Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Marina (1)

 

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Marina

Glasul al 4-lea

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Muceniţă, ceea ce dănţuieşti întru Dumnezeu şi eşti plină de strălucirile Lui, dă-mi mie raze de lumină purtătoare, cu rugăciunile tale, împodobită fecioară.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lucrul cel nestătător şi stricăcios al celor trecătoare, înţelepţeşte l-ai trecut cu vederea, cu înţeleaptă minte fiind împodobită, muceniţă a lui Hristos şi după dreptate te-ai învrednicit de strălucirea cea de sus.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugător vin către tine, cinstită, cu rugăciunile tale de greutăţile vieţii mântuieşte-mă, muceniţă de chinuri purtătoare şi potoleşte tulburarea patimilor mele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu înţelepciunea şi cu darul luminându-se mintea ta, Sfântă Mare Muceniţă Marina, de îngrozirile tiranilor nu te-ai temut, muceniţă a Mântuitorului, cu dumnezeiască putere fiind întărită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Calea vieţii ai arătat, Viaţa Cea Înfiinţată zămislind şi trupeşte născând-O pe Ea, Maica lui Dumnezeu şi legăturile morţii le-ai rupt.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt ca Domnul şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura; şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nici focul, nici rănile, nici tăierea cu sabia, nici cruzimea tiranilor, nici moartea, nici sălbăticirea fiarelor nu te-au despărţit pe tine de dumnezeiasca dragoste, preafericită.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fosta-i turn nemişcat şi neclintit în vreme de primejdie, preamărită, temelie de cucernicie, pusă fiind pe piatra credinţei, preafericită.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izvoarele sfintelor tale sângiuiri cele vărsate, frumoasă fecioară, au stins înşelăciunea idolilor şi au adus Mirelui tău popor de mucenici.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Curgerile sfântului tău sânge vărsându-se, toată înşelăciunea idolească au înecat-o, bună fecioară, şi adunare de mucenici ai adus Mirelui tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întărindu-ne cu darul, de Dumnezeu Născătoare, cu un gând pe tine te slăvim. Că pe Cel Ce S-a făcut trup, Care tuturor a dat viaţă, L-ai născut şi lumea ai înnoit.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu eşti şi Puterea mea; Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat sânurile părinteşti şi ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta, cu proorocul Avacum grăiesc către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lui Dumnezeu plăcută a fost viaţa ta cu adevărat, de îngeri s-a arătat preadorită, iar de oastea demonilor şi de slugile sălbăticiei acelora neapropiată te-ai arătat. Că lui Hristos ai grăit: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe pământ nevoindu-te, preafericită şi durerile cele vremelnice răbdându-le, în ceruri acum răsplătire de la Stăpânul ai luat, muceniţă preamărită, în vecii vecilor cu îngerii grăind: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum de tine se bucură dansul fecioarelor, acum adunarea mucenicilor se veseleşte, acum şi mulţimea dreptcredincioşilor, adunându-se, dănţuieşte bucurându-se şi grăind Stăpânului cu glasuri fără tăcere: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toată eşti bună, fecioară şi neîntinată şi cu totul te-ai arătat mireasă fără prihană Iubitorului de frumuseţe al sufletelor. Că, prin aprinderea chinu rilor, preafericită, te-ai arătat mai luminată, lui Hristos cântând: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu ai rămas Preacurată şi după naştere; că tu Singura pe Cuvântul Cel Ipostatic, pe Fiul Cel Împreună Şezător pe scaun cu Tatăl, din tine cu Trup L-ai născut, dumnezeiască Mireasă şi ai purtat în braţe pe Cel Neîncăput de nimeni, Care ţine stăpânia a toate.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În priveliştea pătimitorilor, călătoria cea mare ţi-ai săvârşit, fecioară, că dumnezeiescul dor a întărit slăbiciunea femeiască, luminat arătându-ţi, muceniţă, că gândul este stăpânitor peste patimi.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Picăturile sângiuirilor tale, muceniţă, picurând, îmbrăcăminte de mult preţ şi haina nestricăcioasei veselii ţi-au ţesut. Cu care acum, de Dumnezeu înţelepţită, în cer îmbrăcată fiind, cu îndrăzneală stai înaintea Mirelui.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu legăturile rugăciunilor tale, fecioară, pe şarpele cel măreţ l-ai legat şi mândria lui, ce se înălţase mai înainte, o ai smerit la pământ. Că a plini voia celor ce se tem de Dânsul, Care ştie ca un bun şi ca Cel Ce vede toate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dumnezeieştile steme ale slavei celei preaînalte te-a împodobit Mirele Cuvântul cu adevărat pe tine, ceea ce ai pătimit pentru Dânsul, îndumnezeindu-te şi care ai suferit văpaia focului şi durerile bătăilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Curăţită văzând firea omenească de blestemul cel dintâi, prin naşterea fecioriei tale, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, slăvim pe Cel Ce S-a născut din tine pentru milostivire, Singura Preacurată. Pe Acela roagă-L, Fecioară, să ne mântuiască pe noi.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog mă ridică din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumuseţe pusă înaintea lui Hristos şi neîntinată te-ai arătat şi ca un izvor limpede şi grădină mult roditoare, Sfântă Marina Preamărită, de aproape mireasă şi rai nefurat.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fecioara cea bine încuviinţată în urma Ta a urmat, alergând la mireasma mirurilor Tale, Stăpâne, Preacuratei Patimii Tale Celei Preacinstite prin răbdare urmând.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răbdat-ai bărbăteşte lupte, muceniţă mult pătimitoare şi pe cel ce mai înainte cu vătămare de minte mult se lăuda, cu sunet l-ai pierdut, cu puterea Crucii, o, Sfântă Muceniţă Marina, ceea ce eşti doamnă numită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preasfântă Fecioară Marie, Ceea ce eşti Curat şi Preacinstit Locaş al Făcătorului tuturor, dă-mi lacrimi curăţitoare de suflet şi ascultă rugăciunea mea, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu frumuseţile fecioriei fiind împodobită, fecioară, cu cununi nestricăcioase te-ai încununat, Sfântă Muceniţă Marina; şi cu sângiuirile muceniciei vopsindu-te şi cu minunile tămăduirilor luminându-te, muceniţă, ai luat cu bună credinţă plată de biruinţă pentru pătimirea ta.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lumina Cea Neapropiată, Sfântă Marina, a luminat după vrednicie sufletul tău şi cu razele luminii Sale te-a strălucit pe tine, ceea ce cânţi: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicatu-te-ai la dumnezeiasca înălţime cu adevărat, că minte înaltă tu ţi-ai câştigat şi în cămară luminoasă tu te-ai sălăşluit, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mireasă de aproape a Stăpânului te-ai arătat, Sfântă Marina de Dumnezeu Purtătoare şi ca o muceniţă nebiruită grăieşti către Dânsul: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domn nu este din Iuda, ci a lipsit, că din tine în chip de negrăit a răsărit Stăpânul, Nădejdea tuturor neamurilor. Pe Care Îl binecuvintează toate neamurile, seminţiile şi limbile.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Muziceştile organe împreună glăsuind şi popoare fără de număr închinându-se chipului celui din pustiul Deiera, căruia neînchinându-se cei trei tineri, pe Domnul au lăudat şi L-au preaînălţat întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuget curat câştigându-ţi, tare ai răbdat chinurile şi cu cununi de biruinţă te-ai încununat, cântând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cămară de taină, Sfântă Muceniţă Marina, Mirele sufletelor, Dumnezeu Cuvântul, ţie ţi-a gătit în ceruri; pe Care văzându-L, cânţi: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bunătăţi de multe feluri împodobindu-te, de multe daruri te-ai învrednicit, marginea doririlor văzând şi cântând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Pricină de mântuire multora te-ai arătat, de chinuri purtătoare şi popor de mucenici ai adus lui Hristos, cu un glas cântând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Curăţire nouă prin tine s-a dat, de Dumnezeu Născătoare, că tu Una ai răsplătit datoria, pe Dumnezeul tuturor şi Stăpânul zămislindu-L spre mântuirea tuturor.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi a lua trup din pântece fecioresc, făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântă Marina, muceniţă a lui Hristos, cu cuviinţă în chip vădit ai cules viaţa cea veşnică şi nepieritoare în raiul desfătării; că sabia ce se învârtea o ai trecut fără vătămare, cu sângiuirile muceniceşti strălucită fiind, luminată bună fecioară.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arsu-ţi-a tot cugetul cel materialnic şi de lume iubitor dumnezeiasca dragoste, muceniţă şi te-a arătat muceniţă preatare pe tine, ceea ce ai strălucit mai înainte cu fecioreştile tale raze, Muceniţă Marina Preacinstită. Pentru aceasta, toţi cu credinţă te fericim.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dezleagă-mi legăturile greşelilor mele cu rugăciunile tale, mireasă aleasă şi zapisul păcatelor rupe-l, muceniţă, ceea ce stai bine împodobită înaintea lui Hristos, Mirele tău Cel cu totul Îndurat şi negura patimilor mele o risipeşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Încetat-a întărirea cea cumplită a celui viclean, că, iată, fecioare uitând de firea femeiască au pătimit şi asupra lui luminat biruinţă luând, acum au îndreptăţit cu totul nădejdea strămoaşei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Viaţă coaptă culeg, nevătămat fiind de pomul cunoştinţei; că tu, Preacurată, ai odrăslit pe Hristos, Pomul Vieţii, Cel Ce a făcut cunoscute tuturor intrările vieţii. Pentru aceasta, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu bună credinţă te vestim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Sfânta Marina, muceniţă a lui Hristos, te lăudăm pe tine noi, credincioşii. Că pe tiranul vrăjmaş, cu puterea Crucii cu picioarele tale l-ai călcat vitejeşte şi te-ai făcut nouă vitează în credinţă, toată puterea vrăjmaşului călcând şi din cer ai luat cununa pe capul tău, pururea mărită. Pe Hristos roagă-L să mântuiască pe toţi cei ce să vârşesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-a Iosif, văzând cea mai presus de fire zămislirea ta cea fără sămânţă, de Dumnezeu Născătoare şi cu mintea a gândit la ploaia cea de pe lână, la rugul nears în foc, la toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit. Şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat: Fecioara naşte şi după naştere, iarăşi rămâne Fecioară.

Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Marina (2)

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Marina

Glasul al 4-lea

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-I Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucindu-te mărit cu luminile mucenicilor, dănţuieşti împrejurul lui Dumnezeu, sfinţit îndumnezeindu-te, prealăudată şi prin rugăciunile tale dai luminare celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Odorând cu chinuirea holda cea sufletească, cugetătoare de Dumnezeu, ai lucrat spicul muceniciei, care este păzit de Lucrătorul Care ţi-a dat ţie putere, fecioară muceniţă, vrednică de minune.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vopsindu-ţi porfiră din sângiuirile tale şi împodobindu-te în chip luminat ca o fecioară, vădit locuieşti în curţile împărăteşti cele de sus şi te-ai luminat cu luminile cele dumnezeieşti, Sfântă Mare Muceniţă Marina.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-te cu puterea Duhului Celui Ce lucrează toate, vitejeşte prin împleticiri ai smerit pe tiranul cel tare, care era slujit cu mare trufie şi l-ai supus sub picioarele tale, muceniţă prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-te-ai Vas Încăpător Dumnezeiescului Dar, Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Pentru aceea, dorind de tine Sfânta Muceniţă Marina, ca o fecioară după tine a fost adusă Fiului tău.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Poftind patima Celui nepătimitor, Care a murit pentru noi, ai luat moarte mucenicească, cinstită muceniţă.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să câştigi daruri mari ai suferit durerile trupului, ca şi cum ai fi fost în trup străin, preacinstită.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile sângiuirilor tale ai stins focul necredinţei şi cugetele credincioşilor le-ai adăpat, Sfântă Muceniţă Marina.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o muceniţă arătând cu tărie împotrivire mucenicească, pe muşcătorul de călcâi cu călcâiele tale cele frumoase l-ai sfărâmat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te credem şi te mărturisim noi, credincioşii; căci tu ai născut pe Dumnezeu, Care S-a făcut Trup, Preacurată.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind cu luminile muceniciei şi fiind împodobită cu cununa nepiericiunii, cu bucurie stai înaintea Mirelui tău Hristos, o, Sfântă Marina, Muceniţă Prealăudată.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel ce prin înşelăciune a dat cu călcâiele în Eva, cea dintâi, l-ai răsturnat şi l-ai surpat cu împotrivirile cele muceniceşti, arătându-l neputincios şi bucurându-te, cântai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vrăjmaşii cei răi, ca nişte lupi, rupându-te cu chinurile pe tine, mieluşeaua cea nespurcată, muceniţă, te-au săvârşit pe tine dumnezeiască jertfa şi junghiere cu totul fără prihană lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Urmând dumnezeieştilor urme ale Păstorului, ai răbdat patima cea de bunăvoie pentru El, muceniţă şi te-ai sălăşluit în Staulul cel Ceresc, unde sunt cetele mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi te-ai arătat Singură mai Sfântă decât Heruvimii, izbăveşte de toată primejdia sufletele noastre, ale celor ce cu credinţă te lăudăm pe tine, Preacurată Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Apropiindu-te mai arătat de Lumina Cea Mare, te-ai făcut lumină şi luminezi pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Numai de frumuseţile Tale, ca o fecioară mă îndulcesc, striga Sfânta Muceniţă Marina, pe Tine, Doamne, iubindu-Te, de sabie sunt junghiată.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile sângiuirilor celor ce ţi s-au vărsat pe nedreptate, ai uscat pârâul necredinţei al celor cu credinţă rea şi focul înşelăciunii l-ai stins, muceniţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Rumeneala fecioriei făcând-o mai luminată cu vopselele sângiuirilor tale, te-ai adus pe tine lui Dumnezeu mai strălucită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pârâul stricăciunii a încetat, că Fecioara a născut, fără stricăciune, pe Cel Ce a mântuit din stricăciune firea oamenilor cea stricată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vărsarea sângiuirilor ai uscat mările credinţei celei rele; iar cinstita Biserică a lui Hristos o ai adăpat, Sfântă Marina purtătoare de chinuri, lauda fecioarelor.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neudată ai trecut valul chinurilor, pentru aceea te-ai liniştit necufundată la limanul cel fără de valuri şi te îndulceşti de liniştea cea adevărată, ceea ce eşti pururea pomenită.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gonaciul cel viclean a poruncit a fi bătută fără de milă şi zdrobită cu toiege mieluşeaua Domnului, ceea ce îşi avea cugetul întărit spre Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mânecat-ai către Hristos, Soarele Cel Neînserat şi cu luminările Lui ţi-ai luminat sufletul, de Dumnezeu cugetătoare; şi te-ai mutat către lumină veşnică, muceniţă purtătoare de chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ziditorul, Cel Ce prin voirea Sa a înveşmântat marea cu ceaţă, S-a născut ca un Prunc din Pruncă Fecioară Neispitită de nuntă şi a fost înfăşat în chip de negrăit în scutece.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu frumuseţile fecioriei fiind împodobită, fecioară, cu cununi nestricăcioase te-ai încununat, Sfântă Muceniţă Marina; şi cu sângiuirile muceniciei vopsindu-te şi cu minunile tămăduirilor luminându-te, muceniţă, ai luat cu bună credinţă plată de biruinţă pentru pătimirea ta.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind aprinsă de focul cel dumnezeiesc, nu te-ai îngrijit de foc. Pentru aceea, rourezi totdeauna credincioşilor ape dumnezeieşti de tămăduiri, uscând supărarea patimilor, purtătoare de chinuri, Sfântă Muceniţă Marina.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu multe feluri de chinuri îngrozindu-te pe tine tiranul, a aflat sufletul tău cu adevărat mai tare decât piatra, căci cântai: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu ai adus la Mirele tău ca o zestre popor şi adunare care a crezut în Dumnezeu, Cel Ce a lepădat întunericul înşelăciunii prin minunile tale cele dătătoare de lumină.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul Cel Curat pe tine Singură ca pe o Fecioară Curată şi Neîntinată te-a iubit; şi întrupându-Se din tine, Doamnă, a înnoit pe om, Cel Ce a mărit pe Sfânta Muceniţă Marina cu minuni.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Şi trupul şi sufletul le-ai păstrat lui Dumnezeu cu feciorie şi chinuirea ta cea pururea pomenită, mărită, o ai adus ca o zestre preacinstită şi ai intrat în cămara Mirelui cea înţelegătoare, luminând pe cei ce cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetătorii deşertăciunii cei vrednici de foc, slujind cuvintelor vrăjmaşului tiran, de vie te-au băgat în foc, muceniţă; dar nu te-ai ars, fiind răcorită de focul dragostei Mirelui şi cinstindu-L pe El, cugetătoare de Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Stat-ai înaintea divanului, propovăduind pe Hristos Dumnezeu Nemuritor, Care a răbdat răstignire şi a omorât înşelăciunea şi viaţă nemuritoare a dăruit credincioşilor, care cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai mai Înaltă decât cerurile, Preacurată, că ai născut pe Dumnezeul Cel Ceresc, pe Cel Ce a făcut cerească toată frământătura pământenilor şi a luminat pomenirea Sfintei Marinei cea cinstită, Căruia Îi cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetatea antiohienilor se laudă cu scutecele şi cu chinurile tale, muceniţă; iar Biserica celor întâi-născuţi de sus are dumnezeiescul tău duh, care se bucură împreună cu drepţii.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-ţi îngerii chinurile cele pentru credinţă, Muceniţă Marina, s-au minunat cum ai ruşinat, cu fire femeiască, pe cel ce odinioară a omorât pe strămoaşa în rai.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o purtătoare de chinuri preafrumoasă şi ca o fecioară vrednică ţi-ai împletit cununa dreptăţii după lege, ca una ce ai călcat cu trup pe cel fără de trup şi te-ai arătat purtătoare de biruinţă.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine te cinstim, rânduneaua cea înţelegătoare, mieluşeaua cea nestricată şi porumbiţa care ai aripi luminate ca aurul prin mucenicie şi zbori către Dumnezeu şi acolo te odihneşti, Sfântă Muceniţă Marina.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având fecioria ca un trandafir cu bun miros, ai înflorit ca şi crinul în văile mucenicilor, o, Pătimitoare Muceniţă Marina. Şi te-ai făcut dumnezeiască mireasă Mirelui tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din pântecele tău cel Neispitit de bărbat, Fecioară, ne-a răsărit nouă Lumină. Cu ale Cărei străluciri dumnezeieşti luminându-se cea cu numele bucuriei, s-a făcut lumină, Născătoare de Dumnezeu, Maică şi Fecioară.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Sfânta Marina, muceniţă a lui Hristos, te lăudăm pe tine noi, credincioşii. Că pe tiranul vrăjmaş, cu puterea Crucii cu picioarele tale l-ai călcat vitejeşte şi te-ai făcut nouă vitează în credinţă, toată puterea vrăjmaşului călcând şi din cer ai luat cununa pe capul tău, pururea mărită. Pe Hristos roagă-L să mântuiască pe toţi cei ce să vârşesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-a Iosif, văzând cea mai presus de fire zămislirea ta cea fără sămânţă, de Dumnezeu Născătoare şi cu mintea a gândit la ploaia cea de pe lână, la rugul nears în foc, la toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit. Şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat: Fecioara naşte şi după naştere, iarăşi rămâne Fecioară.

Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Marina

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Frumoasă floare crescută între spinii idoleşti şi împodobită cu frumuseţi sufleteşti, având minte cu bună înţelegere şi inimă aprinsă de văpaia dragostei dumnezeieşti, Sfântă Mare Muceniţă Marina, vorbeai mereu de Mirele tău Hristos şi de veşnica împărăţie, aşteptând cu dorire să-ţi jertfeşti viaţa şi să te uneşti cu El, pentru care îţi cântăm: Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Icosul 1

Născută fiind din părinţi de bun neam, dar necredincioşi, de copilă ai rămas orfană de mamă, iar tatăl tău, Edesie, slujitor idolesc, te-a dat spre îngrijire la o femeie în afara cetăţii, de la care ai învăţat şi te-ai întărit în credinţa în Dumnezeu. Pentru aceasta îţi zicem aşa:
Bucură-te, floare aleasă dintre spinii idoleşti;
Bucură-te, că ai dorit Domnului să-I slujeşti;
Bucură-te, că la doisprezece ani în Hristos ai crezut;
Bucură-te, că dulceaţa învăţăturii creştine bine ai cunoscut;
Bucură-te, că pe Mirele Hristos L-ai dorit fierbinte;
Bucură-te, că ai început să urmezi ale Lui cuvinte;
Bucură-te, că nimic dintre cele pământeşti nu mai cugetai;
Bucură-te, că numai de numele lui Hristos grăiai;
Bucură-te, că ai dorit viața şi veşnica fericire;
Bucură-te, că ai urât deşertăciunea lumii şi a ei rătăcire;
Bucură-te, că ai crezut în Cel ce a făcut cerul şi pământul;
Bucură-te, că aceasta ai mărturisit cu cuvântul;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Tatăl tău, Edesie, auzind că ai primit credinţa cea sfântă a creştinilor, a început să te urască şi te socotea ca pe o străină, dar tu, punându-ți nădejdea în Dumnezeu, Îl rugai pe Tatăl Ceresc să te ajute şi să te întărească pentru a-L putea mărturisi, strigându-I: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Când ai fost de cincisprezece ani, mergând la câmp să vezi oile tatălui tău, eparhul cetății, mai marele şi crudul Olimvrie, a trecut pe acolo şi, văzându-te, s-a rănit la suflet de frumuseţea ta, întrebându-te cine eşti. Iar tu plină de curaj i-ai răspuns că eşti creştină şi mireasa lui Hristos, pentru care-ţi zicem aşa:
Bucură-te, că pe eparh în cale l-ai întâlnit;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai mărturisit;
Bucură-te, că eparhul s-a rănit de frumuseţea ta;
Bucură-te, că să-ţi afle numele dorea;
Bucură-te, că Marina i-ai spus că te numeşti;
Bucură-te, că pe Domnul Hristos i-ai spus că-L iubeşti;
Bucură-te, că închinării la idoli nu te-ai învoit;
Bucură-te, că sufletul cu rugăciunea ţi-ai împodobit;
Bucură-te, că eparhul auzind s-a tulburat;
Bucură-te, că în cetate cu grele chinuri te-a înfricoşat;
Bucură-te, că de munci şi de cazne te bucurai;
Bucură-te, că pe tiran cu înţelepte cuvinte îl înfruntai;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Eparhul cetăţii, scoţându-te la judecată, privea cu plăcere la frumuseţea ta şi cu glas amăgitor te îndemna să jertfeşti zeilor spre a-ţi cruţa tinereţea; dar tu, Fericită Marina, aveai mintea la Dumnezeu cel Adevărat şi cu mare glas ai strigat: Unul este Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Dătătorul-de-viață Căruia-I cânt: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind această mărturisire a ta, Sfântă Marina, Olimvrie te ademenea prin cuvinte înşelătoare să-i fii soţie, făgăduindu-ţi din toate dulceţile lumii, dar tu cu bărbăţie l-ai defăimat, iar pe Hristos, Mirele tău, L-ai lăudat, chemându-L în ajutor; pentru care tărie a ta te lăudăm aşa:
Bucură-te, că silnicia tiranului cu tărie ai biruit;
Bucură-te, fecioară, că la necuraţii idoli n-ai jertfit;
Bucură-te, că sufletul curat l-ai păstrat pentru cerescul tău Mire;
Bucură-te, că pentru aceasta trupul l-ai dat spre chinuire;
Bucură-te, că a te uni cu Hristos ai dorit;
Bucură-te, că Sfânta Treime o ai mărturisit;
Bucură-te, mireasa lui Hristos cea în credinţă tare;
Bucură-te, Sfântă Marina, cea grabnic ajutătoare;
Bucură-te, că, respingându-l, păgânul te privea cu nespusă cruzime;
Bucură-te, că spre chinuire să fii dată a poruncit cu mare asprime;
Bucură-te, defăimătoarea amăgirilor lumeşti;
Bucură-te, iubitoarea frumuseţilor cereşti;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Fiind plin de mânie şi ură, tiranul a părăsit amăgita-i dragoste şi fără milă a poruncit să fii dezbrăcată de hainele tale şi bătută cu vergi. Dar tu, întărită în credinţa lui Hristos, cu răbdare în rugăciune cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Răbdând chinurile grele, pământul se înroşea de sângele tău. Poporul, uimit şi plin de jale, privea cum piere frumuseţea ta, dar crudul Olimvrie ți-a înmulţit suferinţa, pironindu-te pe lemn şi cu căngi sfâşiindu-ţi trupul, iar tu cu mare bărbăţie răbdai; pentru care noi îţi strigăm aşa:
Bucură-te, că neclintită ai rămas în chinuire;
Bucură-te, că lui Dumnezeu Îi aduceai mulţumire;
Bucură-te, că loviturile vergilor le răbdai;
Bucură-te, că pentru Domnul Hristos pătimeai;
Bucură-te, că puterea dumnezeiască te-a acoperit;
Bucură-te, că prin suferinţă multă te-ai sfinţit;
Bucură-te, că pământul de sângele tău s-a înroşit;
Bucură-te, că prin aceasta pe satana l-ai zdrobit;
Bucură-te, că toate cu tăria diamantului le-ai răbdat;
Bucură-te, că prin calde rugăciuni sufletul ți-ai luminat;
Bucură-te, că pentru răbdarea ta cea multă Hristos te-a încununat;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Ridicându-ți privirea la cer, te gândeai la pătimirile de pe Cruce ale Mirelui tău şi cu dragoste şi credință te rugai Lui: „Vrăjmaşii m-au înconjurat, Doamne, caută spre mine, roaba Ta, şi mă miluieşte, ca din toată inima să-Ţi cânt: Aliluia!”.

Icosul al 5-lea

Întărită fiind în credința în Dumnezeu, nimic nu a putut să te despartă de dragostea Mirelui tău Hristos, nici sfaturile poporului, nici viclenele amăgiri, nici sălbăticia tiranilor sau asprele amenințări, ca să slujeşti idolilor, pentru care tărie a ta noi, minunându-ne, îți cântăm aşa:
Bucură-te, că de Cerescul Mire nu te-ai despărțit;
Bucură-te, că în cruda chinuire mai mult L-ai iubit;
Bucură-te, că n-ai voit să slujeşti idolilor spurcaţi;
Bucură-te, că nu te-ai supus păgânilor blestemaţi;
Bucură-te, că ai suferit tăieturile uneltelor de fier;
Bucură-te, că gândind la Hristos, priveai liniştită la cer;
Bucură-te, că uneltirile păgânilor le-ai biruit cu tărie;
Bucură-te, că toate le-ai suferit cu bărbăţie;
Bucură-te, că trupul tău s-a chinuit pe pământ;
Bucură-te, că sufletul strălucit a mers la Domnul cel Sfânt;
Bucură-te, de Cereasca împărăţie râvnitoare;
Bucură-te, Muceniţă în necazuri ajutătoare;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Văzând tiranul eparh că nimic nu te poate înspăimânta, a poruncit să fii aruncată în temniţa celor osândiţi la moarte. Dar tu, Sfântă Muceniţă Marina, deşi aveai oasele goale în urma chinurilor, înălţai rugăciuni fierbinţi lui Dumnezeu, ca să te întărească asupra vrăjmaşilor, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Stând singură în temniţa întunecoasă, diavolul venind la tine în chip de câine, cu mare îndrăznire te înfricoşa, dar tu, cu multă bărbăţie, cu ciocanul pe care l-ai găsit, în cap l-ai lovit până ce vedenia cea rea a pierit, şi rugându-te lui Dumnezeu l-ai biruit, pentru care te lăudăm aşa:
Bucură-te, Muceniţă Marina, că multe răni ai răbdat;
Bucură-te, că păgânii în temniţă te-au aruncat;
Bucură-te, că satana acolo te-a ispitit;
Bucură-te, că fără teamă capul cu un ciocan i-ai zdrobit;
Bucură-te, că atunci mare cutremur s-a făcut;
Bucură-te, că, rugându-te, satana a dispărut;
Bucură-te, că lumina cerească s-a arătat;
Bucură-te, că acoperişul temniţei s-a ridicat;
Bucură-te, că Sfânta Cruce strălucea în văzduh;
Bucură-te, că Mirele tău te-a întărit prin Sfântul Duh;
Bucură-te, Sfântă Marina, ajutătoare a celor necăjiţi;
Bucură-te, Muceniţă, întărirea celor ispitiţi;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Deasupra Sfintei Cruci cea plină de lumină zbura o porumbiţă albă care cu glas blând zicea: „Bucură-te, Marina, Muceniţă a lui Hristos, că ai biruit pe satana, vrăjmaşul cel rău, şi curând vei veni în cămara Mirelui tău”; iar tu, bucurându-te de cele văzute şi auzite, cântai Domnului: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Duhul tău la această vedenie s-a înveselit, iar trupul, ca prin minune, de răni s-a tămăduit, dobândind frumuseţea cea dintâi, şi plină de bucurie Îi mulţumeai lui Dumnezeu, pentru care noi îţi cântăm aşa:
Bucură-te, Muceniţă mult răbdătoare;
Bucură-te, către Domnul rugătoare;
Bucură-te, că El în temniţă te-a cercetat;
Bucură-te, că rănile cele grele ţi-a vindecat;
Bucură-te, că Duhul Sfânt ca o porumbiţă a venit;
Bucură-te, că pentru suferinţă Domnului I-ai mulţumit;
Bucură-te, Muceniţă, în credinţă şi în nădejde întărită;
Bucură-te, fecioară curată de Domnul Hristos păzită;
Bucură-te, în ispitele noastre ajutătoare;
Bucură-te, Sfântă Marina, a satanei zdrobitoare;
Bucură-te, că de Mirele Hristos ai fost iubită;
Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost ocrotită;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul al 8-lea

A doua zi, fiind din nou scoasă la judecată, spre mirarea tuturor erai deplin sănătoasă şi vindecată de rănile trupului, dar ei, rătăciţi fiind, credeau că zeii te-au ajutat. De aceea tu i-ai înfruntat şi cu tărie ai mărturisit puterea lui Hristos cea vindecătoare, cântând cu veselie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Olimvrie, văzând statornicia, curajul şi credinţa ta în Dumnezeu, a poruncit să-ţi ardă spatele şi coastele cu făclii aprinse, dar tu mai cu putere te rugai şi în tăcere răbdai chinurile grele, pentru care cu bărbăţie te lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Marina, cea vindecată de Domnul;
Bucură-te, că în suferinţă ajuţi pe tot omul;
Bucură-te, că văzându-te poporul mult s-a minunat;
Bucură-te, că şi noi mijlocitoare în cer te-am câştigat;
Bucură-te, că în chinuri gândul tău era numai la Cel de Sus;
Bucură-te, Muceniţă, că pe tiran l-ai răpus;
Bucură-te, că trupul cu făclii ţi-a fost ars;
Bucură-te, că mireasă lui Hristos ai rămas;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai slăvit în suferinţă;
Bucură-te, că toate chinurile te-au întărit în credinţă;
Bucură-te, că prin răbdare ai câştigat cununa;
Bucură-te, că în ceruri te veseleşti întruna;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul al 9-lea

După ce te-a izbăvit Domnul de la astfel de muncire, ai strigat: „Doamne, m-ai învrednicit să merg prin foc pentru Tine, ajută-mă să trec şi prin apa Sfântului Botez”. Acestea auzind tiranul, te-a aruncat într-un butoi cu apă, iar tu, afundându-te, în rugăciuni cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Aruncată fiind de slujitorii idoleşti în apă, te rugai Domnului Hristos ca această afundare să-ți fie Sfântul Botez pentru a doua naştere în viaţa veşnică şi – o, minune! – cutremur mare s-a făcut, legăturile s-au desfăcut, slujitorii îngroziţi au fugit, iar tu te-ai mântuit, pentru care îţi cântăm aşa:
Bucură-te, Muceniţă, că în chinuri grele ai fost cu folos;
Bucură-te, că, aruncată în apă, Botez ai cerut lui Hristos;
Bucură-te, că păgânii au vrut să te înece;
Bucură-te, că voinţa şi credinţa n-au putut să ţi le plece;
Bucură-te, că în suferinţă Domnul te-a cercetat;
Bucură-te, că frumoasă vedenie cerească ţi-a arătat;
Bucură-te, că răbdarea ţi-a fost răsplătită;
Bucură-te, că de toţi eşti preamărită;
Bucură-te, fecioară sfântă, întărirea celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, grabnică ajutătoare celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, că pentru cei ce-ţi poartă numele eşti ocrotitoare;
Bucură-te, că pentru cei din necazuri eşti izbăvitoare;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Cei care erau de față când în apă ai fost aruncată au văzut din cer o lumină pogorându-se şi o porumbiţă albă având în cioc o coroniţă de aur pe care o atingea de creştetul tău, iar tu, bucurându-te, Îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Vedenia cerească de mulţi a fost văzută, cum din cer stâlp de foc venea până la tine, având crucea raze luminoase şi porumbiţa cu glas lin s-a auzit zicând: „Pace ţie, Marina! Mireasa lui Hristos, acum vei primi cununa muceniciei şi te vei odihni în ceruri”, pentru care noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, că prin vedenie ai fost întărită;
Bucură-te, că de Hristos ai fost răsplătită;
Bucură-te, că în ceruri acum locuieşti;
Bucură-te, că acolo cu muceniţele te veseleşti;
Bucură-te, că, din apă, vie ai ieşit botezată;
Bucură-te, că în cer şi pe pământ eşti lăudată;
Bucură-te, că din ceruri ne trimiţi putere;
Bucură-te, că satana, când te pomenim, pe loc piere;
Bucură-te, Muceniţă, a fecioarelor tărie;
Bucură-te, sprijinitoarea celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, că prin tine creştinii s-au întărit;
Bucură-te, că pe Hristos Mirele tău mult L-ai iubit;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Poporul venit la privelişte s-a cutremurat de puterea dumnezeiască, cum din munci ai fost scăpată, iar marele tiran Olimvrie, temându-se de întoarcerea lor spre Dumnezeul cel Adevărat, a poruncit să fie ucişi toţi cei care Îl mărturisesc pe Hristos şi-I cântă Lui: Aliluia!

Icosul al 11-lea

După suferirea chinurilor, întărită fiind în credinţa creştină, te-au scos afară din cetate şi a poruncit tiranul să fii ucisă cu sabia. Atunci toţi s-au înspăimântat, pământul s-a cutremurat, călăului din mână sabia i-a căzut, iar tu plină de curaj aşteptai împlinirea poruncii de a-ţi jertfi viaţa, pentru care îţi cântăm aşa:
Bucură-te, Sfânta Marina, că de sabie ai fost tăiată;
Bucură-te, că de Hristos la cer ai fost luată;
Bucură-te, că la moartea ta pământul s-a cutremurat;
Bucură-te, că pe satana l-ai ruşinat;
Bucură-te, că prin răbdarea ta cea multă capul i-ai zdrobit;
Bucură-te, că pentru Hristos mult ai pătimit;
Bucură-te, de vrăjmaşi risipitoare;
Bucură-te, de cereşti daruri împărţitoare;
Bucură-te, că acum cu îngerii în ceruri petreci;
Bucură-te, că te veseleşti cu Mirele ceresc pe veci;
Bucură-te, a noastră ocrotitoare în nevoi;
Bucură-te, rugătoare la Dumnezeu pentru noi;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Sfântă Muceniţă Marina, prin munci grele şi chinuri mari, frumoasă ca aurul cel curăţit de şapte ori în foc, ai trecut hotarul cel îngust al vieţii tale, ajungând la Mirele cel fără de moarte, de la Care ai primit cununa biruinţei, bucurându-te în cămara cea cerească, împreună cu fecioarele cele înţelepte cântându-I Lui: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Paharul cel amar al pătimirilor l-ai băut, Sfântă Marina, săvârşindu-ţi viaţa prin mucenicie, pentru care sufletul tău a intrat în dulceaţa raiului, iar trupul tău cel mucenicesc împrăştie în jur mirosul cel minunat, veselind pe toţi creştinii. Şi acum trimite nouă, celor ce prăznuim pomenirea ta, daruri şi ajutor din ceruri, ca să-ţi cântăm cu dragoste aşa:
Bucură-te, Muceniţă Marina, a raiului moştenitoare;
Bucură-te, că în veci eşti luminată de Cerescul Soare;
Bucură-te, preafrumoasă mireasă a lui Hristos;
Bucură-te, că bisericilor le dai mult folos;
Bucură-te, turturea dulce glăsuitoare;
Bucură-te, a Sfintei Treimi mărturisitoare;
Bucură-te, şi te roagă pentru noi, cei oropsiţi;
Bucură-te, şi ne ajută pe noi, cei ispitiţi;
Bucură-te, Muceniţă răbdătoare pentru credinţă;
Bucură-te, că eşti stâlp şi pildă celor din suferinţă;
Bucură-te, că icoana ta sfântă o sărutăm;
Bucură-te, că prăznuirea ta cu bucurie o lăudăm;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, Sfântă Mare Muceniţă a lui Hristos Marina, cea care pentru Hristos viaţa ţi-ai jertfit şi adevărata credinţă ai mărturisit, în ceruri acum te veseleşti, laudă aducând Sfintei Treimi împreună cu cetele mucenicilor. Roagă-te pentru noi Mirelui tău să ne întărească în credinţă, de ispite să ne păzească, de vrăjmaşi să ne mântuiască, de foc, de apă şi de necazuri să scăpăm, ca pe Dumnezeu, prin tine, să-L lăudăm cântându-I: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1:

Icosul 1

Născută fiind din părinţi de bun neam, dar necredincioşi, de copilă ai rămas orfană de mamă, iar tatăl tău, Edesie, slujitor idolesc, te-a dat spre îngrijire la o femeie în afara cetăţii, de la care ai învăţat şi te-ai întărit în credinţa în Dumnezeu. Pentru aceasta îţi zicem aşa:
Bucură-te, floare aleasă dintre spinii idoleşti;
Bucură-te, că ai dorit Domnului să-I slujeşti;
Bucură-te, că la doisprezece ani în Hristos ai crezut;
Bucură-te, că dulceaţa învăţăturii creştine bine ai cunoscut;
Bucură-te, că pe Mirele Hristos L-ai dorit fierbinte;
Bucură-te, că ai început să urmezi ale Lui cuvinte;
Bucură-te, că nimic dintre cele pământeşti nu mai cugetai;
Bucură-te, că numai de numele lui Hristos grăiai;
Bucură-te, că ai dorit viața şi veşnica fericire;
Bucură-te, că ai urât deşertăciunea lumii şi a ei rătăcire;
Bucură-te, că ai crezut în Cel ce a făcut cerul şi pământul;
Bucură-te, că aceasta ai mărturisit cu cuvântul;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condacul 1

Frumoasă floare crescută între spinii idoleşti şi împodobită cu frumuseţi sufleteşti, având minte cu bună înţelegere şi inimă aprinsă de văpaia dragostei dumnezeieşti, Sfântă Mare Muceniţă Marina, vorbeai mereu de Mirele tău Hristos şi de veşnica împărăţie, aşteptând cu dorire să-ţi jertfeşti viaţa şi să te uneşti cu El, pentru care îţi cântăm: Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Sfânta Mare Muceniță Marina 17 Iulie

 

• 

  Viața Sfintei Mari Mucenițe Marina

  
  

„Eparhule, nu nădăjdui că vei schimba credința mea cea întru Hristos, cu necredința voastră, nici cu îmbunări și nici cu îngroziri, pentru că sunt roabă credincioasă Stăpânului meu, Care a pătimit de voie pentru mine.”

Sfânta Mare Muceniță Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinți de neam bun, dar nu binecredincioși, fiind întunecați cu păgânătatea elinească. Tatăl ei, cu numele Edesie, era slujitor idolesc. După moartea mamei sale, Marina rămânând orfană încă din scutece, tatăl său a dat-o la o doică care petrecea într-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Și venind copilița în vârstă, s-a arătat a fi frumoasă cu trupul, dar mai frumoasă cu sufletul, pentru că era împodobită cu bună pricepere și cu bun obicei. În vremea aceea, fiind mare prigoană împotriva creștinilor, preoții și clericii, învățătorii cuvântului lui Dumnezeu se ascundeau de frica muncitorilor, unii prin pustietăți, alții prin munți și peșteri, iar alții prin sate, printre oamenii cei simpli, se tăinuiau în chip de săraci, dar unde puteau, învățau sfânta credință în taină și pe mulți întorceau de la înșelăciunea idolească la creștinătate.

Deci s-a întâmplat că fecioara Marina, care acum era de 12 ani, a auzit de la un oarecare om credincios cuvânt despre Hristos, adevăratul Dumnezeu, cum S-a întrupat de la Duhul Sfânt în pântecele Preasfintei Fecioare și cum S-a născut dintr-însa păzindu-i fecioria nestricată; apoi cum a făcut multe minuni și a pătimit de bunăvoie pentru mântuirea oamenilor, a murit, a înviat, S-a înălțat la cer și a pregătit celor ce cred în El și-L iubesc, viață fără de sfârșit, slavă și împărăția veșnică. Auzind acestea Sfânta Mare Muceniță Marina cea cu bună înțelegere, a crezut în Hristos, inima ei s-a aprins cu dumnezeiasca dragoste, încât nici nu mai gândea și nici nu grăia altceva, decât numai despre Iisus Hristos. Toată luarea ei aminte era acolo, unde auzea ceva grăindu-se despre adevăratul Dumnezeu. Și precum credea într-Însul cu inima, tot așa nu se rușina a-L mărturisi pe El cu gura, deși era încă nebotezată, căci nu aflase preot creștin, care să o boteze pe ea. Și dorea Sfânta Marina să-și verse sângele său pentru Hristos și cu acela să se boteze, ca într-o scăldătoare a botezului, precum a auzit că mulți din sfinții mucenici - bărbați și femei - s-au botezat în sângele lor, punându-și sufletele lor pentru Domnul, și voia și ea să se facă următoarea acelora.

Iar Edesie, tatăl ei, aflând că fiica lui, Marina, a crezut în Hristos, a urât-o și o socotea pe ea, nu ca pe o fiică, ci ca pe o străină. Dar fecioara Marina își punea nădejdea spre Tatăl cel ceresc. Și venind în vârsta cea desăvârșită, ca la 15 ani, a ieșit odată la oile tatălui său, care pășteau pe câmp, ca să le vadă. În acel timp, s-a întâmplat că eparhul părților Răsăritului, Olimvrie, un muncitor cumplit al creștinilor, mergea spre Antiohia Pisidiei. El a întâmpinat-o pe ea pe drum și, văzând-o că este frumoasă, s-a mirat de neobișnuita ei frumusețe și îndată rănindu-se de dragostea ei, s-a gândit să o ia de soție. Deci a stat în loc și, privind-o, a început a o întreba: „De ce neam ești, fecioară? A cui fiică ești și cum te numești? Să-mi spui mie despre tine tot adevărul, pentru că te văd foarte frumoasă la vedere și de ești din părinți liberi, te voi lua pe tine cu nuntă legiuită, iar de ești roaba cuiva, te voi răscumpăra și te voi face femeia mea”. Iar fecioara, înfrumusețându-se mai mult cu întreaga înțelepciune decât cu podoaba feții, i-a răspuns cu blândețe și i-a spus a cui fiică este și cum se numește. Dar n-a tăinuit nici aceea că este roaba lui Hristos, crezând întru Unul Dumnezeu, Care a zidit cerul și pământul, și că însoțindu-se cu Acela prin dragostea inimii, nu are trebuință de alt mire.

Iar eparhul, auzind că fecioara este creștină, îndată, ca unul ce avea stăpânire de la împărați asupra creștinilor ca să-i muncească, a poruncit ostașilor să o ia pe dânsa și să o ducă în cetate după dânsul, însă cu cinste, pentru că auzind cuvintele ei cele feciorești cu bună înțelegere, mai mult a iubit-o pe ea, nădăjduind ca, prin îngrozirea muncilor, să o întoarcă degrab de la Hristos și să o aducă spre a sa voie.

Iar fecioara, fiind dusă de către ostași, se ruga în auzul tuturor către Dumnezeu, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, nu mă lăsa pe mine și nu da sufletul meu întru stricăciune, ca să nu mă biruiască vrăjmașii mei; auzul meu să nu se spurce din cuvintele lor cele viclene; înțelegerea mea să nu se schimbe din înșelăciunile lor cele spurcate; inima mea să nu se înfricoșeze de îngrozirile lor cele cumplite. Nu face, Doamne, ca a mea credință să fie aruncată în tina noroiului și să nu se bucure de mine diavolul cel urâtor de bine, ci trimite-mi ajutor din înălțimea sfântului Tău scaun și-mi dă înțelepciune, spre deschiderea gurii mele, ca, înarmându-mă cu puterea Ta și cu darul Tău înțelepțindu-mă, să stau fără de frică și să dau răspuns la întrebarea ighemonului. Așa, Doamne, caută spre mine cu milostivire în ceasul acesta. Iată, acum sunt ca o oaie în mijlocul lupilor, ca o pasăre între cei ce o vânează și ca peștele în mreajă. Deci vino și mă izbăvește de toate meșteșugirile vrăjma­șului”. Astfel rugându-se sfânta pe cale, a ajuns în cetatea Antiohiei Pisidiei.

Și intrând eparhul în cetate, a adus jertfă necuraților săi zei, după obiceiul său păgânesc, și a făcut praznic în numele împăraților săi, iar pe câți creștini a prins, pe toți i-a aruncat în temniță, ca să fie păziți pentru munci. Iar pe fecioara Marina a încredințat-o la niște femei cinstite să o păzească. A doua zi, eparhul, șezând la judecată înaintea poporului, a poruncit ca mai întâi să aducă pe Sfânta Marina la întrebare, pentru că gândul lui era la dânsa. Deci, fecioara fiind pusă în față, el privea cu dulceață la negrăita ei frumusețe și se rănea cu dragoste trupească fără de măsură pentru ea. Apoi a început a vorbi cu îmbunări către dânsa, zicând: „Preafrumoasă fecioară, toți zeii știu că-mi este milă de tinerețile tale și-ți cruț trupul tău cel tânăr care cu podoabă înflorește. Te rog, ascultă-mă pe mine și adu jertfa zeilor, ca să-ți fie bine, pentru că multe averi și bogății vei lua îndată și vei fi mai fericită decât cele de o vârstă cu tine și mai cinstită decât toate femeile din cetatea aceasta”.

Dar Sfânta Marina i-a răspuns: „Eu, învățându-mă a cunoaște pe Tatăl cel ceresc și pe Unul născut Fiul Lui și pe Sfântul Duh, pe Unul în Treime Dumnezeul cel adevărat și viu; și deprinzându-mă a mă închina Lui și a-I aduce jertfa de laudă totdeauna, nu mă voi închina zeilor voștri, pe care nu i-am cunoscut, nici nu le voi aduce jertfa, ca unii ce sunt fară de suflet și nesimțitori, nesimțindu-se singuri pe ei și neștiind dacă li se aduce cinste sau nu. Deci unora ca acelora nu le voi da cinstea aceea, care se cuvine numai Ziditorului meu”. Atunci eparhul a zis: „Marino, iarăși mă rog ție, ascultă-mă și cinstește pe zeii cei nebiruiți, pentru că de vei asculta sfatul meu, atunci îndată înaintea ochilor tuturor cetățenilor te vei învrednici de mare cinste, căci te voi lua de soție și toți vor începe a te cinsti, ca pe soția mea cea iubită. Eu îți voi fi spre slavă și cinste, iar tu îmi vei fi spre veselia și îndulcirea vieții mele. Iar de nu mă vei asculta și vei defăima dragostea ce o am către tine, atunci să știi că vei cădea în multe rele. Pentru că mă vei sili să te muncesc, chiar nevrând, și vei pierde în zadar așa o frumusețe ca a ta, sănătatea și viața cea dulce.

Căci vei lua multe, amare și nesuferite munci, și de foc și fiare vei pieri”.

Sfânta a răspuns: „Eparhule, nu nădăjdui că vei schimba credin­ța mea cea întru Hristos, cu necredința voastră, nici cu îmbunări și nici cu îngroziri, pentru că sunt roabă credincioasă Stăpânului meu, Care a pătimit de voie pentru mine. Dacă El a răbdat cruce și moarte pentru mine, necruțându-Și sfântul Său trup cel luat din Preasfânta Fecioară Maria, apoi cu cât mai mult sunt eu datoare să mor și să pătimesc pentru Dânsul, necruțându-mi cu nimic sănătatea și păcătosul meu trup. Deci să nu socotești că mă vei înfricoșa cu îngrozirile tale. Iată, eu sunt gata spre toate muncile și morțile tale, căci Acela spre care eu nădăjduiesc mă va întări. Iar cele ce-mi zici pentru însoțire, despre cinste, despre slavă și despre bogății, toate acelea îmi sunt mai urâte decât noroiul. Oare mă voi lepăda de Mirele meu Hristos, împăratul Cel fără de moarte, și să mă însoțesc cu un câine puturos, mort cu sufletul? Nicidecum”.

Auzind eparhul niște cuvinte îndrăznețe ca acestea ale Sfintei Marina și socotindu-le drept ocară mare și spre necinstea lui, s-a umplut de mânie și îndată, schimbând dragostea spre vrajbă și spre urâciune, a poruncit să dezbrace hainele de pe mireasa lui Hristos, s-o întindă la pământ și s-o bată fără cruțare cu vergi. Și sfânta fiind bătută mult fără de milă, trupul ei cel fecioresc se risipea de bătăile ce primea, iar sângele curgea din răni ca pâraiele, încât înroșea pământul. Iar poporul care privea la aceea, era cuprins de o jale mare, căci vedea pe fecioara atât de frumoasă muncită cumplit. Deci mulți dintre ei plângeau. Iar propovăduitorul striga: „Marino, jertfeș­te zeilor, ca să nu-ți pierzi în deșert frumusețea și să te lipsești mai înainte de vreme de această viață dulce”.

Iar mucenița, ridicându-și ochii minții către Dumnezeu, se ruga, cerând ajutor și întărire în nevoința sa cea pătimitoare. Și nu simțea durerile în munci, căci se întărea cu darul lui Hristos și răbda bătăile ce i se dădeau ca în trup străin. încă și unii din popor ziceau către dânsa: „Fecioară, pentru ce îți pierzi frumusețea ta de bună voie, petrecând în nesupunere? Vezi cât de cumplit este judecătorul. El te va pierde și se va șterge de pe pământ pomenirea ta, iar nouă ne este milă de tine!”. Iar sfânta a răspuns către dânșii cu glas mare, ocărându-i: „O, viclenilor sfetnici și ajutători ai răutății! Voi sunteți plini de duhul înșelăciunii. Precum de demult șarpele a sfătuit cu vicleșug pe Eva în Rai; tot așa și voi acum mă sfătuiți să mă depărtez de Dumnezeul meu. Ci depărtați-vă de la mine voi, lucrătorii fărădelegii, că nu mă veți înșela pe mine, care m-am dat lui Hristos cu tot sufletul”.

Apoi încetând slujitorii a o bate, tiranul a zis către muceniță: „Marino, iată începutul durerilor tale, iar de vei petrece mai mult în nesupunerea ta, îndată vei primi munci și mai mari”. Sfânta a răspuns: „Fă toate cele ce-ți plac, atât ție, cât și tatălui tău, diavolul, căci eu nu am grijă de munci. Eu am pe Hristos, Care mă ajută și El va rușina toate meșteșugirile voastre degrab!”. Deci eparhul, mâniindu-se mai mult, a poruncit s-o pironească la muncire cu piroane și să-i sțrujească trupul cu ostii de fier. Iar ea, ridicându-și ochii spre cer, zicea: „Vrăjmașii care îmi gândesc rele m-au înconjurat; dar Tu, Doamne al meu, caută spre mine și mă miluiește. Trimite-mi ajutorul Duhului Tău cel făcător de viață, ca să mă înțelepțească a mărturisi numele Tău cel Preasfânt și să mă întărească, ca să stau cu vitejie împotriva diavolului și a slugilor lui, ca, biruindu-i, să-i umplu de rușine și de necinste, și să fiu spre pildă celor ce Te iubesc și își păzesc cinstea pentru Tine, ca să câștig cu dânșii parte între cei de-a dreapta, în vremea judecății Tale celei drepte”.

Sfânta se ruga astfel, iar nemilostivii slujitori ai neomenosului chinuitor, ca niște mâncători de trupuri, îi strujeau trupul cu ostiile și o chinuiau mai cumplit. Și carnea îi cădea, iar sângele îi curgea pe pământ, încât i se vedeau oasele goale. Deci eparhul, neputând să se uite la o muncire cumplită ca aceea, își acoperise fața. Și toți care erau de față se mirau de o răbdare ca aceea a sfintei. Iar tiranul grăia către dânsa: „Marino, până când nu-ți va fi milă de tine? Iată că ți s-a zdrobit trupul; deci măcar acum hotărăște-te a jertfi zeilor, ca să nu pieri desăvârșit”. Mucenița a răspuns: „O, urâtule câine și porcule, care mănânci trupuri omenești! Tu te prefaci că te milostivești și ți-e jale de mine, dar eu nu mă jelesc pe mine, deoarece însuși Hristos, Cel ce nu S-a cruțat pe Sine, S-a dat pentru mine la munci și mai mari. Iar eu, de voi asculta sfatul tău nebun și de-mi voi cruța trupul, atunci sufletul meu cum se va încununa în împărăția cerească?”. După aceasta, eparhul a poruncit să ia pe mucenița de la muncire și s-o arunce într-o temniță osebită, adâncă și întunecoasă, unde se aruncau cei osândiți la moarte.

Deci Sfânta Muceniță Marina, stând singură în temnița aceea, nefiind atunci acolo alți osândiți, se ruga lui Dumnezeu întru căldura duhului său, strigând din adâncul inimii: „Preaputernice Doamne, Căruia îți stau înainte cu frică toate puterile cerești și toate începătoriile și stăpâniile se cutremură înaintea feței Tale, și toată zidirea se ține, se schimbă și se înnoiește cu tăria Ta cea atotputernică. Tu, Stăpâne, caută din înălțimea cerului, de pe scaunul slavei Tale, spre mine, smerita, netrebnica și nevrednica roaba Ta, că spre Tine nădăjduiesc, la Tine am năzuit și pentru numele Tău pătimesc. O, Preamilostive, caută și vindecă acest trup rănit de bătăi și rupt ca un sac! Înnoiește sufletul meu și-l păzește în împărăția Ta. Dă-mi putere ca să biruiesc și să calc pe vrăjmașul meu, precum se calcă nisipul cu picioarele, ca să-i sfărâm puterea aceluia cu ajutorul Tău cel nebiruit, ca și în mine să se preamărească Preasfânt numele Tău, în veci!”.

Sosind noaptea și sfânta rugându-se lui Dumnezeu neîncetat, diavolul a îndrăznit a înfricoșa pe mucenița prin niște înfiorări de năluciri, Dumnezeu îngăduind aceasta, spre mai mare preamărire a plăcutei Sale. Deci temnița s-a cutremurat fără de veste și s-a văzut o oarecare strălucire ca un fum dintr-un foc, și s-a arătat diavolul în chip de balaur pestriț, mare și înfricoșat, care era înconjurat și încins împrejurul trupului său celui văzut cu mulți șerpi mici și cu vipere. Acela a șuierat înfricoșat și, căscând gura mare și spurcată, slobozea o putoare nesuferită. Și înconjurând împrejur pe muceniță, îi făcea frică mare și spaimă; apoi, deschizându-și foarte gura cea prea spurcată, a năvălit și a apucat capul sfintei înghițindu-l, încât mucenița se părea că este înghițită de balaur, precum de demult Proorocul Iona de chit. Însă ea nu s-a deznădăjduit, nici nu s-a îndoit în credință; ci, îndreptându-și toată mintea către Dumnezeu, a făcut pe sine semnul Sfintei Cruci, și îndată a văzut crăpându-se pântecele balaurului, iar ea a ieșit întreagă și nevătămată din înghițirea lui.

Din acel ceas a pierit toată înfricoșarea, nălucirea și vedenia diavolească, pentru că, desfăcându-se pământul, a înghițit pe balaur și pe toți șerpii care erau cu dânsul, pogorându-i în iad, iar pe sfânta muceniță a strălucit-o o lumină cerească și, uitându-se în sus, a văzut acoperământul temniței ridicat și raze coborându-se de sus spre dânsa în chipul soarelui. Și a văzut o cruce mare strălucind cu lumină negrăită, iar deasupra crucii vedea o porumbiță albă ca zăpada, care grăia astfel: „Bucură-te, Marino, înțeleaptă porumbiță a lui Hristos, căci ai biruit pe vrăjmașul cel rău. Bucură-te și te veselește, fiica Sionului celui de sus, căci a venit ziua veseliei tale, în care vei intra cu fecioarele înțelepte în cămara cea nestricată a Mirelui Celui fără de moarte, a Împăratului ceresc!”.

Porumbița grăind acestea către dânsa, Sfânta Marina s-a umplut de negrăită bucurie și dulceață, iar trupul ei cel rupt se vindeca și simțea singură în sine cum creștea carne în rănile ei și le umplea, și pielea cea rănită o acoperea. Deci i s-a ridicat toată durerea și neputința și s-a făcut cu tot trupul sănătoasă și frumoasă, ca și mai înainte. Și a început a mulțumi lui Dumnezeu, strigând și zicând: „Te binecuvântez pe Tine, Stăpâne; Te proslăvesc Doamne, Dumnezeul meu, și laud numele Tău; că, milostivindu-Te spre mine, m-ai cercetat și ai tămăduit trupul meu. Sufletul meu l-ai întărit și nu m-ai dat în mâinile vrăjmașilor mei; ci, arătându-mi chipurile lor cele necurate, i-ai doborât pe ei în adâncul cel mai dedesubt și înfrico­șările lor le-ai gonit din mine. Iar acum, bucurându-mă și veselindu-mă de Tine, Dumnezeule, Mântuitorul meu, mă rog bunătății Tale celei iubitoare de oameni, ca să mă învrednicești pe mine băii Sfântului Botez, ca precum cu sângele, așa și cu apa spălându-mă, să mă aflu vrednică a intra cu sfintele fecioare care s-au făcut Ție mirese, în cămara Ta cea cerească, că ești binecuvântat în veci!”. În niște vedenii și descoperiri ca acestea, și într-o bucurie ca aceasta prăznuitoare a petrecut Sfânta Marina toată noaptea aceea, până ce s-a luminat de ziuă și a sosit vremea sfârșitului nevoinței sale.

Iar a doua zi, eparhul Olimvrie iarăși a șezut la judecata sa cea necurată și nedreaptă, adunându-se la priveliște tot poporul. Deci poruncind el ca să scoată pe muceniță din temniță, a pus-o înaintea sa la întrebare. Și văzând-o pe ea cu fața luminoasă și cu tot trupul întreg și sănătos, neavând nici o urmă de rănile cele de ieri, s-a mirat foarte tare și tăcea uimit, nepricepând cum mucenița, care ieri a fost rănită peste tot, într-o noapte s-a tămăduit atât de desăvârșit. încă se mira și poporul de acea minunată tămăduire. Deci unii ziceau că mare este puterea lui Hristos, iar alții o numeau pe aceea vrajă.

Apoi eparhul, abia deschizându-și gura, a început a zice către sfântă: „O, Marino, vezi cât se îngrijesc de tine zeii noștri, căci, milostivindu-se spre tinerețea și frumusețea ta, te-au vindecat de rănile tale. Deci, se cade și ție ca, pentru facerea de bine ce ai luat-o de la ei, să le răsplătești cu jertfe mulțumitoare. Iar mai vârtos se cade ție ca să fii următoare și moștenitoare tatălui tău, ca precum el slujește zeilor în rânduiala jertfirii, tot așa și tu te vei face jertfitoare și le vei sluji lor în toate zilele vieții tale”. Sfânta a răspuns: „Nu se cuvine mie să las pe Dumnezeul meu Cel adevărat și viu și să slujesc zeilor voștri celor mincinoși și morți. Și mai ales se cade ție să cunoști pe Unul Dumnezeul cerului și să crezi în El, văzând puterea Lui în mine, căci pe mine, pe care tu m-ai rupt ieri în bucăți, El astă noapte, într-un ceas m-a făcut întreagă și sănătoasă; pentru că El este doctor Atotputernic al sufletelor și al trupurilor omenești”. Dar împietritul eparh a poruncit ca iarăși s-o chinuiască pe sfânta.

Deci au spânzurat-o din nou la muncire și, aducând lumânări aprinse, îi ardeau spatele și coastele ei, iar ea, afundându-și mintea în Dumnezeu cu rugăciunea ce o făcea în taina inimii ei, răbda acele chinuri în tăcere. Și a fost arsă ca un cărbune și friptă ca niște carne de mâncare. Iar după ce au luat-o de la muncire abia vie, a strigat cu glas mare: „Doamne, m-ai învrednicit pe mine pentru numele Tău a trece prin foc, învrednicește-mă a trece și prin apa Sfântului Botez, ca, spălându-mă de păcate, să mă duci întru împărăția Ta!”. Iar muncitorul, auzind că mucenița a pomenit de apă, a zis: „Iată, însetează, ticăloasa! Se cade a o adăpa pe dânsa”.

Deci a poruncit să tragă un poloboc foarte mare și să-l umple cu apă și să arunce într-însul pe muceniță legată, ca, afundându-se în apă, să se înece. Și când au luat-o slujitorii ca s-o arunce în apă, ea a zis cu glas mare: „Doamne, Iisuse Hristoase, Care întru bărbăție scoți pe cei ferecați, Care dezlegi legăturile morții și ale iadului și ridici din morminte cu voia dumnezeieștii Tale puteri, caută spre roaba Ta și rupe legăturile mele, iar această apă să-mi fie spre Sfântul Botez cel dorit de mine și spre a doua naștere, cea spre viața veșnică; astfel ca, dezbrăcându-mă de omul cel vechi, să mă îmbrac în cel nou și să mă arăt Ție în cămara Ta în haina cea de nuntă!”.

Așa rugându-se mucenița, slujitorii au aruncat-o în polobocul cel plin de apă și, afundându-o, voiau să o înece. Dar îndată s-a cutremurat pământul și legăturile muceniței s-au dezlegat, iar sluji­torii, cuprinși de mare frică, au fugit de lângă poloboc, pentru că venise de sus o rază de lumină negrăită deasupra capului sfintei și i s-a arătat iarăși acea porumbiță albă pe care o văzuse mai înainte pogorându-se din înălțime în chipul soarelui. Aceea, purtând în gură o cunună de aur și zburând pe deasupra capului muceniței, se atingea cu picioarele de creștetul capului ei și iarăși zbura în înălțime. Vedenia aceasta era văzută nu numai de sfântă, ci și de unii din cei ce stăteau de față, care erau vrednici de o vedenie ca aceea; pentru că în popor erau mulți creștini tăinuiți, care s-au învrednicit de a vedea acestea.

Iar sfânta, stând în apă, fără a se scufunda, cânta slăvind și binecuvântând numele cel mare al Preasfintei Treimi: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Apoi s-a văzut un stâlp de foc deasupra sfintei, ajungând până la cer, iar pe stâlp era o cruce în chipul cristalului, slobozind raze prea luminoase; și porumbița aceea, zburând, a șezut pe vârful crucii. Atunci a venit un glas de sus în auzul tuturor, zicând: „Pace ție, Marino, mireasa lui Hristos! Acum vei primi din mâna Domnului cununa frumuseții cea neveștejită și te vei odihni cu sfinții în împărăția cerurilor!”. Poporul auzind acel glas, încă și pe muceniță văzând-o ieșind din apă cu trupul sănătos, neavând pe sine nici urmă de arsuri, ci fiind întreagă, albă cu trupul și frumoasă, îndată o mulțime mare de bărbați și de femei au crezut în Hristos și au mărturisit că sunt creștini, arătându-se gata de moarte pentru Hristos.

Iar ighemonul s-a înspăimântat, văzând întoarcerea către Hristos a poporului celui atât de numeros, și nu știa ce să facă. Apoi, umplându-se de mânie, a scos oastea pe care o avea înarmată cu săbiile trase asupra poporului și a poruncit ca pe toți cei ce slăveau numele lui Hristos să-i taie. Deci, câți erau în popor necredincioși sau fricoși, aceia au fugit. Iar câți au crezut cu adevărat, aceia singuri s-au plecat sub sabie. Atunci au căzut uciși bărbați și femei ca la cincisprezece mii, care, botezându-se în sângele lor și curățindu-se de toate păcatele, au intrat întru bucuria Domnului lor, încununați cu mucenicie.

După aceasta, eparhul a osândit-o și pe muceniță a fi tăiată cu sabia. Și fiind scoasă Sfânta Marina la locul cel de tăiere, a cerut puțină vreme la cei ce o duceau pe ea și, întorcându-se spre poporul cel ce venea după dânsa, îi sfătuia pe toți să cunoască pe Unul adevăratul Dumnezeu, făcătorul lor, și să fugă de înșelăciunea diavolească și de pierzarea închinării de idoli. Apoi, plecându-se la rugăciune, s-a rugat din destul pentru toți și deodată s-a cutremurat pământul și a venit frica peste toți. Și mulți au căzut la pământ de frică, chiar și călăul, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos, cu sfinții Săi îngeri, S-a arătat din cer miresei Sale, chemând-o pe dânsa întru odihna Sa și întinzându-Și mâinile ca să-i primească sufletul ei. Iar ea, umplându-se de negrăită bucurie, a ridicat pe călău ca degrabă să-și săvârșească porunca lui. Deci și-a plecat cinstitul său cap sub sabie și astfel a fost tăiată, iar sufletul i s-a luat cu mâinile Domnului și a fost dus în locașurile cerești.

Așa și-a sfârșit nevoința muceniciei sale Sfânta Mare Muceniță Marina, în 17 zile ale lunii iulie. Pătimirea ei a scris-o cel ce a văzut-o cu ochii, robul lui Dumnezeu Teotim, care a privit la toate muncile ei și s-a învrednicit a fi văzător al acelor vedenii, care i s-au descoperit sfintei. El a dat acestea credincioșilor spre folos și spre cinstea și pomenirea iubitei mirese a lui Hristos, Marina, și spre slava iubitorului de oameni, Hristos, Mântuitorul nostru, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, să-I fie cinste și slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Sfințit Mucenic Atinoghen cu cei 10 ucenici ai săi 16 Iulie

 

• 

Sfântul Atinoghen petrecea în post și rugăciuni împreună cu zece ucenici ai săi într-o mănăstire mică, la un loc osebit și liniștit.

Pe vremea lui Dioclețian, păgânul împărat al Romei, era cumplită prigonire împotriva creștinilor. Pe atunci erau în primejdie toți cei ce viețuiau după Dumnezeu. Toată lumea se tulbura și mulți se dădeau la moarte unul pe altul, de frica împăratului; tată pe fiu, frate pe frate și rudenie pe rudenie. Atunci a venit în Sevastia, cetatea Armeniei, un ighemon oarecare cu numele Filomarh. Acela a adunat mulțime de slujitori idolești și le-a poruncit să-și pună cununi pe cap și să aducă jertfe cu veselie și dănțuire necuraților lor zei, zicând din trâmbițe, glăsuind din chimvale și cântând din alăute și din fluiere. Iar el, șezând la divan în fața poporului, a poruncit propovăduitorului să strige astfel: „Cetățeni și oameni de seamă, ascultați porunca împăratului și apropiați-vă de aduceți jertfe zeilor”.

Atunci toată mulțimea poporului a strigat, zicând: „Suntem creștini și nu ne vom închina idolilor!”. Iar ighemonul a poruncit ostașilor să-i ucidă. Deci mulți au murit pentru Hristos, luând cununile cerești. După aceasta, un om, anume Nicolae, mai-marele oștilor, apropiindu-se de chinuitor, a zis: „Stăpâne, este un bărbat cu numele Atinoghen, episcop creștin, care înșeală pe mulți la credința sa și petrece în satul Pidahton”. Atunci ighemonul a trimis îndată ostași să-l prindă. Iar Sfântul Atinoghen petrecea în post și rugăciuni împreună cu zece ucenici ai săi, într-o mănăstire mică, aproape de satul acela, la un loc osebit și liniștit. Și venind ostașii la mănăstirea lui, n-au găsit pe sfântul episcop, fiindcă se dusese de acolo cu o trebuință pentru nevoile mănăstirii. Deci au prins pe ucenicii lui și, legându-i, i-au dus în Sevastia. Și văzându-i ighemonul, a poruncit Și ducându-se ostașii, au căutat pe Atinoghen pretutindeni, dar nu l-au găsit. Iar Atinoghen, omul lui Dumnezeu, venind în mănăstire și negăsind pe frații săi, a intrat în casa de rugăciune și, uitându-se spre Sfânta Cruce care era acolo, a grăit cu lacrimi: „Unde sunt frații pe care ți i-am încredințat? Cine va face cu mine rugăciunile cele obișnuite lui Dumnezeu? Unde sunt ramurile cele frumoase de măslin? Nu știu ce li s-a întâmplat”. Și era sfântul în mare mâhnire și umbla împrejurul mănăstirii, mirându-se și nepricepând unde s-au dus frații. Și, iată, a alergat la dânsul o cerboaică, pe care el o hrănise nu demult cu mâinile sale. Aceea cucernicindu-se la dânsul, îi săruta mâinile. Apoi a întâlnit și pe un oarecare om cunoscut, care i-a zis: „Stăpâne sfinte, unde ai fost când ostașii ighemonului au prins pe ucenicii tăi și i-au dus în cetate legați, ca să-i muncească?”.

Aceasta auzind-o sfântul, s-a umplut de bucurie și, căutând spre cer, a zis: „Doamne, Iisuse Hristoase, îți mulțumesc că ai chemat la cereasca Ta împărăție pe aleșii robii Tăi!”. Deci, dând drumul cerboaicei în pustiu, s-a dus cu sârguință în cetatea Sevastiei la ucenicii săi. Și ajungând în curtea ighemonului, a început a striga cu glas mare: „O, muncitorule, pentru ce m-ai furat, jefuindu-mi biserica? Dumnezeu să vadă lucrul tău cel rău pe care l-ai făcut și să-și îndrepte mânia Sa asupra ta”. Și îndată prinzând ostașii pe sfânt, l-au dus înaintea ighemonului, zicând: „Iată, Atinoghen, pe care ne-ai poruncit să-l căutăm, ocărăște foarte rău stăpânirea ta”.

Iar ighemonul îndată a poruncit să-l arunce în temniță, unde erau închiși ucenicii lui. Și văzând sfântul pe frații săi, s-a bucurat foarte mult și a zis către dânșii: „Fiii mei, pacea voastră să se înmulțească și darul lui Hristos să fie cu voi. De vreme ce v-ați făcut bineplăcuți lui Dumnezeu, pentru aceea El v-a chemat la prânzul cel ceresc. Deci îmbărbătați-vă și nu vă temeți de îngrozirea muncito­rului, pentru că Domnul vă va dărui ca mâine dimineață să vă săvârșiți nevoința și vă veți sălășlui întru bucuriile raiului cu îngerii și cu cetele sfinților, și întru veselie veți slăvi în veci pe Stăpânul cerului”.

A doua zi, muncitorul a venit la judecată și a poruncit să aducă înaintea lui pe Atinoghen și pe cei zece ucenici ai lui. Și fiind ei aduși, ighemonul a zis către dânșii: „Jertfiți zeilor, după porunca împăratului, căci de nu veți asculta, vă voi munci cu chinuri cumplite și vă voi pierde din viața aceasta, precum am pierdut mai înainte de voi pe cei ce petreceau în nesupunere și rău au pierit acei răi”. Iar Sfântul Atinoghen i-a răspuns, zicând: „O, răule ighemon, acei care zici tu că sunt pieriți, n-au pierit; ci sunt în cer, dănțuind cu sfinții îngeri”. Ighemonul a zis: „Atinoghene, nu mă osteni, ci ascultă-mă împreună cu tovarășii tăi, jertfește zeilor, ca să nu pieriți rău”. Sfântul a zis către ighemon: „O, chinuitorule fără de lege, câine prea întinat și nerușinat, nu ne vei înfricoșa cu îngrozirile tale. Fă ceea ce voiești pentru că suntem gata să răbdăm toate pentru Dumnezeul nostru”. Atunci ighemonul, mâniindu-se, a poruncit ca pe cei zece ucenici ai lui Atinoghen să-i dezbrace și, spânzurându-i la muncire, să-i bată cumplit și să le strujească trupurile lor cu piepteni de fier. Iar ei, suferind, grăiau: „Gata suntem de răni pentru Hristos cel fără de moarte. Nu ne vom lepăda de Tine, Stăpânul și Dumnezeul nostru!”. Deci văzând muncitorul mărimea lor de suflet cea neschim­bată și răbdarea cea cu bărbăție, căci ei cu nici un fel de munciri nu se biruiau, a poruncit să-i taie cu sabia. Așa s-au sfârșit sfinții în bună mărturisire și au trecut cu slavă în lăcașurile Raiului.

După uciderea celor zece sfinți mucenici, ighemonul, întorcân- du-se spre Sfântul Episcop Atinoghen, a zis către dânsul: „Unde este Hristosul al tău, de care zici că este Dumnezeu? Pentru ce n-a venit aici și n-a izbăvit pe ucenicii tăi din mâinile mele?”. Aceasta zicând-o ighemonul, a poruncit ca și pe el să-l spânzure gol de lemnul de muncă și să-l bată. Deci, sfântul, fiind bătut, grăia: „Slavă Ție, Dumnezeule, că m-ai învrednicit și pe mine a pătimi pentru numele Tău”. Ighemonul a zis către dânsul: „Pentru ce Dumnezeul tău nu te izbăvește nici pe tine din mâinile mele?”. Mucenicul a răspuns: „Nelegiuitule, El m-a izbăvit și mă va izbăvi din meșteșugirile tale cele rele”. Atunci ighemonul a poruncit ca, luându-l la muncire, să-l bată cumplit peste coaste. Iar sfântul a strigat către Dumnezeu, zicând: „Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, mântuiește-mă cu mila Ta!”.

Atunci s-a auzit de sus un glas dumnezeiesc, zicându-i: „îndrăz­nește alesul Meu, Eu sunt cu tine; Eu sunt Dumnezeul tău, Cel ce te păzesc pe tine!”. Acest glas a fost auzit nu numai de sfânt, dar și de slujitorii care îl munceau. Deci, îndată s-au cuprins de frică, nemaiputând să muncească mai mult pe omul lui Dumnezeu, pentru că înțepeniseră mâinile lor. Atunci, un oarecare prieten al ighemonu- lui, cu numele Filip, șezând cu dânsul, a zis către ighemon: „Oare nu ți-am spus eu ție mai înainte, că acești creștini sunt niște vrăjitori? Pierde îndată pe acesta, ca să nu se înșele cei ce privesc la dânsul”. Atunci ighemonul a osândit îndată pe mucenic la tăiere cu sabia. Iar sfântul a grăit către ighemon: „Ighemoane, mă rog ție, poruncește acestora să mă ducă la mănăstirea mea și acolo să mă omoare”. Și n-a oprit ighemonul ca să fie după cererea lui.

Și dus fiind sfântul spre mănăstirea sa, cânta oarecare stihuri din psalmii lui David, bucurându-se și veselindu-se, că sufletul său are să se dezlege de trup și să treacă la Domnul. Și apropiindu-se el de mănăstire, cerboaica cea zisă mai sus ieșind din pustie, a întâmpinat pe sfânt și s-a plecat la picioarele lui, iar sfântul a zis către dânsa: „Te-ai lipsit de frați, iată acum te vei lipsi și de acela care te-a hrănit pe tine. Iar Dumnezeul veacurilor să nu te dea pe tine și seminția ta spre vânarea vânătorilor, ci seminția ta să-și aducă rodul său aici întru pomenirea noastră, spre a fi junghiat și mâncat, întru slava lui Dumnezeu, de cei ce vor veni la prăznuirea pomenirii noastre”.

Atunci cerboaica, vărsând lacrimi din ochi, a căzut la picioarele sfântului, iar el, însemnând-o pe ea cu semnul Sfintei Cruci, a zis către dânsa: „Mergi cu pace în sânul pustiei”. După aceea, intrând Sfântul Atinoghen în mănăstirea sa, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, primește în pace sufletul meu și mă învrednicește să fiu împreună cu frații mei, ca împreună să slăvim sfântul Tău nume, în toți vecii. Și dă, Doamne, celor ce vor cinsti cu dragoste pomenirea mea, binecuvântarea Ta cea veșnică. Tuturor celor ce se vor ruga Ție cu pomenirea numelui meu, arată-le darul Tău și le dă ajutor grabnic întru toate nevoile lor”. Astfel rugându-se el, s-a auzit un glas din cer, zicându-i: „Astăzi vei fi cu Mine și cu ucenicii tăi în rai și toată dorința ta se va împlini”.

Iar mucenicul, auzind glasul acela, s-a umplut de mare bucurie. Deci, plecându-și cu veselie capul sub sabie și fiind tăiat, s-a sfârșit întru Domnul, iar cinstitul lui trup a fost îngropat de credincioși în același loc. Și acolo se adunau creștinii în tot anul, în ziua sfârșitului lui, și săvârșeau pomenirea lui cu prăznuire. Iar în fiecare an se făcea o mare minune, pentru că acea cerboaică pe care sfântul a hrănit-o și a binecuvântat-o, venea după porunca lui la praznic și aducea un pui al său spre jertfire. Apoi, lăsându-l pe el, se ducea în pustie, neoprind-o nimeni pe ea. Aceasta o făcea în toți anii, căci ea, venind la praznic, își aducea puiul său, care se junghia și se mânca de creștini, întru cinstea și pomenirea Sfântul Mucenic Atinoghen episcopul și a celor zece ucenici ai lui, și spre slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel împreună slăvit cu Tatăl și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Atinoghen, cu cei 10 ucenici ai săi

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Atinoghen, cu cei 10 ucenici ai săi

Glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună cu cetele cele fără de trup plimbându-te acum, ierarhe şi mucenice, vrednicule de minune, păzeşte pe cei ce cu credinţă te laudă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o jertfă curată, cu totul fiind ars de focul chinurilor te-ai adus lui Dumnezeu prin credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceata pătimitorilor lui Hristos cea preacinstită, supunându-se legilor Stăpânului, a lepădat sfaturile cele fără de lege.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai mai presus de cuget şi de cuvânt pe Cuvântul Cel Veşnic, făcându-Se Trup din sângiuirile tale, ceea ce eşti neispitită de nuntă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile cu cuvântul întăreşte mintea noastră şi inimile, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicul şi Ierarhul Atinoghen, cu plecarea lui către Dumnezeu cea nedezlegată, dezlegând meşteşugurile cele cumplite ale vrăjmaşului, s-a învrednicit de slavă, împreună cu cei zece ucenici ai săi.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu împotrivirile cele muceniceşti, dumnezeieştii mucenici au tocit săgeţile şi boldurile vrăjmaşului şi cu strălucirile lor cele dătătoare de lumină luminează cugetele tuturor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel fără de minte, întinzând pe mucenicii cei tari cu curele, i-a făcut şuviţe, bătându-i neîncetat, dar n-a clintit tăria cea neînspăimântată a cugetelor lor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai, Preacurată, mai Înaltă decât cerurile şi pururea mai Sfântă decât Serafimii, ca Una care, mai presus de fiinţă, ai purtat în pântece pe Stăpânul şi Împăratul tuturor.

Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile cu cuvântul întăreşte mintea noastră şi inimile, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetătorii de Dumnezeu cu dumnezeieştile urcuşuri, cugetând în minte pe Mintea cea mai presus decât toate, nu s-au înspăimântat de chinurile cele amare ale trupului.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Mucenic Atinoghen, cel cuprins de Dumnezeu şi sfinţit mucenic nebiruit, făcându-se propovăduitor lui Hristos, s-a învrednicit de darul cel dumnezeiesc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Grăind ritoriceşte întruparea Cuvântului, aţi răbdat chinurile şi moartea, mutându-vă către nemurire, mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întrupat-ai, Preacurată, pe Cel mai presus de fiinţă, Care este întocmai pe Scaun cu Tatăl şi cu Duhul şi S-a unit cu oamenii pentru milostivirea Sa.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dis-de-dimineaţă grăim către Tine, Doamne: Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ascuţindu-ţi cugetul cu nepătimirea, ai închipuit patima cea omorâtoare de patimi a Celui fără de patimă, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Măritul Mucenic Atinoghen, cu îndemnările cele dumnezeieşti, a adus Stăpânului adunare de ucenici.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dătătorul de lumină a luminat pomenirea ta, mucenice, împlinind cererile tale către cei ce cu credinţă aleargă la tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ştiindu-te Maică şi Fecioară Preasfântă, cu un glas te cinstim şi cu bună credinţă te fericim.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sihăstrindu-se mai înainte Sfinţitul Mucenic Atinoghen şi biruind trufia demonilor, a dobândit bună laudă mucenicească şi ceata ucenicilor lui împreună cu dânsul s-a încununat.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstită pomenirea ta o luminează Stăpânul tău, fericite, împlinindu-ţi rugăciunile cele către Dânsul. Că, iată, cerboaica aduce ţie rodul ei cu voie dumnezeiască.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Rai înţelegător v-aţi arătat, vrednicilor de laudă, având în mijlocul vostru lemnul vieţii; şi cu florile cele dumnezeieşti, aţi îndulcit de bună mireasmă simţurile tuturor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca un Sicriu Înţelegător ai purtat pe Dătătorul de lege; ca un Sfeşnic Luminos ai născut Lumina; ca o Rădăcină Neadăpată ai odrăslit Strugurele vieţii, Născătoare de Dumnezeu.

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Urmând cuvântului Stăpânului, ca un păstor ales ţi-ai pus sufletul tău pentru oile lui Hristos, Sfinţite Mucenice Atinoghen; pentru aceasta, te lăudăm şi împreună cu tine, pe cei zece ucenici ai tăi, care, ocârmuindu-se cu frica lui Dumnezeu şi cu învăţătura ta, au pătimit. Pentru aceea, ca pe nişte bineplăcuţi v-a încununat pe voi Stăpânul cu dreapta cea începătoare de viaţă. Pe Care rugaţi-L pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cuptorul caldeilor, fiind încins cu foc, s-a răcorit prin Duhul, cu ajutorul lui Dumnezeu şi tinerii au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu izvoarele sângiuirilor tale ai stins văpaia rătăcirii şi cu focul chinurilor ai făcut cenuşă materia răutăţii, fericite, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicii care au făcut să înceteze, prin ostenelile înfrânării, săltările trupului şi prin curgerile închinăciunilor înşelăciunii, să fie lăudaţi ca nişte ostaşi ai lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu poruncă fărădelege tăindu-vi-se capetele şi trupurile sfârtecându-vi-se cu chinuri de multe feluri, ca nişte turnuri neclintite nu v-aţi mişcat, cuvioşilor mucenici.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mântuindu-ne prin tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, de căderea cea de demult a strămoşilor, grăim ţie: Bucură-te şi cu credinţă slăvim pe Cel Ce prin tine ne-a mântuit pe noi din stricăciune.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcându-o, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Uitându-se la dumnezeieştile luminări, Sfinţitul Atinoghen a risipit întunericul adânc al înşelăciunii idoleşti şi s-a făcut lumină.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata mucenicilor, a îngerilor, a ierarhilor şi a cuvioşilor se veseleşte întru pomenirea cinstiţilor pătimitori, slăvind pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Tu, ierarhe, adunând pe cei zece mucenici învăţaţi de tine, te-ai numărat în cetele muceni cilor, cu care împreună, cu credinţă te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cuvântul pe Care L-ai născut mai presus de cuvânt, Marie, Născătoare de Dumnezeu, roagă-L pentru noi, care te lăudăm cu credinţă şi te fericim, Preacurată.

Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcându-o, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea pururea Fecioarei, care s-a arătat mai înainte dătătorului de lege în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată, astăzi este ziua cea luminoasă a mucenicilor, care străluceşte cu minuni şi cu raze dumnezeieşti, luminând inimile credincioşilor. Veniţi dar să luăm luminare.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte prinoase curate şi ca nişte miei fără de prihană, mucenicilor, v-aţi adus Celui Ce S-a născut pentru noi, luând cununile biruinţei de la Însuşi Dătătorul biruinţei.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ostenelile tale, purtătorule de chinuri, picură dulceaţă şi curăţesc toată amărăciunea patimilor celor ce cu credinţă năzuiesc la biserica ta şi cu dragoste prăznuiesc chinuirea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mucenicilor, arătându-vă ca nişte stele strălucitoare ziua pe cerul cinstitei Biserici, luminaţi toată lumea, gonind întunericul ispitelor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

În braţele tale ai purtat pe Dumnezeu, pe Cel Ce poartă toate şi ai hrănit pe Hrănitorul făpturii, Care S-a făcut asemenea cu noi. Pe Acela roagă-L, Preacurată, să dea poporului tău izbăvire de toate relele.

Irmos: Naşterea pururea Fecioarei, care s-a arătat mai înainte dătătorului de lege în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu sihăstria curăţindu-ţi mai înainte sufletul, a doua oară cu chinuirea prin cuget desăvârşit, ai bineplăcut lui Dumnezeu şi te-ai făcut preot şi mucenic, purtătorule de Dumnezeu şi ai adus Stăpânului ceată de ucenici. Cu aceia împreună roagă-te neîncetat pentru noi, Mărite Mucenice Atinoghen.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Ceea ce singură ai născut pe Făcătorul a toată lumea, ceea ce singură ai împodobit omenirea cu naşterea ta, Mireasă a lui Dumnezeu, izbăveşte-mă de cursele vicleanului Veliar şi mă întăreşte pe piatra voirilor lui Hristos, rugându-te neîncetat Celui Ce S-a întrupat din tine.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Degrab ne întâmpină mai înainte până a nu ne robi, când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase, Dumnezeul nostru; pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască ceea ce poate credinţa dreptmăritorilor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.