În Duminica Sfintei Cruci, la jumătatea Postului, Hristos ne pune în față, nici mai mult, nici mai puțin decât prețul sufletului, valoarea lui. Ce n-am da să știm exact cât face acest suflet al nostru care nu se vede, nu se aude, nu poate fi cântărit? Și când aflăm, urmează deruta, starea de neverosimil ne cuprinde, căci înțelegem că face mai mult decât toată lumea asta, cu valorile ei incomensurabile, cu greutățile ei în aur, nestemate, resurse și bani!
Auziți: sufletul fiecărui om în parte, cât de neputincios, de nevrednic, de umil ar fi acesta, valorează mai mult decât lumea toată. Și cine spune asta? Hristos, adică Dumnezeu, Cel care a vrut să fie așa. În ochii Domnului, sufletul nostru este cel mai de preț lucru, dar în ce condiții? În condițiile umilinței totale, a batjocurii și a înfrângerii care se consumă acolo sus, pe Cruce!
Așadar, nu orice suflet, ci doar acela care a urmat calea aspră a sacrificiului, a uitării de sine, a încrederii totale în Dumnezeu. Ne cere să fim puțin nebuni, să intrăm în logica “întoarsă“ a Domnului: cine vrea să își scape viața și-o pierde, cine și-o pierde pentru El aici, o câștigă dincolo. Hmm, riscant pariu, dar Domnul la asta ne cheamă: la risc – dar cu câștig total, pe vecie. Dumnezeu nu vorbește cu noi în mize mici, nu Îl interesează mărunțișul vieții noastre, blocajele subiective și scuzele mitraliate. Mizăm pe cruce, câștigăm. Punem totul pe ea, dar chiar totul - și ne-am strecurat în eternitate! Ca naufragiații pe cele câteva bărci ale Titanicului, restul au coborât în abis...
Crucea este cea care ne așteaptă, vrem, nu vrem. Dreaptă, limpede și mântuitoare, garantând raiul. Sau întoarsă, șuie, ocolită, ironizată – o poartă a iadului. Depinde numai de noi, de valoarea autentică a sufletului nostru și de poziționarea față de Cruce: cu brațele întinse spre ea sau cu mâinile la spate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.