Pacea sufletească este răsplata celui care înțelege legile divine și umblă cu încredere în neprihănirea lor.

 Evanghelia după spiritism ne învață că fericirea spiritului depinde de gradul de purificare a sentimentelor sale. Pe măsură ce ființa învață să iubească, să ierte și să slujească, ea este eliberată de greutatea pasiunilor și se mută în stări de pace mai mare.

Niciun efort sincer nu se pierde. Nicio lacrimă nu este ignorată. Spiritele protectoare îl însoțesc pe discipol în călătoria sa, inspirându-l în momentele de îndoială și consolându-l în momentele de suferință.

Când durerea este luminată de înțelegere, ea își pierde caracterul de pedeapsă și devine o binecuvântare, pentru că înalță sufletul, întărindu-i credința și speranța în viața viitoare.

A fi ucenic nu înseamnă a ocupa un loc privilegiat, ci a accepta o sarcină de slujire. Adevăratul urmaș al Evangheliei lucrează în liniște pentru transformarea sa morală, străduindu-se să practice caritatea în toate formele ei.

Fiecare dificultate este o chemare la munca interioară. În timp ce mulți se răzvrătesc în fața încercării, ucenicul este recunoscător pentru oportunitatea de a crește și de a repara greșelile trecutului. El înțelege că biruința spirituală nu constă în a scăpa de suferință, ci în a o transforma în virtute.

Discipolul credincios perseverează în bine chiar și atunci când lumea îl contrazice, pentru că știe că răsplata nu este în onoruri materiale, ci în pacea conștiinței și în certitudinea înaintării spre plinătatea iubirii divine.

De aceea, fiecare act de bunătate, fiecare gest de înțelegere, fiecare cuvânt de mângâiere este o sămânță de lumină semănată în câmpul veșnic al spiritului.

Calea discipolului este o călătorie a evoluției. Încercările cu care se confruntă sunt pietre de temelie pe o scară care îl conduce, încetul cu încetul, spre adevărata fericire.

Cei care rămân fideli binelui, care îndură cu răbdare și acționează cu iubire, ajung la seninătatea pe care lumea nu o poate oferi. Pacea sufletească este răsplata celui care înțelege legile divine și umblă cu încredere în neprihănirea lor.

Discipolul care perseverează devine un exemplu viu al Evangheliei, luminând calea altora prin comportamentul său. Victoria sa nu este materială, ci morală și spirituală, pentru că a învățat să iubească mai mult, să slujească mai bine și să se încreadă pe deplin în înțelepciunea lui Dumnezeu.

Astfel, când drumul său pământesc se va termina, spiritul său va fi primit de mesagerii binelui, care îl vor întâmpina cu cuvintele care rezumă tot efortul și toată speranța:

"Ați fost credincioși în încercare; intră acum în bucuria luminii."

Mabel Machado