Privind retrospectiv descopăr
că Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată. Altminteri, cum aş putea să-mi
explic că, părăsit de orice putere fizică şi psihică, când orice gând îl
dădeam în vileag fără a-l putea reţine -într-un mod
patologic . . . Totuşi, în cei doi ani de Piteşti -zdrobit fiind n-am ajuns în tabăra torţionarilor.
Am o înţelegere deosebită faţă de cei care au crezut (ca şi mine) că Nu-i temniţă să ne-nspăimânte . . .
.
. . dar după torturi supraomeneşti n-au mai rezistat şi s-au trezit la
un moment dat (sigur fără voia lor) în cealaltă tabără.
Atunci când
mă călcau în picioare, mă loveau, mă înjurau vechii şi bunii mei
camarazi, simţeam tragedia imensă pe care ei o trăiau.
Sunt atâtea lucruri care omeneşte nu pot fi explicate
(Aurel Vișovan - Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? - Vol I)
Cum merită tratati oamenii care nu ma iubesc sau nu ne iubesc ?
1. Cu respect – pentru tine, în primul rând. Nu trebuie să răspunzi cu ură sau dispreț, pentru că asta te consumă și te coboară la un niv...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.