OCTOMBRIE CITIT ÎN STELE
Cerul lui octombrie are semnele lui, care așteaptă să fie citite și înțelese. La ceas de seară, de vrei să știi vremea anului viitor, „trebuie să cauți stelele ce se numesc Cloșca”. Dacă înainte de apusul constelației e vreme bună, înseamnă că vara viitoare va fi timpurie și plină de rod, dacă la apusul ei va ploua, „va fi roadă de mijloc la semănături” iar dacă vin ploile după apusul constelației, e semn clar că vara se va lăsa așteptată.
Se mai spune că dacă frunzele copacilor cad în prima parte a lunii, este semn de iarnă timpurie și grea iar dacă plouă mocănește, vor fi viscole năprasnice în decembrie. În schimb, dacă apare bruma și fulguiește din când în când, prima lună a anului va fi însorită, întocmai ca primăvara.
Va fi iarnă grea dacă șoarecii de câmp se retrag spre sat, dacă nucii şi gutuii sunt prea încărcaţi de rod, dacă în noaptea de Sâmedru oile se culcă grămadă …
În schimb, dacă tună în octombrie e semn de iarnă blândă iar ceața deasă înseamnă zăpadă din belșug la sfârșit de an.
Gromovnicul ne spune că în luna aceasta „Soarele intră în numărul semnului cerului al Scorpiei. Se numește așa pentru că este veninată, cu dureri și boale pentru nepotrivirea aerului, că dimineața este răceală, iar la miazăzi căldură și zăpușeală. În vremea aceea să te ferești de leacuri și nici într-un chip să nu te apuci de lucru nou. Întru acele zile, când soarele se află în semnul Scorpiei, de va fi tunet, pâinea se va scumpi, iar pe alte locuri va fi foamete. Iar de va tuna spre miazăzi în țara Arabiei, vor fi ploi multe și oamenii se vor îneca în mări și ape. Iar de va tuna noaptea, multe orașe și sate se vor surpa și fiare vor fi multe spre nenorocul oamenilor. Iar de va fi cutremur, pâine va fi multă, belșug de toate bunătățile. Iar dacă se va cutremura pământul întru miazăzi, atunci între împărați va fi pace și dragoste.”
A venit octombrie şi cu această ocazie noi vă propunem nişte curiozităţi despre a doua lună a toamnei şi despre detaliile care o fac mai frumoasă şi unică.
După vechiul calendar roman, care începea în luna martie, october era luna a opta. De la romani deci provine denumirea de octombrie din limba română. Dar de ce e luna lui brumărel? Aşa i-au zis în popor, deoarece era luna când cădea bruma. Înainte, lunii octombrie i se spuneabrumărel sau brumarul mic. Poetul Vasile Alexandriscrie, că brumărel e numele lui octombrie, când încep a cădea brumele mici. Chipul lui Brumărel, un flăcău chipeş şi frumos, care vestejeşte florile, apare şi în cunoscuta baladă populară Brumărel din colecţia bardului de la Mirceşti. Brumărel ofileşte tot ce-i verde cu brumele pe care le coboară în nopţile reci.
În această lună de toamnă, vorba proverbului şi soarele îşi cumpără cojoc. Păsările sunt nevoite să ne părăsească până la o nouă încălzire a vremii. Brumărel alungă păsările din crânguri, zice o altă vorbă din bătrâni. După comportarea păsărilor, oamenii s-au învăţat a face preziceri meteorologice. Una dintre ele susţine că, dacă în octombrie păsările zboară aproape de pământ, se aşteaptă o iarnă devreme.
În această lună începe a sufla din ce în ce mai des Borilă, vântul rece de miază-noapte, prin care iarna dă de ştire că-i pe aproape.
Curiozităţi
De ce bate vântul?
Vântul este generat de diferenţele de temperatură şi de presiunea joasă. Aerul cald ce se înalţă creează o zonă de joasă presiune, iar golul rămas este completat de aerul mai rece, cu presiune mai ridicată. Cu cât diferenţa este mai mare, cu atât mai puternic este vântul.
Cum se măsoară vântul?
Forţa vântului variază de la o briză uşoară până la furtuni distrugătoare. Cunoaşterea ei şi a efectelor respective e deosebit de importantă pentru siguranţa oamenilor şi mai ales a celor aflaţi în larg, unde vânturile sunt mult mai puternice, neîntâlnind nici un obstacol care să li se împotrivească. În 1805, Sir Francis Beaufort a elaborat o scară cu care se poate determina forţa vântului şi efectele acestuia asupra mediului ambiant, numită Scara Beaufort. La început, ea a fost destinată marinarilor, pentru a determina efectele vântului asupra parâmelor şi a valurilor şi a şti cât de mult să întindă sau să strângă pânzele… Astfel vasele ieşite în larg puteau să-şi urmeze în siguranţă traseul maritim. Ulterior, cele 12 niveluri de forţă a vântului au fost adaptate pentru utilizarea pe uscat. Cât despre viteza vântului, ea se măsoară cu instrumentul numit anemometru, de obicei, în km sau mile pe oră, iar pe anemometrele navale viteza este exprimată uneori în noduri.
Ce este bruma?
Bruma cade, adică apare pe frunze, ramuri şi alte obiecte, atunci când vântul, extrem de rece, transformă în gheaţă picăturile de apă care se găsesc pe acestea. Bruma formează o crustă albă şi tare pe suprafeţele aflate în bătaia vântului. De cele mai multe ori, fenomenul atmosferic se întâlneşte în ţinuturile reci şi vaste. La noi bruma cade mai ales în luna octombrie, consemnând parcă apropierea iernii, dar nu e exclus să cadă şi în septembrie sau începutul lui noiembrie, în funcţie de temperaturi. Mai ales în ultimii ani, când s-au produs schimbări climaterice neaşteptate.
Cum se formează norii?
Apa se evaporă din pământ, lacuri şi mare şi este purtată de vânt sub formă de vapori. Aerul cald poate să conţină mai mulţi vapori de apă decât cel rece. Când aerul cald se ridică şi se răceşte, de exemplu, deasupra unui munte, vaporii de apă se condensează şi formează nori. În cele din urmă, apa cade din nori sub formă de ploaie. Apa de ploaie ajunge din nou în râuri şi lacuri.Cade frunza-ngălbenită…
Ceea ce majoritatea oamenilor observă la un copac sunt frunzele. Un stejar înalt şi rămuros are peste 250000 de frunze, iar un conifer poate avea mai multe milioane de ace.
Frunzele se rotesc spre exterior ca să prindă cât mai multă lumină. Datorită clorofilei din interiorul lor, frunzele pot pregăti hrana copacului. Ele absorb gaze din aer prin mici orificii şi eliberează vapori de apă şi gaze în acelaşi mod. Odată hrana preparată, ea este transportată prin vase(nervuri)
către celelalte părţi ale frunzei. Nervurile, aidoma unui schelet, fac frunza mai puternică.
Codiţa frunzei aduce apă din ramuri, şi de asemenea, ajută frunza să se mişte după lumină. Şi tot ea face ca frunza să reziste la vânt pe timp de furtună.
Frunzele foioaselor şi cele ale coniferelor se deosebesc, dar au acelaşi rol. Majoritatea frunzelor de conifere supravieţuiesc iarna, dar cele mai multe frunzede foioase cad toamna. Un ac de conifer rămâne în arbore de la trei până la cinci ani.
Frunzele sunt dispuse pe ramuri în diverse moduri. Ele pot fi în opoziţie una cu alta, perechi sau singure şi alternante de o parte şi de alta a crenguţei.
Frunzele sunt verzi datorită clorofilei din interior. Toamna, clorofila din frunzele foioaselor se alterează. Prin urmare, acestea îşi schimbă culoarea înainte de a cădea.
.jpg)
Otto Warburg, biochimist, medic și unul dintre cei mai influenți oameni de știință ai secolului XX, a schimbat modul în care percepem natura bolilor. El a intrat în istorie datorită cercetărilor sale revoluționare asupra respirației celulare și metabolismului, precum și ipotezei sale despre legătura dintre acidificarea organismului și dezvoltarea unor boli grave, inclusiv cancerul.
Câteva detalii despre personalitatea omului de știință.
Articol scris de pagina Medicina naturista:informații, sfaturi și retete.
Otto Warburg s-a născut într-o familie de intelectuali în 1883: tatăl său, Emil Warburg, a fost un fizician renumit. Încă din copilărie, a manifestat interes pentru știință și a obținut ulterior două diplome - în biologie și medicină.
La începutul secolului al XX-lea, Warburg studia metabolismul energetic celular și a descoperit că celulele maligne se comportă diferit față de celulele sănătoase. Această descoperire a devenit baza „ efectului Warburg” al său, care explică de ce celulele canceroase preferă o sursă de energie fără oxigen. Vom reveni asupra acestui subiect mai târziu.
În 1931, Otto Heinrich Warburg a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină „pentru descoperirea naturii și mecanismului de acțiune al enzimei respiratorii”.
Ce este efectul Warburg?
În lucrarea sa, omul de știință a demonstrat că celulele canceroase utilizează glucoza diferit față de celulele sănătoase. În condiții normale, celulele obțin energie prin oxigen (respirație aerobă). Dar atunci când disponibilitatea oxigenului este limitată, organismul trece la o metodă mai puțin eficientă - fermentarea glucozei (glicoliza anaerobă).
Warburg a descoperit că celulele canceroase, chiar și atunci când oxigenul este disponibil, preferă fermentația. El a emis ipoteza că principala cauză a acestui fenomen a fost o funcționare defectuoasă a mitocondriilor, centrele de energie ale celulelor. Această descoperire l-a condus la o concluzie importantă:
„Nicio boală, inclusiv cancerul, nu poate exista într-un mediu alcalin.”
Adică, dacă organismul nu devine acid, dacă celulele sale primesc o cantitate suficientă de oxigen, riscul de a dezvolta cancer și alte boli grave este mult redus.
Cercetările lui Warburg au schimbat înțelegerea noastră asupra bolilor. El a confirmat că nutriția, nivelurile de oxigen din țesuturi și echilibrul acido-bazic sunt factori cheie ai sănătății.
În cercetările sale, a ajuns la o concluzie revoluționară: sănătatea umană depinde direct de echilibrul acido-bazic.
De ce este perturbat echilibrul acido-bazic?
De ce sunt unii oameni plini de energie, în timp ce alții se simt constant obosiți, suferă de probleme digestive sau boli cronice? Acest lucru se datorează în mare măsură unui dezechilibru al echilibrului acido-bazic.
Principala cauză a dezechilibrului pH-ului este dieta. Dieta modernă este suprasaturată cu alimente care cresc aciditatea:
• Mâncare rapidă și alimente procesate încărcate cu conservanți, potențiatori de aromă și grăsimi trans.
• Dulciuri și produse de patiserie cu conținut ridicat de zahăr.
• Băuturi carbogazoase, cafea și alcool.
• Produse din carne procesată (cârnați, hot dog, mezeluri afumate).
Aceste produse nu numai că cresc nivelul de aciditate, dar epuizează și rezervele de microelemente importante - potasiu, magneziu, calciu, molibden.
Deficitul acestor substanțe se poate manifesta în diferite moduri:
• După consumul de alcool, există o dorință puternică de a mânca ceva sărat - aceasta este încercarea organismului de a reface sodiul și alți electroliți pierduți.
• După consumul de alimente conservate, tensiunea arterială poate crește - acest lucru se datorează excesului de sare și unei perturbări a echilibrului apă-sare.