Intampinarea Domnului nostru Iisus Hristos (2 Februarie)

 „Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel” (Luca 2, 29-32)

Astăzi, la 40 de zile de la mântuitoarea Întrupare, adică de la Naşterea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria, cinstim ziua ducerii Pruncului dumnezeiesc la templu din Ierusalim, de către Preasfânta lui Maică şi de către Dreptul Iosif, ascultând de porunca Legii vechi şi împlinind această poruncă.

Dar tot astăzi, cinstim şi ziua când bătrânul Simeon, mişcat de Duhul Sfânt, a venit, şi el, la templu, unde i s-a împlinit, înainte de moarte, aşteptarea de a-L vedea cu ochii pe Mesia, precum i se făgăduise. Iar în pruncul cel adus la templu el a văzut, cu ochi proorocesc, noua putere de mântuire, pe care Dumnezeu a dăruit-o lumii, puterea de mântuire fără de margini a credinţei în Hristos, putere mai tare decât toată puterea Legii vechi. Bucuros de această descoperire, bătrânul Simeon a venit în întâmpinarea pruncului Iisus, L-a binecuvântat şi luându-L în braţe, plin de recunoştinţă, şi-a cântat minunata lui cântare de preamărire, care ne arăta ce a văzut el despre pruncul Iisus.

Pentru el, Hristos este puterea cea mare de mântuire a lui Dumnezeu în lume, Hristos este lumina tuturor popoarelor, Hristos este slava lui Israel cel vechi şi a lui Israel cel nou.

Astfel, astăzi, prin glasul bătrânului Simeon, se întâlnesc, în templu, Legea veche a slovei, cu Legea cea nouă a Duhului Sfânt. Şi Mântuitorul împlineşte porunca Legii vechi, în numele nostru al tuturor, ca să ne facă pe toţi liberi faţă de Legea veche, dar totodată ne cheamă şi să primim Legea cea nouă, putere de mântuire a credinţei în El, mai tare decât Legea veche, puterea de mântuire a tuturor popoarelor lumii. Această veste bună este darul cel mai de preţ al întâmpinării Domnului de astăzi, de către Dreptul Simeon, la templu.

E ca şi când fiecare din noi ar lua pe pruncul Iisus şi ar zice, ca şi Simeon: „Ochii mei Stăpâne, au văzut mântuirea Ta, pe care ai gătit-o pentru toate neamurile” Iar rugăciunea lui Simeon: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne”, nu vrea să spună numai că acela care a primit pe Iisus poate muri în pace, ci ea însemnează că şi cel care a primit pe Iisus şi puterea Lui de mântuire, are cu sine puterea de a trăi şi viaţa de aici, împăcat cu Dumnezeu, departe de robia păcatului şi liber de tirania celui rău.

Bucuroşi şi îndatoraţi de această tainică veste bună, să rostim, deci şi noi, cu bătrânul Simeon, cântarea lui de recunoştinţă, astăzi: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţii tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32). Amin.

Acatistul Întâmpinării Domnului

Condacul 1

Astăzi aleasa Maică merge de la Betleem la Ierusalim, iar dumnezeiescul Prunc Iisus în brațele ei ca un nor ușor este purtat. Iar noi, nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei și pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm celei binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Icosul 1

Cetele cerești, plecate spre pământ, văd pe Cel Unul Născut, pe Făcătorul lor și Stăpânul a toată făptura, în brațele feciorești ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un Prunc, și bucurându-se, cântă Lui și Împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare:
Vino, Împăratul cerului și al pământului, în cetatea Marelui Împărat, Sionul cel sfânt;
Vino, Dumnezeule Preaînalt, din înălțimile cerești în biserica pământească și făcută de mâini;
Vino, Fiule Unule Născut, și Te sălășluiește cu oamenii pe pământ;
Vino, Mielul Cel nevinovat și dumnezeiesc, să Te aduci Domnului, Cel din ceruri;
Vino, Preacurată Porumbiță, Mireasă fără de bărbat, a Sfântului Duh;
Vino, Mielușea neîntinată, Maica neprihănită a Mielului Hristos;
Vino, Pruncă de Dumnezeu aleasă, Fiica cea preadorită a lui Dumnezeu Tatăl;
Vino, Împărăteasa Cerului, Stăpâna cea bună a întregii lumi;
Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Condacul al 2-lea

Preasfânta Fecioară pe sine s-a văzut fiind curată după Nașterea lui Iisus și nu i-a trebuit curățire, pentru că Hristos a trecut precum o rază de soare printr-un diamant, nestricând curăția feciorească a Preacuratei Maicii Sale. Totuși, fiind smerită și nemândrindu-se de neprihănirea curăției Sale, atunci când s-au împlinit zilele legiuite de curățire, a plecat de la Betleem, împreună cu Sfântul Iosif, logodnicul, și au adus pe dumnezeiescul Prunc, la Ierusalim, înaintea Domnului și împreună I-au cântat cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Văzându-te pe tine, printre veacuri, Fecioară, că porți în mâinile tale pe Dumnezeu întrupat, Isaia proorocul a glăsuit: „Domnul va ședea pe nor ușor”. Iar tu, o, Maică a lui Dumnezeu, mergând la Ierusalim și purtând dumnezeiescul Prunc în brațele tale, cugetai: „Cum, fiind mamă, am rămas fecioară?”. Totuși, văzând că această naștere a fost mai presus de fire, cu cutremur ai grăit întru sine: „Cum să Te numesc pe Tine, Fiul meu? Dacă Te numesc om, văd că ești mai presus decât omul, fecioria mea păstrând-o nestricată, pentru că zămislirea Ta a fost dumnezeiască. Dacă Te numesc Dumnezeu, văd că întru toate ești asemenea omului, afară de păcat. Pentru aceasta Te propovăduiesc pe Tine Dumnezeu adevărat și om adevărat”. Noi însă, întâmpinând venirea Ta, Hristoase, pe cea Curată o cinstim cântând așa:
Vino, Curată Fecioară, că ai născut curat pe Curatul Dumnezeu;
Vino, maică fără bărbat a lui Emanuel, care nu a cunoscut nunta;
Vino, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii, că de a ta curăție s-a minunat Gavriil;
Vino, ceea ce ești mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, că ție ți s-a închinat firea îngerilor;
Vino, țarină nesemănată, că ne-ai răsărit nouă Spicul Vieții;
Vino, rug nears, că întru Naștere nu te-a ars focul dumnezeirii;
Vino, încăpere neîncăpută la care nu pot să privească cei cu câte șase aripi și cei cu ochi mulți;
Vino, masă cu chip de foc, pe care pământenii nu se pricep să te laude după cuviință;
Vino. Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 3-lea

Fiind purtată de putere dumnezeiască ai venit la Sfânta cetate, Ierusalim, Preasfântă Fecioară, ca o zi luminoasă, arătându-L întregii lumi pe Hristos, Soarele Dreptății. Pentru aceasta în chip vădit te-ai arătat prestol de Heruvimi, înălțat prin fecioreasca slavă, căci în mâna ta porți pe Împăratul Slavei, în fața Căruia stau în chip nevăzut Serafimii cei cu câte șase aripi, împreună cu toate puterile cerești cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având Fecioara pântece primitor de Dumnezeu, a venit la biserică, ținând în mâna sa pe dumnezeiescul Prunc Hristos, și, plecând genunchii înaintea Domnului, cu bucurie și cu bună-cuviință a grăit: ,,O, Părinte Preaveșnic, Acesta este Fiul Tău, pe Care L-ai trimis să Se întrupeze dintru mine pentru mântuirea oamenilor. Acesta este Rodul pântecelui meu, zămislit întru mine prin Duhul Tău cel Sfânt. Acesta este întâiul meu Născut. Primește Cuvântul Tău cel Întrupat dintru mine, primește de la mine pe Fiul Tău, pe Care Ți-L aduc, ca prin Trupul și Sângele Lui, primit de la mine, să răscumpere neamul omenesc”. Iar noi pricepând această tainică rugăciune, Preacurată, cântăm Fiului Tău și Dumnezeului nostru așa:
Vino, Preadulce Iisuse, pogorând pe pământ blând și smerit precum ploaia pe pământ curat;
Vino, Viață Preadulce, precum picătura ce picură pe pământ, arătându-Te nevăzut în Întruparea Ta;
Vino, Mântuitorule atotmilostiv, să cauți și să mântuiești pe cei pierduți;
Vino, Păstorule preabun, Cel ce ai voit să porți pe umerii Tăi oile rătăcite;
Vino, Doctorul celor fără de nădejde, Cel ce ai binevoit să porți bolile și neputințele noastre;
Vino, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai voit să iei asupră-Ți toate păcatele lumii;
Vino, Domnul Slavei, purtat pe nor ușor, că ai gonit ademenirile întunericului;
Vino, Împăratul păcii, Cel ce șezi pe tronul lui David, a Cărui împărăție nu este din lumea aceasta;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 4-lea

Având întru sine furtună de gânduri îndoite marele arhiereu al lui Dumnezeu, Zaharia, s-a tulburat văzând pe Sfânta Fecioară cu Pruncul la un loc cu femeile necurate, înaintea ușilor bisericii, cerând curățirea cea după lege; a dus-o în Sfânta Sfintelor și a înțeles cu duhul că această Maică și după naștere este Fecioară Curată. Pentru aceasta a așezat-o în locul fecioarelor, unde femeilor având bărbat nu li se cuvine să stea, și, întâmpinând-o, cu frică și cu bucurie a cântat lui Dumnezeu Cel ce S-a arătat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Zaharia minunatele tale cuvinte în fața lui Dumnezeu, Preacurată, și văzând că așezi copilul tău preaiubit în brațele lui de arhiereu al lui Dumnezeu, precum în înseși mâinile lui Dumnezeu, și împreună cu acesta aduci jertfă, după cum spune legea, doi pui de porumbel, s-a umilit cu inima și cu credință și cu frică a primit pe dumnezeiescul Prunc, zicând așa:
Vino, Cel vechi de zile, Care de demult ai dat lui Moise legea în Sinai;
Vino, Prunc Tânăr, că ai intrat acum în biserică, vrând să împlinești legea;
Vino, că, sălășluire având cerul, ai vrut să umpli biserica pământească de slavă cerească;
Vino, că, întrupându-Te din Fecioară, ai dorit să îndumnezeiești firea omenească;
Vino, că Te-ai coborât până la chipul de rob, ca pe noi, robii păcatului, să ne faci robii Adevărului dumnezeiesc;
Vino, că ești strălucirea Ipostasului Părintesc, ca pe noi să ne arăți fiii Tatălui Ceresc;
Vino, Împlinitorul legii, Care ai adus lui Dumnezeu pui de porumbel, ca noi să zburăm la ceruri mai curați decât aceștia;
Vino, Dătătorule de milostivire, Care milă voiești, iar nu jertfă, ca și noi să Te ungem cu untdelemnul milei;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 5-lea

Steaua cea de Dumnezeu luminată a strălucit, când a venit la biserică Simeon, purtat de Duhul Sfânt. Acestuia, tânăr cu Duhul, dar îmbătrânit cu trupul, fiind drept și credincios trăind în credință și așteptând mângâierea lui Israel, i s-a făgăduit prin Duhul Sfânt să nu vadă moartea, până când nu va vedea pe Hristos Domnul venind în trup. Acesta, privind pe Preacurata Fecioară și pe Pruncul ținut de dânsa în brațe, a văzut harul lui Dumnezeu și, cunoscând cu Duhul că Acesta este Mesia Cel așteptat, în grabă s-a apropiat de Dânsul și, dând mulțumire lui Dumnezeu, cu frică și cu bucurie I-a cântat din inimă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând bătrânul Simeon în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om, purtat în chip de Prunc, s-a umplut de nespusă bucurie și, uitându-se pe sine, a grăit cu bucurie: Te doresc pe Tine, Dumnezeul părinților și Doamne al milei, la Tine privesc, Cel ce cuprinzi toate cu Cuvântul Tău, pe Tine Te întâmpin, Cel ce stăpânești viața și moartea, pe Tine Te aștept, Cel ce unești cerul și pământul. După Tine flămânzesc morții ce așteaptă învierea. După Tine însetează cei ce pătimesc și așteaptă mângâiere și Ție Îți cântă așa:
Vino, Cel așteptat de toți proorocii, să ne cercetezi cu mântuirea Ta;
Vino, Cel dorit de toate neamurile, să ne luminezi cu învățătura Ta;
Vino, Mântuitorul nostru, ca să izbăvești pe Adam și pe Eva de păcat, de vechiul blestem;
Vino, Cel ce Te-ai arătat pe pământ Mântuitorul nostru, ca să viețuiești cu oamenii și să-i scoți din întuneric și din umbra morții;
Vino, Luminătorul nostru, ca să binevestești anul plăcut Domnului;
Vino, Izbăvitorul nostru, ca să-i și slobozești pe cei zdrobiți cu inima;
Vino, Păstorule și Învățătorule, ca să propovăduiești robilor dezrobirea și celor orbi vederea;
Vino, Ziditorule și Stăpâne, să vestești celor umiliți mântuire și tuturor oamenilor iertare;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor minunat al venirii lui Hristos s-a arătat purtătorul de Dumnezeu Simeon, când mai ales umplându-se de Duhul Sfânt, primul dintre oameni L-a cunoscut pe Ziditorul său, venit cu trup, și primul a mărturisit dumnezeirea Lui, cântându-I în numele tuturor celor ce trăim pe pământ: „Ție ne închinăm, pentru că Tu ești Dumnezeul nostru; Ție ne rugăm, pentru că Tu ești biserica noastră, Ție Îți slujim, că Tu ești Făcătorul legii. Tu ești Unul Dumnezeu și nu este alt Dumnezeu afară de Tine și alt Fiu deoființă cu Tatăl. Prin Tine noi trăim și ne mișcăm și ființăm; Tu ești mai frumos decât toți fiii oamenilor, pentru că Tu ești Dumnezeu și om”. Pentru aceasta se bucură acum cerul, pentru că a miluit Domnul pe poporul său și saltă temeliile pământului și cei ce se află în iad, că s-a arătat celor morți învierea văzând acum pe Mântuitorul lumii și cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Astăzi a strălucit la toată lumea lumina adevărului, că Preasfânta Fecioară a dat cu preacuratele sale mâini, bătrânului Simeon, pe dumnezeiescul Prunc, ca pe un cărbune făcător de viață, de la jertfelnicul Domnului, zicând: „Primește, cinstite bătrâne, pe Domnul tău, primește vistieria nesecată și puterea cea neajunsă. Spală necurăția și te înnoiește și te luminează de la Soarele Dreptății. Să nu ardă deci focul harului pe domnul meu, ci mai mult să-l lumineze, căci Acesta curăță păcatele și toată fărădelegea ta, ca să fii început al curățirii întregii lumi, și astfel te vei dezbrăca de toate cele vechi, ca să te îmbraci în toate cele noi”. Iar noi, pricepând această vestire milostivă, să-i cântăm Preacuratei unele ca acestea:
Vino, Fecioară, că strălucind de curăție cerească, ne-ai răsărit lumina cea neînserată;
Vino, Împărăteasă a preaminunatei lumi cerești, care ne-ai ridicat pe noi în locașurile cele de sus;
Vino, tainic rug, prin care, din înălțimile cerești, s-a aprins focul Dumnezeirii la toată lumea;
Vino, nor purtător de lumină, prin care dumnezeiescul Prunc Hristos S-a adus spre mântuirea tuturor;
Vino, masă de foc a Nevăzutului Împărat;
Vino, chivot ceresc, care ai încăput pe Hristos;
Vino, palat al Duhului Sfânt;
Vino, mireasă neprihănită a Împăratului cel fără de moarte;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 7-lea

Vrând Sfântul bătrân Simeon să primească o nouă curățire, precum Isaia cel de demult, s-a închinat Preacuratei Maicii lui Dumnezeu și, atingându-se de dumnezeieștile ei picioare, a zis: „Foc duci, Curată, mă tem să iau în brațe Pruncul Cel ce stăpânește lumea. Tu însă, cu mâinile Tale, precum cu niște aripi îngerești luminează-mă, dându-mi pe Cel ce Heruvimii cei înaripați se înfricoșează să-L poarte”. Astfel Simeon, întinzându-și mâna, L-a primit în cinstitele sale brațe și cu bucurie a cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

O nouă și preaslăvită minune s-a săvârșit astăzi: bătrânul Simeon primește în mâini stricăcioase pe Ziditorul omului, pentru ca Dumnezeu să trăiască cu oamenii, iar omul să devină ceresc. Primind pe Cel dorit și văzând împlinirea făgăduințelor Simeon, precum grâul cel copt, a cerut slobozirea de trup și la apusul viețuirii sale a cântat cu bucurie: „Au văzut ochii mei mântuirea Ta, ca pe o taină ascunsă din veac. Acum însă, slobozește, Stăpâne, pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, de această trupească legătură către viața cea neîntinată și neîmbătrânitoare, ca, plecând de aici, să duc veste de bucurie despre venirea Ta în lume”. Pentru aceasta Îți cântăm:
Vino, Iisuse, Dătătorul vieții, că ai dăruit viață și înviere tuturor credincioșilor Tăi;
Vino, Stăpâne, Biruitorul morții, că ai slobozit din veșnica moarte poporul Tău;
Vino, Împăratul cel fără de moarte, că din întunericul și din umbra morții ai slobozit pe cei legați din veac;
Vino, Preadulce Viață, că porțile raiului iarăși le-ai deschis lui Adam, spre viață veșnică;
Vino, Mire Preadorit, că sufletul meu tânjește și dorește curțile Domnului;
Vino, Lumină Sfântă, că Te-a aflat sufletul meu plângându-și păcatele;
Vino, Dumnezeule Preaveșnic, că aproape este mântuirea Ta pentru cei ce se tem de Tine;
Vino, Mântuitorule Preabun, căci cuvântul Tău a adus pacea mult dorită;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 8-lea

Străine cuvinte auzind de la bătrân, minunatul Iosif și Preacurata Fecioară s-au mirat de cele spuse, l-au văzut pe Simeon proorocind despre Prunc, dar nu ca despre un prunc, ci ca despre Cel vechi de zile, și rugându-se la Dumnezeu, ca la Cel ce are putere asupra vieții și asupra morții și Care poate să-l sloboadă la o altă viață, și punând toate acestea în inima lor, au cântat cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul fiind întru Dumnezeu, Sfântul bătrân Simeon s-a umplut de duh proorocesc și a vorbit despre dumnezeiescul Prunc că va ajunge chiar și la iad să dea tuturor celor legați iertare, orbilor vedere și nu va vorbi ca alții. Și, întorcându-se la Maria, Mama lui Iisus, a proorocit: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va ridica împotriviri. Și prin sufletul tău, o, Maică, fără de moarte, va trece sabie, când vei vedea pe Fiul tău bătut în cuie pe cruce, ca să se descopere gândurile din multe inimi, întru iertarea păcatelor lor”. Iar noi, înțelegând această proorocie, îi cântăm Preacuratei:
Vino, Maică și Fecioară, care, întru nașterea ta feciorească, nu ai simțit durerile nașterii;
Vino, Maica Mielului și a Păstorului, care vei suferi dureri înfricoșătoare lângă Crucea Fiului tău;
Vino, bucuria noastră, care, împreună cu Fiul tău pătimind, cu toată lumea te vei bucura de arătarea Slavei Sale;
Vino, mângâiere în necazuri, care fiind încercată precum aurul în foc, ești grabnic ajutătoare celor ce sunt ispitiți;
Vino, cea preaveselă, care ai vrut să o bucuri pe Eva, cea care a adus femeilor mâhnire;
Vino, preaslăvită, care ai dorit ca prin durerile tale să eliberezi lumea de toate durerile;
Vino, Fecioară, mai cinstită decât toată făptura, care prin nașterea ta ai înnoit toată zidirea cea văzută;
Vino, Maică mai sfântă decât toți sfinții, care prin întâmpinarea ta ai unit pe îngeri cu oamenii;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerilor s-a minunat de marea coborâre a lui Dumnezeu față de om zicând: Minune preaslăvită, neînțeleasă și nespusă vedem astăzi, că Cel ce l-a făcut pe Adam încape în brațele bătrânului. Pline sunt marginile lumii de mila Lui, plină este făptura de lauda Lui, plină este omenirea de îngăduința Lui. Cele cerești, cele pământești și cele de dedesubt sunt pline de bunătatea Lui, sunt pline de darurile și binefacerile Lui. Plin este cerul și pământul de slava Lui! Pentru aceasta, toate neamurile, bateți din palme cântându-I: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Grăitorul și văzătorul de Dumnezeu Simeon, deși a spus multe și a lăudat pe Preanevinovata Maică a lui Dumnezeu, care a născut lumii pe Dumnezeu Omul, Mântuitorul sufletelor noastre, totuși nu a putut să o laude cu vrednicie pe aceea pe care mințile cele mai presus de lume nu se pricep să o cânte. Totuși, cuprins de iubire a slăvit-o zicând: Preasfântă și minunată cămară a lui Dumnezeu, tu ești începutul și sfârșitul prăznuirii noastre. Tu ne-ai răsărit Lumina Soarelui ne-ai deschis izvorul iubirii de oameni a Fiului tău. Pomenirea ta este mai presus de orice cuvânt și mărirea ta întrece neputința noastră. Te rugăm, pomenește-ne neîncetat pe noi, cei ce te lăudăm și îți cântăm:
Vino, bucuria noastră nesfârșită, care ai arătat lumii întregi bucuria lui Hristos;
Vino, dulceața noastră cea pururea fericită, care ții în mâinile tale focul dumnezeirii;
Vino, lumină pururea strălucitoare, care ai luminat biserica lumii vechi cu lumina harului;
Vino, făclie nestinsă, care întru întâmpinarea ta ai luminat sufletele credincioșilor cu lumina lui Hristos;
Vino, că porți cu mâinile Focul Ceresc, ca prin tine să se aprindă în locul cel sfânt frumusețea și sfințenia;
Vino, lumină neînserată, că ai născut în chip nestricat, fiind pururea Fecioară, ca prin tine să se vestească mântuirea până la marginile pământului;
Vino, chivot însuflețit și dumnezeiesc, că prin tine se arată întregii lumi harul cel mare și mântuitor;
Vino, cortul lui Dumnezeu și al oamenilor, că prin tine Dumnezeul dumnezeilor împărățește în Sion peste toți oamenii;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 10-lea

Propovăduitoare a mântuirii s-a arătat Ana, cea insuflată de Dumnezeu, că nu se depărta de biserica Domnului, slujind ziua și noaptea în post și în rugăciuni. Aceasta ieșind cu Dreptul Simeon în întâmpinarea Pruncului Iisus, a mărturisit că acesta este Ziditorul cerului și al pământului. Și îmbrățișând pe Hristos, L-a sărutat și Duhul S-a sălășluit întru ea și a grăit: „Tu ești Dumnezeu și Fiul Omului, Fiul împărăției și al umilinței. Tu auzi și taci, vezi și ești nevăzut, ești pretutindeni și ascuns”. Și a grăit și alte proorocii despre Pruncul adus, pentru cei ce așteptau izbăvirea în Ierusalim cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate Preaveșnic și Cuvântul lui Dumnezeu, Tu acum în trup Te-ai arătat lumii întregi, ca un Prunc în biserică, purtat în brațe de Fecioara Maria, Maica Ta, ca să petreci cu oamenii și celor ce sunt din Adam să le vestești mântuirea. Adevărul Tău S-a pogorât din cer, mila Ta ne-ai trimis-o nouă și harul Tău împărățește pe pământ pentru că ai venit să cauți și să-i mântuiești pe cei pierduți. Pentru aceasta pe nimeni nu îndepărtezi, de la nimeni nu Te întorci, precum s-a întâmplat cu Uza, de demult, când s-a atins de chivotul Legământului Tău și a fost lovit de moarte. Acum însă desfrânata Îți cade la picioare și devine neprihănită, cea cu scurgerea de sânge se atinge de Tine și se vindecă, vameșii și păcătoșii stau împreună cu Tine și se fac prietenii Tăi, căci ai chemat la Tine pe toți cei trudiți și împovărați. Pentru aceasta cu bucurie și noi Te întâmpinăm și Îți cântăm așa:
Vino, o, Hristoase, împăratul tuturor, și scoală-Te întru întâmpinarea, noastră;
Vino, Iisuse, Doctorul inimilor noastre, și ieși întru ajutorul și mântuirea noastră;
Vino, Păstorul nostru Cel bun, Care Te-ai întrupat să cauți oile pierdute, și caută-ne și pe noi cei rătăciți;
Vino, Mângâietorule bun, Care ai căutat și ai găsit drahma cea pierdută, și află și sufletele oamenilor pierduți;
Vino, Atotbunule și Iubitorule de oameni, și ne primește și pe noi în brațele Tale părintești;
Vino, Atotmilostive și Îndurate, și ne sălășluiește și pe noi în cămările Tale cerești;
Vino, Mângâietorul celor întristați, ca să ne aperi și să ne cârmuiești pe noi, cei ce plutim pe marea acestei vieți deșarte;
Vino, Mântuitorul celor rătăciți, mântuiește-ne și ne scoate pe noi, cei ce ne înecăm în viforul păcatului;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilință au adus arătării Tale, Hristoase, purtătorul de Dumnezeu Simeon și dreapta Ana, arzând cu duhul și propovăduind cu buze de bucurie venirea Ta în lume tuturor celor ce așteptau izbăvirea. Iar cărturarii și fariseii, auzind astfel de mărturisiri despre Prunc, s-au mâniat și mai mult, l-au învinuit pe Zaharia, ca pe un vădit călcător de lege, că pe Maria a așezat-o în locul unde ședeau fecioarele, pentru care îndată l-au și ucis cu pietre. Iar Pruncul Iisus a fost dus în Egipt, din pricina lui Irod, ca și acolo, spre mărturie veșnică, Domnul să fie cunoscut egiptenilor și să I se aducă jertfă, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Lumină spre descoperirea neamurilor ai fost, Hristoase, Soarele dreptății, pe nor purtat, precum Simeon astăzi a proorocit că vei fi începătură de nou har, din Egipt și până la marginile lumii, că Tu ești Izvorul Vieții și Lumina oamenilor, pentru că lumina luminează întru întuneric și întunericul nu o cuprinde. Cu această lumină a dumnezeirii Tale luminează și întunericul sufletelor noastre, pentru ca toți să aprindem în inimă lumina virtuților și împreună cu Simeon și cu Ana să-Ți cântăm Ție și Preasfintei Maicii Tale unele ca acestea:
Vino, Iisuse, Lumina lumii, pentru ca în lumina Sfinților Tăi să ne luminezi pe noi;
Vino, Hristoase Mântuitorule, Care locuiești întru Lumina cea nepătrunsă, pentru ca în lumina Feței Tale să ne îndumnezeim;
Vino, Soarele Dreptății, pentru ca în zilele Tale să strălucească adevărul și pacea pe pământ;
Vino, Lumină Sfântă, pentru ca să ajungă în inimile noastre focul credinței și iubirii Tale;
Vino, Împărate ceresc, pentru ca binecuvântată și prealuminată să fie venirea Ta;
Vino, Ziditorule și Stăpâne, pentru ca având aprinsă făclia curăției să ieșim întru întâmpinarea Ta;
Vino, Lumină lină și neînserată, pentru ca în liniște și în pace să trăim toate zilele vieții noastre;
Vino, Fiule Unule Născut al lui Dumnezeu și Cuvinte, pentru ca întru bucurie și frică să lucrăm a noastră mântuire;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 12-lea

Vechea biserică a legii cu nou har s-a umplut, când ai intrat într-însa, Hristoase, ca un Prunc purtat în brațe, ca să se plinească proorocia lui Agheu: „Va veni Cel dorit de toate neamurile și voi umple de slavă templul acesta și slava acestui templu de pe urmă va fi mai mare decât a celui dintâi și în locul acesta voi împărți pacea”. Pentru aceasta să se înfrumusețeze cu lumina Ta dumnezeiască și Biserica noastră ce se gătește să Te primească luminat ca pe un Mire, iar pe noi ne învrednicește în curăție să ieșim întru întâmpinarea Ta și cu veselie să-Ți cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând, o, Maica lui Dumnezeu, venirea întru întâmpinarea ta a întregii lumi în Biserica Domnului, lăudăm nespusa ta curăție feciorească, ne închinăm Soarelui Dreptății, Hristos, Ce a răsărit dintru tine, Îl privim împreună cu Simeon și Îl primim în brațele noastre. Împreună cu Ana mărturisim dumnezeirea Lui, cu Iosif Îi aducem în dar doi pui de porumbel, adică sufletul și trupul nostru, și precum fecioarele înțelepte, luminat înfrumusețăm candelele sufletelor noastre și făclii aprinse de fapte bune lui Hristos, Lumina cea Adevărată, Ce S-a arătat lumii, Îi dăruim, iar astăzi, împletind precum florile coroană de cântări, îți aducem aceste laude:
Vino, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca sub acoperământul Fecioriei Tale să ne păzești pe noi întru curăție și feciorie;
Vino, palat purtător de Lumină al Stăpânului, ca prin darul tău să ne faci pe noi locaș al Duhului Sfânt;
Vino, Fecioară mai luminoasă decât dimineața, ca să fim și noi fii ai zilei până la sfârșitul vieții;
Vino, soare care porți pe Tatăl Luminii, ca și pe noi să ne luminezi cu darul tău;
Vino, sfântă slujitoare a măreței taine, ca să ne înveți a sluji cu sfințenie pe Fiul tău și Dumnezeu;
Vino, bună ajutătoare a toată lumea, ca să ne păzești nevătămați de lume, de trup și de diavol;
Vino, o, Fecioară Marie, ca să luminezi sufletele noastre întunecate de patimi;
Vino, o, pruncă minunată, ca să călăuzești spre mântuire această lume orbită de păcate;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 13-lea

O, întru tot cântată Maică și Fecioară, care ai adus în locul cel sfânt al sfinților pe Cuvântul cel mai presus decât toți sfinții, întru întâmpinarea noastră și pentru mântuirea lumii, primește această rugăciune a noastră, acoperă-ne și ne păzește pe noi de tot necazul și întristarea și ne izbăvește de toate cursele vrăjmașului. Tu, cea fără de prihană, ceea ce ești ușă dumnezeiască, deschide-ne nouă, celor ce dorim mântuirea, ușile cerești, ca, izbăvindu-ne prin tine de veșnica muncă, să cântăm întru Întâmpinarea Domnului în văzduh: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Cetele cerești, plecate spre pământ…, Condacul 1: Astăzi aleasa Maică merge acum de la Betleem la Ierusalim…, și aceste rugăciuni:

Icosul 1

Cetele cerești, plecate spre pământ, văd pe Cel Unul Născut, pe Făcătorul lor și Stăpânul a toată făptura, în brațele feciorești ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un Prunc, și bucurându-se, cântă Lui și Împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare:
Vino, Împăratul cerului și al pământului, în cetatea Marelui Împărat, Sionul cel sfânt;
Vino, Dumnezeule Preaînalt, din înălțimile cerești în biserica pământească și făcută de mâini;
Vino, Fiule Unule Născut, și Te sălășluiește cu oamenii pe pământ;
Vino, Mielul Cel nevinovat și dumnezeiesc, să Te aduci Domnului, Cel din ceruri;
Vino, Preacurată Porumbiță, Mireasă fără de bărbat, a Sfântului Duh;
Vino, Mielușea neîntinată, Maica neprihănită a Mielului Hristos;
Vino, Pruncă de Dumnezeu aleasă, Fiica cea preadorită a lui Dumnezeu Tatăl;
Vino, Împărăteasa Cerului, Stăpâna cea bună a întregii lumi;
Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Condacul 1

Astăzi aleasa Maică merge de la Betleem la Ierusalim, iar dumnezeiescul Prunc Iisus în brațele ei ca un nor ușor este purtat. Iar noi, nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei și pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm celei binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Rugăciunea întâi, către Domnul nostru Iisus Hristos

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci, ca prin oglindă, în ghicitură și mai pe urmă, în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea întregii lumi, Te-ai arătat ca Prunc, purtat în brațele Dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului și Întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusă dumnezeiască lumină, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta proslăvim nespusă coborârea Ta și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei și să-l înfrumusețezi pe el, ca pe un mire. Iar pe noi, pe toți, care prăznuim dumnezeiasca Ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu și noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita și înfricoșătoarea zi a venirii Tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă Împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de Început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, către Preasfânta Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Fecioară, care strălucești prin curăție cerească, porumbiță preablândă, mielușea neprihănită, ajutătoare bună a lumii, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, tu ești începutul și mijlocul și sfârșitul bucuriei noastre de acum, că dintru tine a strălucit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, pe Care L-ai adus în sfintele tale brațe în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea noastră și spre bucuria și mântuirea întregii lumi. Pentru aceasta te fericim și te proslăvim, pentru că tu ești cortul lui Dumnezeu și prin tine S-a sălășluit între noi, pentru ca să fim poporul Lui. Tu ești ușa cerească vestită de Iezechiel, prin care iarăși ni s-a deschis intrarea în locașurile raiului. Tu ești scara cea înaltă văzută de Iacob, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ. Tu ești pod care duce de pe pământ la cer. Pentru aceasta te rugăm să privești spre noi, ca ceea ce ai intrat în locul cel sfânt purtând pe mâini Focul dumnezeiesc, binecuvântată. Cu focul rugăciunii tale să arzi focul patimilor noastre, ca să ne izbăvim de focul cel veșnic al gheenei. În locul cel sfânt ai venit pentru curățirea cea după lege, ție netrebuindu-ți curățire, Fecioară Curată, și prin aceasta învață-ne cum se cuvine a ne păzi în neprihănire și curăție și cum să purtăm nevoința fecioriei, că tu, fiind mai presus decât Heruvimii, ai venit la biserică, laolaltă cu  femeile necurate. Tu, o, Maică Preasfântă, însăți fiind biserica lui Dumnezeu care ai adus la biserica legii pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, învrednicește-ne și pe noi să iubim mai mult în lumea aceasta bisericile Fiului tău, să le cercetăm în toate zilele vieții noastre, acolo să vedem frumusețea Domnului, pentru că mai bine este să petrecem o zi în curțile Domnului, decât să locuim în locașurile păcătoșilor. Dăruiește-ne și nouă, Preacurată, precum lui Simeon, să purtăm neosândiți, în brațele inimii noastre, pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ca să fim părtași pururea Preacuratului Său Trup și Sânge, și ajută-ne să ne păzim în frica lui Dumnezeu și să nu întinăm biserica trupului nostru. Și așa întâmpinând totdeauna, o, Maica lui Dumnezeu, pe Fiul tău în inimile și în sufletele noastre, să ne învrednicim prin rugăciunile tale să dobândim și acea întâmpinare în văzduh a Domnului și așa vom slăvi și vom cânta împreună cu toți sfinții pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Sursa: credo.ro

Canon de rugăciune la Praznicul Întâmpinării Domnului

Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea.

 

Cântarea 1, glasul al 3-lea.

Irmosul:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să picure norii apă, că Soarele Hristos a venit pe nor uşor, ca un Prunc în Templu, fiind purtat de braţe preacurate. Pentru aceasta credincioşii să strigăm: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întăriți-vă mâini slăbite de bătrâneţe ale Dreptului Simeon şi picioare obosite ale bătrânului înainte vă mişcaţi, spre întâmpinarea lui Hristos; dănţuire împreună cu cei fără de trup începeţi. Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceruri, ce cu înţelepciune sunteţi întinse, veseliţi-vă şi pământule bucură-te; că din dumnezeieştile sânuri odrăslind Făcătorul Hristos, de Maică Fecioară lui Dumnezeu Tatălui este adus Prunc, Cel mai înainte de veci; căci cu slavă S-a preaslăvit.

Catavasie:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele Tău.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cel Unul-Născut din Tatăl mai înainte de veci, Prunc Unul-Născut din Fecioară Nestricată S-a arătat, lui Adam întinzându-i mâna.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe cel întâi zidit, care prin înşelăciune a ajuns cu minte de prunc, iarăşi l-a îndreptat Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce Prunc S-a arătat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Firea ce se trage din pământ, care iarăşi se întoarce într-însul, a arătat-o Ziditorul asemenea dumnezeirii, făcându-Se ca un Prunc, fără de schimbare.

Catavasie:

Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele Tău.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale, din Maică Nepătată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat, ca un Prunc în braţe purtat. Şi s-au umplut toate de lauda Ta.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Bucurându-te Dreptule Simeon, tăinuitorule al celor negrăite, Născătoarea de Dumnezeu a strigat: pe Cuvântul Hristos, Cel Ce S-a făcut Prunc şi a fost vestit ţie de demult de la Duhul Sfânt, primeşte-L în braţe, strigând: Umplutu-s-au toate de lauda Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mângâierea Israelului Celui Sfânt, către care ai nădăjduit, Dreptule Simeon, de la vârsta pruncească, primeşte-o acum bucurându-te, pe Hristos Făcătorul Legii şi Stăpânul, Care a împlinit rânduiala Legii, strigându-I Lui: Umplutu-s-au toate de lauda Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Văzând Simeon pe Cuvântul Cel fără de început, pe Pricinuitorul fiinţei tuturor cu Trup ca un Prunc, purtat ca pe un Scaun de Heruvimi de Fecioara, minunându-se, a strigat Lui: Umplutu-s-au toate de lauda Ta.

Catavasie:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale din Maică Nepătată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat, ca un Prunc în braţe purtat. Şi s-au umplut toate de lauda Ta.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Când a văzut Isaia, cu închipuire pe Dumnezeu pe Scaun preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat: O, eu, ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, Lumina Cea neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cunoscând dumnezeiescul bătrân Slava cea mai înainte arătată, de demult, proorocului şi văzând pe Cuvântul ţinut de mâinile Maicii, a strigat: O, Preacurată! Bucură-te! Căci cuprinzi ca un scaun pe Dumnezeu, Lumina Cea neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Plecându-se bătrânul şi dumnezeieşte insuflat atingându-se de picioarele Celei ce n-a ştiut de nuntă, ale Maicii lui Dumnezeu, a zis: Foc porţi, Preacurată şi mă înfricoşez a lua în braţe pe Dumnezeu, Lumina Cea Neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Curăţitu-s-a Proorocul Isaia primind cărbunele de la Serafim şi bătrânul a strigat Maicii lui Dumnezeu: Tu, ca un cleşte, cu mâinile mă luminezi dându-mi pe Acela pe Care Îl porţi, Lumina Cea neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

Catavasie:

Când a văzut Isaia, cu închipuire pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat: O, eu, ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, Lumina Cea neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

 

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii Mântuirea Care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

În Sion pentru cei neplecaţi ai fost pus piatră de poticnire şi piatră de sminteală; iar pentru cei credincioşi neclintită mântuire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Purtând cu statornicie Chipul Celui Ce Te-a născut mai înainte de veci, din milostivire, Te-ai îmbrăcat acum cu neputinţa omenească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cel ce se închină Ţie, Fiului Celui de sus, Fiului Fecioarei lui Dumnezeu, Celui Ce Prunc Te-ai făcut, acum slobozeşte-l în pace.

Catavasie:

Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea Care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

 

CONDAC, glasul 1.

Cel Ce cu naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile Dreptului Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în războaie şi întăreşte Biserica pe care o ai iubit, Unule Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm cântând cu dreaptă credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Lui Adam celui ce locuieşte în iad, merg să-i dovedesc şi Evei să-i aduc bună vestire, a strigat Dreptul Simeon cu proorocii dănţuind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeu, Cel Ce izbăveşte neamul pământesc, până la iad va veni; şi celor robiţi va aduce toată libertatea şi orbilor vedere va da; iar muţii vor putea să strige: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Şi prin inima ta, Preacurată, a zis mai înainte Dreptul Simeon Născătoarei de Dumnezeu, sabie va trece, pe Cruce văzând pe Fiul tău, Căruia strigăm: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasie:

Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm cântând cu dreaptă credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Popor al lui Israel, văzând pe Emanuel, slava ta, Prunc din Fecioară, înaintea dumnezeiescului Chivot acum dănţuieşte, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Iată a strigat Simeon: Acesta va fi semn de poticnire, Dumnezeu fiind şi Prunc; Acestuia, cu credinţă să-I cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Viaţă din fire fiind, Acesta va fi Cădere pentru cei neplecaţi, Prunc făcându-Se Dumnezeu Cuvântul; şi Sculare va fi pentru toţi cei ce cântă cu credinţă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie:

În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a, glasul al 3-lea:

Nu pricep, Curată, nici îngerii, nici oamenii, Maică Fecioară, Ceea ce s-a săvârşit în tine.

În mâini ţine Simeon, bătrânul, îmbrăţişat pe al Legii Făcător şi Stăpânul tuturor.

Ziditorul vrând să mântuiască pe Adam, în pântecele Curatei Fecioare S-a sălăşluit.

Tot neamul omenesc, Curată, te fericim şi cu credinţă te mărim ca pe Maica lui Dumnezeu.

Veniţi şi vedeţi pe Hristos, Stăpânul tuturor, pe Care astăzi Simeon Îl poartă în Sfântul Locaş.

Cel Ce priveşti spre pământ şi-l faci de se cutremură, cum şezi în mâini de bătrân? Cum te ţin braţele lui?

Trăind încă Simeon până ce pe Hristos L-a văzut, către Dânsul a strigat: slobozeşte-mă acum.

Cleştele cel Tainic ce a luat în pântece pe Cărbunele Hristos, tu eşti, Marie.

Voind a se face Om, Cel fără de început şi Dumnezeu este adus în Sfântul Locaş în a patruzecea zi.

Pogorându-Se din cer Stăpânul tuturor, L-a primit pe El Simeon preotul.

Luminează-mi sufletul şi cu lumină simţită să văd limpede şi să Te vestesc pe Tine Dumnezeu.

De ce Curată Maică şi Fecioară, aduci în Templu Prunc Tânăr, dându-L în braţele lui Simeon?

Liberare cer acum de la Tine, Ziditorule, că Te-am văzut, Hristoase, Lumina mântuirii mele.

Pe Cel Căruia slujitorii cereşti cu spaimă se roagă, Îl îmbrăţişează astăzi Simeon în braţe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel cu Firea Singur şi în Feţe Întreit apără pe robii Tăi, cei ce în Tine se încred.

 

Alte Stihuri:

Stih: Născătoare de Dumnezeu, Nădejdea tuturor creştinilor, acoperă, apără, păzeşte pe toţi creştinii, ce nădăjduiesc întru tine.

Stih: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Bună Ajutoare a lumii, acoperă-ne şi ne păzeşte de toată nevoia şi necazul.

Irmosul:

În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii: toată partea bărbătească ce deschide pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai Înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi Născut din Maică, fără de ispită bărbătească Îl slăvim.

Stih: De Dumnezeu primitorule, Dreptule Simeon, vino şi ridică pe Hristos, pe Care L-a născut Preacurata Fecioară Maria.

Stih: Îmbrăţişează cu mâinile bătrânul Simeon, pe Făcătorul Legii şi Stăpânul a toate.

Stih: Nu Mă ţine pe Mine bătrânul, ci Eu îl ţin pe dânsul, fiindcă acesta cere eliberare de la Mine.

Stih: Cleşte Tainic, cum porţi Cărbunele? Cum hrăneşti pe Cel Ce toate le hrăneşte?

Pentru cei nou-născuţi, de odinioară, se aducea jertfă o pereche de turturele, sau doi pui de porumbei; pentru aceea, dumnezeiescul bătrân şi înţeleapta Ana Proorociţa, Celui Născut din Fecioară şi Fiul Cel Născut din Tatăl, Care a venit la Templu, slujindu-I L-au slăvit.

Stih: O, fiică a lui Fanuil, vino şi stai împreună cu noi şi mulţumeşte lui Hristos Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu.

Stih: Sfânta Ana cea înţeleaptă mai înainte prooroceşte cele înfricoşătoare, mărturisind pe Ziditorul cerului şi al pământului.

Stih: Necuprinse sunt de îngeri şi de oameni cele ce s-au făcut de tine Maică, Fecioară Preacurată.

Stih: Porumbiţa cea Preacurată, Mieluşeaua cea Neîntinată, aduce pe Mielul şi Păstorul în Templu.

Datu-mi-ai mie, strigat-a Dreptul Simeon, bucuria mântuirii Tale, Hristoase; primeşte pe slujitorul Tău, care a sfârşit de lucrat în umbra Legii, pe slujitorul propovăduitor al Harului Celui Nou, care cu laudă Te slăveşte.

Stih: O, Hristoase, Împărate al tuturor, dă biruinţă asupra vrăjmaşilor credincioşilor robilor Tăi.

Stih: O, Hristoase, Împărate al tuturor, dă-mi lacrimi fierbinţi, ca să plângă sufletul meu pe care rău l-am piedut.

În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stih: Dumnezeirea Cea în Trei Străluciri şi Ipostasuri, cu dreaptă credinţă să O lăudăm.

În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Stih: O, Fecioară Marie, luminează sufletul meu cel întunecat în chip cumplit de dulceţile vieţii.

Cu sfinţită cuviinţă proorocind Proorociţa Ana cea înţeleaptă, cuvioasa şi bătrâna, s-a mărturisit Stăpânului în Templu în chip lămurit, iar pe Născătoarea de Dumnezeu propovăduind-o tuturor celor de faţă, a mărit-o.

Catavasie:

În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii: toată partea bărbătească ce deschide pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai Înainte-Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-Născut din Maică, fără de ispită bărbătească Îl slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În Muntele Sinai, de demult, a văzut Moise pe Dumnezeu în nor şi de glas dumnezeiesc nedesluşit s-a învrednicit în nor şi în furtună. Iar acum Dreptul Simeon, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a întrupat fără schimbare, în braţe L-a primit şi bucurându-se s-a dus din acestea de aici la Viaţa cea Veşnică. Pentru aceea a strigat: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne.

Sinaxar 28 Ianuarie

 

 

Sinaxar 28 Ianuarie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea preacuviosului nostru părinte Efrem Sirul.

Acest astru strălucitor al Bisericii a răsărit în Orient în îndepărtata cetate Nisibe (Mesopotamia) prin anul 306. Încă din fragedă tinereţe fu alungat din casa părintească de către tatăl său - preot păgân - din cauză că iubea Religia Creştină. Fu primit de Sfântul Episcop Iacob (prăznuit în 13 ianuarie) care îl învăţă să iubească virtuţile şi să se dedice neîncetat meditării asupra cuvântului lui Dumnezeu. Învăţătura Sfintei Scripturi aprinse în el o flacără care îl făcu să dispreţuiască bunurile şi grijile acestei lumi pentru a-şi înalta sufletul către bucuria bunurilor cereşti. Credinţa şi încrederea sa în Dumnezeu, de neclintit precum muntele Sionului, îl făcură să adopte un mod de viaţă nemaipomenit. Avea o curăţenie a trupului şi a sufletului care depăşea limitele naturii umane şi care îl făcea să ţină sub stăpânire toate mişcările sufletului său, nelăsând nici un gând urât să se iţească în mintea sa. La sfârşitul vieţii sale recunoştea că nu a vorbit niciodată de rău pe nimeni şi nici nu a lăsat să scape din gura lui o singură vorbă fără noimă.

Lepădându-se de toate, precum Apostolii, luptându-se ziua cu foamea şi noaptea cu somnul, învăluindu-şi faptele precum şi vorbele în sfânta smerenie a lui Hristos, primi de la Dumnezeu harul căinţei şi al lacrimilor neîncetate, într-o asemenea măsură încât el ocupă în Corul Sfinţilor locul ales de "dascăl al căinţei". Printr-o minune ce se face cunoscută doar celor care se jertfesc cu totul Domnului, ochii săi fuseseră transformaţi în două izvoare nesecate de lacrimi. Ani întregi, zi şi noapte, aceste ape luminoase, purificatoare şi purtătoare de sfinţenie, acest al doilea botez al lacrimilor, nu încetară să curgă din ochii săi, transfigurându-i faţa într-o sclipire limpede, în care se oglindea prezenţa lui Dumnezeu. Plângea fără încetare pentru păcatele sale sau ale oamenilor, şi uneori, când se lăsa purtat de contemplarea minunăţiilor pe care Dumnezeu le-a făcut pentru noi, plânsul său se preschimba în lacrimi de bucurie. Ca un cerc misterios, în care nu ne putem da seama unde e începutul nici sfârşitul, gemetele năşteau în el lacrimile ; lacrimile, năşteau rugăciunea ; rugăciunea năştea propovăduirea, care era întreruptă de noi tânguiri. Citind încântătoarele sale discursuri despre căinţă sau descrierile atât de realiste ale Judecăţii de Apoi, chiar şi inimile cele mai împietrite nu pot să nu se înmoaie. Pentru multe generaţii şi până în ziua de azi, lecturile din Sfântul Efrem au făcut să curgă multe lacrimi, deschizând păcătoşilor calea pocăinţei şi a creştinării.

La ceva timp după Botezul său, pe la vârsta de 20 de ani, Efrem se retrase în pustiu, fugind de agitaţia oraşului pentru a sta de vorbă în linişte cu Dumnezeu şi pentru a trăi în preajma Îngerilor. Trecea dintr-un loc în altul, neînrobit de nimic, îndreptându-se într-acolo unde îl conducea Duhul Sfânt, spre ajutorul lui şi al fraţilor săi. Astfel ajunse în cetatea Edesa în pelerinaj, fiind în căutarea unui om sfânt cu care să ducă o viaţă de călugărie. Întâlnind în calea sa pe o femeie desfrânată, el se prefăcu atunci că îi acceptă propunerile şi, spunându-i să îl urmeze, o conduse spre piaţa publică, în loc să caute un loc retras potrivit păcătuirii. Prostituata îi atrase atenţia : "De ce mă aduci aici ? Nu te ruşinezi să te vadă lumea ?" Sfântul îi răspunse : "Nefericito, te temi de ochii oamenilor : de ce nu te temi de privirea lui Dumnezeu care vede totul şi care va judeca în ultima zi faptele noastre şi gândurile noastre cele mai ascunse?". Cuprinsă de teamă, femeia se căi şi se lasă condusă într-un loc care să fie de ajutor mântuirii ei. După câţiva ani petrecuţi în Edesa Sfântul Efrem se întoarse să trăiască în pustiu. Cum auzise laudele aduse virtuţilor Sfântului Vasile, Dumnezeu îi arătă într-o revelaţie că Episcopul Cezareei se asemăna cu o coloană de foc care unea pământul cu cerul. Fără să mai zăbovească, Efrem plecă spre Capadocia. Ajunse în Cezarea în ziua Bobotezei şi intră în biserică în momentul în care era oficiată Sfânta Liturghie. Deşi nu înţelegea greceşte, fu cuprins de admiraţie văzându-l pe marele Episcop propovăduind, căci vedea un porumbel alb pe umărul acestuia, care îi şoptea la ureche cuvinte dumnezeieşti. Acelaşi porumbel îi vesti Sfântului Vasile prezenţa în mulţime a umilului ascet sirian. Trimise după el, vorbiră câteva minute în Altar şi, ca răspuns la cererea lui, primi de la Dumnezeu ca Efrem să vorbească dintr-odată în greceşte ca şi cum ar fi cunoscut această limbă dintotdeauna. Apoi îl ordonă Diacon, şi îl lăsă să plece în patria lui.

În acele timpuri începu un lung şir de războaie între Romani şi Perşi (între 338 şi 387), în tot regatul persecuţii fără îndurare fură organizate împotriva creştinilor, consideraţi drept aliaţi ai romanilor. Aflând în pustiu de suferinţele fraţilor săi, Sfântul Efrem se întoarce atunci la Nisibe pentru a le veni în ajutor prin faptele şi cuvintele sale. Încă din copilărie îi fu revelată chemarea lui Dumnezeu, printr-o viziune cu o viţă de vie roditoare crescând de la gura sa şi umplând întreg pământul. Toate pasările cerului veneau să se aşeze şi să se îndestuleze din fructele sale şi cu cât ciuguleau mai mult cu atât via se umplea de struguri. Harul Duhului Sfânt îl umplea cu o asemenea abundenţă încât atunci când se adresa poporului limba sa nu mai prididea să profereze gândurile cereşti pe care i le inspira Dumnezeu, şi părea ca prins de bâlbâială. De aceea adresa lui Dumnezeu această rugăciune surprinzătoare : "Reţine, Doamne, valurile harului tău!".

Când nu se ocupa cu învăţatul altora pentru a întări credinţa împotriva păgânilor şi ereticilor, se punea cu umilinţă în serviciul tuturor, ca un adevărat diacon, asemeni lui Hristos care s-a făcut "slujitorul" nostru.

Astfel, smerindu-se, refuza mereu înălţarea la Preoţie. Virtuţile sale, rugăciunea sa, roadele contemplărilor şi meditărilor sale, tot harul pe care i-l dădea Dumnezeu, nu îl păstra pentru el însuşi, ci împodobea cu el Biserica, Mireasa lui Hristos, ca o coroană de aur bătută cu pietre scumpe. La asediul oraşului Nisibe în 338, oraşul fu eliberat datorita rugăciunii sale şi a Sfântului Iacob. Dar după mai multe războaie, căzu în final în mâna crudului suveran al Perşilor, în 363. Refuzând să trăiască sub dominaţie păgână, Sfântul Efrem şi mulţi alţi creştini plecară atunci spre Edesa. Îşi petrecu acolo ultimii zece ani din viaţă, şi - pentru a continua opera începută în şcoala de exegeză fondată la Nisibe de Sfântul Iacob - propovăduia la Şcoala din Edesa, care fu numită "Şcoala Perşilor". Atunci a redactat cea mai mare parte a admirabilelor sale lucrări, în care cunoaşterea pe care o avea într-ale celor ale lui Dumnezeu şi ale Sfintelor Dogme îmbrăcă podoaba de splendoare a unei limbi poetice inegalabile. Se spune că ar fi compus în grai sirian peste trei milioane de versuri : comentarii ale aproape tuturor cărţilor Sfintei Scripturi, tratate împotriva ereziilor, Imnuri închinate Raiului, Fecioriei , Credinţei, marilor Minuni ale Mântuitorului şi ale Sărbătorilor Anului. Mare parte din aceste imnuri a servit la compunerea Cărţilor Liturgice ale Bisericii de limbă siriană, de unde numele care i s-a dat de "Liră a Sfântului Duh" şi "Doctor al universului". Alte tratate, foarte numeroase, ne-au fost transmise în greceşte. Ele vorbesc cu precădere de căinţă, asceză şi virtuţile călugăriei.

După ce a organizat ajutoarele în cetate în vremea foametei din 372, Sfântul Efrem îşi încredinţă sufletul lui Dumnezeu, în 373, înconjurat de un mare număr de călugări şi asceţi ieşiţi din mănăstirile lor, din pustiul lor, din peştera lor, pentru a lua parte la ultimele clipe ale sale. Le lasă un testament emoţionant, plin de smerenie şi de căinţă, în care cere stăruitor tuturor celor care îl iubesc să nu îl cinstească prin ceremonii funerare măreţe, ci să îi depună trupul în groapa străinilor, dăruindu-i, drept flori şi miresme, ajutorul rugăciunilor lor.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Paladie.

Fericitul Paladie şi-a făcut o căsuţă mică într-un munte şi s-a închis într-însa. Şi-a împodobit viaţa cu privegherea, cu rugăciunea necurmată şi cu postirea. Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Astfel, un neguţător care avea mult aur la el, a fost ucis de un ucigaş şi aruncat mort lângă chilia sfântului. Când s-a făcut ziuă şi s-a vădit fapta, toţi dădeau vina uciderii pe cuviosul Paladie. Iar el, înconjurat fiind de multă mulţime de oameni, a făcut rugăciune şi a înviat mortul. Acest mort sculându-se a arătat pe ucigaş. Şi alte minuni a făcut cuviosul, dar mai ales s-au minunat credincioşii de virtuţile lui. Mutându-se în pace către Domnul a lăsat Bisericii scrieri folositoare.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Iacov Sihastrul.

Acest cuvios, lepădându-se de toate cele lumeşti, a locuit ca un sihastru cincisprezece ani într-o peşteră, aproape de o cetăţuie numită Porfirion. Nişte desfrânaţi au adus odată la acest cuvios o femeie desfrânată, care sălta cu neruşinare şi-l îndemna spre păcătuire. Sfântul însă, aducându-i aminte de muncile focului ce vor să fie, a adus-o la pocăinţă şi la credinţa în Hristos. Dar fiindcă nimeni nu scapă de cursele vicleanului, s-a întâmplat ca şi acest cuvios să cadă în mare ispită. Căci lăsându-se biruit de pofta trupului a căzut atât de jos încât a ajuns şi la păcatul uciderii. Şi venindu-şi în fire şi gândindu-se la adâncul prăpastiei în care se găsea, s-a deznădăjduit de mântuire şi a plecat în lume. Pe drum însă l-a întâmpinat un monah cuvios şi plecându-se sfătuirilor acestuia, s-a vârât într-un mormânt, unde a îndurat vieţuire foarte aspră. Şi făcându-se secetă în acel loc, Dumnezeu a adus la cunoştinţa episcopului cetăţii că, de nu va face rugăciune Iacov cel din mormânt, nu va conteni seceta. Atunci episcopul cu tot poporul, ducându-se la el, l-au înduplecat, după multe rugăminţi, să se roage, şi fericitul făcând rugăciune, multă ploaie a curs şi pământul s-a săturat de apă. De aici cuviosul luând nădejdi bune, având ca semn al îngăduinţei lui Dumnezeu ploaia multă care căzuse la rugăciunile lui, a dus viaţă şi mai aspră. Şi aşa, în vieţuire bună săvârşindu-se, şi-a dat lui Dumnezeu duhul, multe minuni făcând după moarte.

Tot în această zi, pomenirea celor două sfinte muceniţe, maica şi fiica, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Haris, căreia tăindu-i-se picioarele, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Isaac Sirul, episcop de Ninive.

Sfântul Isaac Sirul, episcop de Ninive, a trăit în secolul al şaselea. El şi fratele său au intrat în mănăstirea ascetului Matei lângă Ninive şi au primit tunsoarea monahală. Învăţătura sa, virtuţile şi modul de viaţă ascetic au atras atenţia fraţilor şi aceştia i-au propus să conducă treburile mănăstirii. Sfântul Isaac nu voia o asemenea povară asupra lui, preferând să trăiască în singurătate, de aceea a părăsit mănăstirea pentru a vieţui în pustiu.

Fratele său a insistat de mai multe ori pe lângă el să se întoarcă la mănăstire dar nu a acceptat. Cu toate acestea, când renumele sfinţeniei vieţii sale s-a răspândit, a fost făcut Episcop de Ninive. Văzând cruzimea şi neascultarea locuitorilor cetăţii, sfântul a simţit că era peste puterile lui să le fie conducător şi cu atât mai mult plângea de dorul singurătăţii. Odată, doi creştini au venit la el, cerându-i să le judece o pricină. Unul confirma că datora bani celuilalt, dar cerea să i se mai dea puţin răgaz. Cel care îl împrumutase îl ameninţa că îl va duce la judecată pentru a-l forţa să plătească. Sfântul Isaac, cu un citat din Evanghelie, îi ceru să fie milos şi să îi mai lase datornicului ceva timp până să plătească. Omul îi spuse : "Mai lasă-mă cu Evanghelia ta!". Sfântul Isaac îi răspunse : "Dacă nu te supui poruncilor Domnului din Evanghelie, ce mai vrei de la mine?" După numai cinci luni ca Episcop, Sfântul Isaac s-a retras din funcţie şi a plecat în munţi să trăiască împreună cu pustnicii. Mai târziu, s-a dus la mănăstirea din Rabban Shabur, unde a trăit până la moarte, ajungând la un înalt nivel de desăvârşire spirituală.

De la începutul secolului al optulea şi până la începutul secolului al optsprezecelea, în Europa nu s-a ştiut nimic despre Sfântul Isaac Sirul, cu excepţia numelui său şi a lucrărilor sale.

Abia în 1719 o biografie a sfântului a fost publicată la Roma, alcătuită de un autor arab anonim. În 1896, mai multe informaţii despre Sfântul Isaac au fost date la iveală. Învăţatul soteriolog francez, abatele Chabot, a publicat mai multe lucrări din secolul al optulea despre istoria Siriei scrise de Iezudena, episcop de Barsa, unde a fost găsită istoria Sfântului Isaac Sirul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfantului Isaac Sirul (28 ianuarie)

apr.18

Condacul 1

Din tinerete l-ai indragit pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Sfinte al lui Dumnezeu. Cautand numai Aceluia cu inflacarare sa-I urmezi in post si rugaciune tot mereu, in pustie nevoindu-te iar cu inima plina de umilinta dobandind iubirea lui Dumnezeu, te-ai aratat vas ales al teologhisirii despre milostivirea Creatorului si fata de toata faptura Sa. Pentru aceasta ne rugam tie, mijloceste pentru noi, Sfinte Parinte, cu rugaciunile tale cele bine placute lui Dumnezeu ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Icosul 1

Om fiind prin fire, inger prin purtari ai fost vazut sfinte parinte Isaac Sirul, de aceea minunandu-ne de viata ta bineplacuta lui Dumnezeu, zicem tie acestea:

Bucura-te, Parinte, ca Hristos ni te-a arata noua;

Bucura-te, cel ce ai intrat de tanar in manastirea Marelui Matei impreuna cu fratele tau;

Bucura-te, ca ne arati calea catre inimile noastre;

Bucura-te, descoperitor al tainelor dumnezeiseti;

Bucura-te, cel ce ne inveti sa primim cu smerenie si rabdare leacul cel amar al ispitelor;

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucura-te, ca ne esti pilda de sfanta nevointa;

Bucura-te, al crestinilor indrumator spre pocainta;

Bucura-te, cel ce ne inveti ca nimeni nu s-a suit la cer fara de cruce;

Bucura-te, izvor nesecat de lacrimi si bucurie sfanta;

Bucura-te, revarsare de minuni uimitoare;

Bucura-te, ca ne hranesti cu rugaciunile tale;

Bucura-te, ca din frageda pruncie fapta cea buna ai ales-o;

Bucura-te, Sfinte Isaac cel ales de Hristos a fi calauza monahilor;

Bucura-te, smerenie inalta ca ai fugit de cinstea staretiei si l-ai lasat pe fratele tau sa primeasca aceasta cinste in fata fratilor manastirii;

Bucura-te, mare rugator pentru omenirea intreaga si pentru toata faptura ziditorului;

Bucura-te, ca in incercarile si necazurile noastre mijlocesti Prea Sfintei Treimi pentru noi;

Bucura-te, ca fapta cea buna si sarguinta ca prietene tu ti le-ai ales;

Bucura-te, Precuvioase, trambita duhovniceasca ce binevesteste iubirea dumnezeiasca la toata faptura;

Bucura-te, ca ne-ai aratat cuvantul dreptei credinte;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 2

Ochii sufletului din copilarie intinzand catre Hristos, Luminatorul tuturor, si dispretuind toata lumeasca inchinaciune, ai urmat prin nevointa luminii poruncilor lui Dumnezeu caci te-a chemat sa-I canti Lui neincetat: Aliluia!

Icosul 2

Stiind, Sfinte Parinte Isaac Sirul ca viata pustinicilor fericita este, te-ai intraripat cu dumnezeiscul dor care ti-a dat nadejdea indulcirii din vesnicele bunatati ale imparatiei cerurilor, te-ai facut luminator duhovnicesc lumii pentru aceasta iti cantam tie una ca aceasta:

Bucura-te, iubitor de liniste;

Bucura-te, blandete, smerenie si cugetare adanca;

Bucura-te, pentru toti cuvant de indreptare;

Bucura-te, cel ce ai trait in singuratate hranindu-te cu postul si rugaciunea;

Bucura-te, iubitorule de smerenie;

Bucura-te, primitor al darurilor celor bune si desavarsite de la Parintele Luminilor;

Bucura-te, ca ne-ai indemnat spre plansul cel de pocainta;

Bucura-te, cel ce rugaciunea ne-ai aratat-o ca fiind medicament in orice suferinta;

Bucura-te, iubitor de aspra postire;

Bucura-te, cel ce ne inveti sa iubim si sa patimim cu cei saraci;

Bucura-te, mijlocitor pentru toata suflarea;

Bucura-te, ca de mila inima decat iti era patrunsa;

Bucura-te, ca tu chiar si pentru demoni aveai rugaciune aprinsa;

Bucura-te, purtatorule de Dumnezeu;

Bucura-te, adunator de margaritare duhovnicesti;

Bucura-te, mult povatuitorule spre intelegerea milostivirii lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca ne-ai invatat sa sporim mila in sufletele noastre;

Bucura-te, ca te-ai imbracat cu smerenia ca si cu o haina luminoasa;

Bucura-te, cel ce ne-ai invatat ca smerenia e haina lui Dumnezeu cea minunata;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 3

Publicitate

Setări confidențialitate

Lumina harului ca a unui slujitor al cuvantului s-a revarsat in chip stralucit peste tine parinte,  te-ai patruns fara de ardere de focul dumnezeirii si sufletele cele neputincioase le-ai infierbantat. Pentru darul virturilor cu bucurie sfanta cantam lui Dumneze: Aliluia!

Icosul 3

Pentru viata si faptele tale cele minunate, Parinte Isaac de Dumnezeu inteleptite, ai fost ales epsicop de Ninive, dar nezabovind prea mult in cetate te-ai retras din nou la prea dulcea pustie rugandu-te pentru toti si mantuirea tuturor, de aceea si noi vazand chipul smereniei si al blandetii tale cu dragoste zicem unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce pentru sfintenia vietii tale episcop de Ninive ai fost facut;

Bucura-te, ca vazand cruzimea locuitorilor si neascultarea cetatii ai plans de dorul singuratatii;

Bucura-te, ca te-ai invrednicit de darul dreptei socoteli;

Bucura-te, mare iubitor al pustiului;

Bucura-te, cantare cu adancime a harului;

Bucura-te, ca te-ai facut purtator al luminii intelegatoare;

Bucura-te, cugetarea cuvantului viu;

Bucura-te, ca intorci inimi la simplitate;

Bucura-te, al tainelor ascunse descoperitor;

Bucura-te, ca celor smeriti le dai gandul cel bun;

Bucura-te, cel ales de Dumnezeu ce ai plans pentru faradelegile noastre;

Bucura-te, ca ne-ai lasat prin scris multa lumina a cugetarilor dumnezeiesti;

Bucura-te, faclia aprinsa din rugul duhului sfant;

Bucura-te, ca avand intelepciune de sus ai fost buna calauza monahilor;

Bucura-te, lumina nestinsa in intunericul acestei lumi;

Bucura-te, mare sfant al Siriei care a dat bisericii lui Hristos multi martiri spre slava lui Dumnezeu;

Bucura-te, bucuria credinciosilor dreptmaritori;

Bucura-te, raza de soare a lui Hristos Soarele Dreptatii;

Bucura-te, luminatorule si propovaduitorule al cuvantului dumnezeiesc;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

 Condacul 4

Asemeni Dreptului Avrram care s-a facut prieten al lui Dumnezeu, asa si tu sfinte ai ajuns cu iubirea fata de toti iar Dreptului Isaac te-a asemanat cu jertfa, ascultarea si binecuvantarea ta prin care ai adus Prea Sfintei Treimi slava si multumire cu inima cantand neincetat: Aliluia!

Icosul 4

Iubtor al pustiniciei si al poruncilor lui Hristos parinte te-ai nevoit cu smerenie cautand muntii ca adapost de rugaciune si dispretuind desertaciunile acestei lumi trecatoare, te-ai facut vas ale al Duhului Sfant, pentru aceasta cu credinta si cu umilinta iti graim:

Bucura-te, mare iubtor de Hristos;

Bucura-te, ca pacea sufletului ai aflat;

Bucura-te, luminator al faptelor bune;

Bucura-te, preabunul nostru sfatuitor;

Bucura-te, ca in rugaciune si plans ai fost staruitor;

Bucura-te, blandetea cea dorita de Dumnezeu;

Bucura-te, ca ne indemni catre cele mai presus de ceruri;

Bucura-te, cel ce ai fugit de tulburarile lumesti;

Bucura-te, adunator de intelepciune de la cei inaintasi;

Bucura-te, purtatorule de bucurie sfanta;

Bucura-te, cel ce te bucuri cu ingerii din cer si cu toti sfintii;

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucura-te, faclie al pustiei si luminator al celor cu sufletul pustiu;

Bucura-te, viata duhovmiceasca inalta la care cu anevoie se ajunge;

Bucura-te, condei de aur al duhului sfant;

Bucura-te, izvoratorule de bucurie pentru ingeri si oameni;

Bucura-te, cel in care a stralucit lumina Prea Sfintei Treimi;

Bucura-te, ca pe parintii pustiei ai urmat nevointei duhvnicesti;

Bucura-te, nevoitorule al rugaciunii neincetate si al smereniei traitor;

Bucura-te, lumina lina a pustiei care ne arati noua pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant stralucind in iubire nemarginita;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 5

Ne-ai invata prin scrierile tale, sfinte al lui Dumnezeu, sa fugim de intristarea insuflata de diavolul ce vrea sa ne arunce mereu in deznadejde din pricina pacatelor noastre, spunandu-ne ca efortul amagitorului este de-ai convinge pe toti oamnii ca Dumnezeu nu se ingrijeste de ei, insa noi niciodata sa nu credem amagirea lui cea vicleana ci sa avem toata nadejedea in bunatatea si iubirea lui Dumnezeu pentru toata faptura Sa, fiindca adevarata cainta nu se naste din teama ci din gustarea iertarii milostive al lui Dumnezeu, cantand Lui totdeauna: Aliluia!

Icosul 5

Cat de minunat aflam din scrierile tale, sfinte parinte Isaac Sirul, despre tainele lui Dumnezeu, aratand ca darul lui Dumnezeu e adavarata legatura in stare sa ne uneasca cu El iar nu amenintarile si frica de pedeapsa, ci intelegerea lui Dumnezeu trebuie sa porneasca nu de la micimea noastra ci de la maretia Lui, ne bucuram noi nevrednicii de toate invataturile tale cele sfinte si cu dragoste iti zicem unele ca acestea:

Bucura-te, ca inaltarea inaintea oamenilor nu ai voit;

Bucura-te, lesne biruitorule al sarpelui celui viclean;

Bucura-te, ca pe stapanul Hristos ti L-ai luat ajutor si izbavitor;

Bucura-te, intru tot bunule parinte, ca ai lasat noua pilde de urmat;

Bucura-te, bucuria oamenilor duhovnicesti;

Bucura-te, ca indrumi viata noatra spre mantuire;

Bucura-te, ca atat de mare ti-a fost iubirea pentru Dumnezeu incat te-ai rugat si pentru ingerii cazuti;

Bucura-te, al rugaciunii intaritor;

Bucura-te, neostenit indrumator catre cele duhovnicesti;

Bucura-te, al deznadejdii tamaduitor;

Bucura-te, al patimilor linistitor;

Bucura-te, pentru mantuire rugator;

Bucura-te, celor asupriti mijlocitor;

Bucura-te, al rautatilor nimicitor;

Bucura-te, celor gresiti indreptator;

Bucura-te, cel ce cu rugaciunea ne-ai intarit;

Bucura-te, a celor puternici domolitor;

Bucura-te, cel ce cu linistirea si pustia te-ai ostenit;

Bucura-te, ca ne-ai invatat sa avem mereu incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 6

De ne-am aduce aminte mereu de cuvantul tau Sfinte, in care ne spuneai ca Dumnezeu e drept tocmai pentru ca este milostiv, am indrazni mai mult sa alergam cu smerenie si pocainta inaintea a  Celui a toate iertator pentru a primi iertarea pacatelor noastre si Har imbelsugat, cantand impreuna cu tine milostivului Dumnezeu un neincetat: Aliluia!

Icosul 6

Raportează această reclamăConfidențialitate

Greu este oamenilor a patrunde intelesul celor duhovnicesti si adanci pe care ni le-ai descoperit noua despre iubirea lui Dumnezeu cea negraita cand ai zis: “Prin iubire El a adus la existenta lumea, prin iubire o conduce in existenta ei in timp, prin iubire o va duce spre acea prefacere minunata si tot prin iubire lumea va fi inghitita in marea taina a Celui care a savarsit toate acestea”, iar noi, indraznind, zicem tie cu smerenie si dragoste asa:

Bucura-te, cel ce intelepciune de la Dumnezeu ai primit;

Bucura-te, ca oamenilor invatatura sfanta le-ai daruit;

Bucura-te, cel ce ai fost ales sa linistesti;

Bucura-te, cel ce pe Hristos il binevestesti;

Bucura-te, Sfinte ca ai lasat scaunul episcopal si te-ai retras in pustie;

Bucura-te, ca in pustia muntelui Mataot te-ai retras;

Bucura-te, margaritar slefuit prin post, rugaciune si studiul sfintei scripturi in pustiul anahoretilor;

Bucura-te, ochi duhovnicesti, vazator al binelui;

Bucura-te, inaltime a dragostei care si pentru demoni ai mijlocit in rugaciune;

Bucura-te, stea care lumineaaza din asprimea pustiei;

Bucura-te, cedru crescut pe muntele credintei;

Bucura-te, cel ce te-ai inaltat pe inaltimile duhovnicesti;

Bucura-te, bucuria Domnului Hristos;

Bucura-te, lumina celor ce se roaga;

Bucura-te, cel ce pustiul ai infruntat cu asprimea postirii;

Bucura-te, cel ce cu apa vie te-ai adapat;

Bucura-te, cel ce ne arati calea catre Dumnezeu;

Bucura-te, patrundere adanca al intelesurilor duhovnicesti in tainele scripturii;

Bucura-te, minte luminata de intelepciunea Duhului Sfant;

Bucura-te, Sfinte parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 7

Am invatat din scrierile tale ca a vedea neincetat purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de toate lucrurile mainilor sale este adevarata vedere duhovniceasca si ca mintea omului va ajunge atunci sa fie inghitita de o minunare plina de uimire, aruncandu-ne cu fata la pamant in rugaciune si zicand: Aliluia!

Icosul 7

Dumnezeieste ai glasuit Sfinte Parinte Isaac Sirul cand ai zis “Aceasta sa-ti fie un semn luminos ca sufletul tau a atins limpezimea cand, cercetandu-te cu toata luarea aminte, vei gasi ca esti plin de mila pentru tot neamul omenesc si inima ta sufera si arde ca un foc de taria milei tale pentru oameni fara a face deosebiri intre ei”, ne-ai umplut de bucurie sfanta pentru a-ti canta tie asa:

Bucura-te, ca Hristos ti-a inaltat gandirea din adancurile pamantului pana la scaunul Fiintei Sale;

Bucura-te, ca iubirea Sa te-a umplut de uimire;

Bucura-te, ca timpul petrecut in singuratate si rugaciune ti-a adus intelegerea celor sfinte;

Bucura-te, ca acestei intelegeri i-a urmat descoperirea iubirii nemasurate a lui Dumnezeu pentru intrega Sa creatie;

Bucura-te, ca te rogi neincetat pentru mantuirea a toata lumea;

Bucura-te, cel pentru care iadul este cea mai mare pedagogie a lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca ai avut indrazneala sfanta plina de iubire dumnezeiasca;

Bucura-te, ca din aceasta indrazneala si nadejde in marea milostivirea a lui Dumnezeu te-ai rugat si pentru manutuirea celor mai mari pacatosi ai lumii;

Bucura-te, ca in smerenia ta te considerai cel mai pacatos dintre toti oamenii;

Bucura-te, cel ce a dobandit isihia mintii si a inimii;

Bucura-te, cel ce ne faci partasi la harul ceresc prin mijlocirea ta;

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucura-te, iubitorul celor singuratici si iubitori de Dumnezeu;

Bucura-te, minte patrunzatoare a tainelor dumnezeiesti;

Bucura-te, pacea si bucuria sufletelor noastre;

Bucura-te, ca rugaciuni si mijlociri aduci pentru toti;

Bucura-te, caci cu post, privegheri si rugaciuni neincetate te-ai nevoit;

Bucura-te, mare Isaac cel cu viata si cu nume minunat;

Bucura-te, povatuitor al rugaciunii si linisii celei desavarsite;

Bucura-te, cel ce ne inveti ca milostenia apropie sufletul de Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

 Condacul 8

Din pricina multor nevointe si a studierii zilnice si aprofundate a sfintei scripturi, mai la batranete Sfintul Isaac Sirul a orbit de ochii cei trupesti insa cei duhovnicesti mai mult s-au deschis si s-au luminat cu harul cel dumnezeiesc, zicand lui Dumnezeu cu multumire:  Aliluia!

Icosul 8

Roada smereniei, a dreptei socoteli si a ascultarii s-a vazut la Sfantul Isaac atunci cand a primit cu multumire ca fratii sa-l ia din pustie si sa-l ingrijeasca in manastirea lor avandu-l ca un pe un pastor si invatator duhovnicesc in mijlocul lor, ascultandu-l ca pe un parinte si invatand din pilda vieturii lui celei sfinte si bineplacute lui Dumnezeu, iar noi cei ce ne-am invrednicit a-ti alcatui cantare iti zicem  acestea:

Bucura-te, mare sfant parinte iubitor de Hristos;

Bucura-te, purtatorule de mari daruri ceresti;

Bucura-te, ca din vietuirea ta curata si ingerii sau minunat;

Bucura-te, mare iubitor de Dumnezeu;

Bucura-te, ca voind sa petreci viata ingereasca in pustiu te-ai nevoit;

Bucura-te, ca pustiul ca pe o comoara de mare pret l-ai socotit;

Bucura-te, ca pierzand vederea cea trupeasca te-ai desfatat de vederea cea duhovniceasca;

Bucura-te, cel ce te-ai bucurat de vederea duhovniceasca mai mult decat cea trupeasca;

Bucura-te, suflet smerit cu Dumnezeu unit;

Bucura-te, inima inmiresmata de dragostea Mantuitorului;

Bucura-te, izvor tamaduitor de orbire duhovniceasca;

Bucura-te, ca prin increderea ta in Domnul Hristos pe El mult L-ai bucurat;

Bucura-te, cel impreuna cu Sfantu Efrem Sirul praznuit in cer si pe pamant;

Bucura-te, cel caci cu sfintii in Slava Domnului te veselesti;

Bucura-te, nadejdea sufletului meu;

Bucura-te, Sfinte, icoana luminoasa cu raze de iubire si nadejde in Dumnezeu;

Bucura-te, parinte al iubirii dumnezeiesti si invatator al osandirii de sine pentru smerenia deplina;

Bucura-te, ca invataturile tale sunt hrana si tamaduire sufletelor noastre;

Bucura-te, caci rugaciunile tale sunt bine primite la Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 9

Bucurie mare ai adus la toata lumea cu pilda vieturii sfinte si cu invataturile tale despre Dumnezeu si tainele proniei Sale, incat de uimire umplandu-ne noi ii multumim lui Dumnezeu pentru tine si cantam Lui: Aliluia!

Icosul 9

Ne bucuram de darul cel prea mare facut tie sfinte, de bunatatea Lui Dumnezeu de a-ti decoperi tie mare taine dumnezeiesti spre folosul duhovnicesc al celor care il cauta pe Dumnezeu din dragoste de Dumnezeu si nu din dragoste sau pretuire de sine, a celor care se nevoiesc in post si rugaciune de dragul lui Dumnezeu si a ramane in comuniune de iubire cu El, si nu se nevoiesc pentru a arata ca sunt mai buni ca altii , pentru cei ce au inteles dragostea ta de Dumnezeu si de toti oamenii, indraznim a te ferici zicand:

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucura-te, mare indrumator duhovnicesc al monahilor si mirenilor deopotriva;

Bucura-te, ravnitor al asprei nevointe, al tacerii si al contemplarii duhului;

Bucura-te, parinte prea intelept, mare povatuitor duhovnicesc al celor ce-L cauta din toata inima pe Dumnezeu;

Bucura-te, mare ascet al crestinatatii si teolog al dreptei credintei de Dumnezeu daruit;

Bucura-te, apa curata de mult pret a pustiei;

Bucura-te, iubitorul isihiei si al tainelor dumnezeiesti;

Bucura-te, minte plina de cugetare duhovniceasca;

Bucura-te, datator de bucurie adanca inimilor insetate de dragostea Creatorului;

Bucura-te, candela smereniei adevarate aprinse de focul dragostei de Dumnezeu;

Bucura-te, neincetatul rugator inaintea Prea Sfintei Treimi pentru pacatele noastre;

Bucura-te, iubitor al pustiei unde te-ai retras sa te rogi pentru intreaga lume;

Bucura-te, pentru multimea de sfinte invataturi pe care ni le-ai lasat mostenire;

Bucura-te, ca ne-ai invatat sa ne rugam pentru toti chiar si pentru vrajmasii nostrii;

Bucura-te, ca impreuna cu tine si fratele s-a nevoit invatand pe toti fratii sfanta credinta;

Bucura-te, Sfinte Parinte, ca episcop de Ninive fiind tot ca un sihastru ai trait;

Bucura-te, ca hrana cea mai de folos ti-a fost sfanta rugaciune;

Bucura-te, ca din citirea si aprofundarea sfintei scripturi te-ai hranit cu taine ce nu sunt din aceasta lume;

Bucura-te, cel ce pururea te rogi pentru mantuirea crestinilor ortodocsi;

Bucura-te, cel ce neincetat te rogi pentru manturiea la toata lumea ca toti sa vina la constiinta adevarului;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 10

In marea acestei vieti inotand, nadejde tare te avem, preacinsite parinte ca stim ca nu vom fi doborati de involburatele valuri ale primejdiilor avandu-te pe tine ajutor puternic in rugaciune si in glas de bucurie la limanul mantuirii vom canta lui Dumnezeu Aliluia!

Icosul 10

Cu raurile cucerniciei tale, dumnezeiesc pastor, te-ai bucurat ca o cetate in pustie adunand in jurul pildei vieturii tale multimea indumnezeita a cuviosilor si a drepcredinciosilor crestini, care cu dragoste striga tie:

Bucura-te, traitor al Dumnezului celui viu;

Bucura-te, cel care ai cunsocut pacea lui Dumnezeu care intrece orice intelegere a mintii;

Bucura-te, cel ce ne iubesti pe toti cu dragoste dumnezeiasca;

Bucura-te, cel ce ai spus: “Doamne Dumnezeul meu, trimite mangaiere tuturor celor aflati fara vina in tot felul de amare greutati”;

Bucura-te, sfinte al lui Dumnezeu care aprinzi in noi pacatosii darul rugaciunii;

Bucura-te, ca ne-ai invatat sa pazim cum se cuvine poruncile lui Dumnezeu;

Bucura-te, cuvioase si mare invatator, cel care ai ajuns in cea mai inalta treapta a iubirii de Dumnezeu;

Bucura-te, ca primind hrana duhovniceasca cugetarea cea dumnezeiasca, ai luat calea pustiei pentru a te nevoi in post si rugaciune;

Bucura-te, grabnic ajutator celor ce striga la tine fiind ingenunchiati de cruce;

Bucura-te, temelie sfanta a crestinilor, mirenilor si monahilor;

Bucura-te, intelepciune insuflata de Dumnezeu ca sa o daruiesti tuturor;

Bucura-te, izvor nesecat al invataturilor dumnezeiesti;

Bucura-te, pentru comoara de mult pret pe care ne-ai lasat-o noua prin invataturile tale cele iubitoare de frumos;

Bucura-te, ca ne inveti sa ne imbracam mai mult in haina smereniei;

Bucura-te, pentru toate invataturile tale ce ne sunt de mare folos pe calea noastra spre Hristos;

Raportează acestă reclamăConfidențialitatBucura-te, cel ce ai adus mare bucurie sfintilor ingeri si tuturor sfintilor cu dragostea ta pentru Dumnezeu si nevointele pustnicesti;

Bucura-te, mare folositor si scump rugator pentru cei care te cheama in ajutor;

Bucura-te, ca atat de minunat ai spus: “Mucenic viu este cel ce se caieste cu adevarat”;

Bucura-te, cel ce ne inveti ca viata aceasta ne-a fost data pentru pocainta;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 11

Roaga-te, sfinte al Mantuitorului Hristos pentru intreaga lume ca toti sa ajungem la pocainta ta adevarata, a ninivitenilor, cu smerenie adanca sa scapam de suferinta cea amara a celor ce nu se smerescc, ca mantuindu-ne cu toti prin rugaciunile tale si ale tuturor sfintilor sa ii cantam neincetat lui Dumnezeu cu toata dragostea si cu toata recunostiinta: Aliluia!

Icosul 11

Lumina cea cereasca primind-o, parinte, lasand in urma desertaciunilre si tulburarile pamantesti, te-ai facut mostenitor al lui Hristos, rodind bunatatile cele venice, pentru aceasta mijloceste cu rugaciunile tale izbavirea de patimi celor ce cu dragoste iti canta tie:

Bucura-te, cel ce mereu ai tanjit launtric dupa dragostea si dorul lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca in pustie te-ai retras ca sa fugi de toate desertaciunile lumesti;

Bucura-te, bucuria sufletului meu si al tuturor celor chinuiti de ispite, ganduri, griji si furtuni in lumea aceasta;

Bucura-te, cel ce ai spus ca postul este cununa celor ce se infraneaza;

Bucura-te, cel ce ai zis “Omule, coboara-te cu mintea in camara inimii tale si atunci ai ajuns in cer”;

Bucura-te, oglinda duhovniceasca in care fiecare ne putem privi neputinele duhovnicesti;

Bucura-te, ca tu ne oglindesti asa cum se cuvine viata cea indumnezeita;

Bucura-te, hrana pustiei pentru sufletele infometate de mantuire;

Bucura-te, parintele iubirii si al smeritei rugaciuni;

Bucura-te , cel ce ai fost luminat de Dumnezeu cu lumina Duhului Sfant;

Bucura-te, mult iubitor de Hristos si de toata zidirea Lui;

Bucura-te, margaritar si floare pretioasa a rugaciunii pentru toti;

Bucura-te, ca ne inveti rabdarea in suferinte;

Bucura-te, ca ne inveti sa dorim mantuirea tuturor ca sa scapam de gandul osandirii aproapelui;

Bucura-te, mireasma duhovniceasca a pustiei chiar si in mijlocul cetatii;

Bucura-te, reazem duhovnicesc al sihastrilor si a celor ce se nevoiesc cu singuratatea chiar si in mijlocul lumii;

Bucura-te, cel plin de dragoste de Dumnezeu si pentru tot ceea ce iubeste El;

Bucura-te, floare rara a smereniei;

Bucura-te, cel ce ai ajuns la desavarsirea cea duhovniceasca prin dragostea cea dumnezeisca;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 12

Harul cel dumnezeiesc revarsa-l noua de la Hristos Domnul Slavei, opreste dezbinarea in biserica ce mereu se face prin uneltirea vrajmasului diavol si prin amagariea lui, risipind cu rugaciunile tale toate desartele lui lucrari si tulburari, stinge asupririle celor potrivnici si indrepteaza viata noastra ca in unire si pace adanca toti sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia

Icosul 12

Cantand maririle tale cu umilinta si evlavie, ne inchinam sfintelor tale nevointe duhovnicesti, fericind chinurile vietii tale pustincesti ce le-ai rabdat pentru Mantuitorul nostru Iisus Hristos si multumindu-ti pentru toate binefacerile tale, graim unele ca acestea:

Bucura-te, vas cinstit al Duhului Sfant si al dumnezeiestilor descoperiri;

Bucura-te, mangeierea sufletelor celor ce se pocaiesc cu adevarat de pacatele lor;

Raportează această reclamăConfidențialitatBucura-te, floare duhovniceascsa a pamantului sirian;

Bucura-te, sabie tare a duhului in lumea robita de pacat;

Bucura-te, cel ce te rogi pentru noi ca toti sa ajungem la cunoasterea lui Dumnezeu cea adevarata;

Bucura-te, mult luminatorule al mintilor si al inimilor insetate de bunatatea lui Dumnezeu;

Bucura-te, preacuvioase astru stralucitor al bisericii lui Hristos ce risipesti toata negura uneltirilor diavolesti;

Bucura-te, cel ce te-ai retras din scaunul de episcop pentru a te feri de galcevile oamenilor tulburati de certuri pentru credinta;

Bucura-te, cel ce cu mare evlavie propovaduiai cuvantul Evangheliei lui Hristos prin cuvantul si prin pilda vieturii tale celei smerite;

Bucura-te, ca ravnind dupa aspra nevointa, pentru blandete si smerenie te-ai retras in adancul pustiei;

Bucura-te, lumina blanda calauza celor rataciti prin scris si vietuire sfanta;

Bucura-te, minte luminata de Duhul Sfant pentru a ajuta la deschiderea mintior celor ce voiesc sa inteleaga tainele sfintelor scripturi;

Bucura-te, cel ce cu invatatura, virturtile si viata ta cea placuta lui Dumnezeu te-ai facut frumoasa pilda monahilor si esti minunat mijlocitor in rugaciune pentru toti;

Bucura-te, Sfinte al lui Dumnezeu, cel ce esti numarat cu cei intai nascuti inscrisi in cer in Imparatia Cerurilor;

Bucura-te, ca ne inveti cum sa ajungem in ceata sfintilor prin bucuria dragostei si a smereniei;

Bucura-te, ca prin viata ta pamanteasca si duhovniceasca ne-ai aratat chipul pocaintei celei adevarate;

Bucura-te, ca din tinerete viata ta ai inchinat-o lui Dumnezeu, iar acum in viata cea pururea cea neimbatranitoare petreci cu toti minunatii sfinti ai lui Hristos;

Bucura-te, blandete sfanta ce ai ajuns a privesti pe toti oamenii prin ochii milostiviri lui Hristos;

Bucura-te, dragul si minunatul nostru parinte duhovnicesc;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 13

O, Sfinte Parinte Isaac Sirul, cel minunat in intelepciune si cu viata in toate chipurile infrumusetat, ajuta-ne si pe noi sa punem inceput bun pocaintei si sa rabdam cu credinta toate incercarile acestei vieti, iar prin mila lui Dumnezeu sa atingem limanul nepatimirii si al dragostei dumnezeiesti dupa modelul sfintei tale vietuiri ce ai avut-o in aceasta lume  in care ne aflam si noi. Dar plini fiind noi de tot felul de patimi si neputinte, insa nu deznadajduim de mila si ajutorul Mantuitorului nostru Iisus Hristos si prin mijlocirile tale si ale tutor sfintilor lui primeste aceasta alcatuire de cantari ce am adus-o in cinstea ta si a nevointelor tale celor dumnezesti, fii mereu in rugaciune, mijlocitorul nostru si al intregii lumi pentru mantuiea cea milostiva a tuturor in Domnul nostru Iisus Hristos Mantuitorul lumii, ca dimpreuna cu tine si cu toti sfintii care din veac au bineplacut lui Dumnezeu sa cantam plini de recunostina sfanta in imparatia iubirii si a Preasfinte Treimi un neincetat Aliluia Aliluia Aliluia! (Acest Condac se repeta de 3 ori)

Icosul 1

Om fiind prin fire, inger prin purtari ai fost vazut sfinte parinte Isaac Sirul, de aceea minunandu-ne de viata ta bineplacuta lui Dumnezeu, zicem tie acestea:

Bucura-te, Parinte, ca Hristos ni te-a arata noua;

Bucura-te, cel ce ai intrat de tanar in manastirea Marelui Matei impreuna cu fratele tau;

Bucura-te, ca ne arati calea catre inimile noastre;

Bucura-te, descoperitor al tainelor dumnezeiseti;

Bucura-te, cel ce ne inveti sa primim cu smerenie si rabdare leacul cel amar al ispitelor;

Bucura-te, ca ne esti pilda de sfanta nevointa;

Bucura-te, al crestinilor indrumator spre pocainta;

Bucura-te, cel ce ne inveti ca nimeni nu s-a suit la cer fara de cruce;

Bucura-te, izvor nesecat de lacrimi si bucurie sfanta;

Bucura-te, revarsare de minuni uimitoare;

Bucura-te, ca ne hranesti cu rugaciunile tale;

Raportează această reclamăConfidențialitatBucura-te, ca din frageda pruncie fapta cea buna ai ales-o;

Bucura-te, Sfinte Isaac cel ales de Hristos a fi calauza monahilor;

Bucura-te, smerenie inalta ca ai fugit de cinstea staretiei si l-ai lasat pe fratele tau sa primeasca aceasta cinste in fata fratilor manastirii;

Bucura-te, mare rugator pentru omenirea intreaga si pentru toata faptura ziditorului;

Bucura-te, ca in incercarile si necazurile noastre mijlocesti Prea Sfintei Treimi pentru noi;

Bucura-te, ca fapta cea buna si sarguinta ca prietene tu ti le-ai ales;

Bucura-te, Precuvioase, trambita duhovniceasca ce binevesteste iubirea dumnezeiasca la toata faptura;

Bucura-te, ca ne-ai aratat cuvantul dreptei credinte;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 1

Din tinerete l-ai indragit pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Sfinte al lui Dumnezeu. Cautand numai Aceluia cu inflacarare sa-I urmezi in post si rugaciune tot mereu, in pustie nevoindu-te iar cu inima plina de umilinta dobandind iubirea lui Dumnezeu, te-ai aratat vas ales al teologhisirii despre milostivirea Creatorului si fata de toata faptura Sa. Pentru aceasta ne rugam tie, mijloceste pentru noi, Sfinte Parinte, cu rugaciunile tale cele bine placute lui Dumnezeu ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Rugăciune a Sfântului Isaac Sirul

Sfințește-mă prin tainele Tale, luminează-mi gândirea prin cunoașterea Ta, fă să răsară nădejdea Ta în inima mea și învrednicește-mă să-Ți cer aceasta în rugăciunea dinlăuntrul meu, Dumnezeule și Tată al meu, Stăpânul vieții mele. Aprinde facla Ta înlăuntrul meu, revarsă în mine ce-i al Tău, ca să uit ce-i al meu. Pune în mine constrângerea minunării de Tine, ca să fie mai tare decât constrângerea firii. Stârnește în mine vederea tainelor Tale ca să pot simți ce a fost sădit în mine la Sfântul Botez. Ai așezat în mine o călăuză; fă ca ea să mă facă să văd slava Ta în toată vremea. M-ai făcut lumină și sare a lumii [Mt 5, 13-14]; fă să nu mă fac piatră de poticneală pentru tovarășii mei. Am ieșit din lume; să nu-mi întorc nicicând privirea spre ea și spre cele de care m-am lepădat când m-am făgăduit Ție. Pune un dulce frâu pe inima mea, ca simțurile mele să nu mă mai privească în afara căilor Legii Tale. Îmbarcă pornirile mele la corabia pocăinței, ca să pot sălta în ea trecând marea acestei lumi până ce voi ajunge la limanul nădejdii Tale. Prin aducerea aminte de Tine, gândirea mea să se întărească în ispitirile mele. Prin strălucirea cunoașterii Tale luminează calea întunecată dinaintea mea. Amin.

Sfântul Isaac Sirul – Dobândirea exercițiului în rugăciune

Dacă vrei să te dăruieşti cu sufletul acelei rugăciuni care curăţeşte mintea, şi prin priveghere în timpul nopţii să dobândeşti gânduri luminoase, depărtează-te de priveliştea lumii şi taie întâlnirile cu oamenii şi nu primi în chilia ta prieteni, nici din obicei, nici în chip de bunătate, ci primeşte numai pe cei de un chip, de un cuget şi de o taină cu tine. Şi în vorbirea despre suflet teme-te de amestec străin, care se porneşte fară voia ta. Şi după ce ai tăiat, ai dezlegat şi ai făcut să înceteze cu totul vorbirea despre cele din afară, atunci abia leagă într-un singur jug rugăciunea cu milostenia, şi sufletul tău va vedea lumina adevărului.

Pentru că, pe măsură ce se linişteşte inima de tulburarea lucrurilor din afară, în aceeaşi măsură mintea poate primi înţelegerea gândurilor şi a lucrurilor dumnezeieşti, şi se poate minuna de ele. Căci sufletul are obiceiul de a schimba o convorbire cu alta, dacă ne silim să arătăm o cât de mică sârguinţă. Îndeletniceşte-te cu citirea Scripturilor, care-ţi va arăta calea spre fineţea contemplaţiei, şi cu citirea vieţii Sfinţilor, chiar dacă la început nu vei simţi dulceaţa, din pricină că stai prea aproape de întunecimea lucrurilor, ca să schimbi o convorbire cu alta.

Şi când te vei scula pentru rugăciunea şi pravila ta, în locul gândurilor lumeşti, pe care le-ai fi văzut şi auzit, te vei afla cugetând la Dumnezeieştile Scripturi, pe care le-ai citit. Și prin aceasta vei uita pomenirea acelora. Şi astfel merge mintea spre curăţie. Și aşa se împlineşte cuvântul, cel scris: că sufletul este ajutat la citire, când stă la rugăciune. Şi iarăşi, că din rugăciune sufletul capătă lumină, ca să citească. Şi citirea iarăşi, în locul amestecului cu cele din afară, dă materie felurilor de rugăciune, întrucât din citire iarăşi, sufletul capătă lumină ca să se roage fără preget și fără nici un amestec.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 118)

Rugaciune de pocainta a Sfantului Isaac Sirul

Mareste imaginea.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr şi lacrimi de întristare şi de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primeşte lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduieşte rănile mele. Cu sângele Tău, curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău celui de viaţă făcător.

Fierea cu care vrăjmaşii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pg Cruce să întindă către Tine mintea mea cea trasă în jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalţe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Faţa Ta, cea batjocorită cu pălmuiri şi cu scuipări, să umple de strălucire faţa mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredinţat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povăţuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăinţă, nici umilinţă, care întorc pe fii la moştenirea lor.

Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumeşti şi nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite şi nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă neştirbită şi inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta, căci fără Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi aşadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani şi mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne, să nu mă părăseşti. Am ieşit de la Tine, ieşi în căutarea mea. Du-mă la păşunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrăneşte-mă împreună cu ele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine, căci inima lor curată este sălaşul Tău şi se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea şi odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri şi în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învredniceşte şi pe mine, nevrednicul, cu harul şi cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciunea Sfântului Isaac Sirul pentru sporirea iubirii și unirea cugetului cu Dumnezeu

100Votes

Creatorule al nostru, al tuturor, Care știi bine boala și neputința firii mele, depărtează de la mine puterea potrivnicului, abate năvala păcatului din mădularele mele, stinge aprinderea lui din inima mea, tinde sufletului meu abătut mâna Ta tămăduitoare, leagă simțurile mele lăuntrice cu legătura Crucii Tale, sporește în mine belșugul iubirii Tale care vine din înțelegerea Celui Răstignit, strânge gândirea mea înăuntru cu tainele ascunse pe care le poartă Crucea, întărește în mine aducerea-aminte de smerenia Iubitului Tău Fiu, și fă să crească în mine minunarea în fața economiei Tale pentru mine. Amin.

Icoana: Dumnezeu – Creatorul, se afla la intrarea in Catedrala Mitropolitana „Sf. Treime” din Sibiu.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care cercetezi făptura Ta, Căruia Îi sunt arătate patimile mele și neputința firii noastre omenești și tă­ria vrăjmașului nostru, Tu Însuți mă aco­­peră de răutatea lui, pentru că pu­terea lui este tare, iar firea noastră păti­mașă și tăria neputincioasă. Tu, dar, o, Bu­nule, Cel ce știi neputința noastră, Care și porți greutatea neputinței noas­tre, pă­zește-mă de tulburarea cu­ge­te­lor și de potopul patimilor și fă-mă vrednic a­ces­tei slujbe sfinte a Ta, ca nu cumva, în poftele mele cele întinate, să pierd dulceața ei și să mă aflu fără de rușine și fără de frică înaintea Ta. Ci, Doamne, preadulcele meu Iisuse, miluiește-mă și mă mântuiește.

Mă închin, Doamne, tronului măreției Tale eu, care sunt pulbere și cenușă [Facerea 18, 27] și drojdia omenirii; Ție, Căruia zeci de mii de îngeri și oștirile nenumărate ale serafimilor Îți aduc cu laudele lor de foc și sfintele lor mișcări o închinare spirituală în ascunzimea firii lor; Ție, Fire Sfântă ascunsă de simțirea și cunoașterea tuturor făpturilor create. Căci ești aproape de toți cu ajutorul Tău ori de câte ori e nevoie și ușa Ta e deschisă cu timp și fără timp [II Timotei 4, 2] cererilor tuturor.

Nu Te scârbești de păcătoși și măreția Ta nu se îngrețoșează de sufletele întinate cu tot felul de păcate, ci pe toate le scoți din rele nesfârșite. Așa și pe mine, Doamne, deși sunt cu totul întinat, m-ai învrednicit să cad cu fața la pământ înaintea Ta și să îndrăznesc să iau în gura mea Sfântul Tău Nume, măcar că sunt un vas plin de necurăție și nevrednic să mă număr printre copiii lui Adam. Dă-mi, Doamne, să mă sfințesc prin laudele Tale și să mă curățesc prin aducerea aminte de Tine. Înnoiește-mi viața prin schimbarea gândirii și prin gânduri folositoare pe care harul Tău le stârnește în mine. Călăuzește-mi gândirea când meditează la Tine și fă-mi să uit purtarea șchioapă prin înnoirea gândirii pe care o stârnești în mine. Pune în mișcare în mine cereri de folos, potrivind dorința mea cu dorința Ta, „căci Tu dai rugăciune celor ce se roagă” [I Regi 2, 9]. Întipărește în mine o singură dorință, care să privească neîncetat spre Tine, și o gândire care să nu slăbească nicicând în nădejdea ei în Tine din pricina morților neîncetate suferite pentru Tine. Dă-mi, Doamne, să mă rog înaintea Ta nu cu cuvinte nesimțitoare rostite din vârful buzelor, ci să stau prăvălit până la pământ în smerenia ascunsă a inimii și căința gândirii. Amin.

 

Am auzit pe cineva spunând "nu traversa oceane pentru oameni care nu ar traversa nici măcar o baltă pentru tine".

 Ceea ce mi s-a părut un sfat bun.

Dar apoi altcineva a intervenit și a spus "Nu. Fă-o. Traversează oceane pentru oameni. Iubiți toți oamenii. Fără condiții. Fără să te întrebi dacă sunt sau nu demni. Traversează oceane, escaladează munți. Viața și dragostea nu se referă la ceea ce câștigi, ci la ceea ce oferi."

Și m-am răzgândit.

Tot ceea ce faci bun ramane in inimile oamenilor

 

 

“Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință prețuiește discuțiile profunde.
Când tu discuți cu partenerul tău despre lucruri profunde, când îi ceri părerea cu privire la lucruri profunde, tu îi transmiți „Prețuiesc inteligența ta și sunt interesată să aflu părerea ta despre acest subiect”.
Acel bărbat poate avea toată înțelepciunea din lume, dar dacă tu nu întrebi, dacă nu discuți cu el despre lucruri profunde, nu vei beneficia de acea înțelepciune. Este necesar ca tu să arați că ești suficient de profundă ca să faci față unei discuții de acel nivel. Și faptul că ești capabilă să porți asemenea conversații cu el îl încântă.
Ați fi uimiți câți bărbați au partenere care nu sunt capabile să poarte o discuție profundă, care nu sunt capabile să le ofere o stimulare intelectuală. Și fiindcă nu ești capabilă să-l stimulezi intelectual, lumea te-a învățat să-i dai bărbatului mâncare și sex, că e suficient.
Ei bine, eu, ca bărbat, vă spun că nu e suficient. Nu pentru un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință.
Pentru unii bărbați poate fi suficient, dar pentru cei care au un nivel înalt de Conștiință sigur nu este. Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință prețuiește acele conversații în care vă stimulați intelectual unul pe celălalt și la finalul cărora amândoi vă simțiți îmbogățiți. “

 ,,SĂ IUBIȚI TOATE FĂPTURILE LUI DUMNEZEU, fiecare ființă și fiecare bob de nisip ... Iubiți fiecare frunzuliță, fiecare rază a lui Dumnezeu ... Iubiți animalele, iubiți plantele, iubiți toate lucrurile. Dacă iubești fiecare lucru, vei ajunge și la taina lui Dumnezeu care se află în lucruri ... Dacă vei reuși aceasta o dată, vei putea să-L cunoști în fiecare zi din ce în ce mai mult. Și, în cele din urmă, vei iubi întreaga lume cu o iubire sobornicească, universală".

F. M. Dostoievski