O poveste de ziua Blajinilor sau despre ,, Paștile Blajinilor " trecut și prezent.

„Țiganul e țigan și-n ziua de Paști” – o vorbă amară, născută din nedreptate
Puțini știu adevărata poveste din spatele acestei expresii, folosite adesea cu dispreț. Dar dacă ne întoarcem în timp, în perioada sclaviei romilor, înțelegem că vorba asta nu vorbește despre firea unui om, ci despre o rană veche, transmisă din generație în generație.
Țiganii , atunci sclavi pe moșiile boierilor sau în mănăstiri, nu aveau voie să sărbătorească Paștile. În timp ce ceilalți oameni se bucurau de Înviere, ei munceau. Slujeau stăpânilor chiar și în acea zi sfântă, când toți ceilalți se odihneau sau se întâlneau cu familia.
De aici și zicala:
„Țiganul e țigan și-n ziua de Paști” – adică robul e rob și în ziua Domnului, nu are voie la odihnă, la bucurie, la sărbătoare.
Dar această nedreptate nu a fost tăcută. Țiganii s-au revoltat, cerând să li se îngăduie și lor un Paști – o zi în care să-și pomenească morții, să aducă ofrandă și să se simtă parte din comunitate, măcar în fața lui Dumnezeu.
Răspunsul stăpânirii?
Le-au spus să-l țină o săptămână mai târziu, în lunea de după Duminica Tomii – ziua cunoscută azi drept Paștile Blajinilor sau Paștile Morților.
Astfel, țiganii și-au luat sărbătoarea înapoi... dar nu oricum.
Au transformat-o într-o zi specială, plină de lumină, de cântec și de pomenire.
În cimitirele unde astăzi se aud grătare sfârâind, lăutari cântând și copii râzând printre morminte, se ascunde o rezistență tăcută: o comunitate care a transformat durerea în tradiție.
O zi în care moartea și viața, robia și libertatea, se amestecă sub cerul unei primăveri târzii.
Asta e povestea adevărată a Paștilor Blajinilor la țigani .
Nu din lene sau din nepăsare au „amânat” Paștile – ci din lupta pentru dreptul de a fi oameni printre oameni.
________________
p. s.
Nu-i jigniți, nu-i blamați...nu- i împiedicați să-și păstreze tradițiile lor strămoșești.
Ăsta este modul lor de a-și manifesta bucuria.
Bucuria trăiri în comuniunie și a comemorării strămoșilor lor.
Nu-i amendați și nu le stricați bucuria că este păcat.
Ce fac ei acolo în cimitir nu este picnic ci o formă de mărturisire și rugăciune...
Noi înțelegem greșit și uneori îi agresam sunând la 112 și jandarmii îi amendează pentru încălcarea legii.
Cunoscută oficial ca Legea 54/2012, Legea Picnicului are rolul de a proteja mediul înconjurător și de a preveni distrugerea ecosistemelor naturale.
Cimitirul nu este un ,, ecosistem natural " !