sâmbătă, 20 iulie 2019

Savoare divina: Cacao si ciocolata

Gustul unic si exotic al acestui aliment-minune, cacao, ne-a cucerit pe toti. Fie ca il consumam sub forma de bautura, in amestec cu laptele, fie ca il savuram sub forma de ciocolata, cacaua ne ofera senzatii gustative speciale. E preferat atat de copii, cat si de adulti, caci savoarea nu are varsta. Lumea ar fi mai saraca fara cacao si fara ciocolata, intr-adevar. In zilele noastre, acest aliment cu totul unic, cacao, este consumat in cantitati masive, mai ales in Europa si America. Cele mai mari plantatii de arbori de cacao se afla in Africa si in America de Sud, dar si in Asia: Coasta de Fildes, Brazilia, Ghana, Malaezia, Mexic. Plantatii de mai mici dimensiuni exista insa in toate zonele tropicale ale lumii. In fiecare an se produc cam 3,5 milioane de tone de boabe de cacao, iar cei mai mari consumatori de cacao sunt Statele Unite, Germania, Franta, Marea Britanie si Rusia.
In urma cu cateva milenii, arborele de cacao salbatic s-a raspandit in padurile ecuatoriale ale Americii de Sud din regiunea amazoniana, care pe vremea aceea erau mult mai intinse decat astazi. Nu se stie exact care este originea acestui copac, dar se apreciaza ca primii oameni care l-au cultivat in mod sistematic au fost olmecii, cu trei mii de ani in urma, in Peninsula Yucatan, de pe coasta Guatemalei de astazi la Oceanul Pacific. Cea mai veche dovada a consumului de cacao se afla, insa, pe un vas mayas descoperit undeva pe valea raului Rio Azul, in Guatemala. Cu toate acestea, pe vase vechi de 3.500 de ani ale olmecilor s-au descoperit urme de teobromina, un alcaloid, un stimulant pe care il intalnim in ciocolata si in ceai. Aceasta substanta este extrasa si din semintele arborelui de cacao. Se crede ca olmecii foloseau cacao in bauturile lor ceremoniale, dar, deoarece nu au lasat documente scrise, nu se stie exact ce parte din cacao foloseau, boabele sau corpul pastailor.
Mayasii, care i-au cucerit pe olmeci, au preluat si bautura din cacao a acestora. Dar ei nu doar ca au consumat-o, ci pur si simplu au venerat-o! Dupa cum apare in izvoare mayase scrise, ei o beau in cadrul ceremoniilor si al sarbatorilor importante, precum si la finalizarea anumitor tranzactii. Cu toate acestea, bautura din cacao, ciocolata, se pare ca nu era rezervata doar celor bogati, ci oricine avea acces la ea. In multe familii, se consuma ciocolata la fiecare masa. Aceasta era densa si spumoasa, fiind adeseori combinata cu miere, ardei iute sau apa.
Legenda civilizatiei Maya povesteste ca arborele de cacao a fost plantat si cultivat dupa indicatiile unui semizeu mayas, si anume Hunahpu. De aceea, cacao era considerata de origine divina, primind o importanta deosebita in civilizatia Maya.
In timp, prepararea boabelor de cacao a devenit tot mai elaborata, tot mai complexa. Sud-americanii culegeau pastaile, scoateau boabele (fiecare pastaie contine aproximativ 40 de boabe), le lasau la fermentat, le prajeau, apoi le macinau. Le amestecau apoi cu apa, obtinand o pasta in care adaugau porumb, ardei iute si alte condimente locale. Amestecau apoi totul cu o ustensila specială, numita molinet, de obicei intr-o tartacuta, pana cand obtineau o spuma semilichida, care se putea bea.
Aztecii au dus cultul ciocolatei la un nivel inca si mai inalt. Ei ajunsesera sa foloseasca boabele de cacao ca moneda – puteau cumpara cu ele mancare si alte bunuri. Chiar si taxele se plateau in cacao! Pur si simplu, pentru azteci, cacao era mai valoroasa decat aurul. Si aztecii considerau ca arborele de cacao era de origine divina, dar, spre diferenta de mayasi, in societatea lor, doar cei de rang inalt aveau parte de preparatul din cacao, in vreme ce oamenii din paturile de jos se bucurau de el doar cu ocazia nuntilor sau a altor sarbatori importante. Cel mai cunoscut iubitor de ciocolata dintre azteci a fost, desigur, Montezuma al II-lea, un conducator atotputernic. Acesta bea cativa litri de ciocolata pe zi, pentru a se energiza, dar si pentru proprietatile afrodiziace ale acesteia. Se spune ca facuse rezerve de boabe de cacao si pentru armata sa.
Cacaua, preferata atat de copii, cat si de adulti
Nu e clar cand si cum a ajuns cacao si ciocolata in Europa, dar se stie ca prima data a ajuns in Spania. Unii spun ca uimitoarea licoare a fost descoperita de Columb, care a interceptat un transport de cacao in America, in anul 1502. Altii spun ca primul care a gustat-o a fost conchistadorul Hernan Cortes, la curtea lui Montezuma. Acesta ar fi adus boabele de cacao in Europa, insa ar fi pastrat doar pentru el secretul prepararii ciocolatei. O a treia varianta este ca boabele de cacao au fost oferite drept cadou regelui Filip al II-lea al Spaniei de catre calugarii care i-au prezentat acestuia cativa mayasi din Guatemala, in anul 1544.
In orice caz, atunci cand europenii au ajuns in America, au gustat, uimiti, din aceasta licoare ciudata si necunoscuta, maronie, pe care le-au oferit-o aztecii. Nu era chiar rea la gust, nu era foarte amara, era hranitoare si racoritoare. Localnicii ii spuneau ciocolata. Thomas Gage explica originea acestui nume astfel: Este un nume indian, compus din Atte sau Alte, care inseamna apa, si din sunetul pe care il face apa atunci cand este pusa in ciocolata si este amestecata – Choco, Choco, Choco. Evident, ciocolata mayasilor si a aztecilor era cu totul diferita de ceea ce cunoastem astazi sub acest nume. De-a lungul timpului, s-au facut multe inovatii, astfel ca astazi avem un produs mult imbunatatit.
Spaniolii s-au obisnuit repede cu noua licoare adusa de peste ocean, apoi au adorat-o, astfel ca Spania a inceput sa importe ciocolata in anul 1584. Familia regala si nobilii spanioli au inceput sa bea cacao fierbinte, nu rece, iar aceasta bautura a ajuns sa fie preferata la Curtea Spaniei. Cand Anna a Austriei, prințesa de Habsburg – Spania, s-a maritat cu regele Ludovic al XIII-lea de Remy Martin al Frantei, in anul 1615, ea a adus drept cadou de nunta si o lada cu cacao, adica ceva foarte pretios. A adus, de asemenea, din Spania, o fata care sa-i prepare zilnic bautura sa preferata din cacao, precum si o multime de retete.
Pe masura ce exploratori din alte tari ale Europei ajungeau in Lumea Noua, descopereau si ei cacao si ciocolata, aducandu-le in tarile lor. Dupa o vreme, europenii, nefiind complet satisfacuti de ciocolata azteca, au adaugat zahar din trestie de zahar in amestecul de cacao, schimband complet gustul acestuia, indulcindu-l mult. De asemenea, au inceput sa adauge si alte ingrediente, precum scortisoara. In scurt timp, producatorii de ciocolata au inceput sa elaboreze tot felul de combinatii dulci pentru europenii avuti, care cereau tot mai mult acest produs. Pe masura ce se gaseau noi metode de macinare si de amestecare a boabelor de cacao, ciocolata isi schimba și ea compozitia si textura, devenind tot mai delicioasa.
Au existat si dispute religioase in legatura cu ciocolata, caci unii au sustinut ca boabele de cacao nu ar fi alimente de post. In secolul al XVI-lea, insa, Papa Grigore al XIII-lea a hotarat ca bautura din cacao (ciocolata, asa cum se prepara ea in acea vreme) nu incalca Postul Pastelui.
Ciocolata, cel mai important produs obtinut din cacao
Ciocolata a ajuns si in America de Nord, in anul 1641, adusa de un vas spaniol. Prima casa de ciocolata s-a deschis in Boston, in anul 1682, dar prima fabrica de ciocolata din America a aparut in statul Massachusetts. Acest preparat i-a cucerit cu totul pe americani – in anul 1773, boabele de cacao reprezentau deja o parte importanta a importurilor, iar oamenii din toate clasele sociale se bucurau de gustul ciocolatei. Astazi, americanii din SUA consuma nu mai putin de 38% din productia mondiala de cacao.
In Europa, initial, ciocolata era rezervata celor bogati. Insa in anul 1828, un chimist olandez, Coenraad Johannes van Houten, a descoperit o noua metoda de macinare a boabelor de cacao, cu ajutorul sarurilor alcaline. Pudra de cacao astfel obtinuta, numita in epoca "cacao olandeza", se amesteca mult mai usor cu apa. Tot el (sau tatal lui, dupa alte surse) a inventat presa pentru ciocolata, ceea ce a facut ca acest produs sa fie disponibil pentru oricine.
In anul 1819 a fost fondata prima fabrica de ciocolata din Elvetia, in localitatea Vevey. Acolo s-a pus pentru prima data lapte in ciocolata. Englezul John Cadbury a facut la fel, in anul 1831, cand si-a inaugurat fabrica de ciocolata de langa Crooked Lane. In 1847, casa de ciocolata J.S. Fry and Sons din Anglia a creat primul baton de ciocolata facut din unt de cacao, zahar si lichior de ciocolata.
Insa elvetianul Rudolph Lindt a fost cel care a descoperit poate cel mai mare secret al fabricarii ciocolatei, in anul 1879, si anume modul si timpul de mixare si de aerare a amestecului. El mixa amestecul de cacao timp de cateva zile, mai exact 72 de ore, intr-o masina speciala, apoi adauga mai mult unt de cacao decat se obisnuia la acea vreme, astfel incat produsul final se topea, pur si simplu, in gura si putea fi combinat mult mai usor cu alte ingrediente. Astazi, peste tot in lume se foloseste acest procedeu special.
In 1889, Jean Tobler a inceput sa produca faimoasa ciocolată Toblerone cu miere si migdale, al carei baton avea (si are si astazi!) forma Alpilor Elvetieni. La sfarsit de secol XIX si inceput se secol XX, au aparut mai multi producatori de ciocolata importanti, firme de familie, precum cei doi titani ai productiei de ciocolata de astazi - Hershey’s Chocolate (fondata in 1895) si Mars Co (fondata in 1922), ambele in Statele Unite. Cam tot atunci aparea si producatorul Nestle, in Elvetia.
Sapun cu unt de cacao si ciocolata de la Apidava
Desigur, cel mai important produs obtinut din cacao este ciocolata. Insa astazi intalnim cacao si ciocolata si in produsele cosmetice, in aromaterapie etc. Sapunul cu unt de cacao si ciocolata din portofoliul companiei Apidavacontine unt de cacao brut, neprocesat. Se stie ca untul de cacao contine o serie de substante benefice pentru pielea noastra, printre care acizi grasi nesaturati si vitamina E. In acelasi timp, are efect antioxidant. Acest sapun cu cacao de la Apidava curata si hidrateaza pielea, fiind recomandat mai ales pentru pielea uscata, crapata sau descuamata. Mai mult, ciocolata din compozitia acestui sapun stimuleaza microcirculatia locala si creste tonicitatea pielii.
Insa cacao nu e doar un aliment sau un ingredient cosmetic, ci se pare ca este eficienta chiar si in unele afectiuni, precum tensiunea arteriala crescuta sau unele boli de inima, existand chiar si studii stiintifice care atesta acest fapt. Explicatia este aceea ca, pe langa multe alte substante chimice, cacao contine flavonoizi, care au puternic efect antioxidant, dar care se pare ca ajuta la relaxarea arterelor si venelor (chiar daca mecanismul prin care fac aceasta nu este inca cunoscut). Consumul de cacao se pare ca ajuta, de asemenea, la mentinerea sanatatii ficatului, a fierii si a rinichilor, precum si in cazurile de pierdere a memoriei.
https://www.daciccool.ro/stil-de-viata/casa-si-gradina/9598-savoare-divina-cacao-si-ciocolata

joi, 18 iulie 2019

CAUTA PIESE DE MOBILIER CARE SE ARMONIZEAZA FIRESC CU INTERIORUL CASEI TALE . https://www.chilipirul-zilei.ro/cumpara/fotoliu-houston-i-tesatura-albastru-inchis-3578

CAUTA PIESE DE MOBILIER CARE SE ARMONIZEAZA FIRESC CU INTERIORUL CASEI TALE . https://www.chilipirul-zilei.ro/cumpara/fotoliu-houston-i-tesatura-albastru-inchis-3578

Fabricuta de Perdele - Decorint

Fabricuta de Perdele - Decorint Cauta colaboratori pentru perdele gata confectionate. Tel. 0740083737 https://www.facebook.com/profile.php?id=100012085926424

DOAR CALITATE !

Gardurile MNAR spun povestile copiilor printr-o expozitie de benzi desenate si povesti ilustrate

In perioada 18 iulie - 30 august 2019, pe gardul dinspre Calea Victoriei al Muzeului National de Arta al Romaniei, vor fi expuse peste 20 de benzi desenate si povesti ilustrate, realizate de copii si adolescenti cu varste cuprinse intre 9 si 18 ani, in cadrul proiectului Spune-mi o poveste, organizat de Asociatia Volum Art si cofinantat de Administratia Fondului Cultural National.
Prin urmare, la urmatoarea plimbare pe Calea Victoriei, acordati-va si un scurt ragaz pentru a admira creativitatea si imaginatia micilor artisti: Mihai T, 10 ani - Razbunarea pe Regele Rosu, Dan C. 11 ani - Viata lui Gumita, Diana R. 12 ani - Robby si neatentia, Tudor M, 9 ani - The Guacamole Guardian between Space and Time, Maya M, 12 ani – Agentul 003, Floriana N, 11 ani - Uriasul, Ioan V, 11 ani - In viata trebuie sa risti, si Povestea adevarata a lui Cartofel, Stefan C, 9 ani - Broasca surda, Dragos C, 9 ani - Aventurile lui Bob, Denis O, 10 ani - Echipa perfecta, Vlad F, 9 ani - Echipa perfecta si Cainele, Rares I, 9 ani - Hotul de acadele, Pavel B, 9 ani – Vito, Andreea V, 17 ani - La pescuit, Emanuel Z, 14 ani - Nicolas si Andrei, Valentin B, 14 ani - Visul de a deveni fotbalist, Marius T, 16 ani - Neli si Niki, Daniel S, 18 ani - O zi cu ghinion, Eva C., 9 ani – Ametist.
Timp de doua luni (aprilie si mai 2019), participantii la proiect au descoperit si s-au antrenat in tainele dezvoltarii benzilor desenate, ale ilustrarii de povesti si ale animatiei in tehnica stop motion, unele dintre cele mai indragite mijloace de comunicare ale povestilor pentru tanara generatie. Supereroii deja consacrati au fost alaturi de ei in calatoria pe care au parcurs povestea fiecaruia si i-au inspirat sa scoata la iveala propriile povesti, aventuri ale unor eroi inca necunoscuti, care salasluiesc acum doar in imaginatia lor.
Proiectul s-a nascut intr-o lume de oameni mari din dorinta de a le oferi copiilor un spatiu unde universul lor interior sa prinda viata, sa dea forma emotiilor lor si viziunii lor despre lumea in care traiesc. Suntem inconjurati de milioane de imagini, mesaje si povesti scrise de altii, asa ca i-am incurajat pe copiii si adolescentii participanti la atelierele din cadrul proiectului sa-si descopere propria voce. Sa devina liderii propriei lor povesti, declara Judit Balint, manager de proiect.
Povestile au fost posibile si datorita catorva oameni care i-au insotit si indrumat cu drag si admiratie pe parcursul acestui proiect: Octav Ungureanu, Filip Columbeanu, Maria Murgu, Marius Hodea, Nina Mihaila si Radu Igazsag
Mai multe informatii despre proiect, precum si animatiile create de copii, sunt disponibile pe site-ul si pagina www.facebook.com/spunemiopoveste
https://www.daciccool.ro/timp-liber/evenimente/9597-gardurile-mnar-spun-povestile-copiilor-printr-o-expozitie-de-benzi-desenate-si-povesti-ilustrate

miercuri, 17 iulie 2019

Eforie Sud - prima statiune de pe litoralul romanesc

Pentru cei mai multi dintre noi, sezonul estival inseamna vacanta. Fie ca iubim marea sau muntele, avem nevoie de o perioada de iesire din rutina pentru a ne reincarca cu energie. Pentru cei care prefera marea, Eforie Sud este una din numeroasele optiuni ale litoralului romanesc. Situata in partea de sud a litoralului, Eforie Sud are cateva atuuri pentru care a devenit din ce in ce mai cautata si apreciata de catre turisti in ultimii ani. Comparativ cu celelalte statiuni, Eforie Sud are dimensiuni destul de mici, avand aspectul unei oaze abundente in verde. Pustie pe timpul iernii si animata de turisti in sezonul estival, Eforie Sud a capatat de-a lungul anilor eticheta de „statiune linistita”, fiind cautata si pentru beneficiile pe care factorii naturali din zona le aduc sanatatii. 
Eforie Sud se situeaza la 18 kilometri de municipiul Constanta. Pe langa plaja de la malul Marii Negre, un alt punct de atractie il constituie Lacul Techirghiol, renumit pentru namolul binefacator. Istoria statiunii Eforie Sud. Este prima statiune de pe litoralul romanesc. Istoricii spun ca, in anul 1894, in aceasta zona s-a construit un sanatoriu. Se pare ca aici erau internati si tratati oameni cu o gama variata de afectiuni. In scurt timp, sanatoriul a devenit celebru, iar zona a inceput sa se anime cu hoteluri si restaurante pentru a-i primi cum se cuvine pe oaspetii din tara si nu numai.
Primul hotel construit aici in anul 1899 se numea Hotel Movila, dupa numele boierului care l-a construit. Ioan Movila, un boier sosit aici de pe meleagurile indepartate ale Moldovei, pune piatra de temelie a acestui hotel. Boierul ramane in istorie pentru ideile sale inovatoare, ca fondator al statiunii Eforie Sud. Astazi, acest hotel este regasit sub numele de Hotel Parc. Pentru ca tot mai multi oameni descopereau beneficiile namolului, sunt amenajate bai pe malul lacului Techirghiol. In anul 1912, ia fiinta statiunea Movila-Techirghiol, vizitata anual de catre romanii din intreaga tara, dar si de catre oaspeti din afara. De-a lungul timpului, statiunii ii este schimbata denumirea, astfel, de la Movila-Techirghiol, devine Carmen Sylva, apoi Vasile Roaita, iar din anul 1933 poarta denumirea de Eforie.
De la Movila la perioada actuala. Multe s-au mai schimbat de cand Movila a pus piatra de temelie a primului hotel din aceasta zona.
Oamenii sosesc aici din toata tara si chiar din strainatate, pentru a se bucura fie de plaja si de apa sarata, fie de namolul aducator de sanatate. Cu siguranta, plaja de la Eforie Sud nu este foarte mare, mai ales in comparatie cu alte statiuni de pe litoralul romanesc, insa este destul de bine amenajata. Faleza este inalta si ofera un peisaj superb, iar accesul la plaja se face pe scari. Din pacate, din cauza eroziunii, unele portiuni din faleza s-au deteriorat destul de grav in ultimii ani.
De la plaja la masa si distractie. Cei care doresc sa se relaxeze in aceasta zona trebuie sa stie ca pe langa hotelul lui Movila mai exista o diversitate de hoteluri, vile si pensiuni. Unele sunt amplasate foarte aproape de faleza, astfel incat privelistea este una foarte frumoasa, turistii putand admira rasaritul soarelui chiar din camera. Optiunile de cazare sunt multiple si ofera posibilitatea unui sejur relaxant, chiar si celor care nu vor sa cheltuiasca foarte mult. Astfel, exista hoteluri cu 2 stele: Hotel Suceava, Hotel Magura, Hotel Crisana, Hotel Riviera, Hotel Ancora etc., dar si cu 3 stele: Hotel Migador, Hotel Amurg. In plus, pe langa hoteluri, exista si pensiuni sau vile care ofera cazare la preturi accesibile.
Cat despre mancare, aici putem vorbi despre aceeasi diversitate. Majoritatea restaurantelor sunt situate pe faleza si ofera o gama variata de meniuri pentru toate gusturile si pentru toate buzunarele. Exista si un teatru de vara, unde se desfasoara spectacole de muzica usoara si populara. In apropierea acestuia este un parc de distractii destinat celor mici. Tinerii pot petrece alaturi de prieteni in Clubul The One, acolo unde distractia este la loc de cinste.
Si totusi… namolul. Sa vorbim, totusi, despre namol… motivul principal pentru care oamenii viziteaza aceasta statiune din 1899 incoace. Tratamentul cu namol poarta denumirea de peloidoterapie (din grecescul pelos = namol) si a fost utilizat inca din cele mai vechi timpuri ale omenirii pentru tratarea diverselor afectiuni. Namolul are efect analgezic, antiinflamator, miorelaxant, detoxifiant, neuroendocrin, dar si de reglare a imunitatii. Cu ajutorul namolului se pot combate boli precum artroze ale articulatiilor periferice si ale coloanei vertebrale (spondilartroze, discopatii), periartrite de umar sau sold, tendinite, artrita urica etc.
Namolul este benefic si in starile posttraumatice si postoperatorii: dupa entorse, luxatii, fracturi, protezari articulare, hernii de disc operate, dar si in afectiuni neurologice, de tipul nevritelor sau al nevralgiilor. Tot namolul poate combate si afectiuni dermatologice, cum ar fi eczeme cronice, psoriazis, dermatita atopica. Cei care doresc sa remedieze probleme legate de sanatate pot apela la baza de tratament in aer liber de pe malul Lacului Techirghiol, unde se fac impachetari cu namol rece si bai in lac. 

marți, 16 iulie 2019

Ferdinand si Maria, regii Marii Uniri, o noua expozitie la MNAR

Muzeul National de Arta al Romaniei va invita joi, 18 iulie 2019, ora 18.00, la vernisajul expozitiei Ferdinand si Maria, regii Marii Uniri, care va avea loc la parterul Galeriei Nationale. Realizata in parteneriat cu Muzeul Militar National Ferdinand I, Muzeul National al Taranului Roman, Casa Memoriala Costin Petrescu si Biblioteca Academiei Romane, expozitia beneficiaza de intrare gratuita.
O suita impresionanta de portrete, cele mai multe dintre ele oficiale, aduce un omagiu regelui Ferdinand si reginei Maria, fauritorii Romaniei Mari; portretele de acest fel au contribuit la conturarea memoriei colective, pastrand vie peste generatii amintirea unor monarhi care s-au pus cu toata energia si devotamentul in slujba tarii lor de adoptie. Realizate in perioade diferite, ele sunt opera unor artisti autohtoni (Milita Patrascu, Ipolit Strambu, Costin Petrescu, Nicolae Vermont) sau straini (Philip de Laszlo, Alfred Schwartz, Albertine Ruprecht) care au izbutit sa imortalizeze convingator trasaturile definitorii si caracterul celor doua personalitati istorice care au marcat devenirea Romaniei moderne in timpul si dupa Primul Razboi Mondial.
Lor li se adauga un album de schite in acuarela ale reginei Maria; ele imbogatesc perspectiva istorica cu una artistica, studiile de flori presarate cu diverse elemente geometrice si simbolice punand in lumina sensibilitatea reginei, ilustrata in acest caz prin practicarea unui limbaj decorativ specific stilului Art Nouveau atat de admirat in tinerete. Printre constantele vietii reginei Maria se numara de altfel, alaturi de atasamentul fata de arta populara si de traditiile culturale autohtone, disponibilitatea pentru practicarea diferitelor genuri artistice, intre care un loc special il ocupa literatura.
O suita inedita de fotografii si colaje cu articole din ziare de epoca din arhiva sculptorului Alexandru Severin adauga valoare documentara unei duble perspective, artistica si istorica. Expozitia prilejuieste astfel reintalnirea cu figuri fondatoare ale Romaniei Mari si subliniaza rolul picturii, al sculpturii si al artelor grafice la creionarea unei constiinte nationale din care familia regala face parte integranta.
Program de vizitare: miercuri-duminica, orele 10.00-18.00.
Accesul permis pana la ora 17.00.
Intrarea este libera!
Mai multe detalii gasiti pe www.mnar.arts.ro.

luni, 15 iulie 2019

Biserica Spitalului Universitar de Urgenta Bucuresti

Avem in viata suisuri si coborasuri, momente de glorie si momente de deznadejde, clipe bune si mai putin bune. Toate fac parte din viata, toate se leaga cumva, au o pedagogie si un rost, chiar daca la un moment dat nu intelegem. Unele sunt un dat, altele sunt consecinte ale actiunilor noastre, tot ce traim ne influenteaza si ne formeaza un bagaj pe care-l purtam cu noi prin valtoarea anilor. Spun o poveste despre noi si despre felul in care ne-am chivernisit timpul lasat noua pe acest pamant. Indiferent de momentul in care ne gasim, important este felul in care ne raportam la Dumnezeu. 
Il gasim in toate, si-n bucurii, si-n tristeti, si-n sanatate, dar mai ales in boala. Mereu prezent, mereu atent, ingaduitor si ocrotitor. Multi aleg sa-L ignore, sa-L alunge cu orice pret din viata lor, insa El asteapta iubitor si-i cauta, asa cum cauta pastorul oile sale. Multi Il cauta doar la nevoie sau la boala, uitand apoi repede de ajutorul primit. Important este ca El este mereu prezent, mereu aproape, chiar si in curtea spitalelor, asteptand pe cei in suferinta sa-si lase of-ul la picioarele Sale. Si la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, in locul in care ajung cele mai multe si cele mai grave cazuri de boala, Dumnezeu isi face temeinic simtita prezenta.
Atat prin medicii si personalul prin intermediul carora lucreaza, cat si prin Sfintele Slujbe care se savarsesc in biserica spitalului. Prezenta unei biserici in curtea unui spital nu poate fi decat dovada si mangaierea ca Dumnezeu este cel mai aproape de oameni, atunci cand ei sunt in suferinta. Situata langa Facultatea de Medicina si Farmacie, intr-un mic parculet cu brazi si verdeata din incinta spitalului, biserica zvelta din lemn, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este un mic colt de spiritualitate autentic romaneasca.
Construita in stil maramuresean, pe o fundatie solida de piatra, biserica intinde indraznet in sus o turla inalta. In varful ei, o cruce ca o antena trimite miile de rugaciuni direct spre Cer. La umbra zidurilor inalte ale spitalului, bisericuta din lemn de brad spune povestea neamului nostru atasat de traditii si de credinta ortodoxa. Aici orice pacient poate obtine asistenta religioasa si spirituala, mangaiere si un plus de curaj pentru a lupta cu incercarea prin care trece. Slujirea unui preot intr-un spital este o adevarata binecuvantare pentru pacientii si familiile acestora, care-si pun nadejdea in medici, dar mai ales in Dumnezeu. Incepand cu anul 1992, Spitalul Universitar de Urgenta a devenit primul spital din Bucuresti care a beneficiat de slujirea unui preot.
Astazi este binecunoscuta tuturor, misiunea preotilor de caritate care-si desfasoara misiunea jerfelnica in spitale. Timpul a decis aici nevoia construirii unei biserici, care a fost sfintita in anul 2002 de Preafericitul Patriarh Teoctist, impreuna cu Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, si un sobor de preoti. De atunci, slujbele si rugaciunile curg neincetat. Pacientii cauta alinare si liniste, sanatate trupeasca si sufleteasca, iar aici gasesc de toate din plin.
Dovada stau miile de vindecari, miile de ridicari, oamenii tamaduiti care vin pe targa si pleaca pe picioarele lor. E un permanent du-te-vino la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti. Sirenele urla, medicii alearga, targile sosesc cu sutele in fiecare zi. Exista multa agitatie, boala si suferinta, insa de cele mai multe ori finalul e cu bucurie si sanatate. E un du-te-vino, dar e acel drum du-te bolnav si vino sanatos pe care orice pacient vrea sa-l parcurga.

sâmbătă, 13 iulie 2019

De ce iubesc si traiesc in Romania?

Romania este tara tuturor posibilitatilor, de unde unii ar pleca cu prima ocazie, in timp ce altii au renuntat la multe "trenuri" si au ramas. Victima a luptelor politice, a eternului conflict dintre cele doua palate, este urata si iubita, dupa cum... bate vantul!
De ce, iubesc Romania? Uneori, ca si intr-o relatie, nu caut motivele pentru care o iubesc. Imi este de ajuns ca sunt in stare, undeva, intr-un colt al sufletului, sa o iubesc sincer. Poate pentru ca asa a fost sa fie, poate pentru ca sunt zile in care mi se pare cea mai potrivita tara pentru mine, poate pentru ca, asa cum spunea scriitorul Iulian Tanase intr-o emisiune, fiindca pot sa stau in cap beat, la Unirii, si nu ma aresteaza nimeni
Poate iubesc Romania cand ar trebui sa o urasc. Poate ca ii caut nod in papura cand ar trebui sa o accept asa cum este si sa ii laud progresele, in loc sa vreau mai mult. Iubesc Romania pentru cultura, pentru unii oameni pe care i-a dat si pentru oamenii pe care sunt sigura ca ii va da in continuare. Iubesc Romania poate fiindca sunt constienta ca, daca, nu as avea-o, mi-ar lipsi. Uneori, ca si intr-o relatie, nu caut motivele pentru care iubesc Romania. Imi este de ajuns ca sunt in stare, undeva intr-un colt, inca nealterat de coruptie, birocratie si circ, sa o iubesc sincer.
Consider ca Romania, asa "needucata, saraca si bolnava" cum este catalogata de unii, imi ofera linistea sufleteasca, bunastarea si confortul familiei mele. Identitatea si constiinta nationala se manifesta in culorile nationale, in operele marilor scriitori ai poporului nostru, in obiceiuri si traditii, in portul si arta populara, in muzica marilor compozitori romani, precum si in cea traditionala, in toate inventiile cercetatorilor romani, renumiti pe plan mondial si, de asemenea, in conduita fiecarui cetatean roman, atat in tara, cat si in strainatate.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers. Am facut in 29 de ani mai multe decat altii in zeci de ani, am "ars" etape, ne-am emancipat. Romanii sunt extrem de creativi si istoria ne-a invatat sa "sarim" rapid peste multi pasi. Sunt mandra ca, oricand in tara mea, am ocazia sa imi manifest imaginatia si inteligenta, sa muncesc corect, sa traiesc viata pe care mi-o doresc, ceea ce ma face sa cred ca Sky is the limit!
Daca pana acum nu am reusit inca sa fac multe pentru a-mi rasplati tara, mai am timp si promit ca voi face totul in folosul ei. Este tara mea, tara noastra, a fiecaruia dintre noi, este unica noastra casa si toti trebuie sa contribuim pentru a o face asa cum ne-o dorim - prospera si frumoasa. Sa o ajutam sa infloreasca, sa-si pastreze frumusetea inedita si pentru generatiile viitoare, pentru ca urmasii nostri sa fie mandri de tara lor. In acelasi timp, memoria strabunilor care au edificat Romania trebuie pastrata si transmisa acestora din urma. 

Va recomand sa apreciati pagina Cecilia Caragea pentru materiale video ,content de calitate ! LIKE SHARE

https://www.facebook.com/CeciliaCaragea/videos/711532609316760/

vineri, 12 iulie 2019

In luna iulie razi, sa iasa soarele!

Dupa o vreme imbufnata si rece, luna iulie este si ea uda pana la piele, saraca, de atatea ploi. Tuna, fulgera si trasneste. Stai pitit, iti faci cruce si te gandesti la vremelnicie. Tocmai cand credeai ca aia pus frisca pe tortul vietii, Cel de Sus iti arata ca e mai tare ca tine, ca jocul se termina cand vrea El. Daca uita robinetul ploilor deschis pentru totdeauna? Nu se poate? Ba da! Pare-se ca e nevoie de furtuni si tornade ca sa ne amintim ca suntem nimic in fata fortei naturii, ca e suficient ca o ploaie sa uite sa se opreasca si potopul biblic sa se reverse din nou peste noi. Si de unde sa-l iei pe Noe? Vremea sfintilor a trecut!
Magia trecuta a vremii s-a risipit. Si odata cu ea s-a pierdut si frica noastra de pedeapsa cea de pe urma: pedeapsa lui Dumnezeu. Ziua in care ploaia uita sa se opreasca si ne sterge de pe fata pamantului. Si nimeni pe lumea asta nu poate sa faca nimic. Nimeni! Da, anul asta, luna iulie e ploioasa. In loc sa ne sageteze cu soare, trage in noi cu fulgere si cu grindina. Ceva e pe dos. Ascunsi in spatele ferestrei, sa ne gandim ca poate vrea sa ne spuna ceva, sa ne indemne, de pilda, sa traim mai frumos. Mai curat, mai simplu. Mai omenos. Sa invatam sa radem cu sufletul si sa chemam soarele inapoi. 

joi, 11 iulie 2019

Frumusete cu ingrediente simple

Traim intr-o epoca in care industria cosmetica a luat o mare amploare. Pe piata exista creme destinate fiecarui tip de ten, lotiuni pentru orice problema a tenului… cu alte cuvinte, exista toate circumstantele pentru a sustine frumusetea. Cu toate acestea, tendinta din ultima vreme este aceea de a pastrafrumusetea cu ajutorul produselor naturale. Iritatii, umflaturi, pungi sub ochi, piele uscata… toate acestea pot fi combatute cu remedii simple, pe care le avem tot timpul la indemana. 

Remedii naturale impotriva iritatiilor.
 Aloe Vera este o planta cu adevarat miraculoasa. Cine o are in casa trebuie sa stie ca, dincolo de aspectul frumos, Aloe Vera are si numeroase proprietati curative. Una dintre acestea este aceea de a combate iritatiile. Este de ajuns sa se aplice sucul acestei plante pe zona afectata si pielea isi va recapata aspectul frumos, natural. Dupa cum se stie, numeroase creme au ca ingredient aceasta planta, tocmai pentru ca are una dintre cele mai complexe compozitii. Astfel, pe langa vitamine si minerale, Aloe Vera mai este folosita si pentru calitatile sale antioxidante, antiseptice si analgezice. Daca amestecati sucul de Aloe Vera cu o lingurita de ulei de masline, atunci efectele vor fi maxime.
Ceaiul de musetel este un alt remediu exceptional care poate sa combata cu succes iritatiile. Este, de asemenea, folosit ca ingredient in compozitia multor produse cosmetice destinate tenului sensibil si predispus la iritatii. Daca aveti pliculete de ceai, este indicat sa le lasati la infuzat pentru cateva secunde, apoi, dupa ce se racesc, sa le puneti in frigider. Aplicate reci, pliculetele de ceai de musetel fac adevarate minuni.

Remedii naturale pentru desumflarea pungilor de sub ochi.
 Pungile de sub ochi sunt, cu siguranta, inestetice, insa ele apar, in general, dupa perioade indelungate de stres sau de lipsa de somn. Exista, desigur, produse cosmetice care fac ca ele sa dispara, insa avem intotdeauna la indemana remediile naturale care pot sa le combata. Unul dintre aceste remedii este castravetele. Are un bogat continut de potasiu si magneziu, insa proprietatile sale antioxidante sunt cele care il fac atat de apreciat, mai ales in cadrul mastilor pentru frumusete. Pentru pungile de sub ochi sau pentru cearcane, se taie castravetele felii subțiri, se tin la frigider pentru cateva minute, apoi se aplica pe ochi. Sa nu uitam ca la aceste remedii apelau cu succes si bunicile noastre.
Un alt remediu la indemana este cartoful. Dupa ce se curata si se spala foarte bine, pentru efecte maxime, acesta se tine jumatate de ora la frigider, apoi se taie felii si se aplica pe ochi si pe fata. Sucul de cartofi este si el excelent in combaterea cearcanelor si a pungilor de sub ochi, insa acesta trebuie folosit imediat, pentru ca se oxideaza foarte repede.

Remedii pentru un par sanatos si stralucitor.
 Exista numeroase cauze ale pierderii calitatii firului de par. Poluare, alimentatie, produse cosmetice agresive, procedee agresive aplicate… toate acestea duc, inevitabil, la pierderea parului. Din fericire, exista remedii naturale care ajuta la recuperarea frumusetii parului. Infuzia de lavanda si rozmarin, folosita ca apa de clatire, reprezinta un excelent remediu pentru redarea frumusetii si sanatatii parului.

Remedii impotriva arsurilor solare.
 Pentru ca ne aflam in plin sezon estival, cand ne bucuram de vacante si de razele calduroase ale soarelui, e bine de stiut ca expunerea moderata ne poate scapa de multe probleme. Totusi, daca pielea a fost deja afectata, atunci se poate apela la remedii naturale. Astfel, bicarbonatul de sodiu adaugat in apa de baie este o solutie excelenta pentru relaxarea pielii si recapatarea echilibrului. Otetul de mere (tot adaugat in apa de baie) are si el acelasi efect. Un alt remediu foarte eficient, de data aceasta aplicat direct pe piele, este mierea cruda. Aceasta are proprietati antiseptice, antiinflamatorii, asadar, pielea isi va recapata imediat sanatatea.
https://www.daciccool.ro/sanatate-si-frumusete/frumusete/9590-frumusete-cu-ingrediente-simple

miercuri, 10 iulie 2019

Verbina, planta sfanta si versatila

Verbina este o planta medicinala destul de discreta, mai putin cunoscuta, dar foarte interesanta! Chiar daca, de-a lungul timpului, a fost folosita in multe culturi ale lumii, ea fost uitata, oarecum... O putem redescoperi acum, afland mai multe detalii despre calitatile si beneficiile ei pentru sanatate! Vorbim de o planta ierboasa, uneori lemnoasa, care creste salbatic, liber peste tot in Europa si in Statele Unite. 
Originile acestei plante nu sunt cunoscute, dar se crede ca vine din regiunea mediteraneeana. Are frunze inguste, delicate, de forma ovala, dintate si cu flori mici, cu cinci petale, care sunt de obicei albastre pana la violet, dar care pot fi si roz sau albe. Florile nu sunt parfumate, dar atrag imediat fluturii si albinele in gradina. Ele apar in buchete dense la final de primavara si tin pana vara. Ii plac locurile insorite si creste in aproape orice tip de sol, cu conditia sa nu retina apa. Se raspandeste lent, ramanand la sol pana cand infloreste. De multe ori, este confundata cu lamaita, care, chiar daca apartine tot familiei Verbenacea, este o planta cu totul diferita.
Numele botanic al verbinei europene este Verbena officinalis. Popular, i s-au dat mai multe nume, de la verbina, spornic sau veronica pana la iarba porumbelului, iarba sacra (herba sacra), herba venerissau iarba crucii. Verbina din America se numeste Verbena hastata. I se spune verbina americana, verbina albastra (pentru ca face flori albastre), verbina falsa, isop indian, bucuria calatorului, verbina albastra, isop salbatic etc. Exista si varietatea verbina alba (Verbena urticifolia).
Numele de verbinavervain in engleza, provine din cuvantul celtic ferfaen, care inseamna "indeparteaza pietrele", deoarece se credea ca aceasta planta ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi. In trecut, verbina a fost folosita adeseori in scopuri medicinale, ceremoniale si religioase. Vechile popoare europene o venerau – acest lucru explica si numeroasele nume populare pe care le-a primit. Vechii egipteni credeau ca verbina s-a ivit din lacrimile zeitei Isis, atunci cand a deplans moartea zeului Osiris. Verbina era o planta sacra, de asemenea, in vechea Persie. Druizii din Irlanda de astazi credeau si ei ca ea are puteri supranaturale.
Adoratorii lui Thor din Scandinavia foloseau verbina, la fel, in ceremonii si ritualuri. Si vechii greci, si romanii o considerau o planta sfanta, folosind-o pentru purificarea templelor. Grecii o numeau hierobotane, adica "planta sfanta", iar romanii, herba sacra, adica "iarba sacra". Marele medic Hipocrat o recomanda deja pentru tratarea febrei si a leziunilor. Iar traditia crestina considera ca ranile lui Iisus Hristos de pe Drumul Crucii si dupa ce a fost coborat de pe cruce au fost alinate cu verbina - de aici, numele de iarba crucii si credinta ca ea are mari puteri vindecatoare.
Aztecii și alte triburi indigene americane, la randul lor, foloseau radacina si florile de verbina pe post de diuretic natural si ca tratament pentru dureri de cap, probleme de circulatie si insomnie. In Evul Mediu european, verbina era un remediu foarte popular si eficient in tratarea acneei, a afectiunilor organelor din zona abdominala, a infectiilor de la nivelul plamanilor si ca antispasmodic. Tot atunci, o regasim in potiunile magice pentru protectie, dar si ca afrodiziac, de unde numele de herba veneris sau iarba dragostei. Se credea ca ea poate reaprinde o iubire aflata pe moarte. De asemenea, uneori era pusa in buchetul miresei sau ascunsa in rochia miresei, pentru ca proaspatul cuplu sa aiba parte de dragoste.
Era utilizata si in cazuri de guta, icter, depresie, anxietate, insomnie, in dureri menstruale, precum si ca stimulent al lactatiei pentru mamele care alaptau. Timp de secole, verbina a fost folosita pentru a mentine sanatatea gingiilor. Vechile popoare celtice preparau o apa de gura cu verbina, pentru a-si rezolva gingivita. Se spunea ca puterile ei vindecatoare sunt cele mai mari atunci cand e recoltata dupa apusul soarelui sau inainte de rasarit.
In traditia populara romaneasca, verbina se culege in noptile de Inaltare sau de Ispas, de Sanziene si de Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Frunzele ar trebui sa fie culese inainte ca florile sa se deschida, iar radacina, dupa ce planta moare, toamna tarziu. Verbina este mai eficienta atunci cand e consumata proaspata, dar poate fi uscata intr-un loc bine ventilat, pentru utilizare ulterioara.

Verbina, remediu natural utilizat in terapia florala Bach pentru stari de stres
Verbina e prezenta in multe credinte populare si superstitii ale popoarelor europene. Ea rezoneaza cu energia zodiei Gemenilor, cu planeta Venus si cu elementul Apa. E considerata feminina si e asociata cu zeitatile Isis, Cerridwen, Thor si Jupiter. In ritualurile inchinate lui Thor sau Jupiter, ea era arsa ca ofranda sau infuzata in apa cu care se stropea altarul, pentru purificare. Uneori, e folosita in ritualurile solstitiului de vara. In ritualurile vechilor greci, altarul sau zona rituala erau atinse cu un manunchi de verbina sau erau stropite cu apa cu ajutorul verbinei.
Poate fi purtata la gat pentru protectie fata de dureri de cap, dar si fata de serpi. Se spune ca aceasta amuleta iti aduce ajutor atunci cand esti in nevoie, indiferent cat de dificila e situatia respectiva. Iar daca porti la tine un lastar proaspat de verbina, acesta te va proteja de blesteme si de farmece… Asociata cu mararul, ea poate curata zona din jurul unei persoane care emana energii negative. Iar daca bei o infuzie de verbina tii vampirii la distanta…
Se spunea ca, daca plantezi verbina langa casa, te va proteja de stricaciuni cauzate de vremea rea. Iar daca ingropi o verbina in pamant, in gradina, acest lucru iti va aduce recolte bogate. Iar daca arzi frunze de verbina, vei avea parte de bogatie.
Astazi, verbina (mai ales Verbena hastata) este recomandata oficial in unele afectiuni. S-au facut studii cu diferite extracte de verbina (publicate in revista internationala Planta Medica) si s-a constatat ca ea are un puternic efect antiinflamator, atat extern, cat si intern. In plus, aceste extracte au diminuat semnificativ unele afectiuni gastrointestinale.
Infuzia de verbina este amara, dar relaxanta. Reduce anxietatea si este un eficient tonic al sistemului nervos, diminuand, de asemenea, insomnia si manifestarile epilepsiei. Ii ajuta si pe cei care sufera de stres din cauza activitatii de zi cu zi, la birou. De asemenea, femeile care au probleme cu menstruatia din cauza stresului pot bea aceasta infuzie. Ajuta si in problemele vezicii urinare, actionand ca diuretic. Rezolva unele probleme ale fierii si stimuleaza ficatul. Totusi, e bine sa stim ca utilizarea in exces a infuziei de verbina poate da senzatia de greata. Verbina este inclusa, de asemenea, in unele remedii naturale utilizate in terapia florala Bach, pentru stari de stres, tensiune etc. S-a confirmat, de asemenea, efectul binefacator al verbinei asupra gingiilor inflamate (gingivita).

Sapun exfoliant cu verbina de la Apidava
In domeniul culinar, verbina poate fi utilizata pentru a aroma sarea. Se pune intr-un vas cu sare si se lasa acolo timp de cateva zile. Astfel, mancarurile in care se va pune aceasta sare vor primi din energia unica a verbinei. Inainte de utilizarea sarii, se indeparteaza insa florile de verbina.
Intalnim verbina, de asemenea, ca ingredient intr-o serie de produse cosmetice si de ingrijireSapunul cu miere si verbina din portofoliul Apidava, de pilda, este benefic pentru tratarea acneei, hidratarea pielii aspre si rugoase de pe coate, pentru calmarea pielii cu eczeme si contuzii, precum si pentru ochi inflamati, cu cearcane.
https://www.daciccool.ro/stil-de-viata/casa-si-gradina/9589-verbina-planta-sfanta-si-versatila