"Noi, cei de peste 35, 40, 45, 50 de ani, suntem o generație care nu se mai întoarce:

O generație care a mers și s-a întors de la şcoală pe jos.

O generație care, dacă profesorul te trimitea după cretă la secretariat, te umflai de parcă erai mesagerul Organizației Națiunilor Unite.

O generație care a studiat singură, nu aveam bani pentru meditații sau mai bine zis nu se dădeau ... dacă nu înțelegeai ceva, rămâneai după curs și ți se explica.

O generație care a stat la tablă și a scris cu mândrie în fața clasei.

O generație care nu mergea cu automobilul la şcoală.

O generație care scria în jurnalele sale, o generație de elevi care și-au făcut temele singuri, nu și-au sunat părinții.

O generație ruşinată să stea pe scaun, în autobuz, lângă un adult în picioare.

O generație care a râs mult și în linişte cu frații înainte de somn, ca să nu ştie părinții că sunt treji.

O generație care crede în Dumnezeu, care a respectat mult părinții, profesorii sau vecinii.

O generație care s-a jucat pe stradă și a băut apă de la fântână.

O generație care a iubit binele, frumosul, adevărul și a fost mulțumită.

Suntem o generație care, din păcate, nu se mai întoarce!"

______

Text preluat