Sinaxar 16 Februarie

 

În această lună, ziua a şaisprezecea, pomenirea sfinţilor mucenici: Pamfil, Valent, Pavel, Seleuc, Porfiriu, Iulian, Teodul, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil.

Aceşti măreţi mucenici, în anul al şaselea al prigoanei lui Diocleţian împotriva creştinilor, au fost aduşi la mucenicie, din multe cetăţi şi din felurite chipuri de viaţă, de meşteşuguri şi de dregătorii, uniţi fiind însă numai prin credinţa lui Hristos. Şi fuseseră prinşi în acest chip: vrând să treacă prin porţile Cezareei şi întrebându-i păzitorii care erau la porţi, cine sunt şi din ce loc vin, ei au răspuns că sunt creştini, şi că patria lor este Ierusalimul cel de sus. Drept aceia au fost prinşi şi duşi înaintea ighemonului cu toţii: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil; după multe chinuri au primit condamnarea la moarte prin sabie. O dată cu ei au fost tăiaţi şi Pamfil, Seleuc, Valent şi Pavel; iar Porfiriu cerând trupul lui Pamfil, stăpânul său, a fost prins şi băgat în foc; asemenea şi Iulian, îmbrăţişând trupurile sfinţilor şi sărutându-le, a fost băgat şi el în foc; iar Teodul, fiind răstignit pe un lemn, şi-a săvârşit în acest chip mucenicia sa.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici cei din Martiropole, şi a preacuviosului Maruta, cel ce a făcut cetatea pe numele mucenicilor.

Acest cuvios Maruta a fost episcop. El a fost trimis de împăratul Teodosie, sol către împăratul perşilor. Pentru prisosul bunătăţii sale, de mare cinste învrednicindu-se la perşi, mai vârtos şi din aceea că a izbăvit pe fiica împăratului ce era ţinută de un duh viclean, a cerut moaştele sfinţilor ce suferiseră mucenicia în Persia. Şi zidind cetate în numele lor, a pus moaştele într-însa; iar după câţiva ani de la aceasta, a adormit şi el în ziua în care se făcea pomenirea sfinţirii cetăţii acesteia. Pentru aceasta şi prăznuirea sa se face împreună cu mucenicii.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Flavian.

Acest cuvios părinte al nostru Flavian, ducându-se pe vârful unui munte şi făcându-şi o chilioară, s-a închis într-însa. Şi a petrecut acolo şaizeci de ani, fără să vorbească cu cineva şi fără să fie văzut de cineva; şi plecându-şi cugetul în inima sa, gândea la Dumnezeu şi de la El lua toată mângâierea, după proorocia ce zice: "Dasfătează-te în Domnul, şi-ţi va da ţie cererile inimii tale". Printr-o deschizătură mică într-unul din pereţii chiliei sale scotea afară mâna şi primea hrana ce i se aducea; însă ca să nu fie văzut de cei din afară, locul pe unde scotea mâna afară era săpat ca un arc de cerc. Hrana lui era legumele muiate, pe care le mânca o dată pe săptămână. În asemenea chip vieţuind fericitul, toţi cei şaizeci de ani nu şi-a schimbat nicidecum hrana, nici această înaltă petrecere a sa. Prin aceasta s-a îmbogăţit de la Dumnezeu cu darul minunilor şi al tămăduirilor. Astfel petrecându-şi viaţa sa fericitul, a schimbat această vremelnică viaţă plină de osteneli cu viaţa veşnică şi fericită, întru care acum se veseleşte.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Flavian, patriarhul Constantinopolului.

Acest sfânt a fost preot al sfintei Biserici din Constantinopol; şi pentru multa sa înfrânare şi îmbunătăţită petrecere, cu voinţa lui Dumnezeu şi cu alegerea împăratului, a Senatului şi a Sfântului Sinod a fost hirotonit patriarh al acestei Biserici. Iar prin îngăduinţa lui Dumnezeu, a fost scos de ereticul Dioscor şi cei de un cuget cu el, după ce ţinuse patriarhia un an şi zece luni şi a fost trimis în surghiun. Şi multe chinuri suferind pentru credinţa ortodoxă şi căzând în boală, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului cuvios şi mucenic Romano cel din Carpenisia, care mărturisind în Constantinopol, la anul 1694, prin sabie s-a săvârşit.

Acest sfânt neomartir a fost ucenic al Sfântului Acachie Kavsokalivitul, iar viaţa lui este scrisă pe larg în Viaţa cuviosului Părintelui nostru Acachie Kasokalivitul şi Athonitul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna februarie in 16 zile: Pomenirea Sfintilor Mucenici: Pamfil, Valent, Pavel, Seleucus, Porfirie, Iulian, Teodul, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil si Daniil(309-310)

    Acesti doisprezece Sfinti Mucenici au patimit pentru Hristos in Cezareea Palestinei, pe vremea imparatiei lui Maximilian - Galeriu (305-311).

    Cel dintii cu randuiala era Sfantul Pamfil, care era de neam din Beirut, barbat vestit si preot al cetatii. Acesta invatase multa carte, si, parasind averea si casa parinteasca, s-a facut ucenic lui Pieriu, care urma lui Origen, la marea scoala din Alexandria. Acest Pamfil a infiintat in Cezareea Paleslinei o mare biblioteca, de peste trei mii de carti, pe care a daruit-o bisericii de acolo. A intemeiat, tot acolo, si o scoala, in care se invata duhovniceasca filosofie a Sfintei Scripturi, pe care a copiat-o de mai multe ori si pe care a raspandit-o in dar. Vestit invatat fiind, era totodata impodobit si cu viata imbunatatita. Si, asezandu-se in Cezareea, macar ca se bucura de multa pretuire intre oameni, el si-a impartit averea la saraci si traia in fapte bune, in smerenie si in infranare, propovaduind Evanghelia si aducand pe multi la dreapta credinta.

    Faima credintei si intelepciunii sale ajungand pretutindeni, si-a atras mania lui Urban, carmuitorul Palestinei, care-l inchise si-l chinui in temnita, vreme de doi ani, iar dupa moartea lui Urban, prigonirea continua sub dregatorul Firmilian. Si in temnita unde se afla Sfantul Pamfil se mai gaseau inchisi si alti crestini vrednici de lauda: Valent, diaconul din Ierusalim, batran intelept si ascutit la minte, care stia pe de rost Sfanta Scriptura si, Pavel din Ianina Palestinei, cel Fierbinte cu duhul, care suferise, mai inainte arderea focului pentru credinta. Toti trei, indurand chinurile, nu incetau a marturisi pe Hristos.

    Deci, au trecut, in vremea aceea, prin Cezareea, cinci tineri din Egipt, in drum spre tara lor. Si, marturisind ei ca sunt crestini, indata au fost aruncati in aceeasi temnita si au fost pusi la chinuri, cu Sfintii Pamfil, Valent si Pavel. Nici unul din ei nu s-a clintit de la dreapta credinta. Iar numele lor erau: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil si Daniil.

    Si fiind osanditi la moarte si popor mult adunandu-se la vestea osandirii lor s-au ridicat glasuri din popor care strigau impotriva prigonitorilor. Deci, au fost prinsi atunci: Porfirie, un tanar de 18 ani, care fusese slujitor Sfantului Pamfil, Seleucus, care avusese inalta dregatorie in oaste si, sclavul Teodul, chiar dintre casnicii dregatorului. Si au fost ucisi, la porunca dregatorului Firmilian, cu infricosatoare moarte: unii, arsi de vii, altii, junghiati si rastigniti, iar altii, prin taierea capului.

    Iar un oarecare Iulian, care inca nu se botezase, dar ravnea sa se numere cu crestinii, om in trecere prin Cezareea si cautand o unealta, fiind prins pe inserate ca saruta trupurile Sfintilor omorati, a fost osandit sa fie ucis si el, prin ardere de viu, implinind astfel ceata celor doisprezece.

    Si asa, cei doisprezece Prooroci si Apostoli, am stat cu Proorocii si cu Apostolii, inaintea lui Hristos Domnul, in cereasca imparatie, incununati cu cununile biruintei. Dumnezeului nostru slava!
 

Intru aceasta zi, pilda folositoare de suflet, din Pateric, despre nevointa, curatenie si milostenie.

    Era un mirean foarte evlavios in viata lui si a venit la ava Pimen. S-au mai intamplat la batran si alti frati cerand de la dansul sa auda vreun cuvant. Si zicea batranul mireanului celui credincios: "Graieste fratilor vreun cuvant". Iar el se ruga, zicand: "Iarta-ma, ava, eu, ca sa ma invat, am venit". Si, silit fiind de batran, a zis: "Eu sunt mirean, vanzand si negutatorand verdeturi; dezleg si fac legaturile mai mici, cumpar cu putin si vand cu mult. Insa, din Scriptura, nu stiu sa spun. Dar o pilda vreau, totusi, sa zic:

    Un om a zis prietenului sau: fiindca am pofta sa vad pe imparat, vino cu mine. Si i-a zis lui prietenul: Vin cu tine, pana la jumatatea caii. Si a zis altui prieten al lui: Vino tu sa ma duci la imparat. Iar acela i-a raspuns: te duc pana la palatul imparatului.

    Si a zis si celui de al treilea prieten: Vino cu mine la imparat. Iar el a zis: Eu vin si te duc la palat si graiesc si te infatisez la imparat." Si il intrebau pe el: "Care este puterea pildei ?"

    Si, raspunzand, le-a zis lor: "Cel dintai prieten este nevointa, care povatuieste pana la drum. Cel de al doilea prieten este curatenia, care ajunge pana la cer. Iar prietenul al treilea este milostenia, care conduce pana la Imparatul Dumnezeu, cu indrazneala." Si, asa fratii, folosindu-se, s-au dus. Dumnezeului nostru, slava !