Proscomidia

Proscomidia este prima parte a Sfintei Liturghii, săvârșită de preot în taină în altar. Ea constă în pregătirea darurilor de pâine (prescura) și vin, simbolizând primii 30 de ani din viața Mântuitorului și momentul jertfei Sale pe Cruce 

Iată principalele momente și semnificații ale acestei rânduieli:

• Scoaterea Agnețului: Preotul taie partea centrală a prescurii (numită Agneț), care reprezintă pe Hristos Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se jertfește pentru păcatele lumii. 
• Miridele (Părticelele): Se scot părticele mai mici în cinstea Maicii Domnului, a Sfinților, precum și pentru viii și adormiții din pomelnicele credincioșilor. Acestea sunt așezate pe Sfântul Disc în jurul Agnețului, formând imaginea Bisericii Cerești și Pământești. 
• Acoperirea Darurilor: Ultimele elemente adăugate sunt vinul și apa din Potir. Darurile sunt apoi acoperite cu steluța și două acoperăminte, simbolizând Scutecele lui Hristos, Mormântul și giulgiul.
• Importanța pentru credincioși: Prin scoaterea miridelor, numele celor vii și ale celor adormiți sunt pomenite în mod nevăzut în fața lui Dumnezeu, aducându-le acestora har și sfințenie. 
• Proskomidia este prima parte a Sfintei Liturghii (ortodoxe) în care se pregătesc Cinstitele Daruri (pâinea și vinul) pentru sfințire. Această rânduială se săvârșește în taină de către preot, în timpul Utreniei, la masa specială numită proscomidiar, aflată în partea de nord a Altarului.
  Semnificația simbolică și teologică
  Rânduiala are o dublă semnificație profetică și istorică:
  • Nașterea Domnului: Proscomidiarul simbolizează Betleemul, peștera și ieslea în care S-a născut Iisus Hristos.
  • Jertfa de pe Cruce: Pregătirea darurilor prefigurează Patimile, răstignirea și moartea Mântuitorului.
  Prescurile și formarea Bisericii pe Disc
  Pentru Proskomidie se folosesc de regulă 5 prescuri din aluat dospit, care amintesc de minunea hrănirii celor 5.000 de oameni. Din ele se scot următoarele părți și se așază pe Sfântul Disc:
  1. Sfântul Miru (Agnețul): Bucata centrală pătrată, pecetluită cu semnul Crucii și literele IS-HR NI-KA (Iisus Hristos Biruiește). Simbolizează pe Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”. Preotul îl împunge cu copia, amintind de sulița care a străpuns coasta Domnului, moment în care toarnă vin și apă în Sfântul Potir.
  2. Mirida Maicii Domnului: O părticică triunghiulară scoasă din a doua prescură, așezată la dreapta Agnețului (stânga privitorului).
  3. Miridele celor 9 cete de sfinți: Nouă părticele scoase din a treia prescură, așezate la stânga Agnețului, reprezentând Proorocii, Apostolii, Ierarhii, Mucenicii, Cuvioșii, Doctorii fără de arginți, Sfinții Ioachim și Ana (și sfinții zilei) și Sfântul Ioan Gură de Aur sau Vasile cel Mare.
  4. Miridele pentru vii: Părticele scoase din a patra prescură pentru pomenirea clericilor și a credincioșilor vii.
  5. Miridele pentru morți: Părticele scoase din a cincea prescură pentru pomenirea celor adormiți.
  Prin această așezare, Sfântul Disc înfățișează Biserica întreagă: Hristos în centru, înconjurat de Maica Domnului, sfinți, credincioșii vii și cei adormiți.
  Ritualul de încheiere
  După așezarea tuturor miridelor, preotul tămâiază și acoperă Cinstitele Daruri:
  • Pune Asteriscul (Steaua) peste disc, simbolizând steaua de la Betleem.
  • Pune Acoperămintele mici peste disc și potir.
  • Pune Aerul (Acoperământul mare) peste amândouă, simbolizând mormântul și giulgiurile Domnului.
  • Rostiește Rugăciunea Propunerii, cerând lui Dumnezeu să primească jertfa și să-i pomenească pe cei ce au adus-o.

 Nu știu câți veți avea rabdare să citiți acest text.

Venim la Sfânta Liturghie și vedem doar un preot, cântări, lumânări și oameni care stau în biserică. Dar ceea ce se săvârșește cu adevărat este o taină care depășește orice înțelegere omenească.

Puțini cunosc însă cât de adâncă este taina 𝐏𝐫𝐨𝐬𝐜𝐨𝐦𝐢𝐝𝐢𝐞𝐢. Ii Înainte ca Liturghia să înceapă, preotul scoate părticele din prescuri. La prima vedere sunt doar firimituri de pâine. Dar, în înțelesul Bisericii, ele îi reprezintă pe cei pomeniți și sunt așezate în jurul Sfântului Agneț – Mielul lui Dumnezeu, Hristos Însuși.

Iar la sfârșitul Liturghiei are loc un gest de o frumusețe cutremurătoare: părticelele pentru cei vii și cei adormiți sunt vărsate în Sfântul Potir, iar preotul se roagă: „𝐒𝐩𝐚𝐥ă, 𝐃𝐨𝐚𝐦𝐧𝐞, 𝐩ă𝐜𝐚𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐞 𝐬-𝐚𝐮 𝐩𝐨𝐦𝐞𝐧𝐢𝐭 𝐚𝐢𝐜𝐢, 𝐜𝐮 𝐂𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭 𝐒â𝐧𝐠𝐞𝐥𝐞 𝐓ă𝐮, 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐫𝐮𝐠ă𝐜𝐢𝐮𝐧𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐟𝐢𝐧ț𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐓ă𝐢.”

Așadar , unul dintre cele mai mari gesturi de iubire pe care o putem arăta celor dragi: să-i pomenim la Sfânta Proscomidie.

De aceea, atunci când dai un pomelnic, nu faci un simplu gest de tradiție. Îți aduci aproapele înaintea lui Dumnezeu, în locul unde cerul se unește cu pământul și unde Hristos Se dăruiește lumii „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”.

Sfânta Liturghie este singurul loc de pe pământ unde omul poate gusta încă de aici din Împărăția lui Dumnezeu. Cine începe să înțeleagă această taină nu mai spune: „Am fost la biserică”, ci: „Am stat înaintea lui Dumnezeu.”