Psalmii au o putere terapeutică și spirituală profundă, oferind mângâiere în momentele de cumpănă. Ei transformă deznădejdea în speranță prin rugăciune.

 

Psalmi de mare ajutor în momente grele

• Psalmul 23: Pentru liniște, ocrotire și combaterea fricii.
• Psalmul 50: Pentru iertare, pocăință și curățire sufletească.
• Psalmul 90: Pentru protecție împotriva primejdiilor și a bolilor.
• Psalmul 142: Pentru momentele de singurătate și scăpare din necazuri.Dacă m-ai întreba ce am înțeles după atâția ani de pustiu și rugăciune, ți-aș răspunde printr-un singur cuvânt: puterea Psaltirii.” Dacă ar fi să îmi încep viața din nou, m-aș osteni înainte de toate să învăț Psaltirea pe de rost. Pentru că Psaltirea nu este doar o carte de rugăciuni. Ea este respirația sufletului, mângâierea celui întristat și armă împotriva întunericului. Psaltirea este pântecele rugăciunii unui om care caută cu adevărat pe Dumnezeu. Este un pământ binecuvântat în care cresc semințele harului și ale păcii sufletești. Sfinții Părinți spuneau că demonii se cutremură de cuvintele Psalmilor, pentru că fiecare verset poartă puterea și adevărul lui Dumnezeu. Într-o noapte de priveghere, în timp ce citeam Psaltirea, am simțit o luptă nevăzută atât de puternică încât cu greu o pot descrie. În clipa în care am rostit: „Dumnezeu S-a înălțat…” și: „Tu ești Domnul și Dumnezeul meu…”, duhul rău s-a tulburat. Am simțit o apăsare puternică, ca și cum ceva încerca să mă oprească să mai rostesc cuvintele sfinte. Mi se încurcau vorbele, respirația devenea grea, iar sufletul parcă trecea prin foc. Atât de mare este puterea rugăciunii rostite cu credință. Diavolul nu se teme de omul bogat, nici de cel puternic în fața lumii. Se teme de omul care se roagă cu inimă smerită și care îl cheamă pe Dumnezeu din adâncul sufletului său. De aceea Psaltirea a fost iubită de călugări, de pustnici și de toți cei care au dus lupta nevăzută pentru curățirea inimii. Sunt oameni care citesc Psalmii în boală și primesc pace. Alții îi citesc în necaz și primesc putere. Alții îi citesc printre lacrimi și simt cum Dumnezeu îi ridică încet din întuneric. Pentru că în Psalmi vorbește sufletul omului cu Dumnezeu. Acolo găsești durerea, frica, nădejdea, pocăința, iubirea și biruința. Acolo omul învață să plângă înaintea lui Dumnezeu și să își pună toată viața în mâinile Lui. Nu întâmplător sfinții spuneau: „Mai bine să înceteze soarele să lumineze decât să înceteze Psaltirea din gura creștinului.” Psalmii liniștesc inima, întăresc sufletul și aduc lumina lui Dumnezeu acolo unde omul credea că nu mai există speranță.