Acatistul Binecredinciosului Voievod al Moldovei Ştefan cel Mare şi Sfânt

 

Condac 1

Apărătorului creştinătăţii, Binecredinciosului Voievod al Moldovei, ce-lui care cu dreptate şi cu dragoste a cârmuit poporul încredinţat lui de Dumnezeu, pilduitorului smereniei creştine şi al iertării celor ce i au făcut rău, celui cinstit şi iubit ca un părinte, slăvitului Voievod să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Icos 1

Din pruncie ai fost crescut de părinţii tăi în dragostea de neam şi cre-dinţă strămoşească, iar la vârsta “bărbatului desăvârşit” rânduit ai fost de Dumnezeu să conduci Ţara Moldovei. Pentru aceasta sfinţitul între ie-rarhi, mitropolitul Teoctist, la locul numit Dreptate domnitor te a uns, cu care împreună glăsuim:

Bucură te, că din copilărie ai iubit buna podoabă a casei lui Dumnezeu;

Bucură te, ctitorul multor biserici din Ţara Moldovei;

Bucură te, că şi în Transilvania şi Muntenia ai zidit locaşuri sfinte;

Bucură te, că prin acestea ai întărit conştiinţa unităţii de neam şi credinţă;

Bucură te, că mănăstirea Zograful ai ctitorit o cu multă dragoste creştinească;

Bucură te, cel ce cu aleasă dărnicie ai împodobit sfintele biserici;

Bucură te, că prin aceasta Dumnezeu ţi a sfinţit viaţa;

Bucură te, că prin înălţarea de biserici şi mănăstiri ai întărit credinţa ortodoxă;

Bucură te, că prin zidirea lor ai adus laudă şi mulţumire lui Dumnezeu;

Bucură te, că prin acestea pildă te ai făcut cârmuitorilor de ţară;

Bucură te, că vechimea credinţei vestită nouă de Sfântul Apostol Andrei ai dovedit o prin faptele tale;

Bucură te, că a o păzi pe aceasta şi pe noi ne ai învăţat;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condacul al 2 lea

Împodobind sfintele locaşuri cu daruri prea alese biserică nefăcută de mână ţi ai pregătit în ceruri, unde acum te veseleşti şi cu îngerii împreună glăsuieşti cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 2 lea

Văzând primejduită credinţa creştinească de păgânătatea otomană, te ai aprins şi mai mult de râvna apărării ei, cerând ajutor de la Dumnezeu şi luând ca mijlocitori pe sfinţi; pentru aceea cu bucurie strigăm:

Bucură te, că îndrăzneţ şi iscusit ai luptat cu duşmanii credinţei ortodoxe;

Bucură te, că Dumnezeu te a înţelepţit şi ţi a dat putere în luptele pe care le ai purtat;

Bucură te, că sfinţii mari mucenici Procopie şi Dimitrie te au întărit în lupte;

Bucură te, că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe pururea ţi a fost ocrotitor;

Bucură te, că ai rânduit ca icoana acestui mare mucenic să fie zugrăvită pe steagurile vitejei tale oştiri;

Bucură te, că pe acest mucenic ocrotitor Mitropoliei Moldovei l ai aşezat;

Bucură te, că prin mijlocirea acestor sfinţi ai biruit pe vrăjmaşi;

Bucură te, că în toate cu puterea lui Dumnezeu ai fost biruitor;

Bucură te, că de primejdia morţii în luptă nu te ai spăimântat;

Bucură te, că în lupte pe ostaşi ai îmbărbătat;

Bucură te, apărătorul creştinătăţii;

Bucură te, nebiruit ostaş al lui Hristos;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condacul al 3 lea

Cunoscând că întreaga creştinătate era în primejdie, ai vestit aceasta şi celorlalţi conducători creştini, cerându le ajutorul; dar ei fiind neputincioşi cu sufletul şi slabi în credinţă, te au lăsat singur în această luptă, iar tu întărit fiind de Dumnezeu ai biruit şi ai cântat: Aliluia!

 

Icosul al 3 lea

Fiind încredinţat că Dumnezeu te va ajuta să biruieşti, ţi ai îmbărbătat oştenii cu pilda curajului tău şi apoi i ai răsplătit după dreptate, pentru care unele ca acestea glăsuim:

Bucură te, înţelepte Voievod că în toate cu frică de Dumnezeu ai lucrat;

Bucură te, că ai răsplătit pe cei ce s au jertfit pentru credinţă şi neam;

Bucură te, că milostenia i ai învăţat pe cei bogaţi;

Bucură te, că îndreptarea celor potrivnici cu răbdare ai aşteptat o;

Bucură te, că celor răi le ai stat împotrivă;

Bucură te, că pe cei vinovaţi cu înţelepciune i ai judecat;

Bucură te, că pe tătarul Oană şi pe alţii i ai iertat;

Bucură te, că pe Mihu de moarte l ai izbăvit;

Bucură te, că şi altora te ai arătat îndurător;

Bucură te, că prin acestea ai împlinit porunca iubirii de vrăjmaşi;

Bucură te, că în toate milostiv te ai dovedit;

Bucură te, că pe vrăjmaşi la pace i ai chemat;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condacul al 4 lea

Cunoscând pe duşmanii ţării şi ai Bisericii lui Hristos, i ai biruit şi lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

 

Icosul al 4 lea

Înconjurat fiind de mulţimea potrivnicilor de alt neam, ai înţeles că numai Dumnezeu te poate ajuta; drept aceea te ai silit să I faci voia Lui. Pentru aceasta ai luat ca rugător către Dumnezeu şi povăţuitor duhov-nicesc pe Sfântul Daniil Sihastrul, pentru care aducem laude ca acestea:

Bucură te, iubitorule al sihaştrilor;

Bucură te, fiu duhovnicesc preaiubit al Cuviosului Daniil;

Bucură te, că pe Sfântul Daniil cu dragoste l ai ascultat;

Bucură te, că prin învăţăturile sale ţi ai luminat cugetul;

Bucură te, cinstitorule al tuturor călugărilor;

Bucură te, că rugăciunilor acestora te ai încredinţat;

Bucură te, că tu pe aceştia pentru frumuseţea vieţii duhovniceşti i ai cinstit;

Bucură te, că toate cele de trebuinţă lor le ai dăruit;

Bucură te, că prin sfintele tale rugăciuni te ai întărit în lupte;

Bucură te, că în luptele tale cu duşmanii, voia lui Dumnezeu ai împlinit;

Bucură te, că prin ele ai apărat ţara, dreapta credinţă şi întreaga creştinătate;

Bucură te, întâiule între voievozii neamului;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condacul al 5 lea

Mănăstirile ctitorite de tine, slăvite Ştefane, au devenit adevărate vetre de evlavie a credinţei noastre ortodoxe şi candele luminoase ale cunoaş-terii lui Dumnezeu, iar prin cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii străbune am învăţat să cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 5 lea

Să priveghem şi să ne rugăm ca să nu cădem în ispită, ne a învăţat Dumnezeul mântuirii noastre, iar Apostolul Pavel a zis să ne rugăm neîncetat; învăţături pe care tu în minte şi în inimă le ai pus, pentru care laude ca acestea aducem ţie:

Bucură te, iubitorule al rugăciunii;

Bucură te, că rugăciunea ta cu multă râvnă şi dragoste ai săvârşit o;

Bucură te, că prin post şi rugăciune te ai desăvârşit;

Bucură te, că prin acestea pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi i ai biruit;

Bucură te, că prin astfel de virtuţi ai cunoscut mai bine pe Dumnezeu;

Bucură te, statornic rugător pentru cei vii şi pentru cei adormiţi;

Bucură te, că prin evlavie ţi ai curăţit sufletul;

Bucură te, că prin credinţă şi fapte bune bucurie duhovnicească ai dobândit;

Bucură te, că împreună cu moşii şi strămoşii noştri te ai aprins de dragostea pentru Hristos;

Bucură te, că prin post şi rugăciune ţi ai agonisit smerenie;

Bucură te, că prin acestea sufletul ţi ai luminat;

Bucură te, că primind cu vrednicie Sfintele Taine cu Hristos te ai unit;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condacul al 6 lea

Ştiind că diavolii şi slujitorii lui sunt biruiţi, mai ales, cu postul şi cu ru-găciunea, la acestea ai alergat pururea cu umilinţă şi credinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 6 lea

Iubind statornic pe Hristos, pururea te ai îndreptat cu creştinească dra-goste către cei din nevoi, pentru care grăim unele ca acestea:

Bucură te, ajutătorul celor săraci;

Bucură te, că pe ei i ai iubit pentru dragostea lui Hristos;

Bucură te, că i ai ocrotit de lăcomia celor prea bogaţi;

Bucură te, că multe familii tinere ai ajutat;

Bucură te, că milosteniile tale bucurie au adus celor săraci;

Bucură te, că miluirea săracilor scară către cer ţi s a făcut;

Bucură te, că rugăciunea şi postul cu milostenia le ai unit;

Bucură te, că milostenie făcând, iconom credincios al darurilor lui Dumnezeu te ai arătat;

Bucură te, că prin bogăţiile pământeşti, cele duhovniceşti ai agonisit;

Bucură te, că împărţind cele stricăcioase şi trecătoare, cele nestricăcioase şi veşnice ai agonisit;

Bucură te, învăţătorule al milei şi prietenul săracilor;

Bucură te, că nu ţi ai lipit inima de bogăţiile pământeşti;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condacul al 7 lea

Iubitor de Dumnezeu fiind, iertare celor osândiţi le ai dăruit, iar cei mi-luiţi de dragostea ta au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 7 lea

Din pricina neascultării, strămoşii neamului omenesc au fost scoşi din rai, iar tu, prin smerenie şi ascultare, cununi de biruinţă în Hristos ai do-bândit; pentru care cu bucurie cântăm:

Bucură te, pilduitorul smereniei;

Bucură te, că prin ea ai surpat uneltirile diavolului;

Bucură te, că prin ea ţi ai făcut din duşmani prieteni;

Bucură te, că prin smerenie spre cele cereşti te ai înălţat;

Bucură te, că biruinţele tale lui Hristos le ai datorat;

Bucură te, că înfrângerile tale, certare de la Dumnezeu le ai socotit;

Bucură te, că prin acestea te ai păzit de duhul mândriei;

Bucură te, că prin smerenie ai ruşinat pe cel potrivnic;

Bucură te, că ţara şi Biserica neamului prin jertfa ta s au întărit;

Bucură te, că pentru smerenia ta Dumnezeu ţi a dat darul înţelepciunii;

Bucură te, că smerindu te, ţi ai pus toată încrederea în Dumnezeu;

Bucură te, că smerenia ţi a fost cumpănă dreaptă în cârmuirea ţării;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condacul al 8 lea

Ţara şi credinţa le ai apărat cu bărbăţie, împreună cu credincioşii tăi oşteni, din dragoste pentru Hristos, Căruia cu evlavie Îi cântăm: Aliluia!

 

Icosul al 8 lea

“Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”, a zis Domnul, iar apostolul grăieşte: “prin multe necazuri se cade nouă să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu”; la aceste cuvinte tu, slăvite Ştefane, luând aminte, crucea vieţii tale ţi ai purtat o cu vrednicie creştinească, pentru care noi îţi aducem laude ca acestea:

Bucură te, vrednicul ostaş al lui Hristos;

Bucură te, că necazurile vieţii tale cu răbdare le ai îndurat;

Bucură te, că moartea celor patru copii nu ţi a slăbit

dragostea pentru Hristos;

Bucură te, că prin aceste necazuri ai înţeles vremelnicia vieţii pământeşti;

Bucură te, că prin acestea te ai întărit în credinţă;

Bucură te, că crucea dată ţie de Hristos Domnul nostru

cu vrednicie o ai purtat;

Bucură te, că jugul vieţii bun şi uşor l ai socotit;

Bucură te, că înfrânt fiind, n ai deznădăjduit;

Bucură te, că sfaturile mamei tale le ai urmat şi glia

şi credinţa le ai apărat;

Bucură te, că primejdiile nu te au spăimântat;

Bucură te, că îndurând multe necazuri, lui Iov te ai asemănat;

Bucură te, pilduitorule al răbdării;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condacul al 9 lea

Fiind rănit în lupta de la Chilia, ai răbdat durerile până la sfârşitul vie-ţii, cu tărie creştină, gândindu te pururea la suferinţele Mântuitorului pe Cruce, Căruia neîncetat ai cântat: Aliluia!

 

Icosul al 9 lea

Stăpânit fiind de credinţa în Înviere, n ai slăbit în dragostea faţă de cei adormiţi, ci, cu osârdie, i ai cinstit prin fapte creştineşti, pentru care te lă-udăm zicând:

Bucură te, fiu binecinstitor al părinţilor care te au născut;

Bucură te, cinstitorule al moşilor şi strămoşilor din care ai odrăslit;

Bucură te, că mormintele lor le ai împodobit;

Bucură te, că prin aceasta ai arătat dragostea ta faţă de ei;

Bucură te, că prin aceasta ai mărturisit dreapta credinţă;

Bucură te, că nedespărţit de ei ai rămas prin rugăciunile tale;

Bucură te, că pildă de cinstire a înaintaşilor te ai făcut;

Bucură te, că prin faptele tale credinţa în Învierea celor morţi ai dovedit;

Bucură te, podoaba celor adormiţi;

Bucură te, mângâierea noastră în Ziua Judecăţii;

Bucură te, că pe strămoşi i ai avut pururea povăţuitori;

Bucură te, tărie a credinţei;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condacul al 10 lea

Cinstirea oştenilor căzuţi în luptă pentru neam şi credinţă, ai dovedit o aşezând osemintele lor la temelia bisericii Mănăstirii Războieni, ca pe niş-te sfinte moaşte; pentru care, împreună cu ei, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 10 lea

Deschizându ţi inima la cuvintele apostoleşti: ”Pentru mine viaţa este Hristos şi moartea un câştig”, pururea ai cugetat la ceasul morţii, pentru care îţi aducem laude ca acestea:

Bucură te, că totdeauna ai avut în suflet gândul morţii;

Bucură te, că prin aceasta ai luat aminte la Înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu;

Bucură te, că te ai pregătit pentru a da răspunsul cel bun;

Bucură te, că moartea strămutare la cele veşnice o ai socotit;

Bucură te, că pentru aceasta ai zidit biserica Mănăstirii Putna;

Bucură te, că moartea nu te a înfricoşat;

Bucură te, cel ce ai înţeles vremelnicia acestei vieţi;

Bucură te, că prin trecerea ta la cele veşnice nu ne ai părăsit;

Bucură te, că testament sfânt ai lăsat urmaşilor;

Bucură te, că Moldovei urmaşi vrednici ai lăsat;

Bucură te, că şi aceştia ctitorii sfinte au înălţat;

Bucură te, că prin rugăciunile tale i ai ocrotit;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condacul al 11 lea

Strămutându te la lăcaşurile de veci, rugător neîncetat către Dumnezeu te am aflat, pentru care, împreună cu tine, Îi cântăm: Aliluia!

 

Icosul al 11 lea

Iubind pe Hristos, frumuseţea şi adevărul credinţei ai propovăduit, pentru care grăim:

Bucură te, pururea propovăduitor al credinţei ortodoxe;

Bucură te, ocrotitorul ctitoriilor tale;

Bucură te, că în aceste sfinte lăcaşuri la rugăciune stând, împreună cu tine pe Hristos Îl preamărim;

Bucură te, că prin acestea se întăreşte unitatea credinţei ortodoxe;

Bucură te, ctitorul mănăstirilor Putna şi Voroneţ;

Bucură te, ziditorul bisericii Mănăstirii Neamţ;

Bucură te, fondatorul Mănăstirii Războieni;

Bucură te, întemeietorul multor mănăstiri şi biserici;

Bucură te, mare ctitor al Moldovei;

Bucură te, că apărător al dreptei credinţe asemenea marelui Împărat Constantin te ai adeverit;

Bucură te, întâiule din ceata voievozilor;

Bucură te, om ales de Dumnezeu;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condacul al 12 lea

Toate ctitoriile tale cu alese daruri împodobindu le întotdeauna urma-şii cu evlavie le au cinstit şi în ele pe Dumnezeu au preamărit cântând: Aliluia!

 

Icosul al 12 lea

Părintele şi duhovnicul tău, sfinţitul între ierarhi mitropolit Gheorghe, cu sobor de preoţi şi binecredincioşii Moldovei te au însoţit spre locul cel de veci, cinstindu te după cuviinţă ca pe un sfânt, pentru care împreună cu dânşii glăsuim:

Bucură te, alinătorul durerilor poporului tău;

Bucură te, mângâierea Bucovinei îndurerate;

Bucură te, ocrotitorul oştirii iubitoare de Hristos;

Bucură te, că mormântul tău de toţi cei dreptcredincioşi este cinstit;

Bucură te, că mormântul tău loc de mângâiere s a făcut;

Bucură te, că îngenunchind înaintea mormântului tău aproape de tine ne simţim;

Bucură te, că în cer smeritele noastre rugăciuni le primeşti;

Bucură te, cel ce în ceata binecredincioşilor împăraţi te ai sălăşluit;

Bucură te, cel ce împreună cu sfinţii te veseleşti;

Bucură te, că împreună cu dânşii Sfânta Treime preamăreşti;

Bucură te, că în ziua prăznuirii tale la mormântul tău pe toţi ne uneşti;

Bucură te, lauda şi bucuria noastră a tuturor;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condacul al 13 lea

O, iubitorule de Dumnezeu, Sfinte Ştefane, zideşte în inimile noastre altar sfânt precum ai zidit atâtea biserici şi mănăstiri; biruieşte duhurile rele care ne războiesc precum ai biruit puhoaiele de păgâni; ocroteşte ne cu rugăciunile tale necontenite şi cu darul cel dat ţie de Hristos, precum ai ocrotit pe creştinii din vremea ta, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!  ( de 3 ori )

 

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:

Din pruncie ai fost crescut de părinţii tăi în dragostea de neam şi cre-dinţă strămoşească, iar la vârsta “bărbatului desăvârşit” rânduit ai fost de Dumnezeu să conduci Ţara Moldovei. Pentru aceasta sfinţitul între ie-rarhi, mitropolitul Teoctist, la locul numit Dreptate domnitor te a uns, cu care împreună glăsuim:

Bucură te, că din copilărie ai iubit buna podoabă a casei lui Dumnezeu;

Bucură te, ctitorul multor biserici din Ţara Moldovei;

Bucură te, că şi în Transilvania şi Muntenia ai zidit locaşuri sfinte;

Bucură te, că prin acestea ai întărit conştiinţa unităţii de neam şi credinţă;

Bucură te, că mănăstirea Zograful ai ctitorit o cu multă dragoste creştinească;

Bucură te, cel ce cu aleasă dărnicie ai împodobit sfintele biserici;

Bucură te, că prin aceasta Dumnezeu ţi a sfinţit viaţa;

Bucură te, că prin înălţarea de biserici şi mănăstiri ai întărit credinţa ortodoxă;

Bucură te, că prin zidirea lor ai adus laudă şi mulţumire lui Dumnezeu;

Bucură te, că prin acestea pildă te ai făcut cârmuitorilor de ţară;

Bucură te, că vechimea credinţei vestită nouă de Sfântul Apostol Andrei ai dovedit o prin faptele tale;

Bucură te, că a o păzi pe aceasta şi pe noi ne ai învăţat;

Bucură te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

 

Condac 1

Apărătorului creştinătăţii, Binecredinciosului Voievod al Moldovei, ce-lui care cu dreptate şi cu dragoste a cârmuit poporul încredinţat lui de Dumnezeu, pilduitorului smereniei creştine şi al iertării celor ce i-au făcut rău, celui cinstit şi iubit ca un părinte, slăvitului Voievod să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

Fie voia Ta cu mine!

 Fie voia Ta cu mine!
 
 
Nu te ruga să se facă voia ta, căci ea nu este întru totul potrivită cu voia lui Dumnezeu. Ci mai bine roagă-te, precum ai fost învăţat, zicând: fie voia Ta cu mine (Matei 6, 10). Şi în orice lucru aşa să-L rogi să facă voia Lui: căci El întotdeauna doreşte ceea ce este bun şi de folos sufletului tău, iar tu nu întotdeauna cauţi acestea.
 
De multe ori, rugându-mă, am cerut să se facă ceea ce mi s-a părut mie a fi bun pentru mine şi am stăruit în cererea mea, silind nebuneşte voia lui Dumnezeu, iar nu lăsând în seama lui Dumnezeu să facă ceea ce ştia El că îmi era de folos. Însă, primind (cele cerute), m-am întristat apoi foarte mult şi anume pentru că nu cerusem să se facă voia lui Dumnezeu, căci lucrul primit nu mi se părea aşa cum îl credeam eu.
 
Sfântul Cuvios Nil Pustnicul
 
Despre rugăciune și trezvie în învățăturile Sfinților Părinți, Editura Egumenița, p. 223Mulţi postesc de mâncare şi băutură, dar nu postesc de gânduri, fapte şi cuvinte rele. Şi care le poate fi folosul din aceasta?
 
Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk
După cum ştim, există post trupesc şi există post duhovnicesc. Postul trupesc este atunci când pântecele se înfrânează de la mâncare şi băutură. Postul duhovnicesc este atunci când sufletul se abţine de la gânduri, fapte şi cuvinte rele.
 
Postitor adevărat este cel care se reţine de la desfrânare, preadesfrânare şi de la orice necuraţie.
 
Postitor adevărat este cel care se stăpâneşte să nu se mânie, să nu se înfurie, sa nu facă răutate şi să nu se răzbune.
 
Postitor adevărat este cel care îşi pune pază gurii sale şi se abţine de la flecăreli, de la vorbe murdare, de la nebunii, clevetiri, osândiri, linguşeli, minciuni şi de la orice defăimare.
 
Postitor adevărat este cel care îşi înfrânează mâinile de la hoţie, răpire, prădare, iar inima de la dorirea lucrurilor străine. Într-un cuvânt, adevărat postitor este cel care se îndepărtează de la orice rău.
 
Iată, creştine, postul duhovnicesc ! Ne este folositor şi postul trupesc, pentru că slujeşte omorârii patimilor noastre. Dar postul duhovnicesc ne este absolut de trebuinţă, pentru că, fără el, nici postul trupesc nu este nimic.
 
Mulţi postesc cu trupul, dar nu postesc cu sufletul.
 
Mulţi postesc de mâncare şi băutură, dar nu postesc de gânduri, fapte şi cuvinte rele. Şi care le poate fi folosul din aceasta ?
 
Mulţi postesc o zi, două sau mai mult, dar de mânie, de ţinerea de minte a răului şi de răzbunare nu vor să postească.
 
Mulţi se înfrânează de la vin, carne, peşte, dar cu limba îi muşcă pe semenii lor – deci ce folos au din aceasta? Unii nu se ating cu mâinile de mâncare, dar le întind la mită, răpire şi prădarea bunului străin – ce folos au deci din aceasta ?
 
Postul adevărat şi curat este abţinerea de la orice rău. Dacă vrei, creştine, să-ţi fie postul folositor, atunci, postind trupeşte, să posteşti şi duhovniceşte şi să posteşti întotdeauna. Cum pui frâu pântecelui tău, tot aşa pune-l şi gândurilor şi patimilor tale celor rele.
 
Să postească mintea ta de gândurile cele deşarte.
 
Să postească mintea ta de ţinerea de minte a răului.
 
Să postească voia ta de dorirea cea rea.
 
Să postească ochii tăi de vederea cea rea: întoarce-ţi ochii tăi ca să nu vada deşertăciunea (Psalm 118, 37).
 
Să postească urechea ta de cântece spurcate şi de şoapte clevetitoare.
 
Să postească limba ta de clevetire, de osândire, de vorbe spurcate şi de orice cuvânt deşert şi vătămător.
 
Să postească mâinile tale de la bătaie şi de la răpirea bunurilor celor straine.
 
Să posteasca picioarele tale de la a umbla întru răutate. «Fereşte-te de rău şi fă bine» (Psalm 33, 1 ; Petru 3, 11)
 
Iată postul creştinesc pe care Dumnezeu îl cere de la noi! Pocăieşte-te şi te înfrâneaza de la orice cuvânt, faptă şi gând rău, deprinde-te cu virtuţile şi întotdeauna vei posti înaintea lui Dumnezeu.
 
(din: Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2008, Traducere din limba rusa de Rasofora Domnica Talea – Manastirea Nera, pp. 241-242)

Trimite iubire persoanei cu care "nu te înțelegi"!

 

Trimite iubire persoanei cu care "nu te înțelegi"!

”Dacă ai în viața ta o astfel de persoană, închide ochii și simte iubirea pentru ea.
 Este și ea la fel ca tine, o ființă cu lecții de învățat, cu probleme, cu un ego dezvoltat. Faptul că nu te suportă sau se comportă urât cu tine este din cauză că a văzut ceva în tine care era și în ea.
Dar tu poți să schimbi totul.
Iartă această persoană,trimite-i iubirea ta și totul se va schimba.
Cum să o faci?
 Închide ochii și imaginează-ți că persoana aceea este în fața ta.
Privește-o în ochi, ia-o de mână și transmite-i energia iubirii.
Simte că o iubești așa cum este ea.
Trimite-i iertare, iubire, fericire, bucurie. Zâmbește către ea și privește cum și ea zâmbește înapoi.
Făcând asta seară de seară, timp de măcar o săptămână, comportamentul persoanei în cauză se va schimba față de tine.”

Oamenii sunt copleșiți de distrageri la tot pasul. Creierul nostru este programat să răspundă la orice lucru plăcut, amenințător sau fascinant.

 

Hei, merci că ai citit până aici! 🤗

↓ Te-ar putea interesa și următorul articol...

În mulțimea de strategii care există în jurul productiviții personale, există una pe care o găsesc deosebit de alarmantă: persoana obișnuită este distrasă sau întreruptă la fiecare 40 de secunde atunci când lucrează în fața calculatorului. Cu alte cuvinte, nu putem lucra nici măcar un minut înainte de a ne concentra pe altceva, de aceea o strategie bine structurată creată cu scopul de a evita orice distragere poate face diferența.

Sigur, uneori este ușor să revii pe drumul cel bun, dar când atenția ta este complet distrasă, arată cercetările, poate dura mai mult de 20 de minute pentru a reveni la starea inițială, chiar dacă ai o strategie planificată.

De ce?

Oamenii sunt copleșiți de distrageri la tot pasul. Creierul nostru este programat să răspundă la orice lucru plăcut, amenințător sau fascinant. Chiar avem o înclinație spre diverse lucruri noi, când creierul nostru este inundat cu o substanță chimică numită dopamină.

În ceea ce privește istoria noastră evolutivă, acest lucru are sens. În loc să se concentreze exclusiv asupra focului, strămoșii noștri erau distrași de amenințările ce se petreceau în jurul lor și le captau atenția în totalitate. Spre exemplu, un tigru sau animal de pradă. Însă acest lucru le salva viața, faptul că aveau atenție distributivă.

Doar că, în prezent, nu mai există animale de pradă la ieșirea din casă.

Distragerile noi, plăcute și amenințătoare nu ne mai ajută în evoluția noastră, în schimb, ne atrag atenția de la ceea ce este productiv și semnificativ.

Tentația e mare și zona de confort ne prinde pe toți, mai devreme sau mai târziu. Facebook va fi pentru totdeauna un obiect de atracție mai plăcut decât o pagină de carte, iar verificarea e-mailului va oferi întotdeauna un nivel mai mare de dopamină decât paginile pe care le avem de citit.

Deci, cum poți obține înapoi controlul? Citind câteva cărți și studii pe domeniul acesta, realizând o analiză a acestora, am extras metode ce ne pot ajuta să atenuăm distragerea atenției. Iată 3 dintre preferatele mele.

Creează un „ritual” fără distragere

Sunt numeroși factori care ne distrag atenția în mod surprinzător, trebuie să înfrângem cât mai mulți în avans pentru a depăși bariera zonei de confort și pentru a evolua cât mai rapid. Un mod fără distragere te va ajuta, deoarece un mediu ideal în care să te concentrezi asupra sarcinilor considerate cele mai importante și complexe vor scoate la suprafață personalitatea și încrederea pe care o ai în tine.

Dacă ești ușor distras(ă), lasă telefonul și/sau tableta în altă cameră și stabilește-ți intenția pentru ceea ce vrei să realizezi, având o strategie bine structurată. După ce te concentrezi timp de 45 de minute, oferă-ți 10 minute de relaxare.

Spre exemplu, atenție dacă înveți într-o bibliotecă sau împreună cu alți colegi. Distragerile se întamplă cu 64% mai des într-un spațiu deschis, pentru că suntem întrerupți de alții mai des în acel mediu.

Lucrează pe sarcini grele

Stabilește un termen limită artificial

Stabilește un termen limită artificial pentru proiect. Este responsabilitatea ta să introduci un efect de „urgency” pentru proiectele pe termen lung ce nu prezintă o prioritate pentru tine. Dacă ai examen anul viitor, știi ce ai de făcut. Nu te lăsa înșelat de faptul că „mai poți amâna”.

Ai o întreagă după-amiază să înveți pentru un examen?

Oferă-ți 60 de minute și planifică strategia perfectă.

Transformarea unei sarcini într-un „joc” te forțează să acorzi mai multă atenție și mai multă energie proiectului, deoarece nu mai poate ocupa ore întregi din timpul acordat. Eu personal fac asta pentru majoritatea proiectelor pe care le am de făcut. În loc să ocup o după-amiază întreagă pentru lucra pe un proiect sau pentru a învața în vederea susținerii unui examen, setez o perioadă de timp limitată în care mă concentrez doar pe un anumit lucru.

Dau randament maxim pentru că setez o perioadă atât de limitată și decid să mă concentrez 100% asupra unui task, în loc să îmi capteze atenția orice altceva.

În concluzie, ceea ce putem face este să ne stabilim obiective și o strategie bine organizată pentru a bloca distragerile înainte de timp, înainte ca ele să ne capteze atenția în totalitate. Scopul este să ne angajăm în sarcinile pe care le stabilim cu mai multă intenție și perserverență și să ne redobândim concentrarea odată pentru totdeauna.

Este una din cele mai bune metode pentru a ne asigura că vom finaliza tot ceea ce ne-am planificat, eliminând orice distragere.

-Mihai

DRAGOSTEA ESTE...

 

☕️ „Cafea este mult mai mult decât o băutură. Este o invitație la viață, deghizată într-o cană de lichid cald. Este un semnal de trezire cu trompeta sau o mână blândă pe umăr... Cafeaua este o experiență, o ofertă, un rit de trecere și o scuză bună pentru a ne întâlni.” 👍

 

☕️ „Cafea este mult mai mult decât o băutură. Este o invitație la viață, deghizată într-o cană de lichid cald. Este un semnal de trezire cu trompeta sau o mână blândă pe umăr... Cafeaua este o experiență, o ofertă, un rit de trecere și o scuză bună pentru a ne întâlni.” 👍

NIMIC FARA DUMNEZEU!

 NIMIC FARA DUMNEZEU!

Eu cred în Țara de dincolo de nori, unde nu există urmă de întuneric. Eu cred în Regele ei care mă cunoaște în profunzime. Zilele pe care le trăiesc și le consider binecuvântate, îl au în centrul lor pe acest Rege. Datorită Lui, viața e frumoasă. Știind că îi aparțin, nu pot să afirm decât că sunt în mâna unui Tată bun, încurajată de un Duh Sfânt și condusă de un Păstor iubitor, până la capăt.

Ce mare beneficiu are cel ce recunoaște că nu poate trăi fără Dumnezeu!

Superficialitatea este mereu o armă cu două tăişuri, pentru că, deveniţi maeştrii ai faptei fără rost, nu ne mai putem apăra inima şi sufletul de comportamentul cu care ne-am obişnuit.

Nu avem de multe ori curajul să cugetăm la tot ceea ce am fi putut face şi am lăsat, sau lăsăm mai departe, neînceput. Cumva, ne este frică de cea mai grea dintre toate încercările: aceea de a fi sinceri cu noi înşine. Obişnuiţi cu lumea aparentă şi universul de iluzii în care am învăţat să ne mişcăm nestingheriţi, părem a fi gata de a accepta şi compromisul ultim al unei existenţe superficiale. Cu semenii noştri am stabilit de mult relaţii formale care par a fi atât comode cât şi conforme normelor sociale. Ne întâlnim şi vorbim cu ei, stăpânim cu dezinvoltură arta conversaţiei fără noimă, practicată zilnic. Chiar vorbind cu alţii, gândul ne este la altceva, altundeva, fără a mai recunoaşte că implicarea într-o discuţie include inevitabil o doză de respect şi solicitudine pe care o datorăm celui cu care dialogăm. Însă superficialitatea este mereu o armă cu două tăişuri, pentru că, deveniţi maeştrii ai faptei fără rost, nu ne mai putem apăra inima şi sufletul de comportamentul cu care ne-am obişnuit.

La prima vedere, s-ar putea afirma că este mai bine aşa. Dacă ne purtăm într-un fel cu alţii, dar altfel cu noi, şi rămânem consecvenţi cu noi înşine, cu ceea ce purtăm în suflet, putem apărea în faţa lui Dumnezeu ca fiind duplicitari şi egoişti fără măsură, obsedaţi de propria personalitate. Pericolul este evident. Dar nu trebuie neapărat să se întâmple astfel. Pentru că cine mai are puterea de-a cugeta cu dreaptă măsură despre sine însuşi, are resursele de a-şi schimba în curând atitudinea faţă de ceilalţi. Ceea ce părea a fi egoism, este în realitate sinceritate, putere de evaluare, în ultimă instanţă umanism care se manifestă inevitabil şi în legătura cu restul lumii.

Recunoaştem unanim că avem nevoie de o schimbare, însă această schimbare atât de des dezbătută şi de bine înţeleasă la nivel teoretic, poate fi iniţiată doar pornind de la ceea ce păstrăm mai sfânt în noi, de la ceea ce Dumnezeu a sădit bun în noi, ca altar duhovnicesc, fără de care existenţa noastră ar fi de prisos. Să ne gândim că purtăm în noi pe Iisus Hristos, la un nivel real şi evident, dovedit de puterea pe care trupul şi sufletul o dezvoltă atunci când vrem să ne putem în slujba binelui divin. Ce-am fi fără Dumnezeu? Cum am mai ţine în frâu orgoliul, egoismul, tristeţea şi viaţă fără rost?

Nu este greu de intuit ce-a fost în inima celebrului pianist austriac Paul Wittgenstein, atunci când, rănit în timpul primului război mondial, şi-a pierdut mâna dreaptă. Dar, în locul resemnării, marele pianist a început să-şi perfecţioneze atât de mult mâna stângă, încât la scurt timp după război a revenit în sălile de concert. Mai bine de 20 de compozitori, printre care celebrii Maurice Ravel, Richard Strauss şi Serghei Prokofiev au compus concerte de pian pentru mâna stângă, dedicate pianistului austriac. Rămâne însă, greu de aflat, dacă genialul pianist a fost împăcat cu sine însuşi. Tenacitatea, puterea de luptă şi hărnicia mărturisesc putere de caracter şi voinţa de a supravieţui. Dar acestea nu au cum să înlocuiască un minut de fericire şi mulţumire. Fiindcă Paul Wittgenstein a fost de-a lungul vieţii chinuit de îndoială şi nesiguranţă. Credea că faima de care se bucura nu se datora talentului său ci faptului că, fiind invalid, stârnea fie mila semenilor săi, fie dorinţa acestora de a vedea şi asculta, ca într-un fel de circ grotesc, un pianist cu o singură mână. Posteritatea a dovedit că nu a fost aşa, fiindcă acum, la 50 de ani de la moartea sa, Paul Wittgenstein este considerat unul dintre marii pianişti ai tuturor timpurilor.

Asemenea marelui pianist, fiecare dintre noi cunoaştem clipe de nelinişte, îndoială şi deznădejde, când s-a făcut întunerec în jur, ca într-un tunel, şi nu ştim pe unde se poate ieşi de acolo. Hărnicia şi statornicia, chiar dacă ne scapă de superficialitate, nu ajung pentru a ne scoate din întunerecul îngheţat al îndoielii. Sunt clipele în care ne credem singuri şi părăsiţi. Şi nu suntem atunci asemenea celor care plecaseră pe drumul către Emaus? Viaţa pare lungă şi fără speranţă, cu fapte trecute şi încheiate, fără viitor, fără lumină şi fără binecuvântarea Celui de Sus. Depinde numai de noi să trăim întâlnirea cu Hristos, aşa cum, minunat, s-a petrecut cu Cleopa şi tovarăşul lui de drum. Pentru ei întrebarea fundamentală despre rostul vieţii capătă sensul concret, al speranţei în mântuire. Hristos a Înviat din morţi. Şi din acel moment nu mai suntem singuri, suntem mereu sub paza Domnului care a învins moartea pentru răscumpărarea noastră. „Vedeţi mâinile mele şi picioarele mele, că Eu însumi sunt!” (Luca 24, 39).

Nimic nu există fără Dumnezeu, nimic nu ne poate mângâia şi bucura mai mult decât să fim alături de El. De aceea fiecare dintre noi îşi are propriul său drum către Emaus. Fiindcă pe această cale se trece de la ceea ce este trecător şi omenesc către ceea ce este etern. Nimic nu există fără Dumnezeu, fără El n-am fi niciodată nimic.

Despre blesteme, acorduri, altare

 

Ce este un blestem?

Un blestem este o pronunțare spirituală susținută de o putere sau sursă spirituală cu scopul de a face rău, a pedepsi pe cineva sau ceva. Blestemul a provenit inițial de la Dumnezeu folosit ca un toiag pentru nesupunere și încălcare de lege. Când Dumnezeu ajunge să blesteme înseamnă că a fost nevoit, împins de împrejurări să facă acest lucru, nu îi face plăcere, în schimb împărăția întunericului  folosește blestemul ca o armă principală de ofensivă.

Blestemele sunt contracte în care demonii sunt desemnați să le împlinească, ei impun, aplică blestemele. Blestemele sunt uși deschise, au drept să afecteze viața cuiva.

Există mai multe tipuri de blesteme:

1. Blesteme  generaționale, găsim referințe despre ele  în Exod 34:7, Deuteronomul 28:15-68, Deuteronomul 30:19:

, , Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta.” 

Blestemul generațional are de a face cu nelegiuirea într-o linie de sânge. El nu se limitează doar la a treia sau a patra generație ci continuă până se desprind de linia generațională. Harul nu înseamnă că un blestem nu mai funcționează, ci trece prin generații. Harul înseamnă că moartea lui Isus a oferit un substitut, un remediu pentru blestem. Harul, puterea și sângele lui Isus funcționează doar dacă se aplică.

2. Elemente blestemate, găsim în Deuteronomul 7:25:

, , Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeți în foc. Să nu poftești și să nu iei pentru tine argintul și aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă; căci ele sunt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” 

Obiectele, idolii din casa ta atrag și aduc cu ele blestemul.

3. Blesteme ce vin din păcat personal, când nu te supui lui Dumnezeu.

4. Blestemul de cuvinte, autoblestemul 

5. Blestemele vrăjitoriei.

Moduri în care apare blestemul în viața cuiva sau poate să devină activ:

1. Prin acțiune. Blestemul nu vine fără motiv, cineva a inițiat, a comis o infracțiune, o nelegiuire. De exemplu, vrăjitoria e o ușă deschisă pentru un blestem pe termen lung, abuzul de droguri, religiile false.

2. Prin cuvinte. Cineva cu autoritate cum ar fi tată, soț, profesor, pastor, angajator a decretat ceva peste viața ta. Un blestem poate fi activ încă din uter. Propriile cuvinte te pot prinde într-o închisoare, te poți autoblestema.

3. Prin parteneriat, dacă devii partener cu cineva care are un blestem. Căsătoriile, afacerile, prieteniile pot fi binecuvântate sau blestemate.

4. A avea în posesia ta un lucru blestemat 

   

   Dragul meu, biblia spune că blestemul neîntemeiat nu se prinde ceea ce mă face să înțeleg că dacă este întemeiat, se prinde. Prin urmare, dacă o persoană este afectată de un blestem, atunci acest lucru va indica că există o încălcare a legii lui Dumnezeu în viața acelei persoane care dă acelui blestem motiv să funcționeze în viața sa. Se poate întâmpla ca o persoană să nu încalce nici o lege spirituală, dar totuși să fie ținta unor blesteme care să le domine viața. În acest caz fiind vorba despre un blestem generațional existent în familie. Spiritele oricât de puternice ar fi, nu pot ataca o persoană  fără o cauză spirituală legală. Aceste spirite observă spiritual viața victimei lor cu scopul să găsească păcate nemărturisite, legăminte ancestrale, blesteme sau încălcarea poruncilor lui Dumnezeu. Înt-un cuvânt caută ușă deschisă pentru a putea acționa.

, , Cum sare vrabia încoace si încolo și cum zboară randunica, așa nu nimerește blestemul neîntemeiat. -”Proverbe 26:2 

   Majoritatea creștinilor nu cred în existența blestemelor în viața lor, deoarece ei consideră că dacă au mântuirea asigurată prin credința în Isus Hristos acestea numai sunt valabile. Isus a rupt puterea păcatului și totuși sunt creștini care păcătuiesc; prin rănile lui Isus suntem vindecați și totuși sunt creștini bolnavi; Isus a purtat pe cruce blestemele noastre fiindcă spune Scriptura că blestemat este Cel ce atârnă pe lemn și totuși blestemele generaționale sunt prezente în viața creștinului care nu a revendicat anularea lor. Isus a rupt puterea blestemelor, a păcatului și a bolii, dar nu și prezența lor. Tot ceea ce a câștigat Domnul nostru la cruce se ia cu năvală prin luptă în mărturisirea credinței noastre cu îndrăzneală, autoritate și convingere. Lupta este câștigată deja la Cruce și noi luptăm din poziția de, , mai mult decât biruitori”, acesta este un avantaj major față de cei care au trebuit să cucerească și să câștige ei luptele pentru a cuceri Canaanul, bucată cu bucată de teren locuit de păgâni.

   1 Ioan 1.9 ne spune că:

, , Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curătească de orice nelegiuire.” 

   Domnul Isus la cruce ne-a iertat deja toate păcatele, trecute, prezente și viitoare, cu acest verset luptăm în lumea spirituală și anunțăm ca să se știe că suntem iertați, curățați și spălați prin Sângele lui Isus. Deci mărturisirea este pentru lumea spirituală, în care trâmbițăm că știm cine suntem, în Hristos, ne cunoaștem autoritatea și nu tolerăm minciunile diavolului. El nu poate înșela și minți un creștin biruitor, doar ce aceia care nu știu, sau nu aplică beneficiile lucrării câștigate la cruce. . Avem la dispoziție mărturisirea, sângele lui Isus, Numele lui Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, închinarea noastră pentru a câștiga orice război spiritual.

, , Ei l-au biruit prin sângele Mieluilui și cuvântul mărturisirii lor,”Apocalipsa 12:11 

 Blestemele nu se alungă, blestemele se sparg și se revendică libertatea pe baza versetelor din Galateni 3:13-14:

, , Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem pentru noi, -fiindcă este scris: , , Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”-pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri, în Hristos Isus, așa că prin credință, noi să primim Duhul făgăduit.” 

Exemple de blesteme:

-boli cronice care trec de la o generație la alt, cancer, diabet, artrită, moarte prematură 

-frici și fobii, de moarte, de întuneric, de paianjeni, de spații închise, etc...

-distrugere în tot ceea ce faci 

-ciumă, boală, moarte, febră 

-rugăciuni fără răspuns 

-secetă 

-înfrângere militară 

-moarte 

-boli incurabile 

-boli mintale 

-sărăcie 

-adulter, incest

-eșec, pierdere 

-pierderea bunurilor 

-sclavie 

-nebunie 

-înfrangere în război și în economie 

-furuncule 

-deplasare națională 

-atacuri de insecte 

-umilire 

-eșecul recoltei 

-moarte în agricultură 

-pierderea familiei 

-infestarea cu lăcuste 

-înfrângerea de către străini 

-foame, sete, goliciune 

-servitute financiară 

-să fi cucerit de alte națiuni 

-dificultăți în căsătorie 

-canibalism 

        Exemplu de rugăciune pentru a rupe blesteme. Dau un exemplu pentru blestemul infirmităților dar se poate aplica la oricare din exemplele de mai sus. Rugăciune care rupe blestemul bolii:

, , Doamne Isuse, renunț la fiecare boală cronică generațională care a venit prin linia de sânge, în Numele lui Isus, prin sângele lui Isus. Rup blestemul de peste familia mea, asupra trupului meu în Numele lui Isus. Boală trebuie să pleci din trupul meu. Sparg fiecare blestem generațional în Numele lui Isus care s-a transmis din generație în generație. Iau autoritate asupra fiecărei boli cronice care s-a transmis prin sânge. Duh de infirmitate îți poruncesc să pleci, în Numele puternic al lui Isus. Îți rup strânsoarea, vin împotriva ta cu focul Duhului Sfânt, în Numele lui Isus orice tuburare și problemă care s-a repetat în cicluri din generațiile trecute vă smulg din linia mea de sânge, prin sângele lui Isus, în numele lui Isus.” 

, , Dezleg acest blestem in numele lui Isus. (de ex. Blestemul saraciei). Dezleg acest blestem cu minim 10 generatii in urmă, de ambele părti ale familiei mele și distrug fiecare temei si fiecare autoritate în baza legii pe care demonii o au pentru a actiona in viata mea sau a altcuiva.” 

 

   Lumea spirituală este paralelă cu lumea naturală și spiritual nu se poate interfera una cu cealaltă decât cu permisiunea omului prin acorduri și altare. Totul, atât spiritual cât și natural funcționează pe baza legilor spirituale pe care Dumnezeu le-a lăsat în Cuvântul Său. Deci este posibilitatea de se întâmpla acest lucru dacă sunt îndeplinite condițiile legii spirituale respective, adică dacă sunt uși deschise, prin păcat nemărturisit, sau nelegiuire generațională, acorduri și legăminte făcute fie prin altare, fie prin acorduri stabilite în vise, sau acord personal prin mărturisiri negative. Viața și moartea stau în puterea limbii, iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele. Acest verset din Proverbe 18:21 este un exemplu de lege spirituală care funcționează în viața omului care vorbește aiurea, fără să se gândească la consecințe.

   Așa cum Dumnezeu a stabilit legi fizice, cum ar fi legea gravitației, tot așa există legi spirituale instituite de Dumnezeu și lăsate în Cuvântul Său. În cartea Iosua 1:8, Dumnezeu vorbește așa:

, , Cartea acesta a Legii nu se va depărta din gura ta; ci să cugeți la ea zi și noapte, ca să ai grijă să faci tot ce este scris în ea. Căci atunci îți vei face drumul prosper și atunci vei avea succes.” 

 1 Timotei 3:16 

, , Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune, în neprihănire. .” 

   O lege este valabilă atât timp cât nu se înlocuiește cu o altă lege nouă care o anulează pe prima. De aceea pentru credincioși Noul Legământ este unul mai bun, deoarece înlocuiește vechea Lege dată. Atât timp cât ele nu se revendică de credincios, din lipsă de cunoștință, din ignoranță, sau din înțelegerea greșită, legile vechi sunt folosite de inamic care se folosește de minciună și înșelăciune.

Osea 4:6:

, , Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință.” 

    Ce este un acord și ce este un altar spiritual?

Un acord este o înțelegere între părți, între un spirit și om, un contract care se realizează prin a crede și a veni în acord cu ceea ce partea spirituală sugerează sau impune, fie ea bună(Dumnezeu, care este spirit), fie rea(duhuri ale răutății, demoni, puteri rele, cele enumerate în Efeseni 6:12). Pentru ca orice spirit să funcționeze pe pământ, va trebui întotdeauna să i se acorde permisiunea umană. În biblie găsim mai multe versete care ne arată despre acorduri, legăminte:

  Dumnezeu a încheiat legământ cu Noe, Avraam, Isaac si Iacov, cu poporul Israel după ce l-a scos din Egipt, dar și cei necredincioși, și duhurile rele știu de puterea legământului și vor să intre în acord cu credincioșii pentru a-i ține legați și a-i corupe.

Geneza 9:9:

, , Iată, Eu fac un legământ cu voi și cu sămânța voastră care va veni după voi;” 

Geneza 9:15:

, , și eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi și dintre toate viețuitoarele de orice trup; ... ” 

Geneza 15:18:

, , În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram și I-a zis: ” 

Geneza 17:2:

, , Voi face un legământ între tine și Mine și te voi înmulți nespus de mult.” 

Geneza 17:7:

Voi pune legământul Meu între Mine și tine și sămânța ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veșnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine.” 

 

Geneza 21:27:

, , Și Avraam a luat oi și boi, pe care i-a dat lui Abimelec, și au făcut un legământ amândoi.” 

Geneza 26:28:

, , Ei au răspuns: , , Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem: , , Să fie un jurământ între noi, între noi și tine, și să facem un legământ cu tine!” 

Geneza 31:44:

, , Vino să facem amândoi un legământ, și legământul acesta să slujească de mărturie, între mine și tine!” 

 Exod 19:5:

, , Acum dacă veți asculta glasul Meu și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;” 

 Exod 23:22:

, , Să nu faci legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor.” 

Exod 34:12:

, , Să nu cumva faci legământ cu locuitorii țării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău.” 

Amos 3:3 

, , Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?”  

 

   Altarele sunt portaluri între lumea fizică si spirituală. Vedem în Scriptură cum Avraam a zidit Domnului altare și Dumnezeu i-a vorbit; cum Dumnezeu i-a cerut să pună pe altar ceea ce iubea cel mai mult pe fiul său Isaac. Acesta la rândul lui a zidit și el altare lui Dumnezeu. Iacov când a zidit și el  un altar a văzut cerul deschis, un portal spiritual, și o scară de la cer la pământ unde îngerii și Dumnezeu urcau și se coborau.

Altarele sunt locuri unde umanitatea se întâlneste cu divinitatea. Sunt stabilite prin legăminte, se aduc sacrificii, este un loc de închinare; la altare se produc vise si viziuni. Scopul unui altar este de a schimba destinul unei persoane, comunitate, grup sau chiar natiuni.

Principiul altarelor este același atât pentru un altar dumnezeiesc cât si pentru unul demonic.

Când un altar e ridicat există fortărețe sau pricipate cu care ființa umană face legăminte, acorduri. Acest legământ va afecta linia de sânge a fiecărui membru care este prezent la acel altar. Aici se află începutul oricărui blestem generațional, dar și binecuvântările generaționale promise de Dumnezeu peste generații.

În legătură cu altarele rele, nimic nu poate distruge acest lucru doar ruperea, spargerea legământului care vorbește despre destinul tău. Jertfa de pe altar pecetluiește acordul între spirit și om și din acel moment spiritul are liber arbitru în viața acestor oameni. Fiecare altar are un anumit ritual. Orice spirit care vrea să își aducă voința pe acest pământ are nevoie de partea omenească. Deoarece Dumnezeu onorează legământul, legămintele rele trebuie anulate, iar cele bune ținute.

   Dumnezeu dorește ca fiecare copil al Său, fiecare familie să aibă ridicat un altar pentru a putea binecuvânta, a da revelații, a primi închinarea, a putea îndruma, vorbi, etc...

Altarul este o banda de aterizare (ca un aeroport pentru avioane) supranaturală. Vedem in Geneza 28:1-12 cum îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau pe scara lui Iacov ca pe un aeroport. Avram a construit un altar la Betel și Domnul i s-a arătat acolo.

Este interesant cum altarele rămân în liniile de sânge ca un fel de moștenire, chiar dacă cel care le-a construit a murit. Diavolul nu vrea ca noi să avem construite altare unde să ne poată binecuvânta Dumnezeu și unde să aterizeze îngerii lui Dumnezeu.

Exod 20:22-26 

, , Domnul a zis lui Moise: "Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: "Aţi văzut că v-am vorbit din ceruri.

Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.

Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile de tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi binecuvânta.

 Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări.

 Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui." 

     La fel și lumea demonică folosește altarele ca piste de aterizare supranaturală. In lumea vrăjitoriei, legămintele se fac la altare demonice. Altarele demonice sunt 
locuri speciale sub acoperire ridicate de vrăjitoare și vrăjitori pentru a convoca entități demonice pentru a-și face datoria, dar mai important pentru a lega pe ascuns acea persoană și, prin extensie, familia lor la acel altar demonic.
 
Puterea unui altar demonic este creată prin vărsarea sângelui la acel altar.

De fiecare dată jertfa de sânge săvârșită pe acel altar va fi cea care va chema duhurile rele să-i asuprească spiritual pe alții.

   Vedem în Cuvântul lui Dumnezeu, în cartea Judecători cum copiii lui Israel au fost asupriți de madianiți timp de șapte ani, pe vremea lui Ghedeon. Victoriile lui Ghedeon au început după ce acesta a spart altarele idolești din casa tatălui său. Sursa problemelor israeliților au fost chiar acele altare.

    Un alt exemplu în Biblie  cu privire la altare îl găsim în 1 Împărați 18, unde Ilie a provocat pe preoții lui Baal să cheme pe dumnezeii lor care să le răspundă cu foc din cer și să ardă juncanul de pe altar. Acela este Dumnezeul Cel adevărat care va putea să facă acest lucru fără nici o intervenție omenească, doar rugăciuni și închinare.

Preoții lui Baal au construit altarul lui Baal, au așezat juncul, apoi au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, fără să se întâmple nimic. Ilie și-a bătut joc de ei. Aceștia au început să aiureze și să se taie și au mai chemat pe Baal pâna seara, și tot nimic.

 A venit rândul lui Ilie care a dres altarul sfărâmat al lui Dumnezeu, a luat doisprezece pietre, după numărul semințiilor lui Israel, și cu aceste pietre a zidit un altar lui Dumnezeu, pe care a așezat și el juncul. Ca misiunea de a se aprinde foc din cer să fie și mai grea a făcut un șant de jur împrejurul altarului pe care l-au umplut de trei ori cu multă apă, și a turnat apă și peste lemne și peste jertfa de la altar. Totul era îmbibat în apă. Apoi a început să se roage.

, , În clipa când se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s-a apropiat și a zis: , , Doamne Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel! Fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău, și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.

Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima spre bine!” 

Atunci a căzut foc de la Domnul, și a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele, și pământul, și a supt și apa care era în șanț.

Când a văzut poporul lucrul acesta, au căzut cu fața la pământ, și au zis: , , Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” 1 Împărați 18:36-39 

 Este un exemplu concludent că atât închinătorii la idoli, cât și cei ce se închină lui Dumnezeu știau de semnificația și puterea unui altar și se foloseau de ea.

Altarul devine un loc de întâlnire unde umanitatea și divinitatea se întâlnesc. Altarul devine un loc de întâlnire, o poartă între natural și supranatural(tărâmul spiritual).

Diavolul e un imitator și are altare rele. Semne că ai de a face cu un altar rău în viața ta:

-altarele sunt locuri de ritual, ceva ce se întâmplă din nou și din nou, cicluri repetate de activitate demonică, dependențe din care nu te poți opri și te distruge pe tine și tot ce ai.

-Te lupți mereu, pierzi bani, ești supărat tot timpul, ești mânios, toate acestea sunt semne că ai un altar rău în linia ta de sânge.

Vestea bună este că Sângele lui Isus e un răspuns la toate aceste rele. Domnul Isus în drumul lui de suferință pentru păcatele omenirii, începând din grădina Ghetsimani până la crucea unde a murit pentru noi, și-a vărsat sângele în șapte locuri. Fiecare picătură de sânge vărsata distruge următoarele altarele rele:

-infirmitate și boli 

-sărăcie 

-spirite familiale 

-depresie 

-vrăjitorie 

-moarte prematură 

-perversiune sexuală 

-francmasonerie 

-profeții false 

- spirite demonice, Izabela, Leviatan, Dalila 

-depresie, sterilitate, frică, întârzirere, traumă, eșec, divorț 

Aceste șapte locuri unde și-a vărsat Domnul Isus sângele pentru a distruge altarele rele sunt:

1. Luca 22:44 

, , A ajuns ca într-un chin de moarte, și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.” 

Transpirația lui Isus devenită picături de sânge care cad pe pământul care a fost blestemat în grădina Edenului, distruge altarul rău al trudei și transpirației cu care omul își câștigă pâinea.

2. Matei 26:63-67 

, , Atunci marele preot și-a rupt hainele și a zis: , , A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum a-ți auzit hula Lui. Ce credeți? Ei au răspuns: , , Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea.” 

Atunci L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii și L-au pălmuit, zicând: , , Hristoase, proorocește -ne cine te-a lovit!” 

Isus a fost pălmuit și lovit cu vergele pe față. Fața omului reprezintă demnitatea omului. Sângele curs a distrus altarul rău al calomniei și defăimării.

3. Isaia 50:5-6 

, , Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau și obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fața de ocări și scuipări.” 

Pentru evrei barba era simbolul onoarei unui bărbat. Smulgerea firelor de barbă era un procedeu extrem de dureros și sângeros. Sângele vărsat a distrus altarul rău al rușinii și umilirii 

4. Matei 27:26 

, , Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor ca să fie răstignit.” 

Domnul Isus a fost biciuit pe spate. Sângele curs a distrus altarul și duhurile din spatele infirmității și bolilor.

5. Matei 27:29 

, , Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini și au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El și ziceau: , , Plecăciune, Împăratul iudeilor!” 

O coroană de spini a fost presată pe capul Domnului Isus, Sângele curs a distrus altarul rău al tulburărilor mentale și duhul sărăciei.

6. Matei 6:27: 35 

, , După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice... ” 

Când Domnul Isus a fost răstignit, I-au pironit mâinile și picioarele în cuie. Sângele curs a distrus duhul rău care ține blocate binecuvântările, să propășească lucrarea mâinilor noastre. A distrus altarul rău al limitărilor și eșecului în viață și a restaurat echilibrul spiritual al omului, ca omul să fie rodnic și destinul său să fie împlinit.

7. Ioan 19:33-34 

, , Când au venit la Isus și au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul din ostași I-a străpuns coasta cu o suliță; și îndată a ieșit din ea sânge și apă.” 

Sângele vărsat a fost pentru vindecarea inimilor zdrobite, a distrus altarul rău al traumelor.

De câte ori te împărtășești cu trupul și sângele lui Isus te poți ruga ca aceste șapte locuri unde și-a vărsat Domnul Isus sângele șă distrugă altarele malefice din viața ta. Sângele aduce răscumpărare. Unul din cele mai semnificative lucrări ale Sângelui lui Isus este că sufletul poate fi răscumpărat.

Rugăciune:

Tată ceresc, cred că Tu mă iubești și cred că Isus e Fiul Tău, care a suferit, a fost răstignit, crucificat, a murit, a fost îngropat și a înviat a treia zi. Acum Doamne îți cer să mă accepți ca și copil al Tău. Duhule Sfinte intră în inima mea prin Sângele Mielului și fă-mă un copil de Dumnezeu. Tată ceresc, fie ca Sângele lui Isus să mă spele de toate păcatele. Amin!

Este o legătură între blesteme, legăminte și altare, de acea mulți nu primesc eliberare, chiar dacă revendică ceea ce a câștigat Domnul Isus la cruce și fac rugăciuni de eliberare de blesteme, utilizând harul ca mijloc. Acolo unde sunt altare demonice în linia de sânge, legămintele și jertfele făcute la acele altare rele, vorbesc în continuare și au drept în destinul omului. Legămintele trebuie anulate neaparat, altarele se sparg cu ușurință atunci prin Sângele Mielului și orice blestem aferent va fi rupt în numele puternic al lui Isus.

Rugăciune de reziliere a legămintelor satanice 

, , Rup și anulez toate legămintele, jurămintele și declarațiile păcătoase pe care le-am făcut cu buzele mele, în numele lui Isus.

Rup și anulez toate legămintele făcute de strămoșii mei cu iadul și cu moartea în numele lui Isus.

Renunț și rup toate legămintele păcătoase făcute de strămoșii mei către idoli, demoni, religii false, sau organizații păcătoase în numele lui Isus.

Rup și anulez toate legămintele păcătoase făcute de strămoșii mei cu idoli sau demoni, în numele lui Isus.

Rup și anulez toate legămintele de sânge făcute prin  jertfă care ar putea afecta viața mea, în numele lui Isus.

Poruncesc tuturor demonilor care pretind că au acces în viața mea prin aceste legăminte să iasă afară în numele lui Isus.

Rup și anulez orice legământ făcut cu dumnezei falși și cu demoni prin implicarea în ocultism și în vrăjitorie în numele lui Isus.

Rup și anulez toate căsătoriile între duhuri, care ar face ca demoni incubus și sucubus să-mi atace viața în numele lui Isus.

Rup și anulez orice căsătorie cu orice demon care mi-ar putea afecta viața în numele lui Isus.

Rup toate învoielile făcute cu locuința morților în numele lui Isus.

Am un legământ cu Dumnezeu prin sângele lui Isus Hristos. Sunt unit cu Domnul și sunt un singur duh cu el. Rup toate legămintele păcătoase și îmi reînnoiesc legământul cu Dumnezeu prin trupul și sângele lui Isus.

Divorțez de orice demon care mi-ar pretinde viața datorită vreunui legământ strămoșesc, în numele lui Isus.

Leg și scot afară orice demon al familiei care m-ar urmări prin vreun legământ strămoșesc în numele lui Isus.”, ,

  Rugăciune împotriva altarelor demonice 

, , În numele lui Isus să fie făcute fără putere orice altar agresiv, orice altar ridicat împotriva mea să fie fără rușinat și desființat în numele lui Isus. Orice s-a făcut asupra mea sub o ungere demonică să fie anulat în numele lui Isus. Blestem fiecare altar făurit împotriva mea în numele lui Isus. Ciocanul lui Dumnezeu să sfărâme în bucăți orice altar demonic împotriva mea, în numele lui Isus. O, Domnul Meu trimite focul tău să distrugă orice altar rău făurit împotriva mea, în numele lui Isus. Orice preot diabolic care slujește împotriva mea la orice altar să primească focul Duhului Sfânt, în numele lui Isus. Lasă ca tunetul lui Dumnezeu să aducă în confuzie orice slujitor diabolic care slujește împotriva mea la orice altar demonic în numele lui Isus. Aceștia care slujesc împotriva mea să fie confruntați de îngerii lui Dumnezeu, în numele lui Isus.

Orice mână care vrea să mă răzbune sau să mă aresteze din cauza rugăciunii mele, să se usuce și să devină nimic în numele lui Isus. Orice blestem trimis de orice slujitori răi să se transforme în binecuvântări. Îmi iau posesiile mele care au fost furate de orice altar rău, în numele lui Isus. Îmi șterg numele de la orice altar demonic în numele lui Isus. Îmi iau înapoi toate binecuvântările mele arestate de aceste altare rele. Îmi iau înapoi toate descoperirile și străpungerile mele de la aceste altare rele în numele lui Isus. La fel procedez și cu gloria mea furată, prosperitatea mea și le recuperez din aceste altare. Retrag orice mă reprezintă de la orice altar în numele lui Isus, Amin.” 

 De aceea mulți creștini se luptă în viața lor și suferă în continuare de neliniști, frici, dependențe, mânii și tot felul de păcate pe care nu le pot învinge. Temelia vieții lor nu este bună chiar dacă ei acum sunt împăcați cu Mântuitorul lor Isus și sunt născuți din nou. Viața veșnică le este asigurată, dar sufletul lor nu este răscumpărat, nu umblă în victorie deplină în toate ariile vieții lor.

Psalmul 11:3 

, , Și când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?” 

Isaia 28:14-18 

, , De aceea ascultați Cuvântul Domnului, batjocoritorilor, care stăpâniți peste poporul acesta în Ierusalim!

Pentru că ziceți: , , Noi am făcut legământ cu moartea, am făcut o învoială cu locuința morților: când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul și ca adăpost minciuna!”de aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeu: , , Iată pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preț, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.

Voi face din neprihănire o lege, și din dreptate o cumpănă; și grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului, și apele vor îneca adăpostul minciunii.

Așa că legământul vostru cu moartea va fi nimicit, și învoiala voastră cu locuința morților nu va dăinui.” 

Aleluia, Hristos este piatra din Capul unghiului, sangele lui vărsat va surpa altarele minciunii și ale neadevărului din viața răscumpăraților Lui, a celor ce își pun încrederea și vor lua ca sprijin acestă temelie puternică, pe Isus. Sângele lui Isus e viața lui Isus, prezența Lui, aduce răscumpărare în orice suflet care își ia ca sprijin această piatră puternică, care este Domnul Domnilor și Regele Regilor. Astfel face pe toți aceia care se încred în El dregător de spărturi, cel ce drege spărturile.

Isaia 58:12 

, , Ai tăi vor zidi iarași pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit, Dregător de spărturi”, Cel ce drege drumurile, și face țara cu putință de locuit.” 

Isaia 61:4 

, , Ei vor zidi iarăși vechile dărâmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înnoi cetăți pustiite, rămase pustii din neam în neam.” 

                                    Rugăciune 

, , Tată în Numele lui Isus, eliberez Sângele lui Isus la fundația vieții mele, la apa și sângele din pântecele mamei mele. Sângele lui Isus, du-te la fundația mea și eliberează-mă acum. Dumnezeul meu îmi vizitează fundația vieții mele și mă eliberează.

Orice embargouri satanice care sunt peste familia mea, căsătoria mea, finanțele mele, succesul meu, descoperirea mea în orice domeniu al vieții mele, ești rupt acum în numele puternic al lui Isus. , ești spart chiar acum. În numele lui Isus orice jug este rupt.

Orice embargo de bază care este peste linia mea de sânge, embargouri fundamentale plasate în linia mea de sânge, să fie ridicate astăzi în numele lui Isus. Sângele lui Isus care este viața, Hristoș însuși face acest lucru pentru mine, El luptă pentru mine, a plătit prețul pentru mine, sângele lui Isus duce bătăliile mele, Doamne îți mulțumesc că ai murit și ai înviat pentru mine, aceeași putere care te-a înviat pe Tine locuiește în mine. Eliberez puterea învierii din morți peste toate aceste domenii din viața mea unde am fost limitată, să curgă viața Ta din belșug acolo în acele zone, și toate blestemele să se transforme în binecuvântări, Aleluia, îți mulțumesc Isus!” 

Acum casa noastră este zidită pe stâncă, și tot ceea ce urmează de acum înainte este binecuvântare și rodnicie. Totul s-a făcut nou și toate cele vechi au trecut, suntem altoiți cu Hristos, suntem în familia Impăratului, avem adn de rege, sânge regal curge în venele noastre de copii de Dumnezeu, sânge prețios care a curs pentru toată omenirea, ca ei să aibă viață, și viață din belșug.

Rugăciune pentru eliberarea binecuvântărilor generaționale 

Tată ceresc îți mulțumesc pentru înțelegerea divină pe care am primt-o din Cuvântul Tău și care ne-a adus cunoașterea adevărului care ne face liberi, și ne-a prevenit de distrugere, așa cum spune scriptura din Osea 4:6 

, , Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință.” 

Îți cer Tată acum să eliberezi peste mine și linia mea de sânge răscumpărată toate binecuvântările generaționale în acord cu Cuvântul din Numeri 6:24-26:

, , Fie ca Domnul să te binecuvânteze și să te păzească!

Domnul să lumineze fața Lui peste tine și Să se îndure de tine!

Domnul Să-și înalțe Fața peste tine și Să-ți dea pacea!”

Lecțiile sufletului

 Mai multe suflete stăteau la o masă mare și rotundă pentru a-și alege următoarea lecție. S-a ridicat în picioare cel mai curajos și mai puternic suflet și a zis:
-De data aceasta eu o să merg pe Pământ ca să învăț să iert. Cine mă poate ajuta?
Sufletele au început să vorbească toate unul peste altul. În glasurile lor se simțeau respectul și sfiala:
-Este una dintre cele mai importante lecții! Riști să nu reușești într-o singură viață. Știi că te așteaptă mari suferințe. Ne bucuram pentru tine ca ai acest curaj si vom încerca să te ajutăm.
Unul dintre suflete a adăugat:
-Eu sunt gata să merg cu tine pe Pământ ca să te ajut. Voi deveni partenerul tău de viață. Vom trece prin multe probleme, în mare parte din cauza mea, și astfel vei învăța să mă ierți.
Alt suflet și-a expus și el părerea.
- Eu aș putea să fiu mama sau tatăl tău. O să-ți creez o copilărie grea, iar apoi o să mă implic în viața ta personală, in treburile tale, dincolo de cat vrei sa accepti sau sa ai nevoie, iar tu o să înveți să mă ierți.
Iar un alt suflet a zis:
- Eu voi fi copilul tău. Nu te voi asculta, voi face totul invers decât iti doresti, ca tu sa inveti sa te ierti pe tine si, in felul acesta, sā mă ierti si să mă sustii neconditionat.
Altul s-a oferit:
- Eu voi fi șeful tău, voi fi mereu nedrept și dur cu tine, pentru a învăța să ierți și aceste lucruri.
În aceeași manieră și celelalte suflete i-au zis că o să-i apară în cale pentru a-l ajuta să învețe lecția iertării.
Până la urmă, fiecare suflet și-a ales câte o lecție, câte un rol, s-au înțeles în ce relații vor fi, cum se vor ajuta reciproc și au plecat pe Pământ.
Doar că sufletele nu au luat in calcul o particularitate a lor: ele își pierd memoria atunci când renasc pe pământ.
Doar unii dintre noi își dau seama că tot ce se întâmplă în viața noastră are un rost, că orice om, orice situație din viață ne oferă o anumită oportunitate/lectie pe care s-o fructificam/invatam, s-o integram in viata noastră.
Recunoasteti-vă oportunitățile/lecțiile și fiți mai înțelepți!
P.S. Nu-i asa ca multi suntem aici pentru a invata iertarea, pentru a integra si manifesta empatia, blandetea?

„Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu se mânie, nu pune în socoteală răul, dragostea suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate”.

 

Câte epistole a scris Sfântul Apostol Pavel Câte epistole a scris Sfântul Apostol Pavel

 

 

În misiunea apostolică de evanghelizare, un rol deosebit l-a avut corespondenţa dintre apostoli şi comunităţile creştine. O parte dintre aceste scrisori către diferite cetăţi a intrat în Canonul Noului Testament, existând şi anumite scrieri neautentice, numite apocrife. Se păstrează astăzi 14 epistole ale Sf. Apostol Pavel. Există dovezi care demonstrează că Sf. Pavel a mai scris şi alte epistole, dar care s-au pierdut de-a lungul timpului.

În lista cărţilor Noului Testament de astăzi există 14 epistole ale Sfântului Apostol Pavel. Dar canonul cărţilor autentice, recunoscute ca inspirate de Duhul Sfânt şi folositoare pentru sufletele credincioşilor, nu a fost dintotdeauna aşa cum îl găsim în Biblia noastră de astăzi. Marile comunităţi creştine păstrau în primele secole ale existenţei Bisericii diferite cărţi aparţinând Apostolilor sau ucenicilor acestora. Multe dintre acestea au intrat în lista cărţilor Noului Testament, altele au fost socotite ca fiind neautentice ori nefolositoare pentru viaţa Bisericii şi au primit numele de apocrife. S-au născut astfel în mijlocul comunităţilor creştine diferite Canoane, despre care vorbesc unii dintre scriitorii bisericeşti de mai târziu. Întrebarea care se naşte este cum a ales Biserica din această multitudine de cărţi pe cele care au rămas şi astăzi în lista Noului Testament. Pornind de la aceasta ne întrebăm astăzi câte epistole a scris, de fapt, Sfântul Apostol Pavel?

Epistola către laodiceni?

În Epistola către Coloseni, una dintre lucrările păstrate şi astăzi în Canonul Noului Testament ca aparţinând Sfântului Pavel, se aminteşte la cap. 4, versetul 16, despre o epistolă către laodiceni, care trebuia citită în comunitatea colosenilor. Însă o astfel de scrisoare a Sfântului Pavel nu s-a păstrat în nici un manuscris. Totuşi, ea este menţionată în mod expres de marele apostol. Unii specialişti consideră că această epistolă către laodiceni ar fi de fapt cea către efeseni, păstrată în Canonul Noului Testament. După teoriile acestora, aceasta avea un caracter mai general, ca o enciclică şi trebuia citită în mai multe cetăţi, iar în momentul în care a fost trimisă scrisoarea către coloseni, această enciclică ajunsese în Laodicea. Această ipoteză poate fi susţinută şi de faptul că Marcion, unul dintre ereticii secolului al II-lea, vorbeşte despre Epistola către Efeseni, numind-o Epistola către Laodiceni. „Canonul Muratorian” sau „Fragmentul Muratori” (aproximativ 200 d. Hr.), cel mai vechi manuscris care ne prezintă un canon al Noului Testament, aminteşte de această epistolă către laodiceni, dar o consideră neautentică. „Unii specialişti consideră într-adevăr că ar fi existat o epistolă către laodiceni. Ei se bazează pe textul din Apocalipsă 3:16 unde Dumnezeu transmite Bisericii din Laodicea că «am să te vărs din gura mea». De aceea, credem că epistola adresată creştinilor din Laodicea a fost dată celor din Efes, unde Apostolul a stat mai mult timp. Şi într-adevăr exista acest obicei ca o persoană să fie ştearsă din anumite liste şi să i se ia anumite daruri”, ne-a explicat părintele Mihai Vizitiu, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi.

Scrisoarea către evreii alexandrini

Acelaşi valoros document din secolul al III-lea, descoperit de publicistul A. Muratori şi păstrat în Biblioteca Ambroziană, aminteşte despre Epistola Sfântului Apostol Pavel către alexandrini. Autorul manuscrisului, neidentificat cu certitudine, existând teorii că ar fi Papias, ori Ipolit al Romei sau chiar Meliton de Sardes, identifică Epistola către Evrei cu una către alexandrini. Mai mult decât atât, urmând cursul de până atunci al scrierii sale, în care analizează şi oferă informaţii despre fiecare operă în parte, el le consideră pe amândouă neautentice, contrafăcute. „Nu există mărturii despre o epistolă a Sfântului Apostol Pavel către alexandrini. Faptul că acea eventuală epistolă este confundată cu cea către evrei ne arată că de fapt este vorba despre singura epistolă către evrei, care se adresa şi evreilor din Alexandria”, ne-a mai spus părintele profesor Vizitiu.

Prima epistolă către corinteni

În prima scrisoare adresată corintenilor, care se păstrează în Canonul Noului Testament, Sfântul Pavel aminteşte corintenilor despre îndemnurile dintr-o epistolă precedentă (I Corinteni 5:9). Din acest verset reiese că Prima Epistolă către Corinteni pe care o avem în Noul Testament este de fapt a doua scriere adresată celor din Corint. Din păcate, această scrisoare nu se păstrează. „Nu se ştie cum s-a pierdut această scriere a Sfântului Apostol Pavel. Dacă există anumite ipoteze referitoare la existenţa unor alte epistole, care nu au argumente prea solide, în ceea ce priveşte existenţa aceastei epistole nu este nici o îndoială”, menţionează părintele Vizitiu. Legat de epistolele către corinteni, mai există o teorie, care nu este argumentată solid, conform căreia ar mai fi fost încă o epistolă către creştinii din Corint, scrisă după prima epistolă către corinteni care se păstrează astăzi şi înainte de a doua epistolă.

Încă o scrisoare către filipeni

O altă epistolă, care nu se mai păstrează, este una adresată creştinilor din Filipi, de care Sfântul Pavel era foarte ataşat. În epistola adresată lor, care se păstrează şi astăzi, se poate observa ataşamentul autorului faţă de această comunitate. În aceeaşi lucrare, în cap. 3, versetul 1, găsim şi argumentul existenţei unei epistole precedente celei din Canonul de astăzi al Noului Testament: „Mai departe, fraţii mei, bucuraţi-vă întru Domnul. Ca să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este anevoie, iar vouă vă este de folos”. Cu alte cuvinte, Apostolul transmitea filipenilor aceleaşi îndemnuri ca într-o epistolă anterioară.

Epistolele Sfântului Pavel în codicii Noului Testament

Cele mai vechi manuscrise în care se păstrează toate cărţile actuale ale Noului Testament, inclusiv cele ale Sfântului Pavel, sunt cei trei mari codici: Sinaitic (secolul al IV-lea), descoperit de Constantin von Tischendorf la Mănăstirea „Sf. Ecaterina” de pe Muntele Sinai în 1859 şi păstrat în Biblioteca Britanică din 1933, Vaticanus, scris în secolul al IV-lea, în care nu găsim sfârşitul Epistolei către Evrei, Epistola a doua către Timotei, Tit şi Filimon, şi Alexandrinus, în care nu se găseşte o parte din Epistola a doua către Corinteni.

Epistola către Evrei nu a fost redactată de Sf. Pavel

Cea mai contestată scriere a Sfântului Apostol Pavel este scrisoarea adresată comunităţii creştinilor proveniţi din rândul evreilor. Stilul ligvistic deosebit, precum şi ţinuta academică, în care citatele din Vechiul Testament inundă cursul relatării, o deosebesc de celelalte epistole. De aceea, ea a fost privită cu scepticism în primele secole creştine. Specialiştii au emis două teorii în ceea ce priveşte persoana care a redactat epistola, punând în scris ideile Sfântului Pavel. Prima dintre ele îl consideră autor pe Apollo, un bun cunoscător al limbii greceşti şi prieten al Sfântului Pavel. A doua teorie îl consideră pe Sfântul Luca autorul epistolei. „Aceste teorii au apărut în lumea protestantă, dar ele sunt împărtăşite şi de critica ortodoxă. Este sigur faptul că Epistola către Evrei nu a fost scrisă de Sfântul Pavel, ci de unul dintre ucenicii săi. Eu înclin să cred că acesta a fost Sfântul Luca, deoarece şi celelalte scrieri ale acestuia, Evanghelia şi Faptele Apostolilor, au acelaşi stil şi au ideile dogmatice ale Sfântului Pavel” , ne-a explicat părintele profesor Vizitiu.

În primele canoane ale Noului Testament, ea nu apare între scrierile Sfântului Pavel. Tertulian (160-240) o consideră ca fiind fără autoritate şi că ar fi scrisă de Barnaba. Eusebiu de Cezareea nu o trece în rândul cărţilor recunoscute. Reticenţa aceasta se întemeiază şi pe faptul că erezia hiliastă îşi argumenta doctrina pe unele texte din epistolă. Abia Sinodul din Cartagina din 397 lămureşte faptul că epistola este scrisă de Apostolul Pavel şi că trebuie să facă parte din Canonul Noului Testament. „Este una din cele mai frumoase scrieri ale Noului Testament şi ea aparţine Sfântului Pavel, chiar dacă a fost redactată de altcineva. Se ştie dorinţa mare a Apostolului de a-i converti pe evrei, pe cei de un neam cu el. Faptul că în ea nu se aminteşte de captivitatea de la Roma ne arată că ea a fost scrisă după captivitate, când ucenicii lui puteau să scrie ceea ce Apostolul vorbea”, ne-a mai spus părintele Vizitiu.https://www.revistateologica.ro/wp-content/uploads/Marius-Ioan-Sabou-Sf%C3%A2ntul-Apostol-Pavel-%C3%AEn-contextul-religios-al-secolelor-II-III-repere.pdf

Şi care le poate fi folosul din aceasta?

 Mulţi postesc de mâncare şi băutură, dar nu postesc de gânduri, fapte şi cuvinte rele. Şi care le poate fi folosul din aceasta?
 
Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk
După cum ştim, există post trupesc şi există post duhovnicesc. Postul trupesc este atunci când pântecele se înfrânează de la mâncare şi băutură. Postul duhovnicesc este atunci când sufletul se abţine de la gânduri, fapte şi cuvinte rele.
 
Postitor adevărat este cel care se reţine de la desfrânare, preadesfrânare şi de la orice necuraţie.
 
Postitor adevărat este cel care se stăpâneşte să nu se mânie, să nu se înfurie, sa nu facă răutate şi să nu se răzbune.
 
Postitor adevărat este cel care îşi pune pază gurii sale şi se abţine de la flecăreli, de la vorbe murdare, de la nebunii, clevetiri, osândiri, linguşeli, minciuni şi de la orice defăimare.
 
Postitor adevărat este cel care îşi înfrânează mâinile de la hoţie, răpire, prădare, iar inima de la dorirea lucrurilor străine. Într-un cuvânt, adevărat postitor este cel care se îndepărtează de la orice rău.
 
Iată, creştine, postul duhovnicesc ! Ne este folositor şi postul trupesc, pentru că slujeşte omorârii patimilor noastre. Dar postul duhovnicesc ne este absolut de trebuinţă, pentru că, fără el, nici postul trupesc nu este nimic.
 
Mulţi postesc cu trupul, dar nu postesc cu sufletul.
 
Mulţi postesc de mâncare şi băutură, dar nu postesc de gânduri, fapte şi cuvinte rele. Şi care le poate fi folosul din aceasta ?
 
Mulţi postesc o zi, două sau mai mult, dar de mânie, de ţinerea de minte a răului şi de răzbunare nu vor să postească.
 
Mulţi se înfrânează de la vin, carne, peşte, dar cu limba îi muşcă pe semenii lor – deci ce folos au din aceasta? Unii nu se ating cu mâinile de mâncare, dar le întind la mită, răpire şi prădarea bunului străin – ce folos au deci din aceasta ?
 
Postul adevărat şi curat este abţinerea de la orice rău. Dacă vrei, creştine, să-ţi fie postul folositor, atunci, postind trupeşte, să posteşti şi duhovniceşte şi să posteşti întotdeauna. Cum pui frâu pântecelui tău, tot aşa pune-l şi gândurilor şi patimilor tale celor rele.
 
Să postească mintea ta de gândurile cele deşarte.
 
Să postească mintea ta de ţinerea de minte a răului.
 
Să postească voia ta de dorirea cea rea.
 
Să postească ochii tăi de vederea cea rea: întoarce-ţi ochii tăi ca să nu vada deşertăciunea (Psalm 118, 37).
 
Să postească urechea ta de cântece spurcate şi de şoapte clevetitoare.
 
Să postească limba ta de clevetire, de osândire, de vorbe spurcate şi de orice cuvânt deşert şi vătămător.
 
Să postească mâinile tale de la bătaie şi de la răpirea bunurilor celor straine.
 
Să posteasca picioarele tale de la a umbla întru răutate. «Fereşte-te de rău şi fă bine» (Psalm 33, 1 ; Petru 3, 11)
 
Iată postul creştinesc pe care Dumnezeu îl cere de la noi! Pocăieşte-te şi te înfrâneaza de la orice cuvânt, faptă şi gând rău, deprinde-te cu virtuţile şi întotdeauna vei posti înaintea lui Dumnezeu.
 
(din: Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2008, Traducere din limba rusa de Rasofora Domnica Talea – Manastirea Nera, pp. 241-242)

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

 Țara lui Dumnezeu

   Se spune că într-o bună zi,  a trecut Dumnezeu pe Pământ și a daruit fiecărui neam cate o țară.

    Și a fost seară și...la poarta lui Dumnezeu-Tatăl a apărut un păstor de oi
    care era împreună cu familia si neamul său de păstori.
    Dumnezeu L- a invitat în Casa Lui și au stat la Cină.

    - Bunule Păstor care îți este păsul de ai ajuns la Mine ? , întreabă Dumnezeu pe cioban.

  - Doamne Dumnezeule, am venit să primim și noi o bucată de pămant unde să ne odihnim sufletele însă se vede că am  întarziat și nu mai este loc pentru noi , a spus bătranul îngenunchind în fața lui Dumnezeu.

   - Care vă este numele neamului vostru bătrâne păstor ? a întrebat Creatorul.

   - Noi ne numim români.

   După ce a privit îndelung la neamul romanesc , Dumnezeu a chemat pe Sf.Apostol Petru si l-a întrebat :

    - Petre , mai este loc de o țară pentru români pe Pămant ?

   - Nu , Doamne.
   Tot pămantul a fost dăruit tuturor neamurilor după porunca Ta.

   - Bine , Petre.
   Acum dă-le românilor țara pe care am pastrat- o pentru Noi.

    Și de atunci noi locuim în ȚARA LUI DUMNEZEU.

   O patrie frumoasă , o țară cu munți și campii , cu ape și cer senin ,
   o țară ca o grădină din Rai unde Maica Domnului îngrijeste rugăciunile și  florile Cerului.
   România este Țara lui Dumnezeu de la începutul lumii.
   Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
  ( text scris acum10 ani)

   Bucurii curate întru mulți ani în  Țara lui Dumnezeu , România!

..."SFÂNTUL ANDREI ȘI CRUCEA SA ȘI DE CE ÎN FORMĂ DE "X"?

 

Crucea în formă de ,,X" este cauza dureri cumplite, cu mult mai mari decât pe crucea tradițională.

Sfântul Andrei moare răstignit pe o cruce în formă de X, în localitatea Patras, lângă Corint. Crucea în X pricinuia chinuri încă și mai mari decât crucea tradițională. Pe crucea obișnuită, răstignitul suferea pentru că, din cauza poziției, nu putea respira. El trebuia să se sprijine în mâini și în picioare pentru a se ridica și a-și lărgi pieptul, încât să permită aerului să pătrundă în cutia toracică. Dar membrele îi era prinse în cuie, ceea ce îi provoca dureri cumplite. La crucea în formă de X, din cauză că picioarele desfăcute nu mai permiteau sprijinirea trupului în ele, condamnatul trebuia să își ridice întreaga greutate a corpului doar în mâinile găurite.

România este una dintre puținele țări din lume creștinate de unul dintre cei 12 Apostoli. Un dar divin, pe care nu îl prețuim întotdeauna la justa lui valoare.

Această Cruce a devenit unul dintre cele mai de preț odoare sfinte din Biserica Ortodoxă. În prezent, Crucea Sfântului Andrei este păstrată alături de Capul Sfântului în Catedrala Sfântul Apostol Andrei din orașul grecesc Patras.

Sfântul Sinod a decis în 1995 ca 30 noiembrie să fie trecută cu cruce roșie în calendar, iar în 1997, ca Sfântul Andrei să fie numit "Ocrotitorul României". Nu poate fi întâmplător că cele două sărbători naționale ale României vin una după alta: 30 noiembrie, când am primit în dar intrarea în „Țara de Sus” și 1 decembrie, când, printr-o minune a istoriei, după un război care părea pierdut, am câștigat Țara cea mare de pe Pământ.