Reţeta pentru viaţă:

 ''Reţeta pentru viaţă: 1 cană de gânduri curate, 1 cană de fapte bune, 1 cană de respect pentru ceilalţi, 3 căni de iertare, 2 căni de greşeli bine bătute. Amestecă bine şi adaugă lacrimi de bucurie, durere şi simpatie pentru ceilalţi. Toarnă patru căni de rugăciuni şi credinţă, ca să faci celelalte ingrediente mai uşoare şi să ridici plămădeala la cele mai înalte culmi de trăire creştină. După ce torni toată compoziţia în viaţa de zi cu zi, coace bine la căldura bunătăţii umane. Serveşte cu un zâmbet şi cu multă dragoste.''

 

 

A fost odată ca niciodată o femeie rea şi amarnică la suflet. Şi femeia aceea a făcut umbră pământului şi, împlinindu-i-se sorocul, a murit. Şi murind n-a lăsat după ea nicio faptă bună. Dracii au pus atunci gheara pe ea şi au aruncat-o în iazul de foc. Iar îngerul ei păzitor sta pe mal şi-şi tot frământa mintea: „Oare ce faptă bună o fi săvârşit în viaţa ei?” Şi, aducându-şi aminte, se duce el şi-i spune lui Dumnezeu:
– A smuls din grădină un fir de ceapă şi l-a dat de pomană, a miluit o biată femeie săracă.
– Ia firul cela de ceapă, zise Dumnezeu, şi dă-i-l să se agaţe de el şi pe urmă caută s-o tragi afară. Dacă izbuteşti s-o scapi, să vină aici, în Rai, iar dacă s-o rupe firul de ceapă, să rămână unde se află acum.
Îngerul a coborât degrabă în Iad şi a zis, întinzându-i firul de ceapă:
– Apucă-te vârtos de el, femeie, şi eu am să te scot afară. Şi a început să tragă binişor de fir până ce a scos-o aproape toată din Iad. Dar ce să vezi: ceilalţi osândiţi, când au prins de veste că îngerul vrea s-o scape, s-au agăţat şi ei de ea, să-i tragă şi pe ei afară. Scorpia de femeie însă, haină cum era la suflet, a început să dea din picioare şi să urle:
– Pe mine vrea să mă scoată, nu pe voi, ceapa-i a mea, nu a voastră!
Nici nu a apucat să termine şi firul de ceapă s-a rupt. Femeia a căzut în Iad şi arde şi acum în focurile Gheneei.

Fraţii Karamazov – F.M. Dostoievski