JEAN CONSTANTIN __

 

 

 

De-ar fi viața de vânzare,

aș păstra la purtător

trupul meu de lup de mare,

dar aș pune alt motor..

cu o inimă nebună

să se țină de prostii,

iar atunci când se consumă

să o trec pe baterii.

De-ar fi viața de vânzare

eu mi-aș vinde anii mei

și-aș păstra în buzunare

doar pe primii 23.

Mi-aș lua iar lodenul verde

de-acum 35 de ani,

ani ce nu mi i-aș mai pierde

să-i aștept pe-americani.

De-ar fi viața de vânzare

ce-aș mai bea cu toți ai mei

zeci de lăzi de corăbioare

Murfatlar de 12 lei.

Și pe mama mea săracă

Ce-a crescut un vagabond,

Aș plăti-o să mă facă

Încă-o data, dar mai blond.

Șase fete, păpușele

tinere aș adopta,

și pe toate în lovele

de-alea verzi le-aș îmbrăca.

Și dacă-ar cădea la pace

cu alți italieni romani,

când o fi sa se dezbrace

să le pară rău de bani.

De-ar fi viața de vânzare

n-aș trăi in viitor

că e plictiseala mare

să rămâi nemuritor.

Dar aș face eu ce-aș face

să rămân întinerit,

doar o zi,

fiindcă mi-ar place

să mor tânăr și iubit.

Hai prieteni, hai în piață,

că azi nu mă uit la bani;

să vă cumpăr câte-o viață,

să fac cinste la golani.

Să încingem cheful mare,

haideți toți la masa mea

dacă viața-i de vânzare,

sa ne batem joc de ea!

Toamna a venit, piesa s-a sfârșit

Ieși din scena acum, paiață,

Teatrul este gol, viața e un rol,

Fir-ar mama ei de viață!

__ JEAN CONSTANTIN __

sursa - internet