„Rugați-vă neîncetat”

 „Rugați-vă neîncetat” ne îndeamnă Apostolul Pavel, iar acest cuvânt devine pentru noi nu doar un sfat, ci o cale de viață. Rugăciunea nu este doar un moment al zilei, ci respirația sufletului, legătura vie dintre om și Dumnezeu.

Să ne străduim, așadar, ca în fiecare zi să stăm înaintea Domnului, după puterea noastră, după vremea și starea fiecăruia. Nu cantitatea este cea care mântuiește, ci statornicia inimii. Chiar dacă rugăciunea este scurtă, chiar dacă este rostită cu puține cuvinte, dar cu inimă smerită și sinceră, ea ajunge înaintea lui Dumnezeu ca o jertfă bineplăcută.

Să nu lăsăm să treacă nicio zi fără rugăciune, pentru că nu există zi fără greșeală. Omul, fiind slab, cade ușor, dar tot el este chemat să se ridice prin pocăință și rugăciune. De aceea, în orice împrejurare ne-am afla – pe drum, la lucru, în liniște sau în tulburare – să avem mereu în inimă chemarea către Dumnezeu: „Doamne, ajută-mă!”, „Doamne, miluiește-mă!”, „Doamne, iartă-mă!”.

Această rugăciune simplă și neîncetată păstrează mintea trează și sufletul viu. Nu trebuie să întrerupem legătura cu Dumnezeu, pentru că atunci când mintea se îndepărtează de El, ușor alunecă spre gânduri deșarte și spre tulburare. Mintea noastră este chemată să fie în cer, să fie îndreptată spre Dumnezeu, chiar și în mijlocul grijilor și al lucrurilor zilnice.Rugăciunea nu ne desparte de viață, ci o sfințește. Ea aduce pace în inimă, lumină în minte și putere în încercări. Prin rugăciune, omul nu mai este singur, ci trăiește în prezența lui Dumnezeu.

De mare folos este și chemarea Maica Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care este grabnic ajutătoare și ocrotitoare a tuturor celor ce o cheamă cu credință. Ea este Mama noastră duhovnicească, plină de milă și dragoste, și nu încetează a se ruga pentru noi înaintea Fiului său.

Să ne apropiem de ea cu inimă curată și cu nădejde, cerându-i ajutorul în toate nevoile noastre. Rugăciunea către Maica Domnului aduce mângâiere, întărire și acoperământ în vremuri de încercare.

Așadar, să păstrăm rugăciunea ca pe o comoară a sufletului nostru. Să nu o lăsăm niciodată, nici în bucurie, nici în necaz. Pentru că prin ea ne apropiem de Dumnezeu și ne pregătim, zi de zi, pentru întâlnirea cu El în Împărăția cea veșnică.