Sfintii
Constantin si Elena, "cei intocmai cu Apostolii", sunt pomeniti in
Biserica Ortodoxa pe 21 mai. Sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este
strans legata de taina si puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei
crestine. Sfantului Constantin i s-a aratat pe cerul amiezii semnul Crucii spre
biruinta (In hoc signo vinces – “Intru acest semn vei invinge”), in pragul
infruntarii cu paganul Maxentiu, iar Sfinta Elena, mama sa, a descoperit la
Ierusalim Crucea pe care Mantuitorul a fost rastignit. Sfanta Imparateasa Elena
a trecut la Domnul la anul 327, putin dupa intoarcerea de la Ierusalim, iar
Sfantul Imparat Constantin in 337, dupa 31 de ani de domnie.
Acest mare
între împaraţi, fericitul şi pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui
Constanţiu, care se numea Clor, şi al cinstitei Elena. Constanţiu a fost nepot
de fiică lui Claudiu cel ce a împărăţit în Roma mai înainte de împărăţia lui
Diocleţian şi a lui Carin. Acest Constanţiu, după ce a fost primit de
Diocleţian şi de Maxenţiu Erculiu ca să fie părtaş al împărăţiei lor, când
Maximian Galeriu dimpreună cu alţi prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire
asupra tuturor creştinilor, el singur întrebuinţând blândeţea şi mila, mai
vârtos pe cei ce se luptau pentru credinţa lui Hristos îi întrebuinţa sfetnici
şi părtaşi ai slujbelor împărăteşti. Învăţând el buna cinstire pe Constantin
fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâiul împărat al creştinilor,
l-a lăsat moştenitor al împărăţiei sale, în insulele Britaniei. După ce
Constantin a fost înştiinţat de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare
şi proaste, pe care le făcea în Roma, Maxenţiu, fiul lui Erculiu, şi îndemnat
de dumnezeiasca râvnă şi chemând pe Hristos împreună oştilor, a pogorât
împotriva lui Maxenţiu. Deci, văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui i s-a
arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii
scris cu stele: , l-a arătat lui şi celor ce erau vrednici. Deci, îndrăznind în
chipul cinstitei Cruci şi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma,
şi pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă
podul Milvia, şi aşa a izbăvit pe cetăţenii Romei de tirania acestuia. Atunci
marele Constantin, pornindu-se de la cetatea romanilor şi mergând pe cale voia
să zidească o cetate pe numele său în Ilion, unde se zice că a avut loc
războiul Troienilor cu elinii; însă a fost oprit prin dumnezeiasca înştiinţare
şi i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de grabă în Bizanţ să-şi zidească
cetatea. Deci, urmând voii celei dumnezeieşti, a zidit această de Dumnezeu
păzită cetate pe numele său, pe care a şi adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârgă a
credinţei sale. Şi deoarece căuta scumpătatea credinţei celei din vremea
noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părţile, prin care s-a
propovăduit credinţa ortodoxă, şi Fiul a fost recunoscut deofiinţă cu Tatăl,
iar Arie şi cei împreună cu el au fost daţi anatemei, dimpreună cu hula lor. A
trimis încă şi pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn
pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste părţi
de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a fost aşezată chiar în Ierusalim,
iar cealaltă parte a adus-o în împărăteasca cetate.
Împărăteasa
Elena, după ce a ajuns la Constantinopol, şi-a săvârşit viaţa; iar marele
Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri şi cu prăznuiri, şi puţin ceva
trecând peste patruzeci şi doi de ani ai împărăţiei sale, şi începând războiul
cu perşii, şi în oarecare sat lângă Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, şi
a fost adus în cetatea sa, unde a fost primit cu evlavie şi cu prea
încuviinţate întâmpinări, a fost aşezat în biserica sfinţilor apostoli. Şi a
împărăţit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute
optsprezece; iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei
sute treizeci şi şapte, fiind al treizeci şi doilea împărat de la August.
Şi se
săvârşeşte pomenirea lui în preasfânta biserică cea mare, în biserica sfinţii
apostoli, şi în dumnezeiasca biserica sa, în Mânăstirea Chinsterna lui Vis,
unde mergând patriarhul împreună cu împăratul şi cu suita sa cu litanfe,
săvârşesc aducerea dumnezeieştilor Taine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.