsemnata jertfă ce I-am adus-o cu dor nestins de Cer, dar și cu dragoste pentru cei din lume, căci niciodată nu am încetat a mă ruga pentru părinții și binefăcătorii mei, pentru pacea a toată lumea, pentru ajutorul și propășirea neamului nostru românesc și pentru mântuirea tuturor credincioșilor. Pentru că am iubit singurătatea care lesne îți arată calea către Dumnezeu, vă rog, suratelor, ca, după trecerea din această lume, să lăsați trupul meu împovărat de ani și păcate aici, în Poiana de la Ponoară, unde împreună am viețuit, și să vă rugați ca să primesc îndurare de la Milostivul Dumnezeu. Cereți să vină și părintele duhovnic să mă pregătească pentru marea călătorie, spovedindu-mă și împărtășindu-mă”[13].
Maicile și surorile din obște au împlinit întru totul dorința Cuvioasei Mavra, chemând duhovnicul care a spovedit-o și a împărtășit-o, după rânduială. Chipul bătrânei s-a umplut de o nepământeană lumină și de o adâncă pace cerească, prevestind mult așteptata călătorie a sufletului ce avea să se întoarcă în mâinile Creatorului său. Primind Sfântul Trup și Sânge ale Mântuitorului Hristos, Cuvioasa a cerut suratelor să o lase în singură în odaie, ca să mulțumească Domnului după dumnezeiasca Cuminecătură. A doua zi, când maicile au intrat în chilia stareței lor, au găsit-o întinsă pe smeritul pat, cu fața către răsărit, cu mâinile încrucișate pe piept, ca și cum i le-ar fi așezat cineva, îmbrăcată după rânduială, cu toate cele ale unei maici, așa după cum arată rânduiala călugăriei. Înțelegând că buna lor povățuitoare și-a început călătoria spre Veșnicie, au tras clopotele și au împlinit cele de cuviință pentru înmormântare, depunând trupul Cuvioasei Mavra, după îndătinatele canoane, în biserica unde ani de-a rândul s-a rugat și a vărsat necontenite lacrimi. A treia zi, trupul Cuvioasei Mavra a fost dat țărânei acolo, în Poiana maicilor, după cum ea însăși poruncise[14]. Monahiile, deși întristate fiindcă au înmormântat pe buna lor povățuitoare, nutreau bună nădejde că Dumnezeu a așezat sufletul ei în ceata drepților, răsplătindu-i asprele nevoințe și neîmpuținata dragoste față de locașurile cele veșnice[15].
Din cele consemnate, Cuvioasa Mavra a trăit întru totul după perceptele Sfintei Evanghelii. După ani de nevoință, Cuvioasa Mavra a acumulat înțelepciunea Sfintei Scripturi și celorlalte cărți sfinte pe care le citea și din care dădea povețe duhovnicești atât maicilor care o căutau pentru viața și curată, cât și pentru credința ei dreaptă, dar și multor pelerini care urcau muntele ca s-o asculte și să ia cuvinte de folos, primind îndrumare în viața duhovnicească.
Ortodoxia credinței Cuvioasei Mavra s-a vădit și în rânduiala permanentă de a fi sub oblăduirea unui duhovnic, de a se spovedi și împărtăși cu multă conștiinciozitate și evlavie.
Fapte minunate din viaţa Sfintei Cuvioase Mavra
Fiind martore la multele minuni săvârșite încă din timpul vieții, călugărițele de la schitul din Poiana maicilor au început să spună credincioșilor care urcau muntele despre petrecerea minunată și faptele cele luminoase ale Cuvioasei Mavra; așa a ajuns până la noi viețuirea pilduitoare și plină de virtuți a Sfintei Cuvioase Mavra din Muntele Ceahlăului, care a rămas puternic înrădăcinată în conștiința Bisericii lui Hristos din binecuvântata Moldovă, dar și fixată în scris în mai multe cărți despre istoria monahismului moldav sau de spiritualitate românească[16].
Sfințenia vieții Cuvioasei și evlavia mereu crescândă față de Cuvioasa Mavra au dus și la pictarea chipului ei în unele biserici mănăstirești sau de enorie ca, de pildă, Catedrala veche a Sfintei Mitropolii de la Iași, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, biserica și clopotnița Mănăstirii Durău, biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” și catedrala cu hramul „Sfânta Teodora de la Sihla” de la Mănăstirea Sihăstria; biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, de la Mănăstirea Văratec, biserica cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” a Schitului Vovidenia – Mănăstirea Neamț și multe altele. Noi, cuprinși bucurie sfântă că neamul nostru românesc a odrăslit un asemenea vlăstar care s-a sfințit prin nevoințe, neîncetate rugăciuni și postiri, o cinstim pe Sfânta Mavra în ceata cuvioaselor femei, încredințându-ne rugăciunilor ei pentru binele acestui neam și pământ, rostind cu psalmistul: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi” (Ps. 67, 36).
Viața plină de sfințenie a Cuvioasei Mavra a prins contur în inimile celor ce a cunoscut-o și s-au bucurat de povețele primite și minunile pe care le săvârșea încă din timpul vieții. Chipul luminos al Cuvioasei, aspecte din viața și minunile săvârșite au fost transmise prin viu grai, din generație în generație. Maici, călugări, preoți, mireni, au purtat dragostea și evlavia față de Cuvioasa Mavra din Muntele Ceahlău mai bine de două secole, după care au început să fie fixate în scris mărturii despre viața sihăstrească și minunile Cuvioasei Mavra în cele mai vechi Sinaxare și Paterice românești. Preotul Liviu Stan, citând dintr-un Pateric românesc din 1888 care, din păcate, nu se mai păstrează, arată că Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla și Cuvioasa Nazaria de la Muntele Pion au trăit în jurul anului 1760. Este amintită și Cuvioasa Mavra, fără a se preciza, însă, anul[17]. La Sfinții Cuvioși Chiriac de la Tazlău și Partenie de la Agapia se precizează anul 1660. Această „contemporaneitate” a celor două nevoitoare s-ar putea aplica și Cuvioasei Mavra.
În vederea pregătirii primei canonizări oficiale din Biserica Ortodoxă Română, din 1950, dar și după acest moment istoric, mulți profesori de teologie au scris numeroase studii și articole privind vechimea credinței dreptmăritoare la români, dar și dovezi ale faptului că Biserica noastră a odrăslit de-a lungul timpului mai mulți sfinți, aceasta fiind dovada neclintită că, prin ierarhii și preoții ei, propovăduiește drept Cuvântul lui Dumnezeu; că Biserica Ortodoxă Română conduce la sfințenie, căci prin viața ei sacramentală face ca Hristos Cel Unul să fie prezent în nenumărații sfinți români. În multe dintre aceste scrieri este amintită și Cuvioasa Mavra din Ceahlău.
Mai mult, ea a fost pictată încă de la jumătatea secolului trecut în multe biserici din Moldova. De exemplu, în biserica Schitului Vovidenia al Mănăstirii Neamț, Cuvioasa Mavra a fost pictată alături de mulți alți sfinți români, încă din 1968.
Tradiția evlaviei față de Cuvioasa din Ceahlău, se vădește și în faptul că multe maici din Moldova și nu numai, au primit numele „Mavra” la călugărie. Monahii și rasofore cu numele Mavra sunt la Mănăstirile Văratec, Durău, Paltin. Sunt și credincioase în Moldova, care au primit la Taina Botezului numele de Mavra sau Maura.
[1] Pr. C. Matasă, Palatul Cnejilor, Ed. Cartea Românească, București, 1935, p. 24.
[2] Gheorghe Balș, Bisericile moldovenești din veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea, București, 1933, p. 325.
[3] † Nestor, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei (coordonator), Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, IBM al BOR, București, 1987, p. 416.
[4] Numele de „Pionul" s-a dat muntelui Ceahlău probabil după numele Schitului Silvestru zis și Pionul, așa cum este pomenit într-un hrisov din 1641. Numele de Pionul vine de un cuvios sihastru cu numele Peon, care viețuirea în Schitul Silvestru, așezare care s-a mai numit și schitul lui Peon sau Pion. Numele călugărului, deși astăzi este foarte rar întâlnit, a fost pus după un sfânt mucenic cu numele Peon, serbat în fiecare an pe 1 iunie (Sinaxar Ortodox General și Dicționar Aghiografic, îngrijit de Arhim. Ioanichie Bălan, Ed. Episcopiei Romanului, 1998, p. 178.
Acatistul Sfintei Cuvioase Mavra de la Ceahlau
Condacul 1
Astazi sa ne adunam toti credinciosii cu laude sa cinstim pe Cuvioasa Mavra de la Ceahlau, care in gradina cea cu multe si nestiute flori, in Sfantul Munte al neamului nostru romanesc a rasarit ca o mladita mult roditoare; si cu evlavie sa rugam pe Dumnezeu sa ne daruiasca pricepere a canta: Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Icosul 1
Ingerii in ceruri se bucura vazand cum din tinerete cararea catre imparatia cea de sus cu sarguinta ai cautat, iar noi pe pamant cu negraita dragoste iti inaltam laudele acestea:
Bucura-te, ca valea Bistritei, din parinti tematori de Dumnezeu ai rasarit;
Bucura-te, ca la Sfantul Botez numele de Maria ai primit:
Bucura-te, ca pe Maica Domnului ai avut-o de-a pururi ocrotitoare:
Bucura-te, ca in casa parinteasca infloreai ca o gingasa floare;
Bucura-te, copila blanda si smerita;
Bucura-te, ca ei te-au invata dreapta credinta de mica;
Bucura-te, caci cu suratele tale, adesea la biserici si manastiri mergeai;
Bucura-te, ca sfintele locasuri tu foarte le iubeai;
Bucura-te, ca si animalele, cerul si pamantul ti-au fost aproape;
Bucura-te, ca apele limpezi adesea au atras privirile tale cele curate;
Bucura-te, ca in taina, ochii sufletului se deschideau catre viata cea viitoare;
Bucura-te, ca auzind minunatele vieti ale sfintilor, sa le urmezi doreai foarte tare;
Bucura-te, cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 2
La varsta casatoriei fiind, in tot sufletul pe Hristos il iubeai, gandind in inima ta cum ai putea sa-I urmezi in viata curata. Deci cu lacrimi la icoana Nascatoarei de Dumnezeu adesea cautai, iar ea milostivindu-se, catre sihastriile Ceahlaului pasii ti-a indreptat, pentru aceasta lui Dumnezeu ai cantat: Aliluia!
Icosul 2
Acolo, Doamne, ajuta-ma sa ajung!, ai cugetat cand inaltimile muntelui pe cale ti s-au aratat si insemnandu-te cu semnul Sfintei Cruci, mai cu grabire ai alergat, cautand liman de mantuire. O astfel de ravna vazand, il salvim pe Dumnezeu si iti cantam tie:
Bucura-te, ca nimic ai socotit a fi aceasta viata trecatoare;
Bucura-te, ca ai inteles ca se cuvine cu adevarat sa lasam totul pentru viata viitoare;
Bucura-te, ca trecand de asezarile omenesti in padure ai intrat;
Bucura-te, ca acolo o batrana maica ai aflat;
Bucura-te, ca te-a indrumat in vale, spre a lui Silvestru schit;
Bucura-te, ca aici ai invata vietuirea calugareasca;
Bucura-te, ca sufletul tau mare necontenit dorea sa se jertfeasca;
Bucura-te, ca pilda de ascultare surorilor le-ai fost;
Bucura-te, ca blandetea ta tuturor le-a fost de folos;
Bucura-te, ca tacerea si rugaciunea totdeauna te-au insotit;
Bucura-te, ca biserica si Sfanta Liturghie, foarte mult ai iubit;
Bucura-te, caci cu metanii si cu lacrimi noptile ai petrecut;
Bucura-te, ca rugaciunea si postirea ca doua aripi ti s-au facut;
Bucura-te, caci cu ele mai sus de culmile muntilor, sufletul voia sa zboare;
Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 3
La vremea randuita, cu bucurie mare calugaria ai primit. Ne bucuram si noi, ca mai putem si azi sa intram in bisericuta smerita a fostului schit. Deci sa alergam la sfantul locas si cu lacrimi sarutandu-l, sa-I strigam lui Dumnezeu cu multumire: Aliluia!
Icosul 3
Desi ai fost mutata nu departe de acel loc, biserica despre tine vorbeste, ca si de toate locurile unde stim ca ai petrecut si care ne sunt atat de aproape. Ajuta-ne sa urmam vietii tale celei curate, ca laudandu-te sa putem zice:
Bucura-te, ca luand ingerescul chip, numele de Mavra ai primit;
Bucura-te, ca aceasta, rastignire ca si Domnul a patimit;
Bucura-te, ca de bunavoie, pe crucea ascultarii si nevointei ai urcat;
Bucura-te, caci cu dor, pamantul stramosesc cel plin de sfinti ai imbratisat;
Bucura-te, ca vietii lor ai vrut sa urmezi pana la mormant;
Bucura-te, ca dupa moarte, sa te adaugi lor ai dorit;
Bucura-te, ca Hristos a ta dorinta a implinit;
Bucura-te, ca adesea, pe ei ii chemai in ajutor;
Bucura-te, ca pe ei ii aveai calzi mijlocitori;
Bucura-te, ca si noi avem nevoie de ajutorul tau;
Bucura-te, dulce sfatuitoare a sufletului meu;
Bucura-te, ca la tine cautam alinare;
Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 4
Dupa o vreme, aprinzandu-te cu mai multa ravna pentru mantuire, ti-ai facut chilie nu departe, unde noaptea ai sporit nevointa, iar ziua erai nelipsita de la ascultarile de la schit, cantand in inima neincetat lui Dumnezeu: Aliuia!
Icosul 4
Nu poate o cetate aflata in varf de munte sa se ascunda, iar puterea lui Dumnezeu, ce lucra in tine, atragea suflete insetate de mantuire, pentru care minunandu-ne, cu umilinta spunem acestea:
Bucura-te, ca la lucrarea virtutilor cu totul te-ai dat;
Bucura-te, caci cu tarie, de pamant te-ai desprins cu adevarat;
Bucura-te, caci chilia ta, rai de rugaciune si liniste a devenit;
Bucura-te, ca la citirea Sfintei Scripturi si a Psaltirii mult ai zabovit;
Bucura-te, caci cantarile bisericii si bucuria duhovniceasca in suflet necontenit iti straluceau;
Bucura-te, ca si animalele salbatice, acestea simtind, la tine veneau;
Bucura-te, caci caprioarele iti erau insotitoare;
Bucura-te, ca si pasarile cerului te iubeau foarte tare;
Bucura-te, ca in amintirea localnicilor astfel ai ramas;
Bucura-te, cu Sfanta Teodora de la SIhla, iti strigam intr-un glas;
Bucura-te, ca peste veacuri, vestea despre blandetea ta, pana la noi a ajuns;
Bucura-te, ca de acestea ne bucuram nespus;
Bucura-te, pentru lume neincetata rugatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 5
Vazandu-ti ravna si sporirea, mai multe maici s–au adunat langa chilia ta, rugandu-te sa le fii mama duhovniceasca. Iar tu, nevrand sa lasi pe nimeni fara ajutor, te-ai lasat in voia Pastorului cel Bun spunand: Aliluia!
Icosul 5
Inteleapta povatuitoare te-ai aratat, Cuvioasa, adaugand neincetat osteneala pentru osteneala, purtand de grija si indrumand surorile ce veneau la tine, iar noi, impreuna cu ele iti cantam:
Bucura-te, ca iubire frateasca ai aratat;
Bucura-te, ca intr-un gand si un cuget erati cu adevarat;
Bucura-te, caci cu citirea si rugaciunea neincetat v-ati intarit;
Bucura-te, caci cu rabdare si ravna, tuturor ai slujit;
Bucura-te, caci postul si indelungata priveghere de noapte va erau ajutatoare;
Bucura-te sfanta, fii si noua catre cer povatuitoare;
Bucura-te, catre Maica Domnului calda rugatoare, nu ne lasa nici pe noi, fii tai;
Bucura-te, lacrimioara de Duhul Sfant purtatoare, ca la tine nazuim in nevoi;
Bucura-te, ca lui Hristos ai adus suflete curate;
Bucura-te, caci curatia rugaciunii o doreai mai mult decat toate;
Bucura-te, ca dulcea pustie te chema tot mai tare;
Bucura-te, ca te-ai ingrijit sa-ti gatesti candela, asemenea inteleptelor fecioare;
Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 6
Vazand ca te departezi cu totul de grijile si tulburarile acestei lumi si numai spre Hristos privesti, ai descoperit aceasta egumenei, rugand-o cu lacrimi sa-ti ingadui sa te indrepti spre locurile tainice ale muntelui, iar ea incuviintand, ai slavit pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 6
Ani indelungati ai petrecut in Ponoare, rabdand singuratatea, frigul, vanturile si zapada mare, neputinta firii, lupta cu gandurile si cu duhurile cazute; deci, vazand puterea si ajutorul dat tie de la Dumnezeu, spunem acestea:
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos, lipsurile si ostenelile nu le simteai;
Bucura-te, mielusea nevinovata, pe-acest mioritic plai;
Bucura-te, cer izvorator de launtrica liturghie;
Bucura-te, ca biserica ti-a fost intreaga pustie;
Bucura-te, ca in pustia fericitei nepatimiri te-ai asezat;
Bucura-te, ca in rugaciune, mainile adesea spre cer ai inaltat;
Bucura-te, ca linistea ti-a fost tie mangaiere;
Bucura-te, ca spre Hristos ai urcat din putere in putere;
Bucura-te, ca si pe noi ne indemni la viata cea mai buna;
Bucura-te, a sihastrilor cununa;
Bucura-te, ca desimea padurii, fiarele si intunericul noptii nu te-au inspaimantat;
Bucura-te, ca voii lui Dumnezeu, in rugaciune, cu totul tu te-ai dat;
Bucura-te, ca te-ai aratat viteaza luptatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 7
Si aici caprioarele te insoteau, ca niste ucenice credicioase. Frumusetea florilor, albastrul cerului si lumina soarelui te mangaiau si cantai impreuna cu ele lauda ziditorului: Aliluia!
Icosul 7
Astazi cu dor adesea urcand pana in locurile unde te-ai nevoit, cugetand la faptele tale cele minunate si ca niste prunci, cu sfiala iti aducem laudele acestea:
Bucura-te, ca in chilie stramta, de lemn si in pamant, ai locuit;
Bucura-te, ca pacea Duhului Sfant cu totul te-a umbrit;
Bucura-te, ca pe Hristos pururea in fata il aveai;
Bucura-te, ca de mila Lui nemasurata, neincetat te mirai;
Bucura-te, ca petrecerea si vorbirea cu El, mai mult se adanceau;
Bucura-te, ca prin lucrare, bogatia si puterea rugaciunii tot mai limpede ti se descopereau;
Bucura-te, ca nebanuite taine mereu intelegeai;
Bucura-te, ca vazand adancimea cea neasfarsita a Marelui Dumnezeu, adesea fara de glas, in uimire ramaneai;
Bucura-te, ca ochii, izvoare nesecate de lacrimi s-au aratat;
Bucura-te, ca de fierbinteala lor, obrajii ti s-au brazdat;
Bucura-te, ca ai uitat cu totul de cele lumesti si trecatoare;
Bucura-te, caci cu duhul, vietuiai in lumea nemateriala si viitoare;
Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 8
Cugetai ca vei ramane nestiuta pana la sfarsit, dar nu se putea ca o asemenea lumina sa nu fie pusa in sfesnic, deci laudand purtarea de grija a lui Dumnezeu, cantam Aliluia!
Icosul 8
Precum odinioara Ioasaf pe Varlaam, asa te cautau nemangaiate ucenicele tale, iar daca te-au aflat, cu lacrimi te rugau sa le ingadui sa se salasluiasca aproape de tine, iar noi, impreuna cu ele, te laudam asa:
Bucura-te, caci nu departe, chilii pustnicesti si biserica de lemn s-au zidit;
Bucura-te, caci de atunci locul acela “Poiana Maicilor” s-a numit;
Bucura-te, ca el nu a cazut in uitare;
Bucura-te, ca azi, innoit, schitul zambeste in soare;
Bucura-te, ca pomenirea ta nu se cuvine sa se stinga;
Bucura-te, ca viata ta ne umple sufletele de lumina;
Bucura-te, al nostru odor nepretuit;
Bucura-te, caci cu lacrimile tale acest pamant l-ai sfintit;
Bucura-te, ca de vietuirea aproape de tine, ucenicele s-au bucurat;
Bucura-te, ca in smerenie si in taina, faptele ti-ai imbracat;
Bucura-te, a tarinii duhovnicesti credincioasa lucratoare;
Bucura-te, a noastra ocrotitoare;
Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 9
Intreaga fire lauda pe Ziditorul si pe sfintii sai: brazii cu ramurile inaltate spre cer liturghisesc, pasarile, asemenea serafimilor, cantari impletesc, vantul, laudandu-te vesteste faptele tale minunate, Cuvioasa Mavra. Cum, dar, vom tacea noi? Doamne, intareste inimile noastre ca neincetat cu multumire sa-ti cantam: Aliluia!
Icosul 9
Ritorii cei intelepti amutesc nestiind a lauda cum se cuvine multimea darurilor ce s-au aratat in tine, Cuvioasa, dar noi, bucurandu-ne, spunem acestea:
Bucura-te, ca sfaturi intelepte ai dat tuturor celor ce veneau la tine;
Bucura-te, doctorie ce poate orice suflet sa aline;
Bucura-te, ca multe boli ai tamaduit;
Bucura-te, ca pana departe s-a raspandit vestea despre tine;
Bucura-te, ca pe credinciosi ii invatai dreapta credinta a o tine;
Bucura-te, ca dragostea de neam si tara ii povatuiai;
Bucura-te, ca de faptele stramosilor adesea aminte aduceai;
Bucura-te, ca slabita fiind de multimea anilor si de boala, nu te plangeai;
Bucura-te, ca Psaltirea si Scriptura pe de rost le stiai;
Bucura-te, ca rugaciunea ta, puternica se arata;
Bucura-te, ca la tine alergam ziua si noaptea;
Bucura-te, a calugarilor indreptatoare;
Bucura-te, de Dumnezeu purtatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 10
Inima se spaimanteaza vazand atata multime de daruri revarsate de Dumnezeu in sfintii Sai, incat ca soarele la amiaza in imparatia Tatalui lor stralucesc, deci indrazneti facandu-ne si noi la lupta, cantam cantarea de biruinta: Aliluia!
Icosul 10
Cine ar putea descrie dupa vrednicie viata si nevointele tale? Caci in haina smereniei imbracata fiind, nu ai voit ca acestea sa se vadeasca; insa, nevrand noi a ramane fara de folos si nemultumitori, primeste laudele acestea:
Bucura-te, caci cu pricepere ai savarsit al vietii urcus;
Bucura-te, ca ai dorit neincetat Ierusalimul cel de sus;
Bucura-te, caci acum te bucuri cu dreptii in imparateasca Cetate;
Bucura-te, caci pentru ea, nimic ai socotit a fi necazurile toate;
Bucura-te, caci ucenicele, cu mare evlavie, despre viata ta, tacere au pastrat;
Bucura-te, ca nu ne-a lasat Dumnezeu fara asemenea mangaiere;
Bucura-te, ca El gand bun oamenilor a dat;
Bucura-te, ca unele din faptele tale, in carti vechi au insemnat;
Bucura-te, ca auzind despre ele ne intarim;
Bucura-te, ca si noi avem nevoie de a ta lumina;
Bucura-te, ca pamantul dupa ai sai sfinti suspina;
Bucura-te, comoara noastra cea mare;
Bucura-te, a mea indrumatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 11
Imparate Sfinte, gandeai Preacuvioasa, privind muntii cei inalti, pe care mana Ziditorului i-a intocmit, ce sunt faptele noastre bune, macar de ar fi la numar ca stelele cerului, in fata puterii tale si simtind ca se aproprie sfarsitul alergarii celei pamantesti, cantai din inima cu umilinta: Aliluia!
Icosul 11
Faclie luminoasa si candela nestinsa in intunericul veacurilor te-ai aratat, indreptand caile noastre. Deci, aducandu-ne aminte de trecerea ta la locasurile sfintilor cele mai dorite, te laudam asa:
Bucura-te, ca multumeai Atotiitorului cugetand la cat te-a ocrotit;
Bucura-te, caci chemand pe surori cu dragoste le-ai vorbit;
Bucura-te, caci cu nadejdea vesnicilor bunatati le mangaiai;
Bucura-te si ne ajuta si pe noi, fiii tai, sa ne vedem in Rai;
Bucura-te, ca in Ponor, Poiana ta iubita, trupul tau ai vrut sa fie ingropat;
Bucura-te, ca pentru mila lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucura-te, ca dupa Parintele duhovnic ai trimis;
Bucura-te, ca dupa cuviinta, el te-a spovedit si te-a impartasit;
Bucura-te, ca primirea Preacuratelor Taine, la chip mai mult te-ai luminat;
Bucura-te, ca de venirea Mirelui Tau, nespus te bucurai;
Bucura-te, floarea pustiei nemuritoare;
Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 12
Harul lui Dumnezeu cerand, ai spus surorilor sa nu te uite in sfintele lor rugaciuni si sa te cerceteze si a doua zi, iar noi impreuna, cu lacrimi strigam: Aliluia!
Icoasul 12
Binecuvanteaza Maica Mavra! au spus ele venind, dupa cum le-ai rugat, dar neprimind nici un raspuns si vazandu-te stand cu cuviinta neclintita, cu fata catre cer, cu jale ducandu-te in bisericuta schitului, iti cantam asa:
Bucura-te, a noastra maica iubita;
Bucura-te, visterie de daruri nepretuita;
Bucura-te, ca in Rai cu sfintii stralucesti;
Bucura-te, si ne du si pe noi in camarile imparatiei celei Ceresti;
Bucura-te, ca toaca si clopotele sihastriei si cele de pe varful Ceahlaului la mormant te-au insotit;
Bucura-te, ca intreaga fire cu Sfintele tale moaste ai sfintit;
Bucura-te, caci in locul unde te odihnesti, ca o sluga credicioasa, Ponorul in taina il tine;
Bucura-te, caci vantul, cauntandu-te, acoperea muntele cu ale lui suspine;
Bucura-te, caci Paraul Rapciuni despre tine ne spune;
Bucura-te, ca de dorul tau inima mi se frange;
Bucura-te, ca in biserici icoana ta o gasim;
Bucura-te, ca inchinandu-ne ei, in necazuri ne intarim;
Bucura-te, a mea noua dulce mangaietoare;
Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 13
O, Sfanta Preacuvioasa Maica Mavra, stand acum in fata Atotiitorului, cere iertare pacatelor noastre, pace lumii, ocrotirea sfintelor lui Dumnezeu locasuri si mantuire sufletelor noastre, ca bucurandu-ne sa putem si noi a canta impreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia (Acest Condac se spune de 3 ori)
Icosul 1
Ingerii in ceruri se bucura vazand cum din tinerete cararea catre imparatia cea de sus cu sarguinta ai cautat, iar noi pe pamant cu negraita dragoste iti inaltam laudele acestea:
Bucura-te, ca valea Bistritei, din parinti tematori de Dumnezeu ai rasarit;
Bucura-te, ca la Sfantul Botez numele de Maria ai primit:
Bucura-te, ca pe Maica Domnului ai avut-o de-a pururi ocrotitoare:
Bucura-te, ca in casa parinteasca infloreai ca o gingasa floare;
Bucura-te, copila blanda si smerita;
Bucura-te, ca ei te-au invata dreapta credinta de mica;
Bucura-te, caci cu suratele tale, adesea la biserici si manastiri mergeai;
Bucura-te, ca sfintele locasuri tu foarte le iubeai;
Bucura-te, ca si animalele, cerul si pamantul ti-au fost aproape;
Bucura-te, ca apele limpezi adesea au atras privirile tale cele curate;
Bucura-te, ca in taina, ochii sufletului se deschideau catre viata cea viitoare;
Bucura-te, ca auzind minunatele vieti ale sfintilor, sa le urmezi doreai foarte tare;
Bucura-te, cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Condacul 1
Astazi sa ne adunam toti credinciosii cu laude sa cinstim pe Cuvioasa Mavra de la Ceahlau, care in gradina cea cu multe si nestiute flori, in Sfantul Munte al neamului nostru romanesc a rasarit ca o mladita mult roditoare; si cu evlavie sa rugam pe Dumnezeu sa ne daruiasca pricepere a canta: Bucura-te, Cuvioasa Mavra, a lui Hristos aleasa nevoitoare!
Rugaciune:
O, Sfanta Preacuvioasa Maica Mavra, turtureaua pustiei, care prin nevointele tale, vrednica urmatoare sihastrilor te-ai aratat. Desi urmand pilda atator Sfinti Pariniti, iubind smerenia nu ai lasat sa fie cunoscute faptele tale totusi primeste de la noi aceste smerite laude. Caci nu se cuvine ca Muntele Sfant al romanilor, locas de veacuri al sihastrilor si al atator schituri si manastiri, sa nu isi aiba sfintii sai cunoscuti. De cate ori, auzind viata ta si nevointele tale, nu ne-am mangaiat si nu ne-am umplut sufletele de ravna. De cate ori nu ne-am rugat la vechile tale icoane, din bisericile locurilor in care ai trait si care dau marturie despre evlavia poporului. Cate generatii au crescut auzind ele spuse de batrani despre tine.
Sunt mai mult de doua veacuri de cand ai trecut din viata aceasta. Multumim nespus lui Dumnezeu ca putem colinda locurile in care atata timp te-ai jertfit in nevointa si te-ai rugat pentru intreaga lume. Pasim cu evlavie in Poiana de la Ponoare, cautand urme ce ar putea sa ne vorbeasca despre tine, cugetand la ostenelile si greutatile pe care le-ai rabdat, minunandu-ne de puterea cea data tie de Dumnezeu si marturisind neputinta noastra. Si acum, caprioarele mai strabat poiana, spunandu-ne ca aici e patria lor.
Darul lui Dumnezeu, care s-a aratat intru tine, care a atras sufletele atatora monahii si credinciosi si care a facut ca povestirea vietii faptelor tale sa ajunga in zilele noastre, ne atrage si pe noi, simtindu-ne ocrotiti prin rugaciunile tale. La tine nazuim cu credinta, de la tine dobandim usurare in boli si necazuri. La tine avem nadejde de vindecare a patimilor celor sufletesti si trupesti, deci te rugam sa fii a noastra ocrotitoare. Daruieste-ne ca pana la sfarsit sa traim in pocainta, plangand pentru pacatele noastre, ocroteste toate asezarile omenesti si sfintele locasuri din tara noastra, dar mai ales pe cele ce se afla in locurile unde ai vietuit.
Daruieste-ne sanatate, liniste sufleteasca si roaga-te lui Dumnezeu sa ne fie milostiv la sfarsitul nostru, ca impreuna cu tine sa putem totdeauna sa-L slavim si sa ne inchinam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.