Acrasia

 (sau akrasia) cuvânt grecesc, însemnând slăbiciune. Denumire alternativă pentru slăbiciunea voinței. Termenul derivă din distincția aristotelică dintre akrates, omul moralmente slab și enkrates, omul capabil să reziste ispitei.

Acrasia este un termen care se referă la lipsa de stăpânire de sine sau la acțiunea contrară propriei judecăți. În funcție de context, poate avea mai multe semnificații: 

Concept filozofic

În filozofia greacă, termenul akrasia (scris și acrasia) a fost dezbătut de filosofi precum Socrate și Aristotel. 

• Socrates: A susținut că nimeni nu face răul în mod voit, iar acrasia este imposibilă. Orice acțiune împotriva propriei judecăți este, de fapt, o eroare de raționament.
• Aristotel: A considerat acrasia ca o slăbiciune a voinței, prin care o persoană, deși știe ce este bine, este biruită de plăcere sau pasiune și acționează diferit.
• Psihologie contemporană: Fenomenul este adesea asociat cu inconsecvența în timp, în care creierul nostru preferă recompensele imediate în detrimentul beneficiilor pe termen lung, ceea ce duce la amânare (procrastinare).