CE FOLOS ADUCE BINECUVÂNTAREA?

 56.-Părinte, ce înseamnă să ceri binecuvântare și ce este binecuvântarea? (Simona M.)

Prin binecuvântarea pe care o dă preotul unui credincios se invocă harul cu care a fost investit, adică puterea Duhului Sfânt, prin care împărtășește credinciosului sfințenia, cu care este ajutat la o lucrare bună pe care vrea s-o facă. Atunci omul este însoțit de ajutorul harului primit prin preot şi este protejat de atacurile vrăjmașilor nevăzuți care se opun omului, la orice lucrare bună. Sfântul Vasile cel Mare spune: „Atunci când binecuvântezi împărtășești sfințenie.” 70

Când treci pe lângă un preot, sau când vezi un preot că trece, este foarte bine să ceri binecuvântare de la el, pentru că, prin mâna lui îți va trimite Dumnezeu binecuvântarea Sa cea a păcii și a sfințeniei, după cum spune Sfântul Vasile cel Mare: „Cea mai desăvârșită dintre binecuvântări este pacea, pentru că pacea dă echilibru părții conducătoare (minții) din om.” 71

Pe vreme părinților mei, când trecea părintele prin sat, de mergea la Biserică, pe toți, pe care-i întâlnea părintele, fiecare îi săruta mâna, își plecau capetele și cereau binecuvântare. Iar, preotul îi binecuvânta cu bucurie pe chip, mai schimba câteva vorbe cu ei și pleca mai departe, iar oamenii rămâneau cu fețele luminate și cu bucuria în suflet că ziua aceea le va fi binecuvântată. Ce vremuri erau atunci! Erau vremurile credinței lucrătoare, a respectului și a faptelor. Acum trece părintele prin sat și auzi doar câte unul zicând de la distanță „săr-mâna, părinte!”, fără să se mai apropie și fără să mai ceară binecuvântare, se întreabă apoi, de ce o duc greu și nu le merge bine!? Pentru că pe omul de azi, l-a cuprins mândria și necredința, mândria îi întunecă mintea și nu mai poate cugeta la Dumnezeu. Și pentru că-i lipsește smerenia nu-L mai are pe Dumnezeu în centrul acțiunilor lui, nu se mai poate apropie de Dumnezeu pentru a-i spori sporul în tot ceea ce face, ci e preocupat cum să câștige partea materială singur, fără ascultare de Dumnezeu, atunci și Dumnezeu îl lasă singur să se descurce. „Căci rodul ascultării făcută cu binecuvântare este smerenia.., iar floarea faptelor pe care tu singur o crezi bună este mândria.” 72 spune Sf. Teodor Studitul (+826). Mândria îl întunecă pe om, totul devine întunecat în orice face, în toate acțiunile lui, i se întunecă vedere duhovnicească, priceperea, gândirea, cugetarea și faptele. Omul dacă ar cugeta la Dumnezeu și dacă L-ar avea pe Dumnezeu în centrul acțiunilor sale, i s-ar lumina gândire, vederea, priceperea, cugetarea și faptele. Ar vedea și ar putea cugeta la importanța binecuvântării lui Dumnezeu ce se coboară prin binecuvântarea preoților, cum adevărat spune Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina: „Cugetă ce mulțime de bunătăți este dată cu adevărat celor credincioși prin binecuvântarea preoților; Se pogoară harul Preasfântului Duh; bolile se izgonesc; se îndepărtează cele demonice; se dezleagă legăturile păcatelor; și toate celelalte bunătăți.” 73

Tot Sfântul Ierarh Nectarie, mai spune, că: „cel mai mic se binecuvântează de către cel mai mare și este supus acestuia întru toate.” 74

Întotdeauna cel mai mic cere binecuvântare și se binecuvântează de către cel mai mare și față de acesta este dator moral să fie smerit, respectuos și supus în toate acțiunile sale. Prin cel mai mare se înțelege părintele trupesc - tatăl și părintele duhovnicesc - preotul, duhovnicul, care sunt pentru fiii izvor de creștere și maturitate trupească și sufletească. Iar prin „cel mai mic” se înțeleg fiii trupești și fiii duhovnicești, care au datoria de supunere smerită și ascultătoare „întru toate”.

Prin omul binecuvântat se binecuvântează toate ale sale: casa, serviciul, familia, gospodăria, toate sporesc, merg înainte cu ușurință, pe când prin omul fără de binecuvântare toate dau înapoi, acțiunile omului și a celor din casa lui merg greoi, după cum ne spune Sf. Nicolae Velimirovici: „De la un ins binecuvântat, întreaga casă poate spori în toate, iar de la unul nebinecuvântat întreaga casă poate da înapoi în toate.” 75 Și atunci „Când Dumnezeu binecuvântează, nu este greu să hrănești cinci mii de oameni cu cinci pâini; iar când nu binecuvântează, este așa cum e acum în casa ta.” 76, adică toate sunt cu putință omului, de aceea este bine ca omul să ceară binecuvântare de la duhovnic în tot ce face, mai ales în lucrurile mari și mântuitoare pentru a spori în ele, a birui și îndepărta lucrările de împotrivire a potrivnicului. (Părintele Ioan, „Răspunsuri Duhovnicești...”)