CANON DE POCĂINŢĂ A CELUI CE SE AFLĂ ÎN TEMNIŢĂ

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum…

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi sa ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

 

După care, Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-i nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

 

Dumnezeu este Domnul şi s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre noi şi ne ajută; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tai în deşert, că numai pe tine te avem ajutătoare. (de două ori)

Slavă… Şi acum…

Niciodată nu vom tăcea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să fiu îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată intru fărădelegi m-am zămîslit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Cântarea 1:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Prea mult am păcătuit, Milostive Doamne, prea mult m-am tăvălit în tina păcatului. Dar raza dumnezeieştii Tale milostiviri s-a atins de inima mea, şi m-a îndemnat să mă ridic din cădere şi să alerg cu inima îndurerată către Tine.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Duhul deznădejdii ispiteşte fără încetare sufletul meu, împiedicându-mă să văd calea spre dumnezeiescul liman. Oare cine mă va izbăvi? Oare cine mă va lua de mână? Şi cine mă va povăţui cu blândeţe pe calea mântuirii?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Povara singurătăţii mă zdrobeşte, şi nu este nimeni care să îmi înţeleagă frământările şi durerile. De ce ai ajuns aici, suflete? De ce nu ai ştiut să fugi de păcat, ca să nu fii nevoit să rabzi osânda aceasta?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nimeni din cei ce aleargă la tine, Născătoare de Dumnezeu, nu iese ruşinat; pentru aceasta te rog să nu treci cu vederea durerile mele, ci ca o grabnic ocrotitoare să îmi vii în ajutor.

Cântarea a 3-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Marele Pavel zicea că nici o suferinţă nu îl poate despărţi de Tine. Eu nu găsesc în mine atâta credinţă, dar cred Ţie că nu vei îngădui să trec prin încercări pe care să nu le pot duce.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Păcatul este viu în inima mea, şi am obosit să mă lupt cu cugetele păcătoase. Dar de fiecare dată când simt adierea harului Tău, ştiu că nu sunt singur în războiul pe care îl port. Îţi mulţumesc, Iubitorule de oameni, că nu Te-ai scârbit de păcatele mele şi că nu m-ai lepădat de la faţa Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înainte de a părăsi această temniţă, Te rog să mă ajuţi să părăsesc gândurile cele rele şi obiceiurile cele păcătoase. Care mi-ar fi folosul dacă aş pleca de aici pentru a mă întoarce la răutăţile de dinainte? Ce aş câştiga dacă aş mări povara păcatelor mele?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Celor neputincioşi acoperământ fiind, Preacurată, ţie mă rog: grăbeşte de mijloceşte înaintea Stăpânului să mă învrednicească de mila Sa.

Cântarea a 4-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Nu ştiu să mă rog Ţie, Doamne, nu ştiu să cad înaintea Ta. Şi cine oare m-ar putea învăţa să fiu al Tău, aşa cum păcatul m-a învăţat să fiu al diavolului? Cine, dacă nu Tu, punând în inima mea duhul pocăinţei şi al îndreptării?

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Ajută-mă, Doamne, ajută-mă… E tot ce poate spune sufletul meu. Şi chiar dacă rugăciunea mea este lipsită de putere, nădăjduiesc că o vei auzi, pentru că mare este iubirea Ta de oameni. Ajută-mă, Doamne, ajută-mă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mândria şi iubirea de sine m-au asuprit ca nişte tirani, făcându-mă surd faţă de cuvintele Bisericii Tale. Am căutat voia mea şi am căzut în prăpastie, am căzut între tâlharii cei nevăzuţi. Vino, Doamne, precum bunul samarinean, şi oblojeşte rănile mele cele fără de număr ale sufletului meu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Întristat fiind şi lipsit de cei apropiaţi sufletului meu, îndrăznesc să te rog să îmi fii povăţuitoare pe calea mântuirii. O, întoarce tristeţea mea în bucurie! Preasfântă Fecioară, întoarce tulburarea mea în linişte.

Cântarea a 5-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Tâlhar sunt şi tâlhar aş fi rămas până la sfârşitul vieţii, dacă nu ai fi binevoit să baţi la uşa inimii mele. Intră, Dumnezeule, intră Împărate al slavei. Şi cum nu Te-ai scârbit de ieslea Viflaimului, aşa nu Te scârbi nici de ieslea sufletului meu, care Te aşteaptă ca pe ultima scăpare.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Nu îmi este de nici un folos să măsor mulţimea păcatelor altora, şi să mă văd mai curat decât alţi hoţi, ucigaşi sau păcătoşi care se desfată acum de plăcerile trupeşti. Ci voi vedea numai noianul fărădelegilor mele, păstrând în sufletul meu nădejdea că prin căinţa mea voi primi iertarea lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mulţi au intrat în temniţă pentru a fi pedepsiţi pentru păcatele lor, dar au ieşit mai răi şi mai păcătoşi decât au intrat. Ar fi trebuit să le fie loc de ispăşire, dar au nimerit între dascălii fărădelegii, cărora le-au urmat în răutate. Să nu fiu părtaş acestei căderi, Doamne, ci să fiu păzit prin harul Tău şi prin mila Ta !

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu strălucirea luminii tale luminează, Fecioară, sufletul meu cel împilat cu necurăţia, ca întorcându-mă precum fiul cel risipitor să primesc iertarea Părintelui Ceresc.

Cântarea a 6-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Oare voi şti să duc această grea cruce a suferinţei? Oare voi şti să culeg roadele răbdării? Mi-e teamă, Doamne, ca nu cumva din pricina nepriceperii mele durerea mea să nu rămână fără folos.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

De mă voi îndulci în mintea mea cu amintirea dezmierdărilor lumeşti, de voi primi gândurile spurcate care încearcă să gonească cugetarea la cele sfinte, cum se va mai curăţa sufletul meu?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prea mult m-am afundat în fărădelegi, prea mult am trăit ca un necredincios. Destul îţi este, suflete al meu. Până când vei mai bea din paharul pe care ţi-l întind puterile întunericului?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasă a neamului creştinesc, în pustie ai ajutat-o pe Sfânta Maria Egipteanca să rabde arşiţa soarelui şi ispitele diavoleşti. Aşa ajută-mă şi pe mine în ceasul acesta, înţelepţindu-mă şi întărindu-mă în răbdare.

Cântarea a 7-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Vreau să pun început bun mântuirii. Vreau să mă căiesc de păcatele mele. Luminează, Doamne, mintea mea cea întunecată, ca prin spovedanie să primesc iertare de păcate, şi prin pocăinţă să primesc tămăduirea sufletului meu bolnav.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Mai devreme sau mai târziu moartea va pune stăpânire pe mădularele trupului meu. Mi-e frică de moarte, Dătătorule de viaţă, dar mă rog Ţie să sădeşti în sufletul meu nădejdea că păcatele mele vor fi iertate şi că mă voi bucura de frumuseţile cereşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dacă voi muri înainte de a fi izbăvit de lanţurile robiei trupeşti? Oare sunt pregătit să vin înaintea Ta pentru a fi judecat? Nu, Doamne, de aceea mă rog Ţie să îmi dai vreme de pocăinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, am auzit că pe mulţi i-ai scăpat din primejdia morţii, după ce au cerut cu zdrobire de inimă ajutorul tău. Aşa scapă-mă şi pe mine de primejdiile care m-au înconjurat, că tu eşti nădejdea mea în ceasul de grea încercare.

Cântarea a 8-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Având inima împietrită nu am venit la Tine mai devreme, şi în deşert mă chinui să dau timpul înapoi. Am stat departe de lumina Ta, Doamne, şi am iubit întunericul. Dar Te rog primeşte-mă la Tine precum i-ai primit pe cei ce au venit în al unsprezecelea ceas.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Iartă-mă, Dumnezeule, iartă-mă. Ştiu că Tu l-ai fi iertat şi pe Iuda, cel nevrednic de numele de apostol, dacă s-ar fi pocăit de fărădelegea sa. Şi cred că mă poţi ierta şi pe mine, dacă mă căiesc de păcatele mele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu am lacrimi de pocăinţă, şi nici nu ştiu dacă pocăinţa mea covârşeşte păcatele mele. Dar nu nădăjduiesc în mulţimea pocăinţei mele, ci în mulţimea iubirii Tale. Şi nu contenesc să mă rog Ţie: învaţă-mă Tu, Doamne, să mă pocăiesc aşa cum trebuie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Maica Domnului, alerg la tine ca la izbăvitoarea celor necăjiţi, uşurează-mă de povara păcatelor mele, ceea ce dai dezlegare de păcate celor ce se roagă ţie.

Cântarea a 9-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

„Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta”, a strigat către Tine tâlharul de pe cruce, şi rugăciunea sa i-a fost socotită drept pocăinţă. Şi eu strig către Tine, pomeneşte-mă, Doamne, că tâlhar sunt şi nimic în afară de mila Ta nu mă poate ajuta.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

„Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai”, i-ai răspuns tâlharului, arătând prin aceasta că ai venit să îi mântuieşti nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi care vin la pocăinţă. După mântuirea Ta, Doamne, suspină sufletul meu. Mântuieşte-mă, aşa cum l-ai mântuit şi pe acela şi pe toţi cei care s-au lepădat de fărădelegile lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cred, Doamne, şi mărturisesc, că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, care ai venit în lume ca să îi mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. La picioarele tale căzând ca oarecând desfrânata, mă rog Ţie cu zdrobire de inimă: „Mântuieşte-mă, Fiule al lui Dumnezeu, mântuieşte-mă…”

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, apărătoare şi scăpare a neamului creştinesc. Bucură-te, strig ţie, rugându-te să ceri dumnezeiescului tău Fiu să facă şi cu mine precum a făcut cu tâlharul şi să îmi rânduiască locaş în Împărăţia sa cea cerească.

Rugăciunea celui întemniţat

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai primit a Te răstigni pentru mântuirea noastră, a păcătoşilor, întinde mâna Ta cea tare şi braţul Tău cel milostiv peste mine, păcătosul Tău rob.

Am păcătuit, Doamne, şi povara păcatelor mă apasă. Am făcut fărădelegi, şi nu sunt vrednic să ridic ochii mei spre Tine. Dar cine altul mă va ridica? Cine altul se va milostivi de mine, dacă nu Tu, Doamne?

Cad în genunchi înaintea Ta şi Te rog: vezi durerea mea, vezi prăpastia în care am căzut şi ridică-mă ca un Iubitor de oameni. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, mântuieşte-mă. Îndreptează paşii mei pe calea mântuirii. Fereşte-mă de căderea în păcat. Ajută-mă să trăiesc sub pavăza sfântului înger care mă ocroteşte de la sfântul botez. Întăreşte-mă să merg pe calea cea strâmtă a virtuţii şi să am puterea de a respinge ispita care mă trage pe calea cea largă a păcatului.

Mult am greşit faţă de alţii, Preabunule Doamne. La Tine toate sunt cu putinţă. Îndreptează Tu, Doamne, ceea ce am stricat eu. Curăţă Tu, Doamne, ceea ce am întinat eu. Vindecă Tu, Doamne, ceea ce am rănit eu.

Ca văzând lucrarea Ta cea binecuvântată să Te slăvesc în toate zilele vieţii mele, până la suflarea mea cea mai de pe urmă. Amin.

Apoi se face otpustul.