Minunatul Ioan Savaitul ne spunea, zicand: „Sezand eu la o margine de
pustie, a venit la mine un oarecare frate, de la o manastire, pentru
cercetare. Si l-am intrebat pe el: Ce mai fac parintii? Si mi-a zis mie:
Bine, cu rugaciunile voastre. Deci, l-am intrebat pe el despre un
frate, care avea un nume rau. Mi-a zis mie acela: Crede-ma pe mine,
parinte, ca nu s-a schimbat din numele acela. Aceasta auzind, am zis:
Oh! Si zicand eu, oh, am fost rapit ca intr-o uimire de somn si m-am
vazut pe mine stand inaintea sfantului loc al Capatanii si pe Domnul
nostru IIsus Hristos stand in mijlocul a doi talhari. Si am inceput sa
ma inchin. Iar, daca m-am apropiat, indata ce m-a vazut, Domnul s-a
intors spre ingerii care-I stateau inainte si le-a zis lor: Scoateti-l
pe el afara, ca Imi este Mie ca un anticrist, inainte de Judecata Mea,
el a judecat pe fratele sau.
Deci, dupa ce m-a izgonit pe mine, daca am voit sa ies pin usi mi s-a
prins mantia mea si s-a intarit si am lasat-o pe ea acolo. Apoi, indata
desteptandu-ma, am zis catre fratele cel ce venise: Rea imi este mie
ziua aceasta. Si mi-a zis mie: Pentru ce, parinte? Atunci i-am spus lui
ce mi se aratase mie si am zis: Mantia, adica acoperamantul lui Dumnezeu
mi-a ramas si sunt lipsit de ajutorul Lui Dumnezeu.
Si din ziua aceea, dupa certarea Domnului, am ratacit sapte ani prin
pustietati, nici paine gustand, nici sub acoperamant intrand, nici cu om
vorbind, pana ce am vazut pe Domnul meu, intorcandu-se sa-mi dea mantia
mea.”
Iar noi, aceste cuvinte ale minunatului Ioan auzindu-le am zis:”Daca cel
drept abia se mantuieste, apoi cel necurat si pacatosul cum se vor
indrepta?” Drept aceea, se cuvine noua a ne ingriji de ale noastre si a
nu judeca pe nimeni din cei ce gresesc. Pentru ca scris este: „De vom
acoperi greselile fratelui, apoi si Dumnezeu ne va acoperi pe noi.”
(Proloage, vol I)
Doamne, am gresit, iarta-ma, primeste-ma,
indreapta-ma, sfinteste-ma Tu, caci eu sunt neputincioasa, sfasiata de
parerea de mine, de imprastierea mintii si inimii mele, care nu este
mereu catre Tine, izvorul vietii si al intelegerii. Caci eu nu pot
nimic fara Tine, dar pot totul in Tine. Vino, lumineaza-ma,
dumireste-ma, impaca-ma cu mine insami caci eu nu stiu si chiar de as
sti, nu pot. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.