Maica Siluana

 Maica Siluana 

 

Da, Fetita mea mult iubita, acum descoperirile sunt uluitoare”. Acum vei afla cum poti intra in Imparatia Cerurilor (care deja este in tine, dar tu nu esti Acolo) devenind ca acel copil dinainte de sase ani, fara a pierde ceva din ce ai invatat pe cale mai departe.

Acum vei trece de partea copilului abuzat, si nu vei mai fi impotriva lui!

Tu strigi la Dumnezeu si la Sfintii Lui unde erau atunci? Erau una cu tine, copilul abuzat, si au fost prigoniti impreuna cu tine de „cei mari” si de tine, care ti-ai insusit punctul lor de vedere, fugind de ce simteai.

Acum vei intelege lipsa de vina a acelui copil, gata sa ierte si sa iubeasca iarasi, si „cruzimea” ta, cea care ai trecut de partea „celor mari” care te abuzau si te judecau si te pedepseau… Si ai hotarat sa-l ascunzi de ei si de tine si sa-l ingropi in pivnitele fiintei tale. Vezi, am pus ghilimele la cruzime pentru ca, alegand asta, tot nevinovata erai, tot abuzata: ai facut ce ai invatat de la cei care erau pentru tine „cei ce stiu mai bine, fac mai bine, nu gresesc niciodata si te iubesc numai daca esti asa cum isi doresc ei. Iar „oamenii mari” (noi insine cand „ne facem mari” sau trecem de partea lor) nu asteapta de la copiii lor sa fie intr-un fel anume, nu le ofera un model coerent pentru mintea lor (de fapt, pentru mintea omului in general), ci sa fie asa cum au ei „chef” in momentul respectiv, dar sa si respecte toate „valorile” lor, tot ce e „sfant” pentru ei… Si furia lor e cu atat mai mare cu cat viata lor reala este o adevarata batjocura la adresa acestor „sfinte” valori…

Iata tragedia omului fara Dumnezeu, sau a celui care ar vrea sa-L foloseasca pe Dumnezeu ca instrument al dorintelor sale pamantesti!

Iata de ce S-a facut Fiul lui Dumnezeu Om! El ne-a adus in dar Puterea la care ne-a reconectat traind impreuna cu noi tot ce patimim, pana la moarte, ca sa ne invete Calea si sa ne daruiasca Viata Sa si sa ne primeasca in Bucuria Lui pe care nimeni si nimic nu o mai pote lua de la noi.

Daca vrem!

Intrebi: „Si acum? Ce facem, Doamne?”

Mai intai, sa-i binecuvantezi si sa-i ierti pe toti abuzatorii tai, inclusiv pe tine. Ei nu stiau ce fac! Au facut ce au invatat de la alti oameni. Nu au invatat sa fie si sa traiasca de la Dumnezeu. Tu, cea de acum, esti primul „apostol” al acestei invataturi si fel de a fi. Daca vrei!

Asadar, iata ce poti face:

1.Daca vrei sa-I urmezi Lui, si sa te bucuri cu El, si in El, si in toata viata ta pana la amanunt.
2.Sa te lepezi de tine, de „tinele” care se apara, care neaga, care se ascunde, care fuge de rau si de durere apeland la mecanisme de aparare care sunt chiar raul in act si izvorul suferintei de lunga durata (desi, pe moment pot avea rol de anesteziant sau euforizant). Iar lucrarea seminarului, a Iesirii din labirintul codependentei, si a oricarei alte terapii, insotite de lucrarea harului Sau pe care il primesti Acolo si Asa cum te-am invatat.
3.Sa-ti iei crucea, toata acesta durere netraita si orice alta durere ar tasni in trupul si sufletul tau ori de cate ori te vei impotrivi pacatului si deprinderilor patimase ca sa implinesti Poruncile datatoare de viata. Dar sa privesti Poruncile ca pe aerul proaspat pe care il respiri cu nesat cand nu mai esti orbita si redusa la nesimtire din cauza suferintelor psihice (adica suferinte induse de ganduri si sinapse sadite si hranite de sugestii straine, vrajmase).
4.Si sa-I urmezi Lui. Adica, oriunde ai merge si orice ai face El, Prezenta Lui ca Iubire, sa fie scopul tau.

Fa asta, si vei vedea! E atat de simplu!

Doar gandurile vrajmase si dorintele patimase complica lucrurile si viata. Si, ca reper de inceput, sa stii ca un gand e vrajmas atunci cand e despartit de Dumnezeu, de voia lui. Iar o dorinta este patimasa atunci cand e centrata pe mijloc, iar nu pe scop. Stii, exemplul pe care il tot dau cu fata care voia sa se marite cu un baiat care nu voia sa se insoare cu ea si spunea ca nu mai concepe sa traiasca fara el. Cand am intrebat-o de ce vrea sa se marite cu el, s-a gandit si a spus: „pentru ca vreau sa fiu fericita”. Am intrebat-o iarasi: „n-ai vrea sa devii fericita altfel, fara sa te mariti cu el?” si mi-a raspuns: „nu, in nici un caz!”… Dorintele patimase ne ucid, ne tin in nefericire, ne arunca in relatii dezastruoase… Si asta pentru ca nu vrem sa facem ce spuneam mai sus ca e simplu si e si usor pentru ca El, Domnul, ne da harul care lucreaza cu noi si in noi de indata ce ne lepadam de voia noastra autodistructiva!

Te imbratisez cu drag si recunostinta pentru lupta ta,

Maica Siluana