„Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume“ (Galateni 6, 14).
Potrivit acestui cuvânt al Sfântului Apostol Pavel, există două etape în răstignirea omului care-L urmează pe Hristos. În prima etapă, omul se depărtează de lume și de patimi, iar în cea de-a doua, care este mai înaltă, patimile și alipirile de cele lumești sunt dezrădăcinate din însăși inima lui.
Lumea, zice Avva Isaia, este risipirea lucrurilor, percepţia incoerentă a lucrurilor şi lipsa perspectivei unitare a lucrurilor. Nu este vorba, asadar, de lumea-creație a lui Dumnezeu, ci este vorba, foarte clar, de percepția pe care o au oamenii asupra acestei lumi și lumea care rezultă din viețuirea conformă cu această percepție.
Mai întâi, ucenicul lui Hristos fuge de această lume. Astfel, lumea este răstignită pentru el. Însă în cel care a fugit si s-a lepădat de lume, lumea nu s-a lepădat inca de (dintru) el.
Dacă în prima perioadă omul dobândește o oarecare libertate, el devine cu adevărat liber abia în cea de-a doua. În prima etapă, credinciosul biruiește dorința de stăpânire asupra aproapelui. În cea de-a doua, el însuși nu se mai află sub stăpânirea nimănui, căci acum este răstignit pentru toți. Această eliberare este adevărata libertate, „libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu” (Romani 8, 21).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.