În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului,
Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi
Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte
de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne,
curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte,
cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se
numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe
pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă
nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne
duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este
Împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum…
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi sa ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.
După care, Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia
Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău,
că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte
sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în
întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima
mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de
demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale
m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ
însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce
faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt.
Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-i nădejdea. Arată-mi calea pe
care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de
vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu
eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul
dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru
dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe
vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt
robul Tău.
Dumnezeu este Domnul şi s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).
Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi,
păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul
sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre noi şi ne ajută; sârguieşte că
pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tai în deşert, că
numai pe tine te avem ajutătoare. (de două ori)
Slavă… Şi acum…
Niciodată nu vom tăcea noi nevrednicii, a vesti puterile tale,
Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te pentru noi,
cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până
acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe
robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea
îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de
fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o
cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi
rău înaintea Ta am făcut, ca să fiu îndreptăţit întru cuvintele Tale şi
să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată intru fărădelegi m-am zămîslit
şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele
nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât
zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie;
bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către
păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte
întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale
mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la
mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă
întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei
necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de
sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de
dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti
lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-as fi dat; arderile de tot nu le
vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi
smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta,
Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi
jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe
altarul Tău viţei.
Cântarea 1:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Adeveritu‑s‑au cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne‑ai spus mai
înainte despre greutăţile prin care vom trece, dar ne‑ai şi învăţat
să stăm împotriva lor cu bărbăţie: „În lume necazuri veţi avea; dar
îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere
iubitorilor de Hristos şi ruşinezi lumea iubitoare de plăceri!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Marea vieţii văzând‑o înălţându‑se de viforul ispitelor, la
limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din
stricăciune vieţile noastre, Mult‑Milostive!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă,
să plângem şi să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab
să alergăm, fraţilor, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate
să ne izbăvească.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov
celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare duhovniceşti. Că fiind
cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătăţile
ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mormanele de
gunoi, ca unul dintre cei loviţi de mânia cerească. Şi Dumnezeu,
văzând credinţa sa, i‑a făcut parte de bogăţii mai mari decât cele
pe care le pierduse prin pizma diavolului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă‑ne pe noi de tot răul
cu cinstitul tău Acoperământ! Să salte inimile noastre simţind
ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să
capete nădejde.
Cântarea a 3‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
„Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de
muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută‑te de aici dincolo, şi se
va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” Şi iarăşi ne‑ai zis:
„Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va
deschide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că nu suntem
ascultaţi? Poate cineva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos
şi nu le‑a primit? Să nu fie.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Întăreşte‑ne, Doamne, cum i‑ai întărit pe sfinţii Tăi care s‑au
aflat în încercări mai grele decât ale noastre. Luminează‑ne,
sfinţeşte‑ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai făgăduit că vei fi cu
robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
„Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte
îl ceartă la vreme”, ne învaţă Dreptul Solomon, picurând în
sufletele noastre razele înţelepciunii. Oare avem priceperea să
vedem în încercările prin care trecem dragostea lui Dumnezeu? Căci de
nu vom vedea‑o pe aceasta, înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de
grijă pentru noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
L‑a biruit David pe Goliat! Cel slab l‑a biruit pe cel tare, pe
sângerosul uriaş! Şi tot aşa fiecare dintre creştinii care au nădejde
în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputinţele lor vor fi
acoperite de dumnezeiescul har.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, curge
neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vindecă,
morţii înviază, cei aflaţi în primejdii se izbăvesc. Arată‑ţi şi de
această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim din
pricina păcatelor noastre.
Cântarea a 4‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
„Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi
îngrijoraţi, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl
vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de acestea. Căutaţi mai întâi
Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşa ne‑a
poruncit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care
se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la
noi, şi ne aşteaptă osânda veşnică.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Doamne, Cel ce ai înmulţit pâinile şi peştii în pustie, săturând
mii de oameni, Care poţi să ne dăruieşti toate cele de care avem
nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi pentru încercarea
credinţei noastre, arată şi acum milele Tale şi plineşte toate
lipsurile noastre.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Zece leproşi au luat vindecare minunată, dar numai unul a ştiut să
aducă mulţumire pentru ea. Peste mulţime de oameni se revarsă
binefacerile lui Dumnezeu, dar numai puţini ştiu să mulţumească pentru
ele.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă‑te
Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să
le primim prin mijlocirile tale, de care s‑au folosit cele trei fete
sărace pe care le‑ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Veacuri întregi creştinii au trecut prin greutăţi fără număr, dar
ori de câte ori ţi‑au cerut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Maica
noastră. Chiar şi atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare
că s‑a năruit, mijlocirea ta dărâmă zidurile potrivnice şi dăruieşte
credincioşilor toate cele de trebuinţă.
Cântarea a 5‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor
Tăi: „Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de
prieteni, şi vor ucide dintre voi, şi veţi fi urâţi de toţi, pentru
numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră
veţi dobândi sufletele voastre”.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce
binecuvântezi în chip minunat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre
oameni, adu pacea Ta în familiile creştine, alungând de la ele toată
tulburarea, toată mânia, toată neînţelegerea, ca astfel familiile să
fie mici biserici, şi nu adunări idoleşti, cum unelteşte neruşinatul
diavol.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Mucenicie este să fim prigoniţi de unii pe care îi purtăm în
inimile noastre, de cei pentru întoarcerea cărora Îţi înălţăm
fierbinţi rugăciuni. Tu, Doamne, l‑ai scăpat pe dreptul Iosif de
moartea pe care i‑o pregătiseră fraţii lui şi mai pe urmă ai rânduit
chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi credem Ţie că
orice suferinţă îşi are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne
neauzită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta‑credinţă şi ai
jertfit idolilor, dar maica ta şi femeia ta ţi‑au stat împotrivă şi
te‑au mustrat pentru aceasta. Iar tu, venindu‑ţi în fire, L‑ai
mărturisit cu tărie pe Hristos, şi pentru aceasta ai suferit dureri de
neînchipuit, căci prigonitorii ţi‑au tăiat pe rând toate mădularele.
Te rugăm, sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toţi cei pe care
iubirea acestei lumi îi ţine departe de mântuire şi întoarce‑i pe
calea cea bună pe care tu însuţi ai fost întors.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ceea ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea
dintre Sfântul Chiril, luminătorul Alexandriei, şi Sfântul Ioan Gură
de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi neînţelegerea dintre creştinii care
ţi‑au cerut aceasta, care ai adus pacea în familiile ce stăteau să se
destrame, adu liniştea cea binecuvântată în vieţile noastre, ale
celor ce suntem încercaţi de răutatea oamenilor şi a îngerilor
căzuţi.
Cântarea a 6‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Să luăm aminte la povaţa Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor,
care a trecut prin încercări mai grele decât ne putem închipui: „Nu
v‑a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar
credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult
decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să
puteţi răbda”.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne‑a
cuprins. Dă‑ne putere să ne ridicăm degrabă şi să lepădăm de la noi
duhul întristării şi al necredinţei. Înmulţeşte‑ne credinţa,
sporeşte‑ne dragostea, dăruieşte‑ne răbdare şi nădejde, ca la
trecerea din această viaţă să putem gusta din bunătăţile pe care le‑ai
pregătit aleşilor Tăi.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
„Din nimic nu avem noi mai mult de câştigat decât din suferinţe
şi pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva
celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască
poticnirile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la
odihna veşnică? Cum vom părăsi lupta, dacă vrem să primim
nestricăcioasa cunună?
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Precum stăteau coroanele pe capetele împăraţilor, aşa stătea
Duhul Sfânt peste Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să înţelegem
dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici setea nu pot fi piedică pentru
cei pe care încercările îi arată următori sfinţilor; şi pe aceştia
Domnul îi va răsplăti cu prisosinţă, aşezându‑i la loc de cinste în
curţile Sale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Fecioară, izgoneşte toată mâhnirea, întristarea şi
toată ispita de la noi, păcătoşii tăi robi, şi îndeamnă cugetele
noastre spre săvârşirea celor bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te mărim
cu credinţă şi cu dragoste.
Cântarea a 7‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
„N‑au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N‑am venit
să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus şi ne spune
cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aşteptând pocăinţa noastră. Cine
poate zice că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de
pocăinţă? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ţine departe de
Dumnezeu.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul
lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi
dăruieşte‑ne darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul
înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul
temerii de Dumnezeu şi duhul bunei‑credinţe.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Iubitori de plăceri precum locuitorii Sodomei şi ai Gomorei sunt
astăzi cei care trăiesc departe de Biserică, şi noi în loc să vedem
păcatele noastre ne mulţumim să credem că suntem mai drepţi decât ei,
asemănându‑ne fariseului din Evanghelie. Dar îndreptăţirea
noastră nu este şi nu poate fi socotită drept pocăinţă, ci ne este
cale a pierzării.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai
venit la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria
Egipteanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu
David, care mai înainte a fost tâlhar, rugaţi‑vă pentru noi
dimpreună cu toţi cei care părăsind păcatul au urcat pe culmile
sfinţeniei, ca să luăm desăvârşit dezlegare de păcate şi să trecem în
caldă pocăinţă această viaţă trecătoare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu dragoste i‑ai adus pe mulţi la pocăinţă, Maică Sfântă,
îndreptându‑i să primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate
şi dându‑le putere în războiul duhovnicesc. Vezi, dar, greşelile
noastre cele multe, şi roagă‑te înaintea Fiului tău preaslăvit să ne
dăruiască iertare de fărădelegile care ne apasă, făcându‑ne părtaşi
cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s‑au mântuit.
Cântarea a 8‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Dar nepreţuit sunt pentru neamul creştinesc fericirile pomenite în
Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne‑ai
binevestit: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri,
fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi bine le va fi celor care se
vor învrednici de veşnica mângâiere.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Miluieşte‑ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluieşte‑ne, Cel ce
Te‑ai răstignit pentru noi, după ce ai primit bătăi şi batjocuri ca
mulţumire pentru dragostea pe care ne‑ai arătat‑o! Miluieşte‑ne, Cel
ce vei veni să judeci viii şi morţii, mântuieşte‑ne!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Chip al morţii sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă
să cugetăm la înfricoşătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este
nouă a suferi o vreme pe pământ decât a răbda dincolo chinuri fără
sfârşit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii
acesteia pentru a trăi pentru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli,
dimpreună cu ceata Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii
doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi Mucenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi
şi neştiuţi, rugaţi‑vă Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să
punem început bun mântuirii noastre, lepădând de la noi toată minciuna
şi păcatul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfârşit creştinesc dăruieşte‑ne nouă, Fecioară Preacurată,
izbăvindu‑ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care
diavolul vrea să le abată asupra noastră.
Cântarea a 9‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
„Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite
ispite”, ne‑a spus Sfântul Apostol Iacov, care multe a pătimit pentru
numele Tău, arătând şi răsplata celor care au răbdat fără să cârtească:
„Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându‑se
va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit‑o celor care Îl
iubesc pe El.”
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Slăvindu‑Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea
puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei
doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu
ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu
atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem
înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu
ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte‑ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Să ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce:
„Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea
pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi‑aţi
dat să mănânc, însetat am fost şi Mi‑aţi dat să beau; străin am fost
şi M‑aţi primit; gol am fost şi M‑aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M‑aţi
cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri,
Scaune, toate Căpeteniile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor
Arhangheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfinţilor, apăraţi‑ne de
tot răul, de toată ispita şi necazul, şi rugaţi pe Stăpânul tuturor să
ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe păcate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cuvine‑se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea
pururea apărătoare a celor ce se roagă ţie şi Maică a
nenumăratelor milostiviri arătate neamului omenesc. Ceea ce eşti
mai sfântă decât toţi sfinţii şi mai grabnică în ajutor decât suntem
noi în rugăciune, pe tine ceea ce eşti cu adevărat ocrotitoare a
creştinilor te mărim.
Apoi se face otpustul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.