Sfântul Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei 11 Februarie

 

În această lună, ziua a unsprezecea, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei.

Sfântul sfinţit mucenic Vlasie a trăit pe vremea împăratului Liciniu. Era episcopul Sevastiei şi locuia într-una din peşterile muntelui. Fiarele sălbatice se îmblânziseră prin binecuvântarea sfântului, încât se apropiau cu toate de mâinile lui. Pentru că se pricepea şi la meşteşugul doctoricesc, făcea multe tămăduiri, primind de la Dumnezeu darul de a face minuni. Fiind însă prins, a fost adus la ighemonul Agricolau şi mărturisind înaintea lui numele lui Hristos, a fost chinuit cumplit si apoi a fost închis în temniţă. Şi cum şapte femei mergeau pe urmele lui, li s-au tăiat capetele, fiindcă şi ele au mărturisit că Hristos este Dumnezeu adevărat. Pe sfântul Vlasie l-au aruncat apoi în adâncul unui lac ce se afla acolo, de unde, prin dumnezeieştii îngeri, a fost scos la uscat nevătămat. Pentru aceasta i s-a tăiat capul, împreună cu doi prunci ce erau în temniţă cu el. Se zice că el a fost acela ce fusese pus epitrop de marele mucenic Eustratiu, în timpul pătimirii sale muceniceşti. Acest lucru s-a găsit zugrăvit pe o veche ţesătură, unde sfântul Vlasie este înfăţişat stând în mijlocul a cinci mucenici, lângă sfântul Eustratiu şi primind din mâinile lui cartea rânduielii lui ca epitrop. Pomenirea lui se face în bisericuţa ridicată în cinstea muceniciei sale, care se găseşte aproape de biserica sfântului Filip, în Meltiada.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor doi prunci care au pătimit împreună cu sfântul Vlasie şi a celor şapte femei, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, aflarea moaştelor sfântului prooroc Zaharia, tatăl sfântului Ioan Botezătorul

Tot în această zi, pomenirea împărătesei Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei.

Teodora a fost soţia împăratului Teofil, sfărâmătorul de icoane, dar ea nu a fost ca bărbatul ei eretică, ci ortodoxă. Teofil izgonise pe sfântul Metodiu, patriarhul Constantinopolului şi în locul lui pusese pe un oarecare Ioan Lecanomatul, şi arsese sfintele icoane. Dar Teodora cu toate că pe faţă nu cuteza să se închine sfintelor icoane, le avea totuşi ascunse în cămara aşternutului ei, şi în toate nopţile făcea rugăciuni către Dumnezeu ca să facă milă şi să se îndure de ortodocşi. Ea a născut un fiu Mihail, pe care l-a învăţat credinţa ortodoxă. După moartea bărbatului ei, a chemat din exil pe sfântul Metodiu şi a adunat sfântul sinod, care a anatemizat pe sfărâmătorii de icoane, pe Ioan l-a scos din scaun şi a readus în Biserică sfintele icoane. După aceea a răposat lăsând împărăţia fiului ei Mihail.

Tot în această zi, sfântul noul mucenic Gheorghe robul, care a suferit mucenicia prin foc în cetatea Sofia, la anul 1515.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna februarie in 11 zile: pomenirea Sfântului, sfințitului Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei (+316)

Acesta a trait pe vremea imparatului Licinius (308-321) si era din Sevastia Capadochiei. Puternic in credinta, fara prihana in viata sa si plin de fapte bune fiind el, oamenii binecredinciosi ai cetatii s-au sarguit si l-au pus episcop si conducea bine turma lui Hristos, cu intelepciune si cu bunatate si cu darul tamaduirii, pe care il primise de la Dumnezeu.

Deci, Sfantul Vlasie, precum faceau pe atunci, multi sfinti, ca nu se dadeau la osandire fara voia lui Dumnezeu, petrecea ascuns in una din pesterile unui munte, numit Argheos, si imblanzise fiarele slabatice, de le prindea cu mainile. Si aici, in post si in linistea cea desavarsita, inalta necontenit rugaciuni catre Dumnezeu.

Si, fiind descoperit de niste vanatori, a fost parat la dregatorul cetatii, Agricola, care a poruncit ca sa fie prinsi toti crestinii ascunsi si sa-i aduca la el. Si, marturisind Sfantul pe Hristos, inaintea dregatorului, a fost batut cumplit cu toiege, intins pe stalp si strujit. Si, fiind aruncat in temnita, a gasit acolo sapte femei crestine si doi copii, care, vazandu-l plin peste tot de sange, cu si mai multa ravna slaveau pe Hristos. Deci, vazand taria lor in credinta, ca marturiseau pe Hristos, Dumnezeu adevarat, desi indurau chinuri grele, dregatorul a poruncit sa li se taie capetele si femeilor si copiilor si Sfantului episcop Vlasie. Si asa au primit toti, de la Hristos, cununa muceniciei.

Întru această zi, cuvânt despre un om, ce dezgropa morții și care, s-a mântuit, apoi, prin pocăință.

Spunea Ioan, egumenul de la manastirea Gigant, care este in Ierusalim: „A venit la mine un oarecare tanar, zicand: Pentru Dumnezeu, primeste-ma pe mine, ca vreau sa ma pocaiesc. Si aceasta o spunea cu multe lacrimi, iar eu, vazandu-l pe el foarte umilit, i-am grait lui: Cum ai ajuns la atata smerenie? Spune-mi mie, fiule, pricina; si Dumnezeu iti va ajuta tie. Iar acesta a zis: Cu adevarat, parinte, sunt foarte pacatos. Iar eu am zis: Multe sunt, fiule, si in multe feluri, pacatele si, asemenea, multe sunt si in multe chipuri, ajutorarile. Dar, de voiesti sa afli vindecare, spune-mi mie, cu adevarat, marturisirea ta, ca si eu sa-ti dau tie tamaduirea cea potrivita. Si, ca sa nu-ti spun tie mai multe numai aceasta sa stii, ca, precum la bolile cele trupesti, multe feluri de tamaduiri sunt asa si la patimile sufletului, multe sunt vindecarile. Iar el, suspinand mult, cu lacrimi se batea in piept, topindu-se de supararea inimii, si nu putea sa graiasca nimic. Deci, vazandu-l pe el intru asemenea umilinta i-am zis: Fiule, asculta-ma pe mine si-mi spune ce ai facut, ca poate Dumnezeul nostru iti va da tie, prin mine, tamaduire, ca El, prin multa Lui iubire de oameni, toate le-a facut pentru a noastra mantuire. Cu vamesii, impreuna a locuit, si de la desfranati nu si-a intors fata, pe talhar l-a primit si prieten pacatosilor s-a facut. Apoi, pe tine, acela ce te intorci la pocainta, oare nu te va primi in bratele Sale? Ca nu vrea moartea pacatosului, ci ii asteapta intoarcerea, ca sa fie viu.

Atunci, cuprins fiind de mare amaraciune, a inceput a-mi spune mie: Eu, parinte sfinte, de toate pacatele sunt plin, nevrednic fiind in fata cerului si pamantului. Ca, fiind eu in cetatea mea, am auzit ca a murit o fecioara, fiica a mai marelui cetatii si a ingropat-o in haine de mult pret, in afara de cetate. Iar eu, auzind aceasta, din obiceiul cel rau, m-am dus noaptea la mormant si, intrand intr-insul, am inceput a o dezbraca pe ea. Si am dezbracat-o de toate, nici camasa ce de in lasandu-i. Si voiam acum sa ies din groapa. Iar ea, ridicandu-se m-a apucat cu stanga de mana mea cea dreapta si mi-a zis mie: Omule, dar in asa hal ti-a placut tie a ma dezgoli pe mine? Dar nu te-ai temut de Dumnezeu? Nu te-ai infricosat de dreapta judecata ce va sa fie si de rasplatirea cea dupa fapte? Nu ti-e rusine de firea cea de obste? Si, crestin fiind tu, asa ai voit ca sa stau inaintea lui Hristos? Au nu esti nascut din femeie? Au n-o ocarasti astfel si pe maica ta impreuna cu tine? Si ce raspuns, ticalosule om, vei da, pentru mine, lui Dumnezeu, in ziua judecatii, caci, cat am fost vie, om strain n-a vazut goliciunea mea, iar tu, moarta si dupa ingropare fiind eu, m-ai dezbracat si tot trupul meu gol l-ai vazut? Om nenorocit ce esti! Cu ce fel de inima si cu ce fel de maini vei primi Sfantul si de viata facatorul Trup si cinstitul Sange al lui Hristos, Domnul?

Iar eu, daca am vazut si am auzit acestea, de spaima mare am fost cuprins, si tremurand, abia i-am grait eu: Slobozeste-ma, ca dupa aceasta nu voi mai face asa. Iar ea mi-a zis mie: Cu adevarat, nu va fi asa, ca ai intrat aici cum ai voit, dar nu vei iesi de aici, asa cum ai voi, ci mormantul acesta, de obste, ne va fi noua. Si sa nu socotesti ca degraba vei muri, ci in multe zile, muncindu-te, iti vei da sufletul tau. Iar eu m-am rugat ei cu lacrimi si cu suspinuri amare ca sa ma slobozeasca si m-am jurat ei, pe Atottiitorul Dumnezeu, ca nu voi mai face unele ca acestea, lucruri fara de lege si, rugandu-ma, multe lacrimi am varsat. Deci, raspunzand, mi-a zis mie: De voiesti sa scapi de primejdia aceasta si sa fii viu, sa-mi dai fagaduinta ca, daca te voi slobozi, nu numai de aceste ticaloase pacate te vei curata, ci si de lume inca te vei lepada si te vei face calugar si, pocaindu-te de cele ce ai gresit, vei sluji lui Hristos. Iar eu m-am jurat, zicand: Asa ma jur, pe Dumnezeu, Cel ce-mi va lua sufletul meu, ca din ceasul acesta nu ma voi duce la casa mea, ci, de aici, ma voi duce la manastire. Atunci, mi-a zis mie fecioara: Imbraca-ma pe mine, precum m-ai aflat. Si, imbracand-o eu, iarasi, culcandu-se, a adormit.

Deci, eu acestea auzindu-le de la acel tanar si invatandu-l pe el cele despre pocainta, l-am tuns pe el si l-am imbracat in chipul cel calugaresc. Si l-am incuiat pe el intr-o pestera si, mult laudand pe Domnul Dumnezeu, se nevoia pentru sufletul sau. Si, a luat adeverire si incredintare de la Dumnezeu, ca i s-au iertat pacatele. Si, inbolnavindu-se, s-a mutat la Dumnezeu, intru viata vesnica.” Dumnezeului nostru, slava! Amin.

Sfântul Ierarh Vlasie, având o peșteră pentru nevoința sa, ducea o viață liniștită și pustnicească, înălța neîncetate rugăciuni către Dumnezeu, iar fiarele cele sălbatice veneau și se binecuvântau de la dânsul.

În vremurile cele mai dinainte în care se cinstea de păgâni slujirea idolească și mulți oameni se închinau zidirii și lucrului mâinilor lor, atunci a odrăslit și credința multor sfinți, între care și dreapta credință a Sfântului sfințitului Mucenic Vlasie. Acest sfânt a petrecut toți anii vieții sale cu blândă și dreaptă viață, cu dumnezeiască plăcere, fără de prihană, depărtându-se de tot lucrul rău. Cetățenii din Sevastia Capadociei, văzând cinstita lui viață, unii din oamenii cei binecredincioși s-au sârguit să-l pună episcop și păștea bine turma lui Hristos, în acele vremuri în care erau dese prigoniri asupra Bisericii lui Hristos și mulți, intrând în nevoințele pătimirii, se încununau cu cunună mucenicească.

Atunci și Sfântul și marele mucenic Evstratie, cel dintâi între cei cinci tovarăși ai săi, viețuind în împărăția lui Dioclețian, s-a nevoit până la sânge pentru cinstirea lui Hristos. Șezând el în temniță, l-a cercetat noaptea acest Sfânt Vlasie, dând aur mult străjerilor temniței și a fericit pe mucenicul lui Hristos care pătimea cu bărbăție. Apoi a luat de la dânsul diata cea încredințată lui, pe care Sfântul Evstratie a scris-o mai înainte de sfârșitul său, rânduind cele pentru trupul său și pentru averi, așa cum se scrie în pătimirea lui.

Sfântul Vlasie se ascundea de mânia tiranilor, precum făceau pe atunci mulți sfinți, nelăsându-se torturat fără voia lui Dumnezeu. În cetate erau puțini creștini iar cei mai mulți fugeau în pustie, în munți și în peșteri de frica chinurilor, pe care unii, neputând să le rabde, câtăva vreme s-au închinat idolilor.

Sfântul Vlasie, pe vremea împărăției lui Dioclețian, cât și a lui Liciniu, pătimind atât, se ascundea și el de cumplita prigonire într-un munte pustiu ce se numea Argheos, având acolo o peșteră pentru nevoința sa. Acolo, având viață liniștită și pustnicească, înălța neîncetate rugăciuni către Dumnezeu, iar fiarele cele sălbatice veneau și se binecuvântau de la dânsul. Dar, de se întâmpla să vină la sfânt unele fiare în acel ceas în care se îndeletnicea cu rugăciunea către Dumnezeu, ca și cum ele ar fi fost înțelegătoare, netăindu-i gândirea cea dumnezeiască, stăteau înaintea peșterii, așteptând ieșirea aceluia după sfârșitul rugăciunilor; și nu se duceau până ce sfântul nu punea mâinile peste ele, binecuvântându-le. Iar de se îmbolnăvea vreuna din ele, venind la sfânt, erau tămăduită prin punerea mâinilor sale cele sfinte.

În acele zile, ighemonul Agricola a poruncit vânătorilor săi să vâneze o mulțime de fiare mâncătoare de tot felul. Aceasta o făcea spre mai cumplita moarte a ucenicilor lui Hristos, pe care în multe feluri se sârguia să-i piardă, pe unii ucigându-i cu sabia, pe alții arzându-i în foc și în apă înecându-i, iar pe alții dându-i fiarelor.

Ducându-se vânătorii la vânat și înconjurând munții și pustiile, au mers și la muntele ce se numea Argheos, în care se tăinuia Sfântul episcop Vlasie. Apropiindu-se de peșteră și văzând înaintea ei mulțime de fiare jucându-se, au zis între ei: „Să mergem să vedem ce este acolo”. Și mergând, au găsit pe Sfântul Vlasie nevoindu-se în peșteră ca într-o cămară și făcând rugăciuni către Dumnezeu. Nezicându-i nimic, îndată s-au întors și au spus ighemonului Agricola cele ce au văzut, iar ighemonul a poruncit să meargă cu mulți ostași să prindă pe creștinii care se vor afla ascunși acolo și să-i aducă la el.

Mergând ostașii trimiși în muntele acela și ajungând la peșteră, găsiră pe Sfântul Vlasie îndeletnicindu-se singur în rugăciune și în doxologia lui Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Ieși de aici și mergi cu noi în cetate, că te cheamă ighemonul”. Sfântul, bucurându-se, le-a zis: „Bine, fiii mei, să mergem împreună, căci și-a adus aminte de mine Domnul, fiindcă S-a arătat mie de trei ori în noaptea aceasta, zicându-mi: Scoală-te și adu-Mi jertfă, după obiceiul preoției tale. Deci acum, fiii mei, bine ați venit, Domnul meu Iisus Hristos să fie cu voi!”.

Mergând ei în cale, elinii se întorceau la Dumnezeu pentru blândețile și învățătura sfântului și pentru facerile sale de minuni. Căci, prin sfintele sale rugăciuni, se dădea de la Domnul tămăduiri bolnavilor, nu numai oamenilor, dar și dobitoacelor; și citi neputincioși se aduceau înaintea Sfântului Vlasie, pe aceia, punându-și mâinile sale și făcând rugăciuni, îi tămăduia și le dădea drumul sănătoși.

O femeie avea un fiu căruia, mâncând pește, i-a rămas un os în gât și acela nu mai putea să grăiască nicidecum și acum era aproape de moarte. Luându-l maică-sa, l-a dus la picioarele sfântului și, plângând, striga: „Miluiește pe fiul meu, robule al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, că îmi este singur născut”. Apoi a spus sfântului ce s-a întâmplat fiului ei. Arhiereul lui Dumnezeu Vlasie, punându-și mâna în gâtul copilașului s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Cel ce ajuți tuturor celor ce Te cheamă cu adevărat, o! Mântuitorule, ascultă rugăciunea mea și ia osul cel înfipt în gâtul copilului acestuia, cu nevăzută puterea Ta. Și de acum, chiar între oameni și dobitoace de s-ar întâmpla ceva de acest fel și va pomeni cineva numele meu, zicând: Dumnezeule, pentru rugăciunile robului tău Vlasie, ajută-mi, aceluia, Tu, Doamne, grăbește spre ajutor și dă-i tămăduire întru slavă și cinstea sfântului Tău nume”. Acestea grăindu-le, îndată a făcut sănătos pe copil și l-a dat maicii sale, care lăuda pe Dumnezeu, și s-a preamărit numele Sfântului Vlasie, nu numai în Sevastia ci și în Nicopole.

Încă fiind el pe drum și apropiindu-se de Sevastia, s-a întâmplat un lucru ca acesta: o văduvă oarecare, săracă, nu avea mai mult decât un purceluș și, alergând un lup, l-a apucat pe el și plângea femeia foarte mult. Văzând pe sfânt mergând, a alergat la dânsul și cu lacrimi se jeluia contra lupului. Sfântul, zâmbind, a zis către dânsa: „Nu te mâhni, o! femeie, nici nu plânge, că ți se va da ție purcelul tău viu și nevătămat”. Acestea zicându-le, mergea în calea sa și iată lupul a alergat spre săraca văduvă, ducându-i purcelul în gură și i-a dat drumul viu înaintea sa, întreg și nevătămat. Apoi lupul a fugit în pustie, iar văduva și-a luat purcelul bucurându-se și lăudând pe Dumnezeu.

Intrând Sfântul Vlasie în cetatea Sevastiei și Agricola și ighemonul înștiințându-se îndată despre el, a poruncit să-l arunce în temniță. A doua zi, șezând la judecată, a adus înaintea sa pe arhiereul lui Dumnezeu, pe care, văzându-l, a început mai întâi cu cuvinte amăgitoare a grăi către dânsul: „Bucură-te, Vlasie, prieten al zeilor noștri și al nostru iubit”. Sfântul i-a răspuns: „Bucură-te și tu, puternice ighemoane, dar să nu numești dumnezei pe diavolii care se vor da focului veșnic împreună cu cinstitorii lor”. Mâniindu-se ighemonul, a poruncit să fie bătut cu bețe groase multă vreme și sfântul a zis ighemonului: „O, nebune și înșelătorule de suflete omenești! Oare socoteși că mă vei întoarce prin chinurile tale de la dumnezeiasca mărturisire? Nu vei putea, că am pe Iisus Hristos, Cel ce mă întărește, de acum fă ce voiești”.

Ighemonul, văzând credința cea neschimbată a sfântului, a poruncit ca iarăși să-l ducă în temniță. Atunci, văduva cea săracă, auzind de viteaza pătimire pentru Hristos a Sfântului Vlasie și fiind nemișcată în sfânta credință, a înjunghiat purcelul pe care l-a scos întreg din gura lupului, a fiert capul și picioarele, le-a pus în blid, după aceea, luând semințe și roduri pământești câte putea să aibă în sărăcia ei și punându-le în coșniță, apoi aprinzând lumânare, le-a dus sfântului în temniță și căzând la picioarele lui, se rugă să primească bucatele acelea și să mănânce. Sfântul, lăudând pe Dumnezeu, a gustat din mâncarea cea adusă și, binecuvântând-o, i-a poruncit, zicând: „O! femeie în acest chip să săvârșești pomenirea mea, în toți anii, că nu va lipsi în casa ta nimic din cele trebuitoare. Și altcineva de se va asemăna ție și de va săvârși pomenirea mea, acela se va umple de darurile lui Dumnezeu și binecuvântat va fi în toate zilele vieții sale”.

Acea fericită văduvă, luând poruncă de la sfânt, s-a dus la casa ei slăvind pe Dumnezeu, și s-a împlinit cu dânsa Scriptura care zice: „În toată lumea se va spune ce a făcut ea, întru pomenirea ei”. Tiranul, șezând a doua oară la judecată, a adus pe sfânt și i-a zis lui: „Vlasie, jertfești zeilor ca să fii viu, sau voiești să pieri rău?”. Răspuns-a sfântul: „Zeii care n-au făcut cerul și pământul să piară, iar moartea cu care tu mă îngrozești, aceea îmi mijlocește mie viața veșnică”. Ighemonul, văzându-l nemișcat în credință, a poruncit să fie spânzurat pe un lemn, și strujit tare cu unelte de fier. Fiind strujit mult, mucenicul a zis către ighemon: „O! păgânule și necuratule! oare cu bătăile vrei să mă înfricoșezi pe mine, cel ce am în ajutor pe Iisus Hristos? Nu mă tem de chinurile tale cele văzute, căci privesc la bunătățile ce vor să fie și care sunt făgăduite celor ce iubesc pe Dumnezeu”. După această a poruncit tiranul ca să-l dea jos de pe lemn și să-l ducă iarăși în temniță.

Fiind dus Sfântul Vlasie la închisoare, îl urmau niște drept credincioase și temătoare de Dumnezeu femei, șapte la număr, care, adunând de pe pământ sângele ce pică din trupul lui, se ungeau cu dânsul. Văzând aceasta, slujitorii ce duceau pe sfânt, le-au prins și le-au dus la ighemon, zicându-i: „Și acestea sunt creștine”.

Ighemonul a zis către dânsele: „Plecați-vă și aduceți zeilor jertfă, ca să primiți de la mine mare cinste!”. Cinstitele și sfintele femei i-au zis: „De voiești, o! ighemoane! ca să ne închinăm cu jertfe zeilor tăi, mai întâi se cade nouă să ne curățim, deci să mergem la iezerul cel de aproape și să ne spălăm într-însul, după obicei, fețele noastre și tot trupul. Apoi să poruncești să ne aducă pe zeii tăi acolo și îndată după spălare să ne închinăm lor, pe malul iezerului”.

Ighemonul, umplându-se de bucurie, a poruncit să aducă pe zeii săi, pe care băgându-i în saci, i-au pecetluit cu plumb și i-au dat sfintelor femei, punând lingă dânsele ostași, ca să le ducă pe ele la iezer, cu zeii, și de acolo să le aducă la dânsul cu cinste. Ele, luând pe spatele lor sacii cu idolii pecetluiți, i-au dus la iezer și, sosind la mal, unde știau că apa este mai adâncă, au rugat pe ostași să se depărteze de dânsele, pentru rușinea goliciunii trupești, și să aștepte puțin până ce se vor spăla. Depărtându-se ostașii, au aruncat fiecare în adâncul apei pe idolul pe care îl ducea și s-au afundat necurații zei ca plumbul.

Văzând aceasta, ostașii le-au prins și, ducându-le la ighemon, i-au spus despre înecarea zeilor. Ighemonul și-a schimbat fața de mânie și a răcnit ca un leu la ostași, zicând către dânșii: „O! răi slujitori, pentru ce n-ați ținut pe zei, ca să nu-i arunce în adâncul iezerului?”. Apoi ostașii, răspunzând, au zis: „O! luminate, ți-au grăit cu înșelăciune femeile acestea și au înecat pe zeii tăi, iar noi, neștiind înșelăciunea lor, nu i-am ținut”. Deci au zis și sfintele femei către ighemon: „Dumnezeul cel adevărat nu pătimește de înșelăciunea omenească, iar zeii tăi, fiind pietre nesimțitoare și lemne, aur și argint, cu înșelăciune luați de noi și înecați, nu s-au izbăvit pe ei din mâinile noastre, nici au scăpat de înecare, apoi cum pot pe alții să izbăvească de primejdii, să-i mântuiască?”.

Mâniindu-se ighemonul, a poruncit să ardă un cuptor, să topească plumb și să aducă piepteni de fier și șapte scânduri de aramă, făcute în chip de haine, arse în foc. Toate acestea erau puse de-o parte, iar de alta, au pus de față haine noi, luminate și felurite podoabe femeiești. Apoi a zis către sfintele femei: „Alegeți-vă una din două: sau să vă închinați zeilor și să le aduceți jertfe și veți păzi sufletele voastre, umblând în aceste haine luminoase și de mult preț, sau, de nu veți voi să faceți aceasta, apoi veți primi chinurile acestea pregătite asupra voastră”.

O sfântă femeie din acelea, având doi copii, a apucat o haină luminoasă și a aruncat-o în cuptor și a ars. Iar copiii au zis către maica lor: „Maica noastră, să nu ne lași pe pământul acesta să pierim ci, precum ne-ai hrănit cu dulcele tău lapte, așa și cu împărăția cerească să ne hrănești pe noi”. După aceasta, ighemonul a poruncit să le spânzure și să strujească cu piepteni de fier trupurile lor, iar ostașii au văzut curgând din rănile lor lapte, în loc de sânge, căci erau și trupurile lor albe ca zăpada. Îngerii Domnului, pogorându-se din cer, le întăreau și le mângâiau în chinurile lor, zicându-le: „Nu vă temeți, ci vă nevoiți ca niște buni lucrători, care, făcând secerișul și isprăvind lucrul, se binecuvântează de stăpân. Apoi, luând plată, se duc bucurându-se la casa lor. Tot astfel, nevoiți-vă și voi, ca de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos să luați viața veșnică și neîncetată”.

Ighemonul a poruncit apoi să înceteze torturile și să le arunce în cuptorul cel înfocat; dar, când le-au aruncat, focul s-a stins îndată și au ieșit nevătămate din cuptor. Atunci a zis către dânsele ighemonul: „Lepădați de la voi farmecele voastre, apropiați-vă de zei și jertfiți-le lor”. Sfintele femei i-au răspuns într-un glas: „O! fiule al diavolului, nu vom lăsa pe Domnul nostru Iisus Hristos, nici ne vom închina pietrei și lemnului, idolilor celor asemenea ție, surzi și nesimțitori; de acum fă ceea ce voiești, că noi suntem chemate în împărăția cerurilor”.

Atunci ighemonul a poruncit să le tăie capetele cu sabia și, fiind duse sfintele femei la locul sfârșirii lor, au rugat pe ostași, zicând: „Așteptați puțin până ce ne vom ruga lui Dumnezeu”. Și, plecându-și genunchii lor la pământ, au zis: „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Cel mare și proslăvit! Slavă Ție, Hristoase, Cel ce împărățești în veci, că ne-ai chemat la calea bunătății Tale, căci cine este mai mare ca Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai făcut a ne depărta de întuneric și a veni la adevărata și dulcea Ta lumină. Ne rugăm Ție, Doamne, să ne numeri cu sfânta și întâia muceniță a Ta, Tecla, primind pentru noi rugăciunea prea sfințitului părintelui și păstorului nostru Vlasie, care ne-a povățuit pe noi la calea cea adevărată”.

Astfel rugându-se și de la pământ sculându-se, și-au ridicat mâinile și ochii spre cer înălțându-și, cu inimă și cu suflet curat, au zis către Dumnezeu: „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, că ne-ai învrednicit pe noi a sta în locul acesta, ca oile la înjunghiere, pentru numele Tău cel sfânt, căci voim ca îndată să ne jertfim Ție. Primește și sufletele noastre în jertfelnicul Tău cel ceresc”. Iar cei doi copii, apropiindu-se de maica lor, au zis către dânsa: „Maică, cununile voastre sunt gata în cer la Domnul, iar pe noi lasă-ne viteazului și răbdătorului de chinuri, prea sfințitul episcop Vlasie”. Apoi apropiindu-se speculatorul, a tăiat cinstitele capete ale celor șapte femei și așa s-au sfârșit.

După aceasta, ighemonul a scos pe Sfântul Vlasie din temniță și i-a zis: „Vei aduce acum jertfă zeilor, sau nu?”. Răspuns-a sfântul: „Ticălosule și orbule, nu vezi adevărata lumină. Căci, care om, cunoscând pe Dumnezeul cel viu, va aduce jertfe sau se va închina idolilor celor neînsuflețiți? Iar tu, întunecatule și necuratule să știi că ai lăsat pe Dumnezeul cel viu și te închini pietrei celei nesimțitoare, dar eu nu mă tem de îngrozirile tale. Precum voiești, chinuiește-mă; iată pentru Hristos al meu îmi dau ție trupul meu, iar Dumnezeu are putere peste trupul meu”. Zis-a ighemonul către sfânt: „De te voi arunca în iezer, îți va ajuta ție Hristos al tău, Căruia I te închini?”. Grăit-a sfântul: „Orbule și neînțelegătorule, tu pe cele neînțelegătoare cinstindu-le, ți se pare că ești mântuit, dar eu, cinstind pe Hristos, nu voi arăta ție în apă puterea Sa”. Atunci ighemonul a poruncit să-l ducă și să-l arunce în adâncul iezerului.

Sfântul, alergând înainte, a însemnat apa cu semnul Crucii și a mers pe apă ca pe uscat. Apoi, ducându-se în mijlocul iezerului, a șezut pe apă ca pe pământ, iar către ostașii și slujitorii tiranului care stăteau pe mal, a zis: „De aveți zei, arătați puterea lor și mergeți și voi pe apă”. Și îndată 68 de bărbați, chemând pe zeii lor pe nume, s-au aruncat în iezer, vrând să umble pe apă și au pierit. Îngerul Domnului, pogorându-se din cer la sfânt, i-a zis: „Arhiereule cel plin de darul lui Dumnezeu, primește cununa cea gătită ție de la Dumnezeu”. Deci a venit sfântul la mal, având fața ca lumina și, mergând la ighemon, l-a ocărit. Atunci ighemonul a dat asupra lui judecată de moarte, zicând: „Vlasie, cel ce nu s-a supus mie, a defăimat pe împărat, iar pe zei a ocărât și 68 de oameni cu farmecele i-a pierdut în apă, să se taie cu sabia, împreună cu cei doi copii”.

Scoțând pe sfânt din curte cu copiii și ducându-i la locul tăierii, s-a rugat pentru sine și pentru toată lumea, și mai ales, pentru aceia care vor veni după dânsul, să săvârșească pomenirea lui, ca să nu se apropie de ei nici o boală, iar casele lor să se umple de toate bunătățile, apoi rugăciunile lor să fie auzite pentru toate nevoile. Atunci s-a pogorât de sus, la dânsul, un nor luminos, care l-a umbrit și glasul lui Hristos se auzea, grăind din cer către dânsul: „Toate cererile tale le voi împlini, iubitul meu nevoitor”.

Apoi speculatorul i-a tăiat cinstitul cap și după dânsul a tăiat și pe cei doi copii în același loc, afară de zidurile cetății, în Sevastia, în 11 zile ale lunii februarie. O femeie binecuvântată, anume Elisa, a luat sfintele trupuri mucenicești și le-a îngropat în acel loc cu cinste și se dădeau de la mormânt tămăduiri bolnavilor.

Înștiințându-se văduva aceea de mucenicescul sfârșit al Sfântului Vlasie, arhiereul lui Hristos, și având un purceluș, a cinstit pomenirea sfântului, adunând la sine pe cunoscuți, pentru că Dumnezeu a binecuvântat casa ei cu îndestularea celor de trebuință. Urmându-i ei și alți oameni dreptcredincioși, au început asemenea a săvîrși pomenirea Sfântului Vlasie, în toți anii, aducând la biserică lumânări și tămâie. Apoi făcea ospețe celor de o credință și, dând milostenii la săraci și scăpătați, de atunci s-a început acel drept- credincios obicei, care se ține încă și acum de unii, adică a săvîrși pomenirea Sfântului sfințit mucenic Vlasie, după chipul acelei văduve. Aceasta se făcea în cinstea mucenicului și în slava Domnului nostru Iisus Hristos, Cel împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh slăvit și închinat în veci. Amin.

Acatistul Sfântului Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Pe mine cel plin de toată întinăciunea, care alerg la ajutorul tău, Sfințite Mucenice Vlasie, mă vindecă, mă mântuiește cu ruga către bunul Dumnezeu, și așa voi cânta: Aliluia!

Icosul 1

Cel ce îmbracă crinii țarinii te-a îmbrăcat pe tine, Sfinte, cu toată bunătatea, Păstorule al Sevastiei, hrănește-ți turma ta cu roadă de fapte bune, și așa îți vom cânta:
Bucură-te, mucenice;
Bucură-te, pustnice;
Bucură-te, ierarhe;
Bucură-te, sfinte;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 2-lea

Plăcută ți-a fost viața sfinților și ca un milostiv ai cercetat pe sfinții ce erau în temniță, așa, Sfinte, împreună cu Mucenicul Eustatie scoate-mă pe mine din temnița fărădelegilor mele, și așa voi cânta: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Ales-ai, Sfinte, a locui cu fiarele în pustie, făcut-ai arătat darul lui Dumnezeu prin minunile tale, arătându-ți milostivirea spre fiarele necuvântătoare prin tămăduirile pe care le dădeai, iar noi îți zicem:
Bucură-te, căutătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, aflătorul faptelor bune;
Bucură-te, iubitorule de liniște;
Bucură-te, și ajută pe cei ce te cinstesc;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 3-lea

Bucuratu-te-ai, Sfinte, atunci când ai fost chemat la munci, dorind tu de Hristos, ne dă și nouă din dragostea ta să iubim necazul, care ne duce la Dumnezeu, și așa cu bucurie vom cânta: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Pe mulți ai tămăduit, Ierarhe, când mergeai spre munci. Precum spre aceia ți-ai arătat bunătatea, arată-te milostiv spre mine, cel ce pătimesc și cu durere strig:
Bucură-te, vindecătorule;
Bucură-te, folositorule;
Bucură-te, și mă miluiește;
Bucură-te, ajutătorule;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 4-lea

Ajută-ne nouă, Sfinte, să ieșim din calea răutății. Depărtează cugetele cele rele. Ne spală cu roua rugăciunilor tale sfinte pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Pe văduva ce ți s-a plâns ție, Sfinte, cu bucurie ai ajutat-o, poruncindu-i ei să-ți prăznuiască pomenirea spre a-i fi ei de folos și mie, celui ce îți cânt:
Bucură-te, ajutând pe cei ce te roagă;
Bucură-te, că nu treci cu vederea;
Bucură-te, bucurie lină;
Bucură-te, liniște sfântă;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 5-lea

Răbdat-ai, Ierarhe, bătăi și batjocură pentru dragostea lui Hristos, nădăjduind la bunătățile ce vor să fie celor ce Îl iubesc pe El. Și eu laud pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Picură nouă din darul tău, Sfinte. Ne păstorește pe noi în staulul lui Dumnezeu. Fă-ne nouă pe Hristos blând în ziua judecății, și așa îți vom cânta:
Bucură-te, bucuria mea;
Bucură-te, învierea faptelor bune;
Bucură-te, iubitor de osteneală;
Bucură-te, fericit chinuit;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 6-lea

Șapte femei sfinte te-au urmat pe tine la mucenicie, făcându-te plin de darul lui Hristos, prin lucruri bune ce le-ai trimis înainte la Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nu te-ai temut, Sfinte, să ocărăști pe cel ce te îndemna să te închini idolilor, batjocorind pe demoni, iar pe Dumnezeu Îl lăudai numind pe Hristos al tău, iar noi așa îți cântăm:
Bucură-te, plin de Dumnezeu;
Bucură-te, lauda mucenicilor;
Bucură-te, slava pustnicilor;
Bucură-te, podoaba ierarhilor;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 7-lea

Urmând Stăpânului Hristos, ai mers pe apă, și însemnând-o cu semnul crucii, ai făcut-o slujitoare ție: ceea ce pe mulți i-a înecat pe tine te-a cruțat, pentru că lăudăm pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Vrând slujitorii idolilor să-ți urmeze, s-au înecat, nădăjduind ei spre puterea diavolilor. Ferește-ne, Sfinte, de vătămarea lor și așa cu bucurie te vom lăuda:
Bucură-te, pierzătorul demonilor;
Bucură-te, slujitorul adevărului;
Bucură-te, viață adevărată;
Bucură-te, virtute arătată;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 8-lea

Rugatu-te-ai, Sfinte, înainte de tăierea ta pentru cei ce te vor prăznui, la care dumnezeiesc glas din înălțime a făgăduit împlinirea cererilor tale pentru cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Copiii cei lăsați în grija ta, Sfinte, i-ai luat după tine, făcându-i pe ei părtași muceniciei tale; Sfinte, ne fă și pe noi următori lucrurilor tale și așa îți zicem:
Bucură-te, și mă povățuiește;
Bucură-te, și vindecă-mă;
Bucură-te, și ajută-mă;
Bucură-te, și mă izbăvește;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 9-lea

Iubind tu curăția până în sfârșit, dimpreună ai fost îngropat cu copiii mucenici, de la care izvorăsc tămăduiri și nouă, celor ce-ți cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ce laudă vrednică vom aduce ție, Sfinte, nu ne pricepem, dar tu ca un milostiv primește cântarea aceasta săracă:
Bucură-te, ales folositor;
Bucură-te, cu Hristos;
Bucură-te, Sfinte;
Bucură-te, dătător de umilință celor împietriți la suflet;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 10-lea

Așa cum ți-ai ținut făgăduința față de văduvă, împlinește-o și acum față de mine, cel neputincios, și voi cânta lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Se bucură, Sfinte, creștinii făcându-li-te tu mijlocitor; sădește în sufletele celor ce te iubesc dragostea Domnului, și îți vom cânta așa:
Bucură-te, rugă sfântă;
Bucură-te, milă dumnezeiască;
Bucură-te, slujitor împărătesc;
Bucură-te, bucurie în Hristos;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 11-lea

Cel ce te-a sfințit pe tine în vreme de prigoană să ne întărească pe noi, Sfinte, a urma ție, bucură-ne pe noi în necazurile noastre, și așa vom cânta cu tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Roagă-te Bunului Dumnezeu să ne dăruiască lacrimi, pentru că tare ne-am întinat și ne este nouă frică de lucrurile noastre, și așa vom cânta ție:
Bucură-te, casă sfântă;
Bucură-te, sfințit ierarh;
Bucură-te, munte ales;
Bucură-te, peșteră a darurilor;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 12-lea

Pe ierarhul, mucenicul, pustnicul cel ales a lui Dumnezeu să-l laude credincioșii, zicând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Apărătorului ortodocșilor, celui ce ne întărește în vreme de prigoană, prigonit fiind de cei fără de lege, credincioșii îi cântă:
Bucură-te, și ne întărește;
Bucură-te, cetatea lui Dumnezeu;
Bucură-te, colac de salvare;
Bucură-te, nădejde sfântă;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 13-lea

O, de trei ori fericite al lui Hristos, Sfinte, auzi-mă pe mine, cel ce te laud și te rog cu umilință să mă ajuți să cânt lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Cel ce îmbracă crinii țarinii te-a îmbrăcat pe tine, Sfinte, cu toată bunătatea, Păstorule al Sevastiei, hrănește-ți turma ta cu roadă de fapte bune, și așa îți vom cânta:
Bucură-te, mucenice;
Bucură-te, pustnice;
Bucură-te, ierarhe;
Bucură-te, sfinte;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul 1

Pe mine cel plin de toată întinăciunea, care alerg la ajutorul tău, Sfințite Mucenice Vlasie, mă vindecă, mă mântuiește cu ruga către bunul Dumnezeu, și așa voi cânta: Aliluia!

Rugăciune către Sfântul Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei

Nu îmi este nădejde, Sfinte, de nu-mi vei ajuta tu, nu aflu milă de nu-L vei face milostiv mie pe Cel ce te-a sfințit pe tine. Nu am lucru bun, ci numai nădejde că tu te rogi pentru mine și pentru aceea, Sfinte, nădăjduindu-mă spre ruga ta și milostivirea lui Dumnezeu, nu mă voi teme de cei ce caută să-mi facă rău; spre Tine, Doamne Dumnezeule, să vin mereu îmi dă. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei

Troparul Sfântului Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei

Glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Vlasie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Să cântăm lui Hristos, Celui Ce a cufundat în mare tirania lui Faraon şi pe Israel pe uscat l-a povăţuit, că S-a preaslăvit în veci.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Sfinţite Mucenice al lui Hristos, vrând să laud cu credinţă, întru cântări, nevoinţa ta cea purtătoare de lumină, cinstită şi sfinţită, luminează cugetul meu cu lumina cea preastrălucitoare, ca cel ce ai îndrăzneală către Ziditorul.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărturisind O Dumnezeire în Trei Feţe, ai gonit negura închinării la idoli şi ca o dimineaţă luminată a dreptei credinţe te-ai arătat, sfinţite mucenice, celor ce erau prinşi în întunericul înşelăciunii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai luminător care ai împuţinat noaptea închinării la idoli cu fulgerele sfintei propovăduiri şi fiind împodobit cu razele muceniciei, cu strălucirile minunilor toată zidirea ai luminat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Curat aflându-te pe tine întru totul Curată, S-a Sălăşluit în pântecele tău Preacurată Maică Fecioară şi S-a făcut Trup în afară de păcat, ca să ne izbăvească pe noi din rătăcire.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei; veselitu-m-am de mântuirea Ta.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce sunt înăbuşiţi de mărăcinii vieţii, chemându-te neîncetat pe tine ocrotitor, Sfinte Vlasie, sunt smulşi din toate necazurile, cu secera rugăciunii tale.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înclinarea ta cea desăvârşită către Dumnezeu ai suferit întreitele valuri ale chinurilor, că scrijelindu-ţi-se trupul, te arătai ca şi cum altul ar fi pătimit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un ierarh, ca un nebiruit purtător de biruinţe, ca unul ce eşti luminat de dumnezeiască mărire, stai acum înaintea Doririi Desăvârşite, rugându-te pentru turma ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Ceea ce te-ai arătat mai presus de făpturi, ca Una ce eşti mai Sfântă decât toate, cu laude te fericesc toate neamurile, de Dumnezeu Fericită.

Irmos: Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei; veselitu-m-am de mântuirea Ta.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cuvinte, din Munte Umbros, din Una Născătoare de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere, poporul mai înainte a cunoscut că Te vei Întrupa şi cutremurându-se, slăvea Puterea Ta.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având sufletul prealuminat de strălucirea cea fără de materie, păstorule şi mucenice, bărbăteşte ai stat înaintea scaunelor de judecată, mărturisind Întruparea lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţător în cele de taină, preot şi mucenic, purtător de cunună, stâlp nemişcat şi temelie neclintită a dreptei credinţe şi întărire a adevărului te-ai făcut cunoscut Bisericii, Sfinte Mucenice Vlasie.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Miei cuvântători ai păstorit cu cuvioşie; şi jertfă primită te-ai adus Stăpânului, arzându-te de tot cu jăratecul muceniciei, propovăduitorule a celor sfinte, preacinstite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu graiul buzelor tale înţelepte s-au îngrădit buzele cele viclene asupra Stăpânului şi Împăratului tuturor, propovăduitorule de cele sfinte, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Carte Nouă te-a văzut Proorocul mai înainte pe tine, Fecioară, având scris pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Ce a rupt zapisul păcatului strămoşesc.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Întunericul sufletului meu risipeşte-l, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cel Ce ai gonit întunericul cel mai dinainte al adâncului şi-mi dăruieşte lumina Poruncilor Tale, Cuvinte, ca mânecând să Te slăvesc pe Tine.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răbdat-ai cu bărbăţie chinurile trupului, pururea fericite; că rănindu-te cumplit, ai rănit rătăcirea şi ai surpat pe vrăjmaşi cu înălţarea către Dumnezeu, păstorule, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu patima ta, fericite, închipuind pe Cel Ce a fost pironit pe Cruce, ai suferit vitejeşte durerile trupului şi făcându-te biruitor, după vrednicie, te-ai numărat împreună cu Oştile mucenicilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întru nădejde dumnezeiască, cu bicele rugăciunilor tale, Sfinte Vlasie, ai silit fiara, părinte, să lepede vânatul, care fără dreptate fusese prins, împlinind cu inimă preamilostivă cererea femeii celei credincioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lăudămu-te pe tine, Marie, Ceea ce ai îndumnezeit frământatul oamenilor cu naşterea ta cea mai presus de cuget şi ne-ai zidit iarăşi pe noi, cei ce eram stricaţi şi zdrobiţi de înşelăciunea şarpelui, Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele; şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nevoitu-s-a împreună cu tine ceata cinstitelor femei, pururea pomenite; că întărindu-se cu Puterea Crucii, au sfărâmat capul cel mult meşteşugăreţ al vrăjmaşului şi au împletit cunună de biruinţă.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu harul şi cu Puterea lui Dumnezeu s-a întărit slăbiciunea; că, iată femeile au făcut vitejii bărbăteşti, călcând în picioare pe şarpele care odinioară a izgonit pe Eva din Rai.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înecând chipurile cele cioplite şi neînsufleţite ale viclenilor demoni, v-aţi adus pe voi odoare însufleţite ale Bisericii celei Cereşti şi aţi luminat Biserica celor întâi-născuţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Scaun al lui Dumnezeu cel mai presus de Heruvimi, Ceea ce eşti Norul Luminii, Preacurată, luminează ochii sufletului meu şi curăţeşte inima mea de negura patimilor.

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele; şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Odrasla cea dumnezeiască, floarea cea neveştejită, viţa cea cu multă roadă a viei lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Părinte Vlasie, umple de veselie pe cei ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta, cel ce te rogi neîncetat pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel Ce ai mântuit prin înger pe tineri din foc şi cuptorul cel ce suna ca tunetul în rouă l-ai prefăcut; Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având inima plină de lumină dumnezeiască, neoprit ai alergat, împiedicând smintelile rătăcirii şi umbletele vrăjmaşilor cu arătarea ta, înţeleptule.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu stropirea sângelui tău s-a stins văpaia înşelăciunii şi cu strălucirea cuvintelor tale s-a luminat făptura, Sfinte Vlasie, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu în umbre, nici în pilde, ai văzut pe Cel Dorit, ci faţă către faţă, dezlegându-se oglinzile şi veselindu-te cânţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Biruit fiind de dormitarea lenevirii, Fecioară, m-a cuprins somnul păcatului cel purtător de moarte; drept aceea trezeşte-mă, Preacurată, spre purtătoarea de viaţă lumină a pocăinţei şi mă miluiește.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Cel Ce acoperi cu ape bolţile Tale, Cel Ce pui hotar mării nisipul şi pe toate le ţii; pe Tine Te slăveşte lumea, Ţie îţi aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului şi Ziditorului, în veci.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un berbec jertfit, de bunăvoie, ca o jertfă bineprimită, ca un miel nevinovat, cu bucurie te-ai adus Mielului, Celui Ce S-a jertfit pentru izbăvirea noastră şi te-ai împreunat cu adunarea mucenicilor, fericite împreună cu îngerii cântând, preasfinţite, cântare de laudă.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile sângelui tău uscând adâncul închinării la idoli, mucenice ai izvorât lumii râuri de tămăduiri, care fac să înceteze arsura a tot felul de patimi, celor ce scapă la tine cu credinţă şi preaînalţă pe Hristos.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ceata cea fericită a sfintelor femei strigă: Nu ne vom lepăda de Domnul, Care este Dumnezeu peste toate. Pentru aceea chinuite fiind, cu foc fiind arse şi cu sabia capetele tăindu-li-se, se bucurau, lăudând pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfinţitele glasuri te-au veselit pe tine de mai înainte, Fecioară Maică, că vei fi hrănitoare mai presus de fire a Făcătorului tău, având naşterea de negrăit precum şi zămislirea minunată. Pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Cel Ce acoperi cu ape bolţile Tale, Cel Ce pui hotar mării nisipul şi pe toate le ţii; pe Tine Te slăveşte lumea, Ţie îţi aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului şi Ziditorului, în veci.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea pururea Fecioarei, Ceea ce s-a arătat mai înainte primitorului de Lege în munte, în foc şi în rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat să o mărim.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe o scară mai presus de fire suindu-te, mucenice, prin sângele tău ai ajuns la Locaşurile cele de sus, arătându-te înfrumuseţat cu podoabele pătimirilor şi stând înaintea Celui Ce ţi-a dat ţie cunună.

Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Tine, Hristoase, Soarele Cel Luminos, dorindu-te femeile şi împărtăşindu-se din miresmele Tale cele bine mirositoare, prin pătimire au închipuit Patima Ta şi s-au învrednicit de nestricăciune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o stea plină de lumina zilei sălăşluindu-te cu cetele cele de sus, Sfinte Părinte Vlasie, te rugăm să izbăveşti, cu rugăciunile tale, de greşelile cele întunecate, pe cei ce cinstesc sfântă pomenirea ta cea purtătoare de lumină.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

În braţe ai purtat pe Hristos, Care ţine toată lumea în mână, Maică Fecioară, pe Care roagă-L, ca pe Fiul tău şi Ziditorul, să mântuiască sufletele celor ce te laudă pe tine, pururea Fecioară.

Irmos: Naşterea pururea Fecioarei, Ceea ce s-a arătat mai înainte primitorului de Lege în munte, în foc şi în rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat să o mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Odrăslind ca un pom prea bine înflorit în Casa Domnului, lucrătorule de cele sfinte, pe mulţi ai răsădit în pământul mântuirii; şi ca un berbec bine mergând în fruntea turmei, legat fiind şi înjunghiat, jertfă te-ai adus Celui Ce din milostivire a fost înjunghiat ca un Miel şi bucurându-te ai alergat către Dânsul, Sfinte Părinte Vlasie. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiese cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pentru podoaba lumii, Fecioară, şi pentru înfrumuseţarea cetelor celor de sus, ai născut în lume pe Împodobitorul lumii; că mai înainte de Acesta, toate erau lipsite de podoabă, oamenii neputând să vadă pe Domnul. Pentru aceasta te-ai vădit amândurora podoabă cuviincioasă, cu buna cuviinţă a naşterii tale, Maică a lui Dumnezeu; că printr-Însul împodobeşti lumea cu podoaba cea dintâi şi toată rânduiala Îngerilor întru tine o împodobeşte, ceea ce eşti ocrotitoare a lumii.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Izbăvitorul, privindu-L Mieluşeaua pe Cruce, cu nedreptate ridicat, se tânguia şi cu amar lăcrimând striga: Lumea se bucură primind izbăvire, iar cele dinlăuntru ale mele ard, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea milei, Bunule Dumnezeu, Cel Ce nu ţii minte răul, Doamne. Căreia cu credinţă să-i strigăm: Milostiveşte-te spre noi, Fecioară şi roagă-te să se dea iertare de păcate celor ce cu credinţă ne închinăm Patimilor Fiului tău.

Rugăciune scurtă folositoare către Sfântul Mucenic Vlasie

Nu îmi este nădejde sfinte de nu-mi vei ajuta tu, nu aflu milă de nu-l vei face milostiv mie pe Cel ce te-a sfinţit pe tine. Nu am lucru bun, ci numai nădejde că tu te rogi pentru mine şi pentru aceea sfinte nădăjduindu-mă spre ruga ta şi milostivirea lui Dumnezeu nu mă voi teme de cei ce caută să-mi facă rău, spre tine Doamne Dumnezeule să vin mereu îmi dă. Amin!