Poveste cu talc: simpla acceptare

 

A fost odata un fermier sarac care avea un fiu si un mic teren undeva in muntii Greciei, pe vremea dominatiei turcesti. Viata era grea si viata era scurta.
Intr-o zi, pe cand saracul fermier lucra pe camp, un superb cal alb a aparut si s-a asezat langa fermier, pascand in liniste.
Raspandindu-se vestea, toti vecinii fermierului au venit la el, felicitandu-l pentru animalul gasit. „Ce noroc pe tine!” au spus ei. „Acum vei putea sa folosesti calul ca sa ari pamantul si sa te duci cu caruta la piata- o sa te imbogatesti”.
Batranul a zambit bland. „Nu stiu daca sunt norocos sau ghinionist”, spuse el. „Tot ce stiu e ca lucram pamantul, cand, dintr-o data, a aparut acest cal si a inceput sa pasca. Etsi einai- asta e!”

In urmatoarele zile, calul a ramas, dar nimeni nu a venit dupa el, iar fiul fermierului a vrut sa vada daca il poate calari. Cu toate ca baiatul nu avea sa, a vazut ca putea sa calareasca fara sa- si dusi au fost. Din nefericire, dupa un timp au ajuns la niste crengi plecate, iar fiul fermierului a fost aruncat de pe cal, a cazut si si-a rupt piciorul.
Vecinii fermierului au venit in fuga. „Ce ghinion pe tine!” spuneau ei. „Fiul tau a cazut de pe cal si si-a rupt piciorul. Nu va mai putea sa te ajute la camp si mai mult decat sigur veti muri de foame.”
Batranul a zambit bland. Nu stiu daca sunt norocos sau ghinionist”, spuse el. „Tot ce stiu e ca lucram la camp si a aparut un superb cal alb; fiul meu a incercat sa il calareasca, dar a cazut si si-a rupt piciorul. Etsi einai- asta e!”

Doua zile mai tarziu, garda sultanului a sosit in sat, cautand recruti pentru armata. Pe acea vreme, sultanul purta o lupta impotriva unui dusman foarte puternic. Soldatii l-au gasit pe fiul fermierului (care ar fi fost un soldat ideal), dar cand si-au dat seama ca baiatul are un picior rupt, l-au lasat si au mers in satul urmator pentru a cauta recruti acolo.
Cand au auzit vestile, satenii au venit in fuga, „Ce noroc pe tine!” i-au spus. „Oamenii sultanului au venit sa-ti ia fiul, dar cand au vazut ca are un picior rupt l-au lasat si au plecat in satul urmator. Dumnezeu te iubeste cu adevarat!

Batranul a zambit bland. „Nu stiu daca sunt norocos sau ghinionist”, spuse el. „Tot ce stiu e ca lucram pamantul si a aparut un superb cal alb; fiul meu a incercat sa il calareasca, dar a cazut si si-a rupt piciorul. Garzile sultanului au venit sa-mi ia baiiatul in armata, dar cand au vazutca are un picior rupt, l-au lasat si au mers mai departe in satul urmator. Etsi einai- asta e!”

Zilele au trecut si piciorul baiatului a inceput sa se vindece. Dar, intr-o dimineata, fermierul s-a trezit si a vazut ca, peste noapte, calul disparuse.
Cand au auzit vestile, satenii au venit in fuga. „Ce ghinion pe tine!” spusera ei. „Frumosul cal alb a disparut- un animal asa de bun, si asa de valoros. Ce pierdere grava! Nu mai ai pentru ce trai!”
Batranul a zambit bland. „Nu stiu daca sunt norocos sau ghinionist”, spuse el. „Tot ce stiu e ca lucram pamantul, si a aparut un superb cal alb; fiul meu a incercat sa il calareasca, dar a cazut si si-a rupt piciorul. Garzile sultanului au venit sa-mi ia baiatul in armata, dar cand au vazut ca are un picior rupt, l-au lasat si au mers mai departe in satul urmator. Apoi, frumosul cal a disparut in mijlocul noptii. Etsi einai- asta e!”

Pe masura ce zilele treceau, fiul fiermierului s-a insanatosit si a putut sa umble din nou. Cand a fost suficient de bine, a mers sa caute frumosul cal alb.
Zilele au trecut, si fiermierul a continuat sa lucreze pamantul. Uneori era foarte cald, alteori era foarte frig, si, din cand in cand, era tocmai bine.
Cateva luni mai tarziu, fiul fermierului s-a reintors. „Nu o sa-ti vina sa crezi ce s-a intamplat”, spuse el. „Am mers pe urmele calului cat am putut de bine si l-am gasit la vreo 20 mile distanta. Pe spatele sau calarea cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o vreodata. Pana la urma, i-am cerut tatalui ei mana fiicei sale si, ca zestre, mi-a dat calul alb. Asa ca eu m-am intors, calul s-a intors si am si cea mai frumoasa sotie din lume.”

Cum au auzit vestile, satenii au venit in fuga. „Ce noroc pe tine!” spuneau toti. „Fiul tau a plecat sa caute calul si s-a intors nu numai cu calul, dar si cu o nevasta frumoasa. Cat de norocos esti! Cred ca esti cel mai norocos om de pe pamant!”
Batranul a zambit bland. „Nu stiu daca sunt norocos sau ghinionist. Tot ce stiu e ca lucram pamantul si ca a aparut un superb cal alb; fiul meu a incercat sa-l calareasca, dar a cazut si si-a rupt piciorul. Garzile sultanului au venit sa-mi ia baiatul la lupta, dar cand au vazut ca are un picior rupt, l-au lasat aici. Apoi, calul a fugit si cand fiul meu a mers sa-l caute si-a gasit nevasta visurilor sale si a adus-o aici. Etsi einai- asta e!”

Lunile au trecut si intr-una din zile, batranul a murit.
Cand au aflat vestile, vecinii au venit in fuga. „Ce trist!” ii spuneau ei fiului. „Cand toate mergeau asa de bine, tatal tau a murit”. Tanarul nu a spus nimic, dar i-a condus pe vecini in camera unde era asezat tatal sau.
Pe buzele batranului era inca un suras bland.